IPB

Site eLady | Articole eLady | Adrese utile | Trimite articol pentru eLady.ro | Trimite adresa utila | Contact 

Welcome Guest ( Log In | Register )

3 Pages V   1 2 3 >  
Reply to this topicStart new topic
> Bulimia
aniitza2007
post May 18 2007, 11:02 PM
Post #1


Contaminat
*

Group: Membru
Posts: 3
Joined: 18-May 07
Member No.: 1,664



Buna. Am si eu o mare problema. De circa 7 ani sufar de bulimie. Anul acesta mi-am luat inima in dinti si le-am marturisit parintilor mei despre boala mea. Am fost la un nutritionist si ea mi-a recomandat o dieta la fiecare 2 saptamani. Am inceput sa ma ingras in urma dietei si de aceea am renuntat la ea. Am crezut ca pot manca normal dar nu a fost asa. Astfel, am revenit la vechile obiceiuri. Si nu mai stiu ce sa fac. Sunt destul de speriata pt ca nutritionista mi-a spus ca de la bulimie se ajunge la cancer de plamani. Va rog ajutati-ma si pe mine. Spuneti-mi ce ar trebui sa fac. VA ROG.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Fanny
post May 19 2007, 09:54 AM
Post #2


Moderator Global
*******

Group: Membru de Onoare
Posts: 5,946
Joined: 17-January 07
From: Bucuresti
Member No.: 1,055



parerea mea este ca ar trebui sa te adresezi unui psiholog care sa te ajute sa gasesti explicatia pentru care te refugiezi de probleme ... mancand. E adevarat ca un nutritionist te poate invata sa mananci sanatos, dar nu-ti ofera si consilierea psihologica de care ai nevoie pentru a depasi situatia.
(IMG:style_emoticons/default/kiss.gif)

povesteste-ne mai multe despre tine. poate te putem ajuta mai mult.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
divi2007
post May 19 2007, 10:07 AM
Post #3





Musafir






tot asa zic si eu un psiholog poate foarte mult sa te ajute, nu e de glumit cu bulimia (IMG:style_emoticons/default/nusepoate.gif)
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Fanny
post May 19 2007, 10:19 AM
Post #4


Moderator Global
*******

Group: Membru de Onoare
Posts: 5,946
Joined: 17-January 07
From: Bucuresti
Member No.: 1,055



am uitat sa mentionez... felicitari pentru ca ti-ai recunoscut public problema. e foarte important ca oamenii apropiati tie sa stie cu ce te confrunti si sa iti asigure suportul moral de care ai nevoie.
Stiu ca e a devenit un cliseu, dar ,,o problema recunoscuta, e pe jumatate rezolvata". (IMG:style_emoticons/default/floricele.gif)
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Kitten
post May 20 2007, 03:33 PM
Post #5


Incurabil
*****

Group: Membru de Onoare
Posts: 649
Joined: 2-December 06
From: Kronstadt
Member No.: 783



QUOTE(aniitza2007 @ May 18 2007, 11:02 PM) *
Buna. Am si eu o mare problema. De circa 7 ani sufar de bulimie. Anul acesta mi-am luat inima in dinti si le-am marturisit parintilor mei despre boala mea. Am fost la un nutritionist si ea mi-a recomandat o dieta la fiecare 2 saptamani. Am inceput sa ma ingras in urma dietei si de aceea am renuntat la ea. Am crezut ca pot manca normal dar nu a fost asa. Astfel, am revenit la vechile obiceiuri. Si nu mai stiu ce sa fac. Sunt destul de speriata pt ca nutritionista mi-a spus ca de la bulimie se ajunge la cancer de plamani. Va rog ajutati-ma si pe mine. Spuneti-mi ce ar trebui sa fac. VA ROG.

(IMG:style_emoticons/default/welcome.gif) si eu ma bucur ca te-ai destainuit pe forumul nostru. eu as vrea sa inteleg exact de ce tip de eating disorder suferi tu. zici ca esti bulimica... dar in acelasi timp spui ca "ai revenit la vechile obicieuri". suferi cumva si de anorexie? intreb pentru ca este mare diferenta. adica a fi bulimic inseamna pur si simplu sa mananci fara control, cantitati mari de mancare, deseori pe ascuns, deseori atunci cand esti nervoasa (de asta sufar si eu din pacate si incerc sa ma controlez pe cat posibil)... si partea cu anorexia este ce urmeaza dupa: te simti vinovata pentru ceea ce ai facut, si incerci sa elimini prin diverse metode mancarea acumulata (fie prin sport, fie folosind laxative, fie provocand regurgitarea mancarii). mia exista si tipul de anorexie de care sufera persoanele care practica "postul" adica zile la rand nu mananca nimic, beau multe lichide, si cand mananca mananca sub 400 de calorii pe zi.
eu cred ca ma iubesc mult prea mult (IMG:style_emoticons/default/tongue.gif) ca sa sufar vreodata de anorexie.
este foarte important sa rezolvam aceste probleme de alimentatie in cel mai scurt timp, indiferent care sunt ele. si eu m-am gandit sa apelez la un psiholog, dar din pacate la noi in tara sunt foarte putini specializati in acest domeniu, si nu toti cei care sunt sunt si buni. dar mai intai m-am hotarat sa incerc singura... si de cateva luni chiar am reusit. in sensul ca ma controlez sa nu mai mananc mult, si daca mananc mult, mananc doar fructe, legume. in rest mi-am creat o obisnuinta sa mananc la ore fixe, de regula carne cu salata, sa fac miscare regulat, si, cel mai important, sa nu mai fiu asa deprimata in legatura cu greutatea mea, sa ma gandesc tot timpul ca prim perseverenta voi reusi... si ca sunt si cazuri mai grave ca ale mele (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif)
asa ca, daca ne spui exact cu ce te confrunti, putem povesti pe aici si te putem ajuta (IMG:style_emoticons/default/kiss.gif)
Go to the top of the page
 
+Quote Post
aniitza2007
post May 20 2007, 07:26 PM
Post #6


Contaminat
*

Group: Membru
Posts: 3
Joined: 18-May 07
Member No.: 1,664



Buna. Sunt Ana din nou. In primul rand, va multumesc ca ati raspuns la mesajul meu.

Despre mine ce as putea sa va zic. Problema asta a mea tampita cred ca a inceput din copilarie cand eram fff grasa (in clasa a 6-a ajunsesem la 70 kg). In clasa a 7-a am slabit dupa ce toata copilaria mi-am petrecut-o tinand diferite cure de slabire, diete s.a.m.d. Intr-o prima faza, am reusit sa ma mentin mancand legume multe, branzica, lactate , carne fiarta, fripta si tot asa. Dar aveam impresia ca ma ingrasam din orice mancam. Asa ca am inceput sa dau afara tot ce mancam. Si o feliuta de pepene, care nu are mai deloc calorii, de mancam aveam impresia ca m-am ingrasat. Si asa a inceput totul. Am vazut ca pot manca orice fara sa ma ingras si astfel am continuat sa vomit. Acum am ajuns la 52 de kg la 163. Faza este ca mie nu imi place sa fac sport si nu am tonus muscular, pielea mea nu este ferma si daca ma ingras putin am impresia ca curg pieile dupa mine.

Asa...dupa cum va ziceam...intr-o seara, anul acesta, am cautat pe net diverse chestii despre bulimie si m-am speriat destul de tare cand am vazut care pot fi consecintele. Si dupa cum v-am spus am apelat la un nutritionist. Si am tinut vreo 3 saptamani dieta prescrisa de ea. Dar m-am ingrasat putin si asa ca am renuntat la dieta. Am inceput sa mananc carnita fripta sau fiarta, ma rog, mancaruri usoare si care nu ingrasa. Nu mai mananc seara. Dar am zile cand nu ma pot abtine. Rezist o zi-doua, noua dar vine o zi cand oricat as vrea nu ma pot abtine si mananc dar nu mananc sa ma vada parintii mei, ciugulesc diverse chestii, mai ales dulciuri, astea sunt marea mea problema. De la mancare ma abtin dar la ducliuri chiar nu ma pot abtine. Si dulciurile ingrasa foarte mult. Si v-am zis alterneaza zilele cand mananc ca un om normal cu cele cand mananc dulciuri in special cat cuprinde. Asta se intampla mai ales cand sunt singura.

Cam astea sunt obiceiurile mele alimentare.

Va multumesc inca o data ca mi-ati raspuns si v-am pupat. :*
Go to the top of the page
 
+Quote Post
fortelady
post May 20 2007, 08:01 PM
Post #7





Musafir






(IMG:style_emoticons/default/welcome.gif) !
bine ai venit pe elady!
sfaturi... mai mult decat ce au zis fetele, nu pot sa dau-decat sa insist, combina vizitele la un nutritionist cu cele la un psiholog.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Kitten
post May 20 2007, 10:35 PM
Post #8


Incurabil
*****

Group: Membru de Onoare
Posts: 649
Joined: 2-December 06
From: Kronstadt
Member No.: 783



ma bucur ca ai dat mai multe detalii despre tine. este cam ce banuiam eu... nu este bulimie, ci este anorexie... de bulimie tin doar acele crize (in care mananci necontrolat), in engleza "binge". si este intr-adevar periculos. iar consecintele sunt infinite. si eu am citit foarte mult pe tema asta si sunt stupefiata cat de multa lume sufera de asa ceva, si mai ales ca sunt persoane care promoveaza stilul asta de viata.
ce este mai rau, este ca se moare din asta. nu cred ca este nevoie sa te mai sperii si eu, pentru ca evident ai realizat ca nu e bine sa continui asa.
vreau mai intai sa recunosc ca m-a tentat si pe mine sa fac asta. dar mi-e frica, dupa cum am scris mai sus, ma iubesc prea mult sa-mi fac asa ceva. vreau sa am copii, vreau sa nu fac osteoporoza la 40 de ani, vreau sa nu-mi cada dintii si unghiile, vreau sa nu fac insuficienta renala, nu vreau cancer esofagian si nu vreau sa ajung inchisa intr-un spital, cu tuburi in mine. iata de ce m-am informat zile intregi pe net ca sa gasesc cea mai buna metoda de a slabi fara sa-mi fac rau... ce-i drept, include si sport, pentu ca sportul este sanatos, chiar daca la noi in romania s-a cam dat la o parte.

ma rog, sa revin la subiect. problema de alimentatie cu care te confrunti este cauzata in primul rand de cruzimea regulilor societatii in care traim... de faptul ca vrei nu vrei, poti nu poti, trebuie sa arati bine, ca daca nu, nu esti acceptat, sau ai mai putine sanse. de aici porneste totul. de aici tinerii care sunt perfect normali incep sa se vada grasi, in comparatie cu imaginea perfecta promovata de mass-media. de aici, infinitatea de regimuri de slabire cu care suntem indopati in reviste, la televizor, pe forumuri, de parinti, de prieteni... regimiri care ne dezechilibreaza organismul, metabolismul si mai ales personalitatea.
vreau sa zic ca, din cauza ca tu te-ai chinuit atata timp cu regimuri care nu au dat rezultate (dupa parerea mea nici nu era nevoie de acele regimuri la o varsta asa frageda, pentru ca persoanele care sunt mai durdulii in copilarie, de regula slabesc in adolescenta, pe la 16-17 ani de la sine, fara sa faca vreun efort), metabolismul tau s-a dereglat (de-aia ai pofta de dulce, pentru ca pancreasul tau nu mai functioneaza normal). dar mai rau e ca (si in cazul meu), personalitatea si psihicul nostru este aiurea. adica, din cauza repetatelor privatiuni alimentare pe care le presupun sutele de regimuri pe care le-am tinut, apare o imensa frustrare, o stare depresiva continua, si alimentele interzise (de regula dulciuri, fast food, snacks-uri, patiserii - care, ca printr-o coincidenta, contin si multe E-uri care dau dependenta) sunt percepute de creierul nostru ca o recompensa. in momentul cand iti este foame, scade glicemia, hormonii o iau razna, si iti creaza o stare de nervozitate, depresie. daca ii dai corpului tau ceva care iti place tie (respectiv ceva care nu ai avut voie mult timp), dupa ce mananci alimantul respectiv, se elibereaza efedrine, apare o stare de relaxare, te simti bine... dar stii si tu ca asta nu dureaza decat un pic. pentru ca, de regula, vrei mai mult, sau nu te poti opri nicicum pana nu termini de mancat tot (ex. toata ciocolata, toata punga de chipsuri, etc). apoi, dupa putin tip, te apuca o anxietate, din cauza sentimentului de vinovatie. si incerci sa repari... sa remediezi situatia.
aici cred eu ca este problema. nu te mai simti vinovata!!! asta e, ai mancat o ciocolata, nu e capat de lume. nu trebuie sa te pedepsesti doar pentru ca mananci. sau nu trebuie sa te mai recompensezi cu mancare cand esti trista.
la fel, nu trebuie sa te apuce disperarea daca vei pune pe tine vreo 4 kile. daca incepi sa mananci normal, este evident ca vei pune un pic. dar daca mananci normal si sanatos, vei reusi sa pui chiar mai putin de atat, si sa te stabilizezi apoi in timp la greutatea dorita. e pacat ca nu vrei sa faci sport, te-ar ajuta, zic eu.

gata cu sfaturile. acum despre mine. eu am fost invers fata de tine. eu am fost pana la 20 de ani o slabanoaga. de fapt slabanoaga am fost pana la 16, apoi, de la 16 pana la 23 pot sa zic ca am avut un corp aproape perfect (1.72, 55-56 kg). cand eram slaba imi era rusine cu mine, pentru ca toata lumea facea misto, nu puteam sa port fusta pentru ca aveam picioarele ca mainile, nu aveam sani, nici fund (IMG:style_emoticons/default/tongue.gif) . apoi s-a produs un dezechilibru, care a fost determinat de mai multe chestii in acelasi timp: m-am lasat de fumat (frustrare maaare), am luat anti-baby care nu au fost deloc potrivite, si am incheiat o relatie de 7 ani, la scurt timp dupa care m-am mutat de acasa cu noul prieten, mi-am schimbat jobul si stilul de viata. dezechilibru pe toate planurile, pe care nu am stiut sa-l gestionez. si m-am ingrasat pana la 80 de kile. dar nu am reusit sa opresc chestia asta pe parcurs, in principal din cauza crizelor de bulimie, care erau destul de dese, dar si din cauza comoditatii - nu am avut o constrangere care sa ma motiveze, pentru ca stiu ca prietenul meu ma iubeste si ma va iubi oricum.
de vreo 6 luni ma chinui si eu cu diete si sport, dar am avut si eu acele rabufniri ca si tine, dupa o anumita perioada cand reuseam sa slabesc 5 kile... apoi mancam mult si le puneam la loc foarte repede (pentru ca, am mai zis, eu nu dau afara, nu folosesc laxative, nu fac sport exagerat). acum, de vreo 2 luni, am reusit sa nu mai am episoade de bulimie nervoasa, sa ma controlez, pentru ca m-am impacat cu mine, am reusit sa-mi dau seama ce vreau exact, cine sunt eu de fapt, sa pun trecutul de-o parte si sa ma bucur de fiecare zi. mare parte din asta se datoreaza si prietenului meu. ideea e sa nu te constrangi. mai mananca in fiecare zi si cate ceva dulce. eu iau o ciocolata, mananc 2 bucatele si ii dau lui restul. asa stiu sigur ca nu ma tenteaza sa o mananc pe toata. si, cel mai important, trebuie sa ai preocupari variate. daca nu vrei sa faci un sport, mergi la cumparaturi (recompenseaza-te cu hainute, chestii care iti plac, carti, muzica, dvd-uri, cosmetice, etc). eu cand simt ca "ma apuca" o criza d-aia, consider ca nu mai exista bucataria... ma duc sa fac un dus, ma spal pe cap, imi fac ordine in dulap, imi fac unghiile, ma joc pe calc, spal rufe, orice..... daca chiar nu merge, rontai niste fructe si legume, mananc iaurt. si, cel mai important, nu mai cumpar ceea ce stiu ca ma face sa cedez. eu am avut mari probleme cu chipsurile si snacksurile, si cu cola. acum nu mai cumpar, nu ma mai opresc in dreptul lor nici macar o secunda. daca nu am in casa, nu au cum sa ma tenteze..... right?
cel mai important: te rog, nu mai da afara!!! cand te simti vinovata si ti-e frica sa nu te ingrasi, gasaste-ti repede ceva de facut, dar nu in baie. ia o carte, stai pe net si scrie-ne, iesi afara, joaca-te pe calculator, probeaza haine, fa curat, dormi, orice vrei tu. gandeste-te ca va veni o zi cand voei da afara si va iesi sange, vei da afara si iti vor cadea dinti, vei da afara si vei lesina in baie. nu merita cateva kile sa iti risti viata.
eu nu pretind ca sfaturile mele te vor scapa de probleme... vreau doarsa te conving sa nu mai dai afara, si sa nu mai fii asa speriata daca se intampla sa mai ai si crize de bulimie nervoasa. te sfatuiesc ca daca nu reusesti singura sa nu mai vomiti, sa cauti un psiholog care sa te ajute. oricat ar fi de greu, e bine si sa vorbesti cu ai tai. mananca cu ei, stai cu ei la masa... chiar daca ti se pare aiurea, te va ajurta. poate iti va salva viata (IMG:style_emoticons/default/kiss.gif)
Go to the top of the page
 
+Quote Post
divi2007
post May 20 2007, 10:46 PM
Post #9





Musafir






kitten iti doresc multa sanatate (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) numai cu ambitie si multa putere se reuseste si tu le ai (IMG:style_emoticons/default/kiss.gif)
Go to the top of the page
 
+Quote Post
aniitza2007
post May 20 2007, 11:10 PM
Post #10


Contaminat
*

Group: Membru
Posts: 3
Joined: 18-May 07
Member No.: 1,664



Salut. Kitten. mersi mult pt sfaturile tale. De nu stiu cate ori am incercat sa fac lucrurile alea pe care mi le-ai zis dar crede-ma nu merge. In momentul in care mananc o bucatica de ciocolata mai vreau una si inca una si inca una si pe masura ce mananc nu ma mai pot opri. Crede-ma ca sunt disperata in momentul in care ma apuc sa mananc. Zici ca sunt posedata. Uneori si eu ma sperii de ceea ce pot face si de cat de disperata este nevoia de a manca.

In ceea ce-i priveste pe ai mei...ooooffff... situatia e atat de complicata. Crede-ma ca am vorbit cu ei cand am mers la nutritionist. Eu sunt singura la parinti si parinti mei sunt niste oameni nu stiu cum sa-ti zic. Nu cred ca exista oameni mai buni ca ei. Mereu am avut o relatie foarte frumoasa si ne-am spus orice. Mama cand a aflat a fost distrusa. Cand tineam dieta aceea ii venea sa planga cand manca la masa cu mine. Mereu ma intreaba daca mai vomit si eu ii spun ca nu. Pt ca nu pot sa-i dezamagesc. Nu vreau sa-i mai supar. Mereu imi spun ca de maine ma potolesc. Dar mainele asta se amana mereu. Si eu nu lucrez. Bani sa merg la un psiholog nu am decat daca mi-ar da ei. Asa ca nu stiu sunt intr-o situatie foarte aiurea.

Sincer tu esti de admirat pt vointa ta. Aveam si eu asa o vointa de fier si in general eu sunt o ambitioasa dar de cand am reusit sa slabesc in clasa a 7-a si de cand am descoperit aceasta "minunata" metoda de a ma mentine nu am mai putut niciodata da dovada de vointa in privinta mancarii si abtinerii de la mancare.

Si iarasi mie mi-e foarte teama sa nu fie deja pt tarziu si sa fiu deja bolnava (e vorba de cancerul esofagian mai ales) dar nu stiu cum as putea sa aflu si stau si traiesc cu frica-n san mereu. Am nopt cand ma culc plangand de frica si de disperare. Si a doua zi ma calmez cu obiceiurile mele tampite dar dupa 2-3 zile o iau de la capat.

Sincer, eu nu prea stiu ce sa fac si mi-e groaznic de teama. Eu sunt asa si o fire mai timida si nu am multi prieteni.De fapt nu am nici un iubit, nici o prietena care sa zic ca m-ar putea ajuta intr-adevar. Parintii mei sunt si parinti si prieteni si confidenti si tot. Ei sunt sensul vietii mele si sa-i dezamagesc asa la infinit nu pot.

Mai este si faza ca eu stau cu ei si ei sunt grasuni si mananca de toatesi mi-e pofta, mi se face pofta dar in acelasi timp nu le pot zice sa nu-si mai cumpere ca ar fi un gest foarte egoist din partea mea. Iar de abtinut uneori am o vointa nebuna si ma abtin. Imi pun prajitura in fata si nu o mananc dar alteori...

Nu stiu, ti-am zis am ajuns asa la disperare. Ca nu vreau sa mor sau sa patesc altceva, nu vreau sa-i mai supar pe ai mei dar nici nu stiu ce sa fac.

Oricum, mersi frumos ca ma asculti si ca te implici in problema mea. Inseamna mult ca macar ma mai descarc. Mersi mult de tot si multa bafta si tie in rezolvarea problemei.
Go to the top of the page
 
+Quote Post

3 Pages V   1 2 3 >
Reply to this topicStart new topic
1 User(s) are reading this topic (1 Guests and 0 Anonymous Users)
0 Members:

 



Lo-Fi Version Time is now: 7th December 2019 - 12:58 AM