Printable Version of Topic

Posted by: herminairina Sep 19 2008, 04:15 PM

nici un sentiment din toate cate exista nu iti da mai multa putere decat ura.e un sentiment foare bun daca stii sa-l canalizezi acolo unde e nevoie de el.de ce atunci cand esti furios te doare mai putin sau deloc?de ce cand vrei sa-ti scoti pe cineva din minte sau inima e mai usor daca esti furios pe acea pers si o urasti?plansul e semn de slabiciune si poate ati avut si voi momente in care ati plans de ,efectiv,parca vi s-au "golit bateriile",dar ura ne face puternici.plansul e bun doar atunci cand e prea mare incarcatura de frustrari si mai trebuie facut loc:) dar cu simt.
sa nu spuneti ca iubirea poate face mai mult pt ca e total gresit,cel putin asa gandesc eu,iubirea de fapt ne transforma in niste plante,ne distruge,nu mai avem personalitatea noastra in stare pura...
acum stiu ca vor curge cantrazicerile dar incercati sa vedeti putin dincolo de ceea ce pare la prima vedere

Posted by: kary_pink Sep 19 2008, 04:44 PM

Din punctul meu de vedere ura este doar o masca in spatele careia exista iubirea. Din contra eu cred ca ura iti hraneste durerea si iubirea. Cu cat te chinui mai mult sa dispretuiesti oamenii cu atat iti va fi mai greu sa-i uiti si sa-i tratezi cu indiferenta. Ura se naste atunci cand ai fost ranit. Uram pentru a ne vindeca rana sau cel putin asta credem ca facem dar defapt prin ura ajutam si mai mult la adancirea ranii.

Un amic dupa despartirea de iubita spunea ca simte pentru aceasta doar ura si furie. A incercat pe toate caile posibile sa se razbune pentru raul (despartirea) cauzat si a avut grija de fiecare data cand a intalnit-o sa-i arate cat de mult o dispretuieste. Desi in sufletul lui inca o iubea el credea ca prin ura va reusi sa o uite, sa fie mai puternic in fata despartirii. In timp el a ajuns o leguma, un om bolnav de ura care inca (dupa un an de la despartire) incearca sa-si revina. Cu ce l-a ajutat ura? Din punctul meu de vedere, cu nimic...Din contra, i-a facut mai mult rau. Ca sa nu mai spun ca ea (fosta) a confesat unei bune prietene ca si-ar fi dorit foarte mult sa se intoarca la el...Daca el ar fi ramas cel pe care il stia. (fara dorinta de razbunare si ura)

Posted by: kalua Sep 19 2008, 04:46 PM

In primul rand te rog sa scrii mai ingrijit, cu loc liber dupa virgula si punct, inceputul propozitiei cu litera mare, fara prescurtari. Ca-i mai usor de citit si da dovada de respect de sine si de cei din jurul tau.

Mie mi se pare eronata in mare parte parerea ta. Adica stiu ca iubirea fireasca nu te depersonalizeaza. Iar tu probabil ai iubit uitandu-te pe tine, ceea ce nu-i normal.
O fi ajutand si furia, dar daca o face, e ceva momentan.

Posted by: bulina Sep 19 2008, 04:53 PM

Din punctul meu de vedere ura si furia nu reprezinta decat propria neputinta si frustrare.

De ce mi-as canaliza energia intr-o razbunare in loc sa o fructific in ceva pozitiv pentru mine?

Posted by: angeldust Sep 19 2008, 05:06 PM

bulina are perfecta dreptate, eu as desfiinta chiar daca as putea expresia "sunt nervos pe cineva", pentru ca nu e tocmai 100% corecta. Cand esti nervos pe cineva esti de fapt nervos pe tine, pe sentimentul care acel "cineva" are puterea de a-l crea in tine, esti nervos pe propria neputinta de a nu avea acel sentiment.

Hermina a observat ea ceva totusi, dar nu le-a pus bine cap la cap. Cunosc foarte bine sentimentul de care vorbesti si acel sentiment intr-adevar te poate face sa muti muntii din loc, dar nu este ura acel sentiment, ci sentimentul ca "s-a umplut paharul". Uneori el vine dupa multe dezamagiri si dat cu fundul de pamant si daca esti genul care da vina pe altii pentru propriile esecuri atunci da, il poti confunda cu ura. Dar e mai degraba sentimentul ca nu mai ai nimic de pierdut, ca it's now or never si asta intr-adevar iti da multa forta si putere. E un sentiment pe care ar fi de dorit sa il avem mai des, dar de obicei il avem doar atunci cand simtim ca "mai rau de atat nu are ce sa se intample".

Posted by: Cleo Sep 20 2008, 02:43 AM

fain le-ai pus in vorbe.

si bulina are dreptate la prima parte insa la a 2-a e mai usor de zis decat de facut
asa stapanire de sine cere vointa multa si cred ca si un antrenament (in viata de zi cu zi) nu tocmai fericit.
Ura e un sentiment pe care l-am simtit pt cineva anume deci un singur om a reusit sa-mi starneasa asa un sentiment urat desi nu cred ca e cel din definitie era mai degraba o sila imensa insa furie am simtit de multe ori din fel de fel de motive.
Furie constructiva? Pesemne daca o traduc prin: ma infurii pe mine insami si m-apuc sa-mi termin naibii cursul luat anul trecut. Da' furia asta din pacate se incapataneaza sa stea la umbra. Furia si ura nu sint constructive pt ca nu izvorasc din ceva frumos si ca atare nu pot contrui ceva bun. Daca insa confundam furia cu ambitia, vointa samd poate o putem gasi constructiva insa ca definitie nu se aseamana nicicum

Posted by: bulina Sep 20 2008, 04:56 AM

Cred ca ai pierdut cuvantul "razbunare" cand ai citit-o pe-a doua

Posted by: LostWhispers Sep 20 2008, 09:30 AM

Pt mine in nici un caz nu sunt constructive, de ce? pentru ca ma seaca de energie , ma simt neputincioasa , simt o nevoie de razbunare, un lucru deloc eficient pt mine , atat fizic cat si psihic simt ca cedez . Ura e un cuvant mare si un sentiment greu de purtat in suflet, ocupa un loc mare odata ce il avem si la prima rascolire poate sa atinga cote maxime din nou.

Furia e cu totul altceva dupa mine, pe cand ura e ceva ce trece in ani de zile, furia poate sa dispara intr un minut, e mai mult o criza de isterie ceva ce ne dispera in momentul acela si apoi a si trecut.
Da am urat si eu la viata mea si credeti ma e un sentiment prea dificil , eram si mai mica si mult prea greu de luptat cu el, dar ma bucur ca a trecut. Acum incerc sa ignor f mult , am ajuns la stadiul cand consider ca viata mea e prea scurta si pretioasa sa o alimentez cu niste sentimente care nu mi fac bine.

Posted by: rozy Sep 20 2008, 10:03 AM

Eu pot sa zic sincer ca nu am urat pe nimeni vreodata Adica,una e sa nu suporti o persoana,alta sa o urasti. Nu mi-a facut nimeni un rau atat de mare incat sa nutresc asa sentimente pt persoana respectiva.
Si nu imi pot inchipui nici situatia in care, pt ca-l urasti asa de mult pe cutarescu, te apuci sa faci un lucru care rezulta a fi bun si constructiv Vad posibilitatea asta doar cand esti furios pe o situatie anume (nu om!!), si iei atitudine, iti pui ambitia si schimbi acea situatia.
Nush....poate ne dai tu hermina un exemplu concret.......

Posted by: Cleo Sep 20 2008, 02:17 PM

asa-i. eram cu furia si ura-n varful tastaturii

Posted by: angeldust Sep 21 2008, 10:08 AM

Nu e o idee originala, cred ca Buddha a spus asta inaintea mea "You will not be punished for your anger, you will be punished by your anger."

Posted by: Maàt Sep 21 2008, 12:35 PM

Din pacate pentru initatoarea topic ului si din fericire pentru mine, ura este, alaturi de invidie, un sentiment necunoscut mie.
Si este greu de inteles cum sentimente "low karma" precum ura si furia pot duce la ceva bun.
Prin definitie, sint niste sentimente in care logica si bunul-simt nu mai au valoare.
Asa ca topicul mi se pare superfluu.
Draguta Herminia, matale faci studii de piata ?

Posted by: angeldust Sep 21 2008, 12:48 PM

Se pot face studii de piata si pentru asta? Exista riscul sa apara peste cateva zile in ziar o noua stire de genul "cercetatorii britanici au descoperit ca ura si furia pot fi constructive, conform unui studiu de piata" ? I find this very funny

Posted by: herminairina Sep 22 2008, 04:47 PM

...mda ar fi intradevar interesant sa auziti asa ceva,nu?
still...never say never 'cause you may never know...

Hermina...

Posted by: angeldust Sep 22 2008, 05:34 PM

Asta insemnand ce? Ca oi fi io mai retardata da nu prea am inteles
Deci faci studii de piata totusi? Iti faci lucrarea la licenta din raspunsurile noastre? Zi sa stiu pe ce dau "ban"-u metaforic vorbind

Posted by: herminairina Sep 22 2008, 06:39 PM

Nu fac studii doar ca am simtit un un ton ironic in exprimarea ta ,Angeldust,iar raspunsul a fost in conformitate.Daca mi s-a parut imi cer scuze...

...dar sa sti ca mi-ai dat o idee:) 10x,poate o sa am nevoie vreodata.who knows?

Posted by: kalua Sep 22 2008, 06:42 PM

Sa stii, hermairina, niciodata "sa sti".

Posted by: Maàt Sep 23 2008, 03:56 PM

... ca studiile de piata fara acceptul administratiei se lasa cu BAN. Ca sa nu-ti intre ideea prea adinc in cap daca tot ne iubesti.

A, si te asteptam sa faci tu un horoscop corect pentru 2009- si general, si pentru fiecare zodie in parte- dar asa, pe larg si foaaaarte detaliat - ca daca tot te pricepi, nu-i pacat sa lasi talentul nefolosit? Si sa aibe si SEO copywriting pe el. Ca altfel nu e bun.

Posted by: herminairina Sep 23 2008, 03:59 PM

Scuze pentru impertinenta dar daca tot esti vanatoare de greseli ortografice,mai cauta eu vad foarte multe .......

Posted by: Maàt Sep 23 2008, 04:04 PM

Exemplu, domnisoara- dar sa fie de ortografie, nu typing.
De horoscop ce zici? Ti-l public cu cel mai mare drag.

A, si se numesc "greseli DE ortografie" ; ca ortografice inseamna "in conformitate cu legile ortografiei". Iar "greselile ortografice" este un non-sens. Ar fi cam asa: greseli in conformitate cu normele ortografiei.
Si-atita timp cit nu stii sa conjugi un banal indicativ prezent... ce pretentii sa avem ?!
eu stiu
tu stii
el stie... Remember? clasa a V-a.

Si in ceea ce priveste parerea ta despre mine ... fii sigura ca nu o sa dorm la noapte din cauza asta .

Posted by: Cleo Sep 26 2008, 05:14 PM

sora cu ura si furia ar fi si ranchiuna

sinteti ranchiunoase?

eu recunosc, ma aprind uneori si-mi trec niste ganduri urate prin minte pt cateva minute, insa ce simt e foc de paie pt ca ma gandesc (m-am autoeducat ) sa-mi spun "I'm way better then that"

zisele celebre amintite de anjel mi s-au aplicat de cateva ori in tinerete mai ales
slava Domnului totusi ca foarte rar. Am multe altele mai bune de facut decat sa tin minte rahaturi si-apoi sa-mi vars amarul pe persoana care le-a facut doar din dorinta de a-mi vantura o falsa/inchipuita superioritate.

Posted by: Maàt Sep 26 2008, 07:36 PM

Nope. Nu ranchiunoasa. Insa cind imi vine mie ocazia, raspund cu aceasi moneda, insa ceva mai dureros.
Pentru ca nu imi place sa fiu luata de fraiera.

Posted by: Pastelata Dec 7 2008, 05:29 PM

Ura te face mic, te nimiceste, te dizolva si te descompune.Ura pentru cineva vine din frustrarea de a fi ca respectivul.Ura nu-ti canalizeaza energia decat spre disperare si delir, aducand tot mai multa si mai multa si mai multa ura pana cand te vei muri inecat intr-un ocean de ura, sufocat de gandurile urate si dorintele nespuse, spanzurat de propria-ti furie. E ca o supradoza de droguri,pana la urma te va ucide.Daca ai fi puternic nu ai uri.

Posted by: aleinada Jan 29 2009, 01:10 AM

Nu sunt constructive deloc, pentru mine e sinucidere curata!
Bine ai zis Pastelata, cei puternici nu pot uri... de ar fi toti asa, ar fi raiul pe pamant.

Posted by: dificila Jan 30 2009, 01:34 PM

Ura constructiva ? hmmm....poate doar atunci cand mintea se pune pe tesut planuri si strategii menite sa distruga, sa loveasca, sa produca rau. Atunci da. Se stie de cata creativitate poate beneficia o fiinta atunci cand vrea sa faca rau. In rest, ura nu poate fi constructiva, deoarece a fi constructiv inseamna a face ceva pentru evolutia ta personala si implicit a celorlalti.
Furia , da, cu unele rezerva pot sa spun ca devine uneori constructiva, atunci cand intelegem ( sub dominatia ei ) sa ne mobilizam energiile si demonstram ca putem sa o dominam prin acte creative. Nu ma refer la furia care se manifesta prin tipete si urlete, ci prin acel moment de respiro in care mintea noastra cauta si gaseste modalitati de a depasi starea. Mai rar e drept.

Posted by: Maàt Jan 30 2009, 01:45 PM

back, Difi!

Posted by: dificila Jan 30 2009, 03:59 PM

Merci.

Posted by: tiana Aug 23 2009, 06:44 PM

Nu am reusit niciodata sa duc la bun sfarsit gandurile produse de ura,sa fie din cauza ca nu era ura de fapt?
Poate din cauza ca inca nu m-a facu nimeni sa-l urasc?
Invidia? Nici atat ,nu a reusit sa ma mobilizeze in a face ceva!
Invidie?De ce ?
Niciodata!

Posted by: Natally68 Jan 20 2010, 06:51 PM

Am citit toate discutiile pe tema data care sunt oarecum in rezonanta cu o " istorie" pe care am auzit o si pe care sincer nu mi o explic . Pe scurt un cuplu cu copii cu o casnicie de peste 15 ani cu problemele care sunt inerente intr-o familie, el cu "pacate" ca majoritatea barbatilor din lumea asta ( si a femeilor nu vreau sa fiu impartiala) ea care nu poate ierta dar nici nu se poate separa considerand ca are o varsta si oricum simte ca a fost" folosita" etc cu certuri de 3 ani care nu se mai termina care culmineaza cu amenintari din partea ei ca se sinucide , el ca se simte vinovat de tot dar se gandeste la copii ca trebuie sa si termine scoala si munceste ca un nebun toata ziua dar se gandeste in fiecare zi ca poate face un infarct de atata stres .Asta ce poate fi ? ura , prostie ,lipsa de curaj in a lua decizii , ura din partea ei de genul "daca tot mi a trecut viata macar sa l distrug si pe el ? o dragoste foarte mare din partea lui pt copii pt care se sacrifica? si care oricum isi vor face viata lor la un moment dat Voi ce credeti?

Posted by: Teocris Jan 21 2010, 09:09 AM

Nu este o situatie singulara. In familiile din Romania predomina aceste "drame". Ne este teama de schimbari, de noutate. Preferam sa taram dupa noi povara unei casnicii nefericite in loc sa spunem" Gata! Ajunge! Pana aici!". Nu tine nici de "marele sacrificiu" pentru bunastarea copiilor, nici de " dragostea imensa si oarba" care ne-a unit, nici de dorinta de "razbunare". Pur si simplu suntem niste lasi si niste fricosi.

Posted by: Book Jan 21 2010, 04:24 PM

Din cate cred eu este vorba de teama de singuratate si de necunoscut... Oamenii sunt dispusi sa treaca peste multe lucruri, mai ales dupa o varsta, ca sa nu "sfarseasca singuri". E o teama normala si fireasca, pe care orice om trebuie sa o depaseasca atunci cand ajunge intr-o situatie critica, in care lucrurile nu se mai pot schimba in bine. Dupa parerea mea multi isi gasesc diverse motive pentru ca nu pot recunoaste fata de ei insisi faptul ca de fapt le este teama de ce se va intampla sau ca vor face o greseala pe care o vor regreta...

Posted by: Natally68 Jan 22 2010, 01:11 PM

Este foarte adevarat ca frica de a ramane singur te face sa " tarai" inainte o casnicie dar te intrebi cand traiesti intr o monotonie continua cand realizezi ca nu mai ai acel sentiment de inceput fata de persoana de langa tine ca traiesti doar asa de convenienta asta e viata? Oare nu avem dreptul fiecare dintre noi sa cautam acel ceva ce ne lipseste? Si daca se intampla sa l gasim de ce ne refuzam pe noi insine gandind mereu " vai oare ce va crede lumea despre mine ?"Daca suntem nefericiti pasa cuiva? Eu cred ca nu Deci de ce trebuie sa ne raportam mereu la ce e in jur? In acelasi timp nu e corect nici fata de persoana de langa noi sa i cerem sa traiasca dupa "reguli " la urma urmei suntem persoane libere . Eu cred ca ura e sa faci tot posibilul sa tii pe cineva langa tine cu forta cand simti ca e pericol sa ramai singur si dragoste cand poti sa intelegi atat de mult pe cel de langa tine incat sa i dai libertatea de a alege chiar daca e dureros sau chiar daca se intampla ca cel de langa tine sa faca o alegere total gresita De multe ori se gandeste "de ce sa renunt la confortul meu de acasa pentru ceva ce cunosc de putin timp dar nimeni nu-si pune problema ca acel confort poate deveni un iad la un moment dat. Foarte rare cazuri in care oameni "rationali" s-au separat cand au simtit ca "treaba" incepe sa scartaie . E cazul sa incepem sa uram persoana care ne e alaturi pentru simplul motiv ca trebuie sa mergem inainte ca sa mentinem "aparentele"?