Cele mai frumoase poezii |
Cele mai frumoase poezii |
Apr 18 2006, 07:30 AM
Post
#31
|
|
Incurabil Group: Membru de Onoare Posts: 1,498 Joined: 9-December 05 From: Bucuresti Member No.: 54 |
Oscar Wilde
Discipolul - poem in proza Cand Narcis a murit, iazul placerii sale se preschimba dintr-un potir de ape dulci intr-un potir de lacrimi sarate, si Oreadele venira plangand prin codrii, pentru a-i putea canta iazului si a-l mangaia. Si cand vazura ca iazul se preschimbase dintr-un potir de ape dulci intr-un potir de lacrimi sarate, ele isi despletira cozile parului si se jelira iazului si ii zisera: 'Nu ne mira ca bocesti in felul acesta dupa Narcis, atat de frumos era.' 'Chiar a fost Narcis frumos?' spuse iazul. 'Cine sa stie aceasta mai bine ca tine?' raspunsera Oreadele. 'Pe langa noi doar trecea totdeauna, ci pe tine te cauta, si obisnuia sa se intinda pe malurile tale si sa se uite la tine in jos, si in oglinda apelor tale isi reflecta propria-i frumusete.' Iar iazul a raspuns: 'Dar eu l-am iubit pe Narcis, deoarece atunci cand se lungea pe malurile mele si privea la mine in jos, in oglinda ochilor sai totdeauna mi-am vazut frumusetea reflectata.' |
|
|
Apr 20 2006, 08:32 PM
Post
#32
|
|
Explorator Group: Membru de Onoare Posts: 1,677 Joined: 10-December 05 From: Bucuresti Member No.: 78 |
Mai pune poezii, Cata - cele alese de tine sunt deosebite (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/friends3.gif) .
Omar Khayam, un catren oarecare Fii vesel, caci tristetea o sa dureze pururi Mereu aceleasi stele s-or invarti-n azururi Din caramizi facute din trupul tau, n-ai teama Se vor zidi palate pentru neghiobi de seama. |
|
|
angeldust |
Jul 24 2006, 12:26 AM
Post
#33
|
Musafir |
Salutation to the Dawn
Look to this day! For it is life, the very life of life, In its brief course Lie all the verities and realities of your existence: The bliss of growth The glory of action The splendor of beauty, For yesterday is but a dream And tomorrow only a vision, But today well lived makes every yesterday a dream of happiness And every tomorrow a vision of hope. Look well, therefore, to this day! Such is the salutation of the dawn. by Kalidasa, Indian Dramatist |
|
|
kary_pink |
Jul 24 2006, 08:07 PM
Post
#34
|
Musafir |
Singurul lucru care contează _Lucian Avramescu
femeia este singurul lucru care conteaza si afirm asta stiind ca destui vor stramba din nas... pielea ei stie toate limbile fericirii universale, lipit de ea, ca de tarana, inteleg constelatiile, raiul si iadul, bucuria si nefericirea; mersul pe jos prin mine insumi imi face din ce in ce mai bine pentru a nu mai vorbi de arhitectura sinelui sau care face sa paleasca marile catedrale ale lumii- San Piedro, Domul din Milano... femeia este singurul lucru care conteaza cu trupul ei in brate poti traversa un ocean chiar daca nu stii sa inoti decat in apele ochilor ei fara femeie limuzina noastra este o caruta hodorogita contul la banca scade chiar daca este in crestere prietenii sunt plini de pojarul tradarii, in vinul scump misca mormolocii o ai iti canta privighetoarea in cosul pieptului te imbraci in haine de puscarie fericit cum ai pleca la nunta, faci monetarul stelelor pe cer ca un nabab universal chiar daca-ti fluiera vantul prin gaicile sociale: te calca trenul si o soapta daca ti-a ramas intreaga parcurgi literele numelui ei gata sa urzesti planuri de viitor cand de aproape te pandeste o morga de lux femeia, domnilor, este singurul lucru care nu poate fi inlocui decat de sinele sau pielea ei stie toate graiurile fericiri universale, cecul iluziilor este valuta ei prin care noi invingem crizele mondiale iata de ce cred ca stiinta ei de-a ne face fericiti sau nefericiti ii da dreptul la titlul de doctor honoris cauza al complicatei noastre algebre sufletesti femeia domnilor- pentru a nu va plictisi- femeia cu pielea ei care ne invata alfabetul orbilor, cu mereu intoarsele cesti ale sanilor in care noi nu ghicim niciodata, nimic, femeia cu toata argintaria surasului sau cu goliciunea ei care umple universul este singurul lucru care conteaza domnilor |
|
|
Oct 1 2006, 04:38 AM
Post
#35
|
|
Incurabil Group: Obsedat Posts: 817 Joined: 7-May 06 From: Ro Mania Member No.: 324 |
Gazela
de Nichita Stanescu Ea isi puse mana ei cea dalba de copila Pe umerele meu cel negru si paros, Ea mirosise intocmai cum e floarea de zambila, Eu stam paralizat si fioros, Venisem s-o mananc de foame, S-o rod oscior dupa oscior Spre dintii mei canini,ah,doamne!- Ea mi-a suras tulburator; De-atunce lesinat in poala-i, A ei,pe mine,lent ma mistuieste. Eu sunt un leu mancat de o gazela. |
|
|
Mar 20 2007, 12:02 AM
Post
#36
|
|
Contaminat Group: Membru Posts: 16 Joined: 19-March 07 From: Bucureşti Member No.: 1,368 |
Nebuna, de George Coşbuc
Voi o vedeţi fugind prin sat, Cu zdrenţele şiroi, Desculţă-n ger, cu ochii supţi De cine râdeţi voi? Şi după dânsa curioşi, De ce fugiţi în roi? Ce fel de rău v-a făcut ea De-i faceţi rău? Scuipând În urma ei, o huiduiţi Când iese-n drum, şi când Vă vine-n prag flămândă, voi O bateţi înjurând. Îi ştiţi povestea ei? De-o ştiţi, Ce mult vă cred mişei. Dar nu! Atunci aţi fi miloşi, Cu dânsa, dragii mei, Veniţi dar, vreau azi să vă spun Povestea vieţii ei. Pe deal, în revărsat de zori, Un bucium repetat Da sunet, şi lătrau zăvozi; Bărbat lângă bărbat Ieşea din văi, suia pe culmi Cu groful la vânat. Sărmani iobagi! Un sat întreg Cu sila-n codru dus, Pe placul unui domn nebun! Şi sus şi tot mai sus Treceau, purtând în ochi grăbiţi Un cerb pe goană pus. Şi şir de şir gonaci stăteau În umbră de copaci, Şi contele pe-un tânăr cal Da frâu ca dus de draci, Dar iată! Calul sub picior A prins p-un biet gonaci! Arama potcovită,-n piept Un larg mormânt făcu, Au stat iobagii marmor toţi, Dar Arpad groful nu: Zburând pe cal privea-napoi Cu râsete, huhu! Luptându-se cu moartea, el În pat se zvârcolea, Şi biata mă-sa! Vezi-o azi Cum plânge-n hohot ea? Acelaşi plâns, pe care-atunci Sărmana îl plângea. Sărmana! şi vă bateţi joc De traiul ei d-acum; Dar mama voastră n-ar putea S-ajungă oarecum Nebună? V-ar plăcea s-o ştiţi De râs obştesc pe drum? Oh, leacul! unde-i? Din pământ, Din foc ea l-ar fi scos! Erau săraci. Bărbatul ei, De mult bolnăvicios, Zăcea şi el, puteai de slab Să-i numeri os de os. Pe laiţ fecior, părinte-n pat, Pe răni al cârpei nod, Şi-n vatră focul stâns de mult Şi nu-i porumb în pod: Trei zile, iar a patra zi Doi morţi sub un prohod! Iar azi când se trezeşte-n ea Nelimpedele gând Al morţii lor, ce râs aflaţi În plânsul ei? Urlând Morţeşte, biata, iat-o iar, De zid cu fruntea dând Şi vezi cum face gesturi ea, Aşa precum în joc, Dezmierzi copii? Cum râde ea, Ca omul în noroc? Apoi răsare blăstămând: Şi-i varsă gura foc. Rusanda e, copila ei! În uşa tinzii-n prag, O dezmierda ea nopţi întregi Ca un odor pribeag, Ea singură i-a mai rămas Din tot ce-avuse drag. Privindu-şi fata, îi părea Şi traiul mai domol. Frumoasă, ca un sfânt potir P-al schitului pristol, Şi harnică, din ceas în ceas Umplând al casei gol. Dar într-o zi, la casa ei S-abate un argat: Vrea domnul o cămaşă-n flori Cu portul de la sat Tu, Sando, coşi cea mai isteţ, Să mergi dar la palat! S-a dus. Dar Arpad, el fierbea De parimi păgâneşti. De ce-ncui uşa? Ce vrei tu? Turbatule ce eşti! Şi capul ea şi l-a zdrobit De drugii din fereşti. A fost prea mult! Când i-au adus Pe Sanda doi argaţi, Ea n-a mai plâns, a stat ca stan Cu pumnii ridicaţi, Cu gura plină de blăstăm, Cu ochii îngheţaţi. Eşti om nebun, când vrei să porţi Întreg onorul tău! Nimic nu-i sfânt! Căci cei tari pot Sili pe slabi la rău. Şi domnii sunt d-aceea tari, Căci râd de Dăumneîzeu! Şi-aici i-a izbucnit din ochi Plânsoarea bob de bob, Şi jos, săcată de simţiri, Căzu ea toată zdrob. Domn groful, domn şi Dăumneîzeu, Ei ambii râd de rob. Şi noi? Să râdem înjurând Pe robi? De ce pe ei? De ce nu domni? Giganţi în drept Şi-n suflete pigmei. Cu crucea-n mâini sa pălmuieşti Pe domni ca pe mişei! |
|
|
kary_pink |
Jul 10 2007, 10:20 PM
Post
#37
|
Musafir |
Vei plânge mult ori vei zâmbi?_Lucian Blaga
Eu nu mă căiesc, c-am adunat în suflet şi noroi- dar mă gândesc la tine. Cu gheare de lumină o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul, că sufletul mi-aşa curat, cum gândul tău il vrea, cum inima iubirii tale-l crede. Vei plânge mult atunci ori vei ierta? Vei plânge mult ori vei zâmbi de razele acelei dimineţi, în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă: "Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?" |
|
|
Jul 10 2007, 10:59 PM
Post
#38
|
|
Membru de Onoare Group: Editorialist Posts: 3,877 Joined: 9-December 05 From: Here and There Member No.: 70 |
Plumb
Dormeau adanc sicriele de plumb, Si flori de plumb si funerar vestmint -- Stam singur in cavou... si era vint... Si scirtiiau coroanele de plumb. Dormea intors amorul meu de plumb Pe flori de plumb, si-am inceput sa-l strig -- Stam singur langa mort... si era frig... Si-i atirnau aripile de plumb. George Bacovia |
|
|
Jul 11 2007, 03:44 PM
Post
#39
|
|
Contaminat Group: Membru Posts: 7 Joined: 3-January 07 Member No.: 931 |
George Cosbuc - Numai una - 1889 Balade si idile
Pe umeri pletele-i curg rau - Mladie ca un spic de grau, Cu sortul negru prins in brau, O pierd din ochi de draga. Si cand o vad, inebunesc; Si cand n-o vad, ma-nbolnavesc, Iar cand merg altii de-o petesc, Vin popi de ma dezleaga. La vorba-n drum, trei ceasuri trec - Ea pleaca, eu ma fac ca plec, Dar stau acolo si-o petrec Cu ochii cit e zarea. Asa cum e saraca ea, As vrea s-o stiu nevasta mea, Dar oameni rai din lumea rea Imi tot inchid cararea. Si cite vorbe-mi aud eu! Toti fratii ma vorbesc de rau, Si tata-i suparat mereu, Iar mama la icoane Matanii bate, tine post; Ma blestema: -"De n-ai fi fost! Esti un netot! Ti-e capul prost Si-ti faci de cap, Ioane!" Imi fac de cap? Dar las' sa-mi fac! Cu traiul eu am sa ma-npac Si eu am sa traiesc sarac, Muncind batut de rele! La frati eu nu cer ajutor, Ca n-am ajuns la mila lor - Si fac ce vreau! Si n-am sa mor De grija sortii mele! Ma-ngroapa fratii mei de viu! Legat de dansa, eu sa stiu Ca am uratei drag sa-i fiu? Sa pot ce nu se poate? Dar cu pamantul ce sa faci? Si ce folos de boi si vaci? Nevasta daca nu ti-o placi, Le dai in trasnet toate! Ori este om, de sila cui Sa-mi placa tot ce-i place lui! Asa om nici vladica nu-i Si nu-i nici imparatul! Sa-mi cante lumea cate vrea, Mi-e draga una si-i a mea; Decat sa ma dezbar de ea, Mai bin-aprind tot satul! |
|
|
vesperala |
Jul 11 2007, 06:25 PM
Post
#40
|
Musafir |
DOR DE EMINESCU
A.Păunescu, Al.Zărnescu Într-o lume relativă ce-a facut şi-a desfăcut Eminescu-i remuşcarea dorului de absolut. Dacă unu şi cu unu nu mai vor să facă doi Eminescu este chipul infinitului din noi. Fără el oricare lucru şi-ar urma cărarea sa, Fără el chiar steaua noastra dintre stele ar cădea. Pe pământul vechii Dacii, când mai mare, când mai mic, Dacă n-ar fi Eminescu viaţa nu ne-ar fi nimic. El Moldovei ii e fiul şi Munteniei nepot, L-a-nfiat intreg Ardealul, Eminescu-i peste tot. Într-o lume relativă mai avem un nume sfânt Eminescu-i România tăinuită în cuvânt. O raclă mare-i lumea. Stelele-s cuie/Bătute-n ea şi soarele-i fereasta/La temniţa vieţii Mihai Eminescu Stelele-n cer, deasupra mărilor, ard depărtărilor, până ce pier... |
|
|
Lo-Fi Version | Time is now: 24th September 2024 - 02:22 AM |
|