A fi sau a nu fi ... amanta ?! Options

[splendora]

roxanica,acum am vazut ce ai scris si repet ce am mai zis :intr o relatie fericita,nimeni nu va reusi sa isi vare coada,indiferent cat ar incerca....

asta e o fantezie! daca apari la momentul "potrivit" barbatul e cam slab de inima, cu toata iubirea lui. chiar daca dupa aventura, iti da ignore si se intoarce la familie. faptul ca o relatie fericita nu poate fi atinsa, e doar un motiv folosit de femei fara scrupule. (ma refer strict la cele care nu dau doi bani pe familia lui). putin imi pasa ca nu se intelege el cu nevasta. nu e vorba ca sunt pro sotii, contra amante pt ca nu am fost in situatia asta. si daca l-ai iubi nespus, ce relatie poti sa ai cu un om capabil de infidelitate. te poate lasa si pe tine pt alta amanta, pt ca nicio femeie pe lumea asta nu poate sta "treaza si proaspata" pt totdeauna la cheful unui barbat (IMG:style_emoticons/default/closedeyes.gif)

[dr_wise]

Domle, eu zic asa, la cei 40 ani ai mei....nu exista persoana care nu calca stramb, ci doar persoane care n-au intalnit inca oportunitatea...sa ma explic: am o casnicie de 18 ani, iar barbatul cu care sunt maritata e singurul cu care m-am culcat in my life...asta pt ca 1) mi-a fost suficient din pct de vedere sexual, 2) nu am simtit sa ma fi inselat vreodata, ca sa-mi dea motiv sa ma razbun, culcandu-ma cu altul, 3) il respect prea mult si respect relatia noastra, ca sa-i dau un sut calcand stramb...asta teoretic, pana acum...dar...nu bag mana in foc nici macar pt mine, daca ar aparea unul care sa ma faca sa ma indragostesc de el; e asa de placut sentimentul asta de "indragosteala" ca merita trait de fiecare data cand ai ocazia sa-l traiesti. In definitiv o viata avem si merita traita, e adevarat, merita traita frumos, dar poate si micile escapade au frumusetea si rolul lor in viata...poate ca o escapada de genul asta, dupa 20 ani de casnicie, cand orgasmul nu mai e ce-a fost, cand nici barbatul de langa tine, desi te iubeste, acum in alt fel decat ala din primii ani, nu mai observa ca esti frumoasa, mai frumoasa si frageda decat multe altele de varsta ta, nu mai observa ca ti-ai schimbat tunsoarea, sau ca esti aceeasi femeie vesela si optimista ca la 18 ani...ei bine, poate ca Dzeu iti trimite o minune de genul asta ca un dar, sa realizezi ca pana la urma esti inca in viata si tb sa te smulgi din monotonia cotidiana...sa simti ca traiesti din nou si sa faci ceva pt tine, incepand din momentul X pana la sfarsit!
Nu sunt de parere ca o escapada d-asta merita lungita mult, iti trebuie exact atat cat sa te destepte din amorteala in care ai cazut. Totul e sa fii suficient de desteapta si sa stii ce vrei din relatia asta fulger, fiindca intre noi fie vorba, nu merita sa te complaci in a fi amanta cuiva. Trebuie doar sa-ti extragi vitalitatea si energia necesare pt a capata incredere in tine, in sexualitatea ta si in feminitatea ta. Dar cate oare inteleg asta si trec mai departe, dandu-i un sut in fund "zburatorului"? Pt ca barbatii sunt prin definitie niste vanatori, ei tot timpul sunt in cautare, alegerea este a femeilor de fiecare data, ele spun ok sau du-te invartindu-te...depinde pt cata vreme spui ok si cu ce te alegi din relatia asta.
Ce este mai mult de atat devine ordinar.

[roxanica10]

Angelu' buna idee ti-a mai venit cu deschiderea acestui topic...multe pareri....fiecare vede dragostea cu ochii ei. Observ la fetele, mai tinere, niste idei bine conturate, dar multe sunt rupte de realitate...asa gandeam si eu cand eram mai micutza. Atentie fetelor, acum sa nu-mi sariti in cap...n-am zis-o cu rautate...e vorba doar de experienta de viata acumulata de voi, care v-a ajutat sa va fomati unele opinii. Eu ii dau dreptate lui Angelu' ca nu exista relatie sau casnicie (cum vreti voi) perfecta, ci exista respect, intelegere si placerea de a trece in 2 peste toate, fie ele ca-s bune sau rele. Dupa mine, conteaza foarte mult si educatia pe care ti-au dat-o parintii si ce-ai vazut in casa (asa nu...sau asa da) si capacitatea ta de selectie la ce se intampla in jur.
Pasiunea se stinge...nu tine la nesfarsit...si dupa o zi cu stres maxim la serviciu, vii acasa, mai faci o mancare, mai strangi prin casa, pui un program la masina...si dup-asta esti franta, iar el, care are ceva mai multa energie are chef de altele, poate ca ziua lui n-a fost atat de grea...ce credeti ca se intampla? Uneori, nu-i capabil sa-ti perceapa propria oboseala. Am o prietena, pe care sincer o admir, e trecuta de 40 de ani...si-mi spunea ca pana-n 40 ea facea in fiecare seara sex/dragoste cu sotul ei. Aceste cazuri se numara pe degete.
@Pokemon, cand m-am referit la anumite persoane care se baga aiurea, desi vad ca relatia dintre cei 2 e fericita, da-mi voie sa le invinovatesc. Eu am patit-o intr-o relatie anterioara, chiar cu o 'amica' f buna care se intampla sa-l sune pe prietenul meu mai des si sa-i propuna sa se vada. El imi zicea de fiecare data..stiu ca ma iubea...si nu-l atragea tipa respectiva...dar asta e un caz fericit. Si ce crezi c-am facut eu dupa acest gest al prietenei? Am sunat-o si-am sicanat-o?! Nuuu, am trecut cu vederea si acum...suntem in continuare 'prietene', dar cam stiu ce-i poate pielea. Am intrebat-o doar: 'Te cam incanta al meu, nu? Ea: ehe...merge pentru o seara'.
Alta poveste cu sfarsit dur: cei doi iubiti, apoi soti, 2 copii, o dragoste care ii umplea de bucurie pe ei si pe cei din jur, 12 ani de casnicie.......apare ea, el se poarta ca un drogat, nu mai stie sa fie tata, nu mai stie sa fie sot. Sotia nu-si recunoaste omul care i-a fost alaturi atatia ani. Prietenii lor sunt socati. Omul s-a schimbat....de unde putea sa prevada sotia lucrul asta?
Asa ca, dragele mele, totul e o loterie si nimeni nu poate sti ce se va intampla peste cativa ani, cu o relatie, pe care acum o pui la loc de cinste. Eu zic sa va traiti clipa (vorba amicei mele dr_wise), sa profitati de dragoste si de nervisorii la stomac pe care vi-i da si sa evitati in a-i judeca pe altii. Oamenii se schimba, reactioneaza diferit ....
Pentru mine e o provocare sa-mi fac aceasta casnicie trainica, durabila si sa sfideze toate tentatiile. Daca reusesc....va voi tine la curent.

[sylvia_31]

Eu am patit-o intr-o relatie anterioara, chiar cu o 'amica' f buna care se intampla sa-l sune pe prietenul meu mai des si sa-i propuna sa se vada. El imi zicea de fiecare data..stiu ca ma iubea...si nu-l atragea tipa respectiva...dar asta e un caz fericit. Si ce crezi c-am facut eu dupa acest gest al prietenei? Am sunat-o si-am sicanat-o?! Nuuu, am trecut cu vederea si acum...suntem in continuare 'prietene', dar cam stiu ce-i poate pielea. Am intrebat-o doar: 'Te cam incanta al meu, nu? Ea: ehe...merge pentru o seara'.

Ma scuzi, Roxi, da' eu o bagam in aia m**ii de nu se vedea !
Halal prietena...

Apropos de atitudinea asta, sa zicem pasiva la actiunile "amantei", nici eu n-am facut nimic concret versus "ea"...chiar si cand il suna la ora 4 noaptea, ca sa-l tina "in priza"...Ce parere aveti de gagica asta care nu-mi lasa barbatul linistit, nici macar in bruma de timp in care statea in tara, cu sotia si copilul ?!!! Desi aveam numarul ei de telefon, si as fi putut sa-i trag niste injuraturi in engleza, limba ei natala, ca ma pricep, pe bune...cu toate astea, n-am facut-o . Why bother, cand raul era deja facut ?

[roxanica10]

Sylvia, omul ala era iubitul meu de putina vreme...cred ca de cateva luni, daca nu ma insel. Relatia s-a consolidat in timp, parca am stat 1 an jumate impreuna. Iti dai seama ca altfel as fi procedat daca era vorba de sotul meu. Eu ma port foarte frumos cu lumea, pana cand sunt calcata pe coada....atunci fara sa vreau, devin razbunatoare si rea. E ca o autoparare. De multe ori l-am lasat pe bunul Dumnezeu sa hotarasca ce se intampla cu omul caruia i-am facut un bine....
Hai sa va povestesc ca tot asa o 'prietena f buna', pe care am cuplat-o cu fratele geaman al prietenului meu (ea nu prea avea trecere la barbati) a sfarsit prin a ma rasplati cu vorbe aiurea spuse prietenului meu, care au dus in timp la despartire. Acum, cand ma uit in spate, am o satisfactie ca am trecut prin viata si am invatat sa separ binele de rau. Cred ca Dumnezeu are f multa grija de mine si intotdeauna imi arata drumul cel bun. Daca as fi ramas cu omul ala, as fi avut o viata seaca, dar atunci nu-mi dadeam seama, pentru ca era primul meu prieten si nu aveam cu ce sa-l compar.
Silvia, chiar imi pare rau si nu doresc nimanui sa treaca prin ce-ai trecut tu. Si eu as fi turbat daca englezoaica suna la orele alea. Te inteleg perfect....dar asta e...astia sunt barbatii...uneori zici ca nu mai au capul cu ei. Dar sa vedem ce se va intampla cand se va stinge pasiunea dintre cei 2.

[Diana.]

Parerea mea. Absolut personala. Si ca orice parere e supusa greselii.

Am trecut de perioada in care eram furioasa si le-as fi mincat de vii.

Acum mi-e mila de amante. Mai ales de cele care se lasa mintite cu lunile, cu anii.
Mintite josnic de barbatii lasi care nu ar renunta nici la sotie si la statutul se "om serios", insa nici la clipele de zbenguiala intre asternuturile celei de-a doua femei.
Mintite cu nerusinrare ca sint unice, irepetabile, insa trebuie sa se jertfeasca, pentru ca "scorpia" de nevasta nu ii lasa domnului libertatea... mi-i scirba de asemenea barbati lasi, de asemenea barbati monstri de egoism, barbati care nu se gindesc decit la ei insisi, indiferent de ce afirma domniile lor. Daca nevasta nu merita, las-o, dom`le, ia-o pe aia de ti-i buna.
Daca nu vrei sa iti faci nevasta sa sufere, de ce naiba o inseli?! O iubesti pe amanta? !
Ia-o de nevasta, nu o ascunde in cosul cu rufe murdare, iesi cu ea in lume dupa ce ai terminta relatia parafata sau nu de o bucata de hirtie.
Fii barbat, legalizeaza-ti legatura si nu te mai ascunde dupa cires...
Vorbesc de amntele care iubesc. Des[re femeile care "iubesc" doar buzunarul unui barbat insurat nici nu merita sa aduc discutia. Din punctul meu de vedere practica meseria aia, veche de cind lumea, insa in sistem de "club", nu "intrare la liber".

Poke, sper din toata inima sa nu suferi la un moment dat.
Desi presimt in adincul inimii mele ca o sa te doara la un moment dat. Barbatii carora le place dualitatea nu renunta usor la obicei. Si tu esti atat de tinara...

[divi2007]

mi-i scirba de asemenea barbati lasi, de asemenea barbati monstri de egoism, barbati care nu se gindesc decit la ei insisi, indiferent de ce afirma domniile lor. .
Daca nu vrei sa iti faci nevasta sa sufere, de ce naiba o inseli?!

de acord

[Kitten]

maaaama, ce complexa devine discutia..... (IMG:style_emoticons/default/magindesc.gif)

eu gasesc argumente de ambele parti, si nu cred ca exista "cazuri tip", patternuri de relatii, deci prefer sa nu generalizez. dar inclin sa dau dreptate si celei care a zis mai devreme ca o sotie/prietena trebuie sa-si tina barbatul "in priza" daca il mai vrea cu adevarat. nu neg, orice relatie se poate stinge pe parcurs si este evident ca focul pasiunii nu mai e la fel de puternic, dar nici nu trebuie sa fim delasatoare.

adica ma gandesc la un caz concret pe care il cunosc. cuplu frumos, se potriveau de minune, copil pe la 17 ani... ea o ia razna cu alcool si alte cele (cu toate ca au imens de multi bani, sunt intelectuali si oameni inteligenti ambandoi), in asa hal ca nu se mai putea vorbi cu ea. automat, devine neglijenta, nu se mai ocupa de el, nu se mai aranjeaza, se ingrasa (dar vesnic e la regim)... varza. el incearca un an doi, ii da ultimatumuri, si, in final, apare cealalta. care nu e nici frumoasa, nici sexy, nici bogata. e doar amuzanta si intelegatoare, nu e cicalitoare. acum sotia stie de ea, pentru ca nu mai stau impreuna... la inceput a fost perioada cand sotia s-a transformat in bomba sexi (sau a incercat), in speranta ca se va flutura prin fata lui si il va atrage din nou, sau isi va gasi unul cu care sa il faca gelos. n-a fost asa... el era in continuare distant, chiar dezgustat.... apoi sotia a cazut in extrema feminista cu "barbatii e porci si n-avem nevoie de ei"; dar acum se taraste in genunchi si cerseste mila, il suna din ora in ora, il urmareste si il spioneaza. dar refuza paradoxal sa redevina normala, sa redevina cea de acum cativa ani. well..... de ce??? daca il vrea, de ce nu sacrifica sticla pt el??? nu avem de unde sa stim... si nu avem cum sa stim nici ce va urma.

in situatia in care am fost eu, amandoi inselam.... el il cunostea pe al meu si eu o cunosteam pe a lui (IMG:style_emoticons/default/zapacitul.gif) amandoi am terminat relatiile cat se putea de repede, pentru ca nu aveau nicio sansa... si tot ce ne-am dorit era ceea ce suntem acum: un cuplu super fericit. (IMG:style_emoticons/default/indragostita.gif)

dar contrazic parerea de mai sus conform careia, daca iubesti te poti si afisa in public. noi mult timp dupa ce n-am mai fost amanti am evitat sa ne afisam, pentru ca mai tineam cat de cat la fostii, si nu voiam sa le provocam suferinta.... e perioada de recuperare, cand preferi sa ramai "low profile"... e mai mult rusine cred, nu lasitate.

[Diana.]

Pai de ce sa iti fie rusine cu dragostea ta?! Io nu pricep.
Pisoi, da` respectiva de ce s-a apucat de baut? Care a fost motivul?!

[Kitten]

s-o fi saturat de prea mult bine, nush....

nu e vorba ca ti-e rusine ca iubesti, ti-e rusine ca ai inselat, fie si pe cineva cu care nu te mai intelegeai... e vorba de relatii de lunga durata aici... si nu vrei sa mai provoci suferinta suplimentara, pe langa ce ai provocat deja...
trebuie sa recunosc ca la un barbat insurat nu m-as uita in vecii vecilor... ih... si daca as fi maritata as sta pe fundul meu... din respect fata de juramantul din biserica.