Depresie dupa despartirea de amanta/iubita Options

[Renegade]

Buna. Sa incep cu inceputul. Am 31 de ani, sunt casatorit de 6 ani si sunt cu ea de 12 ani. Avem doi copii, un baiat de 6 ani si o fetita de 9 luni. I-am fost credincios sotiei si mi-am refuzat "ocaziile" aparute in timp. Una dintre aceste "ocazii", o subalterna, a fost insistenta si m-a facut sa cedez. Am avut o relatie foarte frumoasa aproape un an, bazata mai mult pe sex. Mi-am schimbat locul de munca, am continuat relatia. Atunci am realizat amandoi ca ne iubim si ne-am spus-o. Povestea e lunga si complicata. Ideea e ca o iubesc, desi sunt constient ca nu o mai pot avea inapoi si nici nu e sanatos sa mai am o relatie cu ea. Acum nu are pe nimeni si nici nu vrea pe nimeni. In ultima vreme voia mai mult, voia ceva pentru ea. Nu are, este singura. Dar nu ma mai vrea pe mine decat cel mult ca prieten. Sunt constient ca nu imi va trece usor dragostea pentru ea. Am incercat in fel si chip. Chiar reusisem la un moment dat, am fost plecat la munte cu prietenii si familia si inainte de atsa am pus punct. Mi-a scris si era disperata ca nu i-am dat nici un semn cateva zile la rand... desi zicea ca e mai bine asa... m-a induiosat si mi s-a facut mila. M-am intors numai pentru alte runde de sex si o alta agonie a relatiei noastre. Am facut amandoi greseli. Inainte de prima cearta am fost in regula aproape un an de zile. Fara cearta fara divergente, totul perfect. O viata dubla perfecta.

Acum..., sunt multe de zis. Pe sotia mea nu o va putea inlocui nimeni niciodata si nici nu se apropie macar. Am trait ceva de genul lui Dexter. Duceam o viata dubla si totul era ok acasa. Simteam ca o fac pentru ea, o ajutam cu multe si ea imi dadea incredere in mine, sex, era altceva.

Am incetat relatia din motive deloc placute. Sotia nu stie nimic si sper ca nici nu va afla vreodata. Insa eu traiesc o drama interioara, ma simt vinovat ca am stricat relatia cu acea fata si mai ales sunt disperat ca nu o mai pot avea.

Traiesc o depresie puternica, simt ca nimic nu are rost, nu ma pot apuca de nimic si toate mi se par aiurea. Ca mentiune... am o viata de familie linistita, suntem ingineri si avem o viata sexuala foarte activa. Nu imi lipseste nimic acasa.

Ea insa imi lipseste ca naiba... si nu mai incerc sa aflu de ce. Ea imi ofera prietenia ei si nimic mai mult. Iar eu sunt varza, nu ma pot concentra pe nimic. Cum procedez sa o uit sau sa imi treaca dorul asta...? Sunt prizonierul propriilor mele renuntari la principii. Aveam principii sanatoase... Iar acum am un sentiment puternic de vinovatie fata de aceste femei.

Cum scap de ganduri? Pur si simplu in momentul asta nu vad nimic care sa aiba vreun rost. Sunt in deriva si nu ii pot arata asta sotiei, nu o pot rani...

[Diana.]

Renegade, tu crezi ca vei gasi suport intr-un forum de femei pentru ca tu , de fapt, ai dori sa joci pe doua fronturi si sa inseli asteptarile a doua femei, nu una (si sotia si amanta au dreptul la respect, iar ce ai facut tu arata doar ca nu le respecti de facto pe niciuna!) doar pentru ca sa iti fie tie bine?!
Ma indoiesc profund.

La urma-urmei din ce ai scris tu reiese ca iti inselai sotia care mai era si gravida pe de-asupra... Amanta ti-a dat cu sutul pentru ca e dreptul ei sa refuze statutul de a saptea roata la caruta si nu ti-ar fi bine deloc nici daca ar afla sotia.
Fara suparare, insa si acum dai dovada tot de egoism: te intrebi cum sa iesi TU din impas, restul nu are importanta...
Ia trezeste-te matale la realitate. Dragostea inseamna respect si empatie in primul rind.
Tu nu ai dat dovada de asa ceva.

[Ariana]

Pana la urma "timpul le rezolva pe toate".

Eu din toata povestea ta spusa pe scurt ma bucur f tare pentru amanta ca a reusit sa se desprinda dintr-o chestie bolnava si obsesiva (ma refer la relatie).Tu la 31 de ani ai un drum al tau bine conturat.Si ma indoiesc serios ca totul e atat de perfect in casnicia ta...totusi ai evadat.

[Szimcsi]

In primul rand eu apreciez sinceritatea care transpare din randurile tale. Recunosti ca e gresit ce ai facut. Recunosti ca nu iti lipsea nimic acasa. Si totusi ai vrut mai mult.

Ce nu inteleg eu este: cum, nelipsindu-ti nimic, ai vrut totusi ceva mai mult? Adica ai totul si nu e suficient? (IMG:style_emoticons/default/magindesc.gif)

Oricum, ma intorc la intrebarea(retorica, de altfel): cum sa scap de ganduri? Nu ai cum. Vezi-ti de viata si de familia ta si timpul le va rezolva pe toate.

Arata-i respectul pe care-l merita sotiei tale si las-o pe amanta sa isi refaca viata.

[albinuza]

Eu nu am inteles partea cu... o iubesc... pe bune ca o iubesc... dar m-a induiosat, mi s-a facut MILA de ea, si m-am intors doar pentru alte partide de sex.
1: cand iubesti nu te intorci pentru sex,
2: cand iubesti nu te intorci din mila.
si atat am avut timp sa studiez. asta mi-a sarit in ochi..

[pescarush]

S-o crezi tu ca nu simte sotia ta ca se intampla ceva cu tine. Chiar daca nu ti-a spus niciodata nimic, ea stie exact acre e cauza depresiei tale.
Sincer, imi pare rau pentru ea. Si nu cred ca merita ceea ce ii faci. Nu pot sa te sfatuiesc nici sa fii sincer, din pacate, pentru ca oricum, casnicia voastra nu este si nu va mai fi vreodata o casnicie adevarata. NU te mai lauda cu casnicia ta, ca este doar praf in ochii lumii.
Cat despre amanta, exact la ceea ce a spus Ariana m-am gandit. Este normal sa-si doreasca pe cineva al ei, cu care sa poata sa-si petreaca serile, week-endurile, vacantele, sarbatorile, sa-i fie alaturi la bine, dar si la rau. Ma abtin sa spun orice altceva desopre caracterul ei. Sau despre egoismul tau.
Este trist!

[Ariana]

(IMG:style_emoticons/default/smile.gif) Sa vii cu o framantare de genul asta intre femei...ori e o gluma ori omul are o problema mare in a intelege maretul univers al sufletului feminin.

[scumpic]

Eu zic asa:
Amanta, subalterna!!! te-a facut sa cedezi nu-mi suna bine deloc, de ce a tinut atit e mult sa cedezi? In fine, se pare ca acum si-a dat seama ca ce a facut nu a fost bine sau poate ca vrea neaparat sa fii numai cu ea, sa iti parasesti familia si vazind ca tu nu vrei asta, s-a retras.Bine ar fi sa ramina retrasa ca sta bine acolo unde e.
Tu ar trebui sa iti vezi de familia ta daca iti pasa de ei, de sotia si copiii tai si daca o iubesti asa cum spui.Asta te va ajuta sa iti revii din depresie si sa te simti un barbat in adevaratul sens al cuvintului, un om.
Daca inca te chinuie dorul de amanta, incearca sa vezi ce vrei de fapt de la ea, sa stai de vorba, sex, ce iti lipseste, ca spui ca sotia iti ofera totul?Te contrazici.De mila eu nu cred ca te duci la amanta, daca ti-ar fi mila ai lasa-o in pace sa isi vada de viata ei.

[angeldust]

Mda...revin din nou la vechea teorie: aceea ca people are stupid , selfish and horny (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif) si daca intelegi asta le-ai inteles pe toate.

Problema pe care o vad eu aici este urmatoarea : amanta iti dadea incredere in tine, era altceva. Asadar tu ai pierdut acum odata cu ea principala ta sursa de validare, asta e buba cea mai dureroasa. Solutia ar fi sa lucrezi la increderea in tine si sa reusesti sa o obtii fara input din exterior, adica sa nu o lasi in mainile altcuiva, pentru ca vezi apoi ce se intampla.....cand persoana respectiva hotaraste sa iti refuze validarea dupa care tanjesti atat te trezesti varza si pe nicaieri.

[pescarush]

Ceea ce apreciez eu aici este ca macar am vazut si punctul de vedere al unui El.
Cat despre "ea si-a dat seama ca e gresit ceea ce face", ar cam fi 2 variante;
1. intr-adevar asta sa fie motivul
2. joaca totul pe o singura carte.

Da, stiu, increderea mea in oameni e undeva la cota 0. (IMG:style_emoticons/default/closedeyes.gif)