Esti pregatita sa te casatoresti?, Ce ar trebui sa stii despre partener inainte de casatorie? Options

[mititik]

Si daca mama-sa e prea putin prezenta in viata lui?
In sensul ca: fiecare e cu viata lui, nu prea se intereseaza unul de viata celuilalt, nu se suna decat fff rar, nu prea isi cer ajutorul unul altuia decat..la fel, foarte rar.

[albinuza]

In cazul asta eu spun ca ar putea fi 2 variante.
1: ori el este un om descurcaret si chiar nu are nevoie de mama. Poate si singur.
2: il doare in brisca de parerea unei femei.

[mititik]

Prietenele mele au inceput sa se aseze fiecare la casa ei, iar cele care inca nu, se gandesc intens la asta.
Eu nu...si toata lumea se uita ciudat la mine: cum? dar de ce? chiar asa? Pai fiindca imi este foarte bine acum. Si nu vad de ce m-as grabi, am doar 22 de ani si o viata inainte.

Ce ma intereseaza in mod deosebit la viitorul meu sot este sa-l vad ca are ambitie, ca se lupta pentru viitor, ca e muncitor. Nu accept sa fie lenes, tipicar, sa considere ca locul femeii e la cratita sau sa incerce sa impuna parerea lui despre prietenele sau familia mea, care sunt mult prea importante pentru mine ca sa accept sa se interpuna cineva intre noi.

Ca e descurcaret...da, foarte. Tot ce a realizat pana acum a realizat pe cont propriu si sunt mandra de el.
Nu stiu daca nu ii pasa de parerea unei femei, fiindca la fel decurge relatia si cu fratele lui, de exemplu. Sunt foarte reci unii cu altii. (IMG:style_emoticons/default/unsure.gif)
Cred ca asta este singurul aspect care ma ingrijoreaza cand incerc sa imi imaginez viitorul alaturi de el.

[chintesenta_raul...]

doamne, dar ai scris ceva la lista aia (IMG:style_emoticons/default/tongue.gif)

eu recunosc ca mi-e frica de casatorie. nu mi-e frica insa sa stau cu acelasi om sub acelasi acoperis si sa incercam sa facem asta for ever. nu am stat niciodata sa ma gandesc ce skill-uri (deja o dau in termeni din jocuri, fie-mi cu iertare) ar trebui sa aiba respectivul, dar daca as ajunge sa pastrez relatia cu el minim doi ani, sigur nu mi-ar fi frica sa ma inham la ceva mai serios. mai am si marele avantaj ca in decursul ultimilor ani mi-am mai bagat si eu mintile in cap si am invatat sa fiu mai diplomata si sa iau omul asa cum este, fara pretentia de a schimba ceva la el, asa ca nu vad ce mari probleme as intampina. sunt insa cateva chestii la care sunt foarte atenta la un barbat, insa nu in ideea unei eventuale casatorii, ma intereseaza anumite aspecte in cazul unei relatii:
- relatia cu sticla de alcool. desi vin dintr-o zona viticola si ai mei au avut si inca mai au vii si gramada de butoaie de vin, tata nu bea niciodata mai mult de un pahar doua la masa de seara. nu l-am vazut niciodata ametit si nici punand gura pe tarie. am ramas cu chestia asta intiparita in minte si nu concep sub nici o forma ca iubitul meu sa se matoleasca mai des de 2-3 ori pe an.
- felul in care relationeaza cu cei din jur, daca este sociabil si stie sa se faca placut, daca multumeste atunci cand i se ofera ceva la magazin, nimicuri din astea.
- felul in care vorbeste despre fostele prietene. desi e recomandat sa nu vorbeasca prea mult ca nu ma intereseaza asa de tare aspectul.
- modul de exprimare. nu vreau un barbat la care din cinci cuvinte rostite doua sunt "p_la mea" sau care face dezarduri
- felul in care doarme atunci cand sunt cu el
- sa fie dispus sa ma asculte, chiar si atunci cand aberez si sa nu imi spuna sa tac. am si eu simtul masurii si cand o iau prea tare pe campii ma opresc singura
- sa pot discuta cu el mai mult decat ce am facut la serviciu si sa fie un om pe care ma pot baza
- sa nu fie posesiv si nici gelos. la capitolul asta sunt norocoasa: nu mi-a cerut niciodata socoteala sau sa ii dau raportul, se intoarce cu spatele atunci cand trebuie sa imi introduc parola la mail sau alte conturi, iar singura data cand a pus mana pe telefon (altfel decat sa mi-l dea sa raspund daca nu era langa mine) a fost o data cand i-am aratat eu ce jocuri are si s-a uitat prin ele. de asemenea, eu nu ma ating de telefonul lui si nici nu i-am scotocit vreodata prin calculator sa vad ce poze sau mai stiu eu ce smecherii are
cam atatea imi vin mie acum in minte, posibil sa imi fi scapat multe lucruri, dar acum sunt intr-o pasa atat de buna in ceea ce priveste corasonul ca dilemele astea sunt ultimul lucru de care-mi arde (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif)

[kalua]

Intr-adevar, loialitatea si faptul ca te poti baza pe el si pe ce spune sunt foarte importante.

[geoo]

Doi oameni nu se vor potrivi PERFECT niciodata, e imposibil! Chiar daca ar fi asa, din plictiseala se strica situatia. Chiar daca tie iti place rosul si afli ca si lui ii place, in timp iti va placea verdele ... etc.

Cred ca omul se schimba, se modeleaza dupa situatiile prin care trece si prin care a trecut. Suntem ca specie intr-o continua evolutie. Asa ca faza cu "te-ai schimbat" nu mi se pare a fi decat pe jumatate adevarata. Toti ne schimbam in timp dar conteaza foarte mult daca ne schimbam impreuna sau separat. Putem sa crestem in aceeasi directie sau complet instrainati. Nu cred in dragostea idilica dar cred cu putere in "soul mate". Cand nu te potrivesti de nicio culoare cu cineva dar te chinui sa o faci sa mearga e din start gresit insa cand esti langa cineva si simti ca "el e", atunci trebuie sa te asiguri permanent de fericirea ta si a lui. Si pe termen lung asta cred ca inseamna o casnicie. Sa fii langa sufletul care simti ca e parte din tine si sa faci mereu eforturile de comunicare, intretinere etc. necesare pentru a inclina balanta catre fericire.

Cat despre intrebare: nu sunt pregatita momentan pentru ca am ramas marcata de ce poate insemna o relatie gresita. Mi-e frica de ce e prea frumos pentru ca poate fi neadevarat.

[kalua]

Si pe mine ma surpeinde tupeul netarmurit mascat al uneor persoane care fac ce fac si apoi se fac ca (IMG:style_emoticons/default/rain.gif)

[scorpirescu]

Esti pregatita sa te casatoresti?

Nu.
Nici la 20 de ani nu esti. Nici la 25. Nici la 30. Nici la 40. Dar cu siguranta la 25 ai mai multe sanse la o alegere buna decat la 20, la 30 mai multe decat la 25 etc. La 20 daca se va dovedi o alegere buna se datoreaza numai purei coincidente si in nici un caz pentru 'ai stiut ce faci si in ce te bagi'.
Cu toate astea la orice varsta exista posibilitatea de a te insela in alegerea ta. Chiar si la 30 sau 40 de ani.
Ar putea reiesi de aici: atunci varsta nu are importanta.
Ba are. Are pentru ca cu cat varsta este mai mica cu atat in cazul in care ai facut o alegere proasta pierzi mai mult. Si asta dintr-un motiv care nici nu tine de tine (cum e cu cazul ca cu cat esti mai batran cu atat se presupune ca esti mai destept). Si ma refer aici la pierdutul unei perioade anume din viata ta.
Parerea mea este urmatoarea: fiecare perioada in varsta ta are farmecul ei, timpul merge numai inainte.. nu poti reveni la o anumite perioada din urma sa o retraiesti pentru ca tie ti-a placut tare mult sau pentru ca la momentul respectiv ai sarit peste ea si acu iti pare rau. (exceptam aici cazul in care aia cu minunea aia din geneva nu vor descoperi ceva care ne va ajuta sa ne reintoarcem in timp si sa mai traim o data (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) )
Fiecare perioada are farmecul ei si daca tu crezi ca de o anumita perioada te poti lipsi si trece mai bine la urmatoarea te inseli amarnic.
Asa privind lucrurile la 20 de ani daca te duce un pic capul si vrei sa-ti cladesti un oarecare viitor esti in scoala inca. Esti student, stai la camin, iesi cu gasca la bere si pierzi noptile prin discoteci. Te hotarasti peste noapte sa pleci cu cortul pe munte si sa stai vreo 2 saptamani numai cu conserve si paine. Bati toate molurile si iti cauti hainele cele mai trandy. Tremuri in sesiune si inveti cursurile dintr-un an intreg in doar 6 zile.
Si acum gandeste-te ca la 20 de ani esti indragostita lulea si crezi ca el este 'the one', esti convinsa ca cu el vrei sa-ti petreci toata viata, sa faceti copii si sa ii cresteti fericiti impreuna pana la adanci batraneti. Si la acea varsta e cel mai sigur sa fii convinsa (pe la 25 de ani incepi sa-ti pui intrebari... la 30 de ani esti mult mai selectiva si nu mai esti asa de sigura ca el ii cel mai potrivit). Asaaa, ziceam ca esti foarte convinsa si sigura. Te mariti. Inca n-ai copii... poti continua scoala. La 21 de ani faci un copil. No, amu nu mai poti fi student normal... treci la distanta sau renunti de tot. Si apare ulterior neprevazutul: el te inseala, va despartiti/ tu iti dai seama ca de fapt nu il mai iubesti / doamne feri se intampla ceva si ramai singura cu copilul. Te trezesti singura, fara nush ce ajutor.. scoala ai lasat-o, nush ce slujba nu poti gasi... si si daca ai gasi nu ai cu cine lasa copilul. Si nu ai decat 21 de ani. Si nu poti acum sa zici: no am gresit, stop. Copilul nu poate dispare si tu sa te intorci sa reiei ceea ce ai sarit peste.
Daca te casatoresti la 25 de ani, ai deja o facultate facuta.. ai inceput un servici. Ceva ceva tot ai apucat sa faci. Nu ai inca multe resurse sa si treci la facut copii insa. Parerea mea.
La 30 de ani e foarte posibil sa ai si o cariera in spate, ceva pus deoparte... iar copilului ii poti oferi mult mai multe.
La 20-25 de ani risti foarte mult ca odata casatorita sa depinzi foarte mult de barbat, iti pierzi independenta (financiara, da) pe care o consider foarte importanta, iar in cazul in care o sfarsesti prost ai mult mai multe sanse sa ajungi cum se spune 'pe drumuri' si fara nici un ajutor.
Si chiar si in eventualitatea ca nu dai gres in alegerea ta facuta la varsta foarte mica tot sari peste anumite perioade. Pe moment nu-ti dai seama si tot ce e nou te fascineaza si ti se pare ca tulai doamne ce ai mai realizat, dar mai tarziu iti vei da seama de fapt cat ai pierdut si nu mai poti recupera. Tot ce traiesti tu la 20 de ani daca te casatoresti si faci copii le vei trai si daca te vei casatori la 25 de ani sau la 30, dar ceea ce pierzi daca te casatoresti la 20 de ani nu vei putea sa faci mai tarziu, e pierdut pe vecie.

In consecinta, pana cand sa te gandesti la cat ar trebui sa stai cu o persoana si cat e bine ar trebui sa o cunosti inainte sa incepi sa iti croiesti o viata impreuna cu ea si sa intemeiati o familie, sa faceti copii ar trebui intai sa vezi cate ai reusit sa faci intai tu singura, pe cont propriu, cat ai reusit sa cladesti tu din tine si cat mai ai nevoie de facut.

Sau altfel: de ce sa spal si chilotii lui si sa fac de doua ori cel putin mai multe mancare inca de la 20 de ani cand pot face asta de la 25 sau 30? Si copilului ii pot oferi mult mai multe la 30 de ani decat la 20. Lojic.

Cam asta. Sper ca m-am facut inteleasa. O priceput cineva ceva din ce incerc sa bolmojesc? (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif)

Sfatul lui scorpirescu: Nu va grabiti! Circulati cu viteza legala (IMG:style_emoticons/default/322.gif) De ajuns tot in celasi loc veti ajunge (daca intre timp nu pierdeti controlul volanului si sfarsiti intr-un copac), dar n-ati putut deloc admira locurile prin care ati trecut.

scorpirescu cel sfatos

[kalua]

Scorpireasco (IMG:style_emoticons/default/kiss.gif)
Reversul medaliei: la 30 de ani nu mai ai de unde alege barbati ca la 20 sau 25, cu cat stai mai mult singura, cu atat tii mai mult la tabieturile tale si nu-ti vine sa le dai pe o viata in doi. La serviciu: poate ca la 30 de ani mai degraba ajungi pe-un post de director cand se stie ca ai copil de 10 ani si ca nu mai vrei unul decat daca se stie ca de-abia acum te-apuci de facut copii...

Iaca maica-mea a facut facultate la zi fiind maritata si apoi avand si un copil. A intrerupt un an, nu i-a fost usor, dar cu ajutorul bunicii mele (care statea cu mine cand maica-mea mergea la cursuri) si cu un copil sanatos si cuminte (IMG:style_emoticons/default/tongue.gif) a facut-o si pe asta si n-am auzit-o vreodata tanguindu-se ca i-a fost mult mai greu decat colegelor ei.
Apropo de chestia asta cu maica-mea, chiar spunea ca pentru ea a fost mai usor in facultate, colegele ei fiind cu viata de camin, party, intalniri peste intalniri, nu prea aveau timp de invatat.

[chintesenta_raul...]

scorpireasco, postarea ta mi-a mai adus aminte de inca un motiv pentru care eu nu m-as marita acum nici moarta (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) eu simt ca acum imi traiesc adolescenta si fac exact ceea ce nu faceam in fostele relatii: ma bucur de fiecare zi fara sa ma gandesc la ce se va intampla maine. un lucru pe care nu il faceam in fostele relatii cand ma chinuiam prea tare sa fiu aia matura si cu capul pe umeri si sa demonstrez ca i have the balls. acum imi permit sa fac pe imatura, sa ma prostesc, sa stau o zi intreaga inchisa cu el in casa si sa nu facem nimic altceva decat sa ne uitam la tv si sa ne jucam fara sa ne pese de nimeni si nimic, sa nu raspund la telefoane... nu cred ca as mai avea parte de asta dupa casatorie. casatoria e ceva mult prea serios.