Cum va impacati cu soacra? Options

[elle_ni]

Eu ma pot considera de-a dreptul norocoasa: n-am texte cu soacra-mea.A venit la cununia civila, la botez "nu a putut", iar de atunci nici n-am mai vazut-o, nici n-am mai auzit-o...da' nici sa n-o prind la mine-n casa ca-i rup picioarele(nu pot trece nici acum dupa aprox.6 luni de la botez peste faptul ca nu a vrut sa vina sa-si vada singurul nepot)...

Apoi, mare e gradina lui Dumnezeu...de ce sa-mi fac eu sange rau si sa am dispute cu sotziorul (a se citi "fiul" socrelei :pistolar:)..fiecare cu ale lui...bine ca sta la ea in gradina fara a-mi invada teritoriul.

[Alexa]

Eu cred ca eterna relatie spinoasa intre soacra si nora, se trage dintr-o proasta intelegere a rolului fiecareia dintre ele, in viata fiului si respectiv a sotului. Soacra ar trebui sa  inteleaga ca fiul ei o iubeste ca pe ceea ce este si anume ca pe o mama iar pe sotie ca pe femeia pe care a ales-o pentru a trai impreuna, si ca aceste doua feluri de a iubi-total diferite una fata de alta, nu se suprapun si ca fiecare are rolul ei bine delimitat.
Mai greu este pentru soacre sa lase "friiele" din miini, simtind ca trece pe planul secund si de fapt de aici adevarata buba.
Mie soacra-mea a incercat sa-mi impuna sa fac ce zice ea, o inventie de genul eu si cu fiu-sau sintem o familie mai mica in cadrul uneia mai mari. Cind a inceput sa-mi faca program si sa imi spuna la ce ora sa maninc si sa ma culc, m-am zburlit la ea si i-am spus ca nu sint handicapata mintal, ca daca vrea sa ma trimita undeva sa ma intrebe mai intii daca sint de acord si mai ales dispusa si m-am impus pentru ca altfel ar fi fost o sefa in toata regula-deja era sefa la ea la serviciu. Vrind-nevrind, a trebuit sa recunoasca in mine o adversara redutabila si cel putin pe fata, nu a mai indraznit sa comenteze.
Din toate aceste intimplari, am incercat sa retin anumite lucruri si mi-am promis mie ca atunci cind voi ajunge si eu o soacra, sa nu fac altei fete ceea ce mie nu mi-a placut sa mi se faca.  ::)

[laryysa]

 
Asa ma impac eu cu ea , stiti voi cum  :-*

[meli]

eu vin din nou sa o laud pe viitoarea mea soacra.Ieri am dormit la el si ne-am trezit ca niste lenesi la ora 12 jumate.Ea o dulceata de femeie,dupa ce mi-a complimentat outfit-ul ce l-am avut de revelion ,a facut o cafea super buna cu ciocolata cu menta pe care am baut-o impreuna,am pus masa impreuna si am luat pranzul cu familia lui.Bineinteles ca am ajutat-o sa stranga masa.Imi place sa merg la el, tot timpul parintii lui m-au facut sa ma simt ca facand deja parte din familie,cu toate ca noi doi inca nu am vb de casatorie ( hmmmm si suntem deja de 6 ani impreuna,hmmmmmmmmmm o fii asta o problema  :magandesc:

[laryysa]

  Esti o fericita meli  :-*

[diotima]

Se pare ca eu sunt chiar norocoasa...nu am soacra :D.

[blondina]

Fericito :evil:  :pistolar:

[diotima]

Da, asa se pare. In schimb, al meu nu ii inghite pe ai mei deloc (iar ai mei nu pot sa priceapa DE CE? desi tot ei sunt de vina, prin multele chestii pe care le-au facut). Si chiar daca stiu ca are dreptate, uneori e stresant sa ti se spuna aproape zilnic ca parintii tai sunt asa, si asa, etc...  :-

[Pufu]

Sunt situatii si situatii, e adevarat, dar lucrurile astea ar trebui stabilite intre soti de la bun inceput: parintii sunt parinti, trebuie respectati si acceptati asa cum sunt, iar influentele din partea lor trebuie sa ramana in fata usii...Acolo unde nu se poate face chestia asta pe nesimtite, trebuie pus piciorul in prag, cu curaj si hotarare, dar nu cu reprosuri interminabile fata de fiu/fiica...Astea nu duc decat la certuri si rupturi in cuplu. De primul sot m-am despartit in mare masura si din cauza influentei pe care o avea fosta soacra asupra lui, iar cu cel de-l doilea am stabilit clar aceste lucruri, de la bun inceput. E adevarat ca eram si noi mult mai maturi si mai "pe picioarele noastre", dar ... daca ma placi pe mine, accepta-mi si parintii,asa cum sunt, iar daca gresesc, atrage-le lor atentia, cu respect, nu-mi scoate mie ochii pentru ce fac ei...Asa mi se pare corect si asa am procedat. E adevarat ca a doua oara n-am mai avut soacra, dar am o cumnata care era toata ziua pe capul nostru, facandu-ne program - de-mi venea sa-mi iau lumea-n cap. Asta s-a intamplat pana intr-o zi, cand vazand ca el nu ia masuri, am luat eu, fara sa ma cert, fara sa jignesc, dar foarte categoric. Din clipa aia am liniste.
Nu mai lasati pe nimeni sa se amestece in casa voastra, fetelor, dar nu jigniti parintii sotilor, ca nu le cade bine, oricat ar fi de constienti ca aveti dreptate. Pana la urma va veti indeparta voi unul de altul si se duce totul de rapa.

[Meg]

hm.. da daca merita, de ce sa nu ii jignesti?  >:( >:(