M-am saturat de singuratate! Options

[scorpio_girl]

Fata albastra, problema ta nu e problema.Trust me.Viata e prea scurta, mult prea scurta ca sa o pierzi in lamentatii...Priveste cerul si bucura-te de fiecare zi.Cand te trezesti dimineata zambeste pentru ca incepe o noua zi si nu stii ce iti poate aduce...In fiecare zi se intampal minuni, atat doar ca noi, oamenii suntem prea saraci sa intelegem asta...Bucura-te de oamenii care te inconjoara, bucura-te de nasucul umed al unui catelus care se gudura pe langa tine pe strada, bucura-te de ploaie, de soare, de tot ce exista in lumea asta..pentru ca va veni o zi cand nu te vei mai putea bucura de nimic. NU ESTI SINGURA. Atata timp cat traiesti in inimile altora nu esti singura. Si atata timp cat ai cui impartasi durerile tale,bcuuriile, nu esti singura...
Cat despre relatii, draga mea, esti atat de tanara..!!! Zicea cineva ca exista o perioada de criza si la femei..e adevarat...E chestia aia cu "am peste 20 de ani....nu ma mai ia nimeni..ce ma fac?" e un complex, o frustrare...Noi suntem frumoase toata viata fetelor.Si tinere.Atata timp cat ne pastram spiritul asa..
Exista cineva pentru fiecare...Eu de asta sunt convinsa desi am avut parte de dezamagiri imense. Nu intra in panica,nu te ingrijora..Zambeste, e moka!!
Va pup pe toate fetelor.
Ps. Chiar daca nu postez prea des, chiar daca par mai mult absenta vreau sa stiti ca voi imi inseninati zilele.Prin ceea ce sunteti.Si va multumesc pentru asta

[Meg]

in alte cuvinte (la ceea ce a zis scorpio_girl): RISE and SHINE! (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/smile.gif)

[dmona]

Buna!
Nu ai de ce sa disperi!
Chiar daca suna banal si ti s-a mai spus de 100 de ori: Ce-i al tau e pus de-o parte si va aparea in viata ta atunci cand te vei astepta mai putin! Chiar este adevarat si trait pe pielea mea!
Nici eu pana la o anumita varsta nu avusesem cine stie ce relatii serioase. Ci doar asa iesiri...incercari,adica iesiri in oras, cateva la numar cu niste baieti si atat si nimic mai mult! N-am iubit, n-am fost iubita atunci. De abia de anul trecut sunt implicata intr-o relatie serioasa, bazata pe sentimente profunde, care imi doresc sa fie si ultima din viata mea!

Ei...privind din afara...pare foarte ciudat, cum pana la varsta de... nici o relatie serioasa?? Vai, inseamna ca e ceva in neregula cu tine...etc etc.
Insa, prinvind "din interior", adica cunoscand exact ce se intampla, pe pielea mea, pot spune motivele pentru care pana acum (adica pana la relatia pe care o am acum) nu am legat nici o relatie serioasa:

1. Au fost perioade din viata mea, destul de lungi chiar, in care pur ai simplu nu cunoasteam oameni noi, deci nici baieti singuri.... ma invarteam in acelasi cerc de prieteni, deci aceleasi persoane...colegi de facultate (care au fost aceiasi ani de zile, si daca n-a fost sa fie acolo o relatie, n-a fost), prieteni din bloc (tot aceiasi) samd si pur si simplu nu aveam unde sa cunosc oameni noi.

2. Eu nu am fost o persoana foarte curtata de baieti...principala cauza (in afara de cele subiective, cum ca nu toata lumea ppoate placea pe toata lumea) a constituit-o faptul ca eram genul de "fata cuminte", care nu agream aventurile de-o noapte si relatiile bazate doar pe sex... Ca atare, lumea dandu-si seama "cu cine are de a face", nu aveam trecere si cautare...

3. Cand totusi se intampla sa mai cunosc baieti singuri cu care puteam sa leg o relatie (care chipurile m-ar fi placut), am intampinat gandiri superficiale si moderne (chipurile!!) din partea lor, legate de "amorul liber", "sexul fara obligatii", cunoasterea reciproca incepand cu partea sexuala si lasarea "partii sufletesti" undeva mai la coada (ca nu prea conta), si alte ziceri din astea handicapate si de tot rahatul. La vremea respectiva, mi-am incasat jignirile de rigoare, caci (vezi Doamne) nu corespundeam "standardelor" lor...
(in fine, punctele 2 si 3 se cam leaga)

Eh si uite asa trecea vremea...La fel, si eu eram nelinistita, ca trecea timpul si eu tot singura....

Insa D-zeu a avut grija sa-mi scoata in cale un om deosebit, cu care sa pot avea o relatie bazata pe iubire, respect si valori morale si imi dau seama ca perioada in care ma simteam singura a fost doar o stare trecatoare, care, probabil a avut si ea rolul ei in viata mea... Insa, acum sunt cu inima impacata, si ma bucur ca, chiar cu pretul singuratatii, nu m-am compromis in cine stie ce relatii mediocre, cu tot felul de indivizi...

Am detaliat un pic, deoarece si persoana care a initiat subiectul se simte oarecum respinsa si poate cauzele se aseamana...si pentru a arata ca a fi la un moment dat respins, nu inseamna si ceva rau. Nu-i dracu' chiar asa de negru.... (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/smile.gif) Si, hei, ai doar 21-22 de ani....deci ani multi inainte (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/smile.gif)

[scumpic]

Exista un astfel de moment ( sau mai multe) pentru fiecare.La diferite virste, poate sa se intimple asta la 18, 20, 30 sau 40 de ani.

Pentru unii rabdarea e cea necesara, pentru cei mai tineri.Sint adolescente, eleve la liceu care tinjesc sa aiba un prieten pentru ca isi vad colegele, care au pe cineva, vad plimbarile lungi, mina in mina, vad saruturile in parc sau la poarta liceului, vad cite o floare rosie ascunsa in mina unui baiat atunci cind isi asteapta prietena sa iasa de la cursuri.Si ele, se simt singure si nu inteleg de ce nu atrag si ele admiratia unui baiat, poate pentru ca sint "cuminti" si nu vor sa aiba sex cu baiatul respectiv, poate pentru ca sint timide si nu stiu sa vorbeasca , sa trateze baietii ca si cum ar fi buni prieteni, poate pentru ca nu arata decit ca niste copii, cu fata draguta, neimplinite din punct de vedere fizic, cu trupul inca in formare, iar baietii, la virsta aceea sint curiosi, cauta raspunsuri si nu sint pregatiti pentru iubirea aceea mare pe care o viseaza orice fata.

Apoi, vine si facultatea, cind reusim sa avem un prieten, prima, poate chiar marea iubire, cind credem cu tarie in ea si sintem fericite si credem ca totul va duce la o relatie pentru toata viata.Insa, el vrea sa mai experimenteze, ea a fost prima fata cu care a mers mai departe, i-a placut, dar vrea sa mai incerce si cu altele, de ce s-ar lega acum cind a aflat ca viata poate fi atit de frumoasa? Ea afla, se simte parasita, singura, sufera, dar stie ca trebuie sa treaca mai departe.Asta e orgoliul, chiar daca il iubeste, nu poate sa il ierte si vrea sa caute pe altcineva, care sa o iubeasca asa cum merita.Isi spune ca e tinara si o sa -si gaseasca pe altcineva.

Nu trece mult si isi gaseste un "prieten" bun caruia poate sa ii impartaseasca suferinta ei din iubire, acesta joaca rolul bunului samaritean si o asculta si ii da sfaturi: sa treaca mai departe, sa il uite pe fostul ca oricum n-o merita si, incet, incet se infiripa chiar intre ei povestea de iubire.Iubire doar din partea ei, ca el...voia doar sex.Asta e naivitatea.
Iata ca dupa citeva nopti fierbinti impreuna el ii spune ca nu vrea sa se lege intr-o relatie, n-o iubeste, si-a dat seama de asta in timp ce se intilnea cu ea.

Iata ca a mai trecut un an si tot singura e fata.Incearca sa se ancoreze in munca, acum are un job si e ocupata, sa faca impresie buna, sa invete cit mai mult acolo.Brusc, seful se da la ea.Isi da demisia nervoasa si pleaca in alta slujba, dar va trebui sa mai treaca ceva timp sa ii treaca supararea pe barbati.

La noua slujba intilneste un coleg care se poarta extraordinar, aduce flori, o plimba, ii face declaratii.Totul e minunat, relatia face sase luni, vor sa ramina impreuna, merg sa isi cunoasca parintii, totul e bine, insa ceva...ceva apare, el bea din ce in ce mai mult si intr-o seara...o loveste.
Ea pleaca dezamagita si cu lacrimi in ochi si se gindeste ce sa faca, sa il ierte, sau nu.Daca a dat o data, o va mai face, doar a vazut ea asta si in familia ei si stie, ca lucurile se repeta.Deci, trece mai departe.A mai trecut un an.Renuntare sau drumul spre maturitate?
Se apropie de treizeci de ani si se simte singura, insa trebuie sa treaca un timp mai lung , sa se cunoasca mai bine, sa vada ce asteptari are, ce trebuie sa caute la un barbat si de ce nu, sa-si revizuiasca modul de a alege.

Intre timp mai are citeva aventuri asa, pentru ca lumea familia si colegii o judeca, e ceva in neregula cu ea daca nimeni nu o vrea, trebuie sa arate ca are si ea pe cineva, insa stie ca nu e ceea ce trebuie si ca nu va ramine cu barbatii aceia.Ii este teama de gura lumii.

In tot timpul acesta, isi va spune siesi "M-am saturat de singuratate".Ar vrea o relatie adevarata, minunata, asa cum si-a dorit intotdeauna, dar nu are curajul sa lase totul deoparte si sa fie hotarita cu ceea ce vrea de la viata si de la barbatul de linga ea, sa fie singura daca simte ca nu e ceea ce trebuie.Paradoxal, frica de singuratate o tine in singuratate.Se complace in relatii mincinoase din frica de a trece mai departe si de a afirma cu tarie ce vrea.

Dar....vine si maturizarea, incet, incet....si curajul si hotarirea.Si in sfirsit, vine ziua in care apare barbatul minunat pe care il astepta, cel care o face fericita.dupa ani si ani de singurate, rasare si soarele si atunci stie ca toate clipele de singuratate prin care a trecut au avut rostul lor, acela de a o invata sa stie sa aleaga si sa aprecieze tot ceea ce ii ofera barbatul de linga ea.
Pentru toate vine si ziua asta in final.

[mirela_butterfly]

Fetelor, va deranjez si eu cu o problema poate nu foarte adecvata pentru topicul asta. Sunt singura, insa am un pretendent serios, si sunt nelamurita ce sa fac cu privire la acest fapt. De fapt sunt destul de confuza cu privire la baiat. Am iesit de 3 ori cu el. La prima intalnire, mi-a cumparat un trandafir, m-a alintat cu vorbe dulci, mi-a spus ca sunt un inger de fata, frumoasa ca o lalea. La a doua intalnire mi-a spus ca am niste ochi superbi, iar la a-3-a mi-a spus ca isi doreste o relatie cu mine, ca imi va fi tot timpul alaturi si nu voi avea nici o nevoie. Voi ce ati face in locul meu? Credeti ca as fi fericita alaturi de un asemenea tip? Voi v-ati simti fericite alaturi de un asemenea baiat?

This post has been edited by mirela_butterfly: Aug 5 2009, 03:12 PM

[Globetrotter]

Mirela, nu inteleg. Crezi ca noi am putea sa ne dam seama ce fel de baiat este dupa doua vorbe pe care ni le spui tu despre el?
In primul rand, cum adica pretendent? Tie iti place de el? In caz ca da, nu inteleg ce intrebi? Daca sa fi cu el sau ce? Pai mai intalniti-va, cunoasteti-va mai bine... si o sa afli raspunsul singura.
p.s. ce varsta ai?

[mirela_butterfly]

Am 20 de ani. Singura obiectie a mea este ca s-a aruncat cu declaratiile. Mi s-a aruncat practic la picioare. N-ar trebui sa ma lase sa vreau mai mult?

[Dixy]

Mirela,barbatii sunt diferiti.Iesi cu el,vezi ce se intampla ca poate iesi ceva frumos de ce nu ?! .Nu te speria ca te complimenteaza.

[SurPrix]

Same here... cred că în primele clipe împreună poate doar să vorbească. Nu are de unde să facă ceva în acest sens. Ar trebui să-i dai răaz să vezi de ce e în stare. Apreciez că ar trebui să ieşi cu el, după cum spunea dixy, să vezi ce se va întâmpla apoi.

[andrew]

La prima intalnire, mi-a cumparat un trandafir, m-a alintat cu vorbe dulci, mi-a spus ca sunt un inger de fata, frumoasa ca o lalea.

Mi se pare putin ciudat sa iti zica de la prima intalnire ca esti un inger. cam trebuie sa te cunoasca pentru a spune ca esti un inger. mi se pare ca sunt multe fete tinere care se lasa cucerite cu doar cateva fraze pompoase. parerea mea e ca gresiti. eu incerc sa fiu sincer. i-as spune unei fete de la prima intalnire ca e un inger doar daca are aripi.

Dar....vine si maturizarea, incet, incet....si curajul si hotarirea.Si in sfirsit, vine ziua in care apare barbatul minunat pe care il astepta, cel care o face fericita.dupa ani si ani de singurate, rasare si soarele si atunci stie ca toate clipele de singuratate prin care a trecut au avut rostul lor, acela de a o invata sa stie sa aleaga si sa aprecieze tot ceea ce ii ofera barbatul de linga ea.
Pentru toate vine si ziua asta in final.

mi-a placut povestea pe care ai scris-o. intr-un fel si momentele de singuratate au importanta lor. adica atunci poate totusi o sa stii sa apreciezi persoana potrivita. dar sincer sa fiu nu sunt foarte sigur de final. si eu vreau sa cred intr-un happy end dar ma uit in jurul meu si in general la persoanele mai in varsta finalul nu e chiar fericit.