Sex rar de tot, Poate o sa vi se para ireal... Options

[Jessica]

Poate o sa vi se para ireal ce o sa va povestesc dar va jur ca e 100% real!So..lets get going!
Am 24 de ani si 4 ani jumatate sunt cu cineva.Am avut o copilarie nefericita, cu un tata alcoolic....experiente care au lasat traume adanci...Relatii cu baietii- una "grava" in liceu cu un dereglat psihic care m-a hartuit 3 ani pentru ca in final sa ma sechestreze si sa ma violeze (asta e alta problema); in rest, relatii efemere pana la 20 de ani cand l-am intalnit pe P. Am fost intotdeauna "the pretty one", prin urmare nu am dus niciodata lipsa de "sateliti"...Va spun asta ca sa plasati povestea intr-un back-ground.
P. e genul de tip introvertit, ff serios, responsabil, dur si din topor dar genul de barbat care prefera sa stea cu tine in casa sa va uitati la televizor decat sa iasa la o bere cu baietii. Stiu ca nu m-a inselat niciodata, stiu ca vrea sa-si petreaca restul vietii cu mine(m-a cerut in casatorie).E singurul om care ma face sa ma simt in siguranta, e singurul om pe care stiu ca pot conta pt orice. Pe de alta parte, e un tip destul de dificil- extrem de incapatanat, misogin, cateodata violent verbal; e genul de om care refuza sa recunoasca cand greseste; e genul de om care dupa fiecare cearta iti aplica "tratamentul tacerii" , asta pana te plictisesti tu de mutra lui imbufnata si incerci sa remediezi situatia, indiferent din cauza cui a pornit cearta. In plus, ca majoritatea barbatilor, ii vine greu sa-si arate afectiune si tandretea nu e punctul lui forte. Nu-i place sa iasa in oras, e depaaaarte de a fi spontan si 2 concedii afara pe an plus cateva petreceri cu eternii prieteni sunt maximul de distractie pe care mi-l ofera.
On the other hand, eu sunt si mai dusa: f instabila in ideii si comportament, extrem de impulsiva, pastrarea calmului in situatii dificile e utopie pt mine; cand mi se pune pata ( si nu am nevoie de mult pt asta), mi-e rusine si mie de ce scot pe gura. In fine...mi-e greu sa fiu obiectiva in a expune defectele mele sau ale lui...asa ca o sa va expun situatii...
La inceputul relatiei noastre, partea sexuala era ok...deh..ca la inceput. Apoi ne-am mutat impreuna si am inceput sa "prestam" mai rar: de 2 ori /sapt, 1 data /sapt, de 2 ori/luna, 1 data/luna, 1 data la 2-3 luni...Vara trecuta am fost fff stresata ca s-au despartit ai mei si vreo 2 luni am fost in stare de soc...Si de-atunci parca s-a rupt ceva.N-am mai facut dragoste de 7 luni...
Am avut o mie de discutii pe tema asta...am vrut sa plec de zeci de ori; am dat inapoi de fiecare data. Inainte aveam eu initiativa dar pt ca s-a intamplat sa ma respinga de cateva ori, acum pur si simplu mi-e groaza sa mai incerc. Din partea lui...nimic.
Explicatia lui e ca pur si simplu nu are chef de facut dragoste daca situatia dintre noi e tensionata; ca nu mai simte dorinta cand noi ne certam toata ziual; ca pt el sexul e pe ultimul loc, dupa iubire, armonie si respect.
Sa zicem ca ii dau dreptate. Ce nu inteleg insa e de ce nu are chef nici in perioadele cand totul e ok intre noi. Nu inteleg cum de nu reactioneaza atunci cand vede ca sunt si alti barbati care ma doresc. E mandru de mine, ca am un job platit peste medie, ca barbatii il privesc cu invidie atunci cand sunt la bratul lui...si ajungem acasa si ma saruta parinteste pe frunte inainte sa imi spuna noapte buna....
Stiu sigur ca nu ma insala...pur si simplu nu e genul.Am vorbit despre asta cu un prieten comun. Mi-a spus ca asa a fost el dintotdeauna, dinainte sa fie cu mine.Statea si cate 6 luni fara sex...
Eu inteleg ca omul are un libidou mai scazut dar ...cu mine cum ramane?Spuneti si voi...ce sa fac?Am uitat cum e sa fii dorita fizic, sa fii atinsa...o iau razna...Si mai sunt si hormonii astia care ma fac sa sar pe taximetrist/tipul de la ziare/instructorul de sala/colegul de birou...sau cine se mai afla prin apropiere.Stiti cum e sa ti se faca avansuri la birou/in bar/pe strada, sa fiarba hormonii in tine dar sa fii fata cuminte si sa ajungi acasa la unul care tot ce poate face el cu "masculinitatea lui" e sa te intrebe: "ce mancam in seara asta?".
Evident, problema se alfa undeva la nivel mental dar am obosit sa incerc s-o identific sau s-o rezolv.Prietena mea cea mai buna imi spune ca imi irosesc viata langa el, incearca sa ma convinga sa plec, sa ma mut singura,sa-mi traiesc viata...Nu am curajul sa o fac pt ca , in prostia mea, inca tin la el...

[kalua]

Bine-ai ajuns la noi, Jessica! (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)
Am schimbat topicul titlului astfel incat sa se vada imediat despre ce e vorba.

Inteleg problema ta acuta, eu totusi mi-as face mii de ganduri asupra celorlalte laturi ale relatiei voastre. Din ceea ce spui tu nu va potriviti deloc. Si maritata fiind cu el foarte probabil vei simti ca nu ti-ai trait tineretea si vei incepe, mai devreme sau mai tarziu, sa calci stramb.
Parerea mea e c-ar fi bine sa te desparti de el, sa fii o perioada singura si sa iesi la petreceri, cluburi si ce mai vrei tu cat te tine fizicul si buzunarul si abia apoi sa incepi iar o relatie.
Probabil P. ar fi fost bun pentru tine daca va intalneati peste vreo 20 de ani.

[arinela]

Jessica, la fel ca si Kalua, am impresia ca nu va potriviti. (IMG:style_emoticons/default/nusepoate.gif)
Nu te-ai gandit chiar deloc ca nu aveti aproape nimic in comun? Nu aveti aceleasi preferinte, aceleasi dorinte si de ce nu...nici aceeasi pasiune unul pentru celalalt.
Sunt sigura ca sunt mai multe aspecte ale relatiei voastre pe care nu ai reusit sa le postezi aici si de aceea parerea mea ar putea fi usor denaturata, insa iti spun ca trebuie sa te gandesti foarte bine daca acesta e omul langa care ti-ai putea gasi fericirea.
Nu as putea sta niciodata langa un om cu care nu pot sa comunic, un om care sa nu poata sa ma faca sa zambesc, un om care sa simt ca nu ma completeaza in viata de zi cu zi.
Iar a nu recunoaste ca a gresit atunci cand se intampla...mi se pare destul de grav (IMG:style_emoticons/default/magindesc.gif) (sau poate la aceasta varsta inca nu sunt bine sedimentate aceste valori... nu mai tin minte, am trecut de mult de aceasta varsta (IMG:style_emoticons/default/blush.gif) ).
Nici faptul ca doar tu trebuie sa fii cea care "intinde mana" dupa o discutie intre voi nu mi se pare tocmai ok.
Oricum, iti doresc multa tarie si luciditate sa poti discerne ce iti doresti cu adevarat de la viata.
Ca sa te simti iubita, uite... (IMG:style_emoticons/default/floricele.gif) si (IMG:style_emoticons/default/welcome.gif) .

[Jessica]

Da..aveti in mare parte dreptate...
Pe de alta parte, am dezvoltat o dependenta afectiva extrem de puternica fata de omul asta.Si lui i s-a intamplat acelasi lucru pt ca, la cat de determinat si responsabil e, s-ar fi despartit de mult de mine. Am vorbit despre asta si concluzia e ca nu putem fi unul fara celalalt.
E drept,sunt f multe aspecte care ne diferentiaza dar , in acelasi timp, sunt si multe care ne-au adus impreuna. De fapt..nici nu stiu daca asa eram eu sau am ajuns sa seman cu el... Acum chiar nu vreau sa ma auto-victimizez dar nu stateam cu el daca nu existau multe lucruri care ne legau...

[divi2007]

Eu cred ca din moment ce v au legat multe lucruri si ati trecut prin atatea greutati clar iti va fi greu sa l uiti. Iar dependenta afectiva nu va trece de la o zi la alta. Din cate am vazut va iubiti tineti unul la celalat doar ca lipseste partea sexuala. . Nu vreau sa te sperii dar sigur nu are pe cineva ? Ar mai fi o varianta rutina

[scumpic]

Explicatia lui e ca pur si simplu nu are chef de facut dragoste daca situatia dintre noi e tensionata; ca nu mai simte dorinta cand noi ne certam toata ziual; ca pt el sexul e pe ultimul loc, dupa iubire, armonie si respect.
Sa zicem ca ii dau dreptate. Ce nu inteleg insa e de ce nu are chef nici in perioadele cand totul e ok intre noi.

Pai doar situatia nu e tot timpul tensionata.
E posibil sa aiba o problema medicala si sa-i fie jena sa o discute...daca nu vrea sa discute cu tine si chiar nu-l intereseaza cum te simti...ar fi bine sa luati o pauza in relatie, poate se dumireste ce-i cu el.

[angeldust]

Trebuie sa recunosc...povestea ta e cu adevarat speciala. Totul pare a fi invers decat cu ce am fost eu obisnuita sa aud pana acum. Iata..tu esti cea care a avut o prima experienta sexuala dezastruoasa si totusi el este cel care are probleme cu libidoul. Tu esti cea care dupa multe certuri nu intelegi de ce el nu mai vrea sa faceti sex, cand de obicei femeia este cea care aduna si contorizeaza tot...si chiar si dupa aplanarea conflictului nu se simte capabila sa se apropie fizic de barbat. Tu esti aia cu un job cool si el e cel mandru de pozitia ta sociala. Overall, tu ai adoptat un comportament specific masculin iar el unul tipic feminin.
Asta nu inseamna ca relatia voastra nu poate sa functioneze. Dar trebuie sa invatati sa comunicati si sa va certati constructiv. chestia asta pare simpla, dar e grea ca draku in realitate. Care sunt sansele ca el sa accepte sa mergeti la vreun soi de consiliere de cuplu? Acolo cred ca ati putea invata toate astea daca dai de un specialist bun. Daca nu...nu stiu ce sa iti recomand. Poate cartea de care tot vorbeam cu fetele pe aci "Cele cinci limbaje ale iubirii" de Gary Chapman. Cred ca si asta ar aduce oaresce lumina in mintea ta legat de ce se intampla acum in relatia ta. (IMG:style_emoticons/default/wink.gif)

[roxanica10]

Mai pun si eu niste carti din care am invatat cate ceva vis-a-vis de relatie:
'Singuratea in doi, nu e pentru noi' - Jaques Salome
'De ce se uita femeile in oglinda si barbatii la fotbal' - Alan & Barbara Pease
Jessica, cam in orice cuplu sunt diverse probleme. Depinde de cat de mult vor partenerii sa le rezolve. Nu exista comunicare perfecta....sau poate exista...dar apare la oamenii cu ceva ani de viata impreuna. Sa lupti de una singura, e destul de greu si nu stii cat timp te tin resursele.
Eu zic ca doi oameni, nu trebuie sa fie neaparat asemanatori, ca sa formeze un cuplu reusit. Eu si al meu sot, suntem opusi din multe puncte de vedere, dar tocmai asta mi se pare un lucru fain, in relatie, pentru ca ...am invatat, cu timpul, sa ne respectam placerile si sa nu ni le ingradim, chiar daca acestea difera, pe alocuri.

This post has been edited by roxanica10: Mar 3 2008, 02:37 PM

[albinuza]

Nu cred ca am citit pe undeva...el cati ani are?

[ToothFairy]

Tre` sa recunosc ca mi-a sarit in ochi imediat topicu`...(IMG:style_emoticons/default/smile.gif) 7 luni fara sex mi se pare chin curat...mai ales cand il ai langa tine aproape zi de zi...mai ales cand in jur exista atatea tentatii si flirturi...
Poate ca ti-ar trebui o pauza,sincer...sa te gandesti daca asta iti doresti...de la el,si pe viitor de la viata...ce rost are sa te gandesti la casatorie cand tu nu te simti fericita langa el?
Si eu am uneori perioade grele,mi-s d-ajuns saruturile si imbratisarile...imi iau energia din ele...(inspre nefericirea Lui...)
Pot sa zic ca prietenu` tau e unic...barbatii deobicei sunt dispusi oricand si la orice ora pentru sex...(cel putin din ce aud in anturaju` meu)
Ori incerci o discutie cu el cat se poate de serioasa...ori adio...mai ales ca poti sa traiesti pe picioarele tale,din punct de vedere financiar...gandeste-te,o viata ai,da-o-ncolo de treaba!Hai te pup,vezi ce faci