Printable Version of Topic

Posted by: Maàt May 11 2008, 10:10 PM

Renuntam cand am obosit, cand nu mai avem nici o sansa sau cand pur si simplu nu ne mai intereseaza.
Cand am obosit? Cand am luptat prea mult, ne-am zbatut, am tras cu dintii si am ajuns intr-un punct cand ne uitam in urma si nu vedem decat efort si nici un strop de lumina. Doar stropi de sudoare.
Cand nu mai avem nici o sansa? Cand realizam ca ne luptam cu ... Citeste http://www.elady.ro/articole/Psihologie/-Despre-renuntare.html

Posted by: angeldust May 12 2008, 08:27 AM

Ai dreptate, uneori e un act de maturitate sa renunti si uneori are o conotatie pozitiva : sa renunti la tigari, la un job care nu te mai satisface, la o relatie care nu iti aduce nimic bun, etc. Dar e o greseala sa renunti la chestii care te definesc, sa depui armele si sa faci compromisuri majore legate de chestiile care iti aduc satisfactii: sa renunti sa canti pentru ca cineva iti spune ca nu ai voce, sa nu mai scrii pentru ca stii ca nu o sa te imbogatesti din asta niciodata, sa minti pentru ca lumea nu vrea sa auda adevarul, sa iti indoi coloana vertebrala de dragul cuiva sau pentru un scop trecator, sa incerci sa pari altfel pentru ca asta asteapta societatea de le tine.

It's a thin line between giving up and letting go

Posted by: albinuza May 12 2008, 10:28 AM

mdaaa, la problema asta cu renuntarea m-am tot gandit si eu weekendul asta. nu pot sa renunt acum la viata mea. poate sunt egoista dar nu pot sa renunt la ce e al meu, pentru a imparti cu cineva.
Toata viata ti se spune ce sa faci si cand sa faci, si esti obligat de imprejurari sa faci alegeri, care se dovedesc a fi sau nu corecte. singurul lucru pe care il ai si iti apartine in intregime, sunt aceste obiceiuri pe care ti le faci fara sa ti le impuna cineva. si eu nu pot sa renunt la asta. NU ACUM!

Posted by: rozy May 12 2008, 11:18 AM

Szi,se pare ca ai nimerit la fix cateva din fete cu articolul asta.ma numar printre ele bineinteles

Posted by: Vanillina_77 May 12 2008, 12:00 PM

Buna tuturor!

Eu cred ca uneori este chiar bine sa renuti ,in loc sa porti poveri ce nu-ti fac bine ....

Nici mie nu-mi place sa renut,dar am vazut ca uneori este chiar necesar.Si , da , poate fi un act de maturitate...

Posted by: Maàt May 12 2008, 12:30 PM

la noi, Vanillina! Ce bine mirosi...

Posted by: Vanillina_77 May 12 2008, 12:34 PM

Multumesc Ma simt bine cu voi...

Posted by: Maàt May 12 2008, 12:39 PM

Ma bucur ca ti-ai facut curaj sa scrii. Sedere placuta!

Posted by: Szimcsi May 12 2008, 01:37 PM

M-am nimerit si pe mine cu articolul asta, bineinteles!

Posted by: chintesenta_raului May 12 2008, 03:04 PM

in principiu sunt de acord cu voi, insa mi s-a intamplat sa nu renunt atunci cand era cazul si, cu toate ca s-a dovedit o alegere as worst as it gets, n-o regret deloc.
nu am renuntat din egoism, desi eu ii spuneam iubire la vremea respectiva, din incapatanare (eram ferm convinsa ca voi putea sa il schimb si in mare parte am reusit, insa era prea tarziu pt noi) si orgoliu. dar nu regret ca nu am stiut cand sa spun stop. pentru ca, pe langa gramada de suturi incasate, lectia invatata a fost priceless

Posted by: Szimcsi May 12 2008, 03:41 PM

"Lectia invatata" mie mi se pare un fel de premiu de consolare. M-am umilit, m-am terfelit pentru ceva sau cineva care nu merita, dar am invatat multe din asta...poate, dar gustul amar e muult mai puternic si mult mai apasator decat orice lectie invatata. Parerea mea...

Posted by: albinuza May 12 2008, 03:49 PM

de acord cu Sz.
renunti la un moment dat la ceva pentru cineva sau ceva, dar ce de cele mai multe ori o faci pentru cineva, pentru ca traiesti cu impresia ca merita, sau ca tu crezi ca daca faci tu asta va face si el ceva pentru tine!
total gresit! de cele mai multe ori nu este apreciat gestul tau!si ti-o iei peste bot din again and again an again!
si stai si te intrebi din nou! mai renunt si de data asta? sau nu? si e asa de greu sa faci o alegere, pentru ca ai luptat pentru ceva,ai renuntat pentru acel ceva, si acum tot tu te afli in postura de aface acelsi lucru!
si nu mi se pare corect!
am si eu o viata! oare e chiar asa de greu sa o traiesc pentru mine si nu pentru altii?

Posted by: 3A May 13 2008, 01:53 AM

Bine ai zis Szi!
Hmmm, da uneori, "lectia invatata" e doar un premiu de consolare.

Faza e ca nu toti au problema asta, sa invete sa renunte sau nu, asa cum zicea Angel. Nu toti au dorinta asta de a "lupta" sa demo ca imposibilul este posibil sau ca daca chiar vrei se pot schimba unele lucruri.
Intre timp am invatat sa "let go" nu e chiar usor, dar macar sunt constienta ca nu trebuie sa demonstrez nimanui ca ceva este posibil, si in acelasi de schimbat intr-adevar pot schimba anumite lucruri dar doar la mine.

Albi, eu personal, dupa ce mi-am batut capul cu analize in alegeri...am zis sa invat sa ma iau dupa ce simt, dar nu imediat, ca sa nu cad in extrema cealalta, impulsivitate

Asa ca daca ajung la o rascuce, ma intreb: ce simt, unde as lua-o...apoi astept 3 zile sa vad daca mai simt ca e cazul sa o iau in acea directie.
Asta ma ajuta mai mult sa fiu eu insami.

Posted by: chintesenta_raului May 13 2008, 08:37 AM

eu nu il consider un premiu de consolare. chiar deloc mi-am facut-o cu mana mea, nu regret nimic pentru ca toate tampeniile pe care le-am facut m-au transformat in ceea ce sunt acum si asta nu e o consolare

Posted by: angeldust May 13 2008, 09:15 AM

chinte are atitudinea potrivita dupa parerea mea. Normal ca toti o mai dam in bara din cand in cand si avem doua optiuni: fie ne punem cenusa in cap si facem din asta o adevarata drama care ne consuma timp si energie, fie incercam sa ii dam o conotatie pozitiva cum ar fi ca am invatat barem ceva din asta si in felul asta iesim de 1000 de ori mai castigate Desigur, situatia e aceeasi, dar ochelarii prin care o vezi make all the difference!

Posted by: albinuza May 13 2008, 10:42 AM

Da! ok! am fost mereu genul de persoana care e preferat sa se dea cu capul! in ciuda tuturor sfaturilor primite de la parinti in mod deosebit, eu am facut ca mine si m-am dat cu capul, si nu regret nimic. absolut nimic! am facut alegerile mele, am renuntat la mine, dar acum ajung sa ma intreb daca e cazul sa fac asa in continuare! pentru ca am o personalitate deja conturata, si nu stiu daca trebuie sa mai renunt la mine! si asta tocmai pentru ca am invatat din bune si rele.
coerenta sau nu?

Posted by: Szimcsi May 13 2008, 12:09 PM

Angel si Chinte, aveti atitudinea potrivita, insa, de cele mai multe ori nu gandesti cu capul, ci cu inima. Si degeaba iti spune ratiunea una, daca tu simti altceva. Poti spune din gura multe: sunt ok, nu ma doboara asta, etc, uneori chiar functioneaza autosugestia asta, dar in interior nu te poti abtine sa nu fi dezamagit, trist, deprimat.

Posted by: 3A May 13 2008, 01:40 PM

Eu zic ca e normal sa existe o perioada in care "sa-ti plangi de mila" sau sa te simti dezamagit, si apoi normal ca iti revii.

Depinde cu lectiile invatate, eu stateam sa ma gandesc ca din toate experientele am invatat cate ceva, si da, sunt asa cum sunt si din cauza lor, si cu bune si cu rele...
Am si eu chestii facute la "nebunie" si pe alea nu le regret deloc, si mi-am luat si lectia normal...dar culmea e ca sunt unele care le-am facut asa la modul "hai sa vedem" si alea m-au enervat cel mai tare si tot apar... probabil ca n-am invatat inca lectia aia

Albi, la tine nu e bine sa renunti! Ca daca renunti la tine, n-ai mai fi tu, si atunci cel care te-a placut pe tine nu mai are cum sa te placa. Si cel mai important e sa faci ce simti si sa-ti placa tie de tine.

De multe ori la faza asta cu renuntarea se intampla ca de fapt noi sa ne fi facut ceva "povesti" si realitatea sa nu coincida...

Posted by: kalua May 13 2008, 01:44 PM

E trist cand renuntam la lucruri importante noua pentru omul iubit. Asa ceva nu ar trebui sa se intample.
E normal sa renuntam la o foarte mare bucata din noi cand avem un copil. Renuntarile mele cele mai mari si mai multe au fost dupa ce-am nascut-o pe fiica-mea. Dar le-am facut de buna-voie si mi s-a parut ceva normal.

Posted by: arinela May 18 2008, 08:23 PM

Si eu fac parte din categoria "incapatanati" atunci cand mi se pune un pitic pe creier... si nu renunt chiar daca toata lumea imi spune ca gresesc (desigur, poate fi vorba si de putina naivitate, asta ca sa ma exprim elegant ). Pana nu dau eu cu capul de pragul de sus, nu ma las.
Ma las influientata in probleme minore, fara prea mare efect asupra mea, insa in rest..