Printable Version of Topic

Click here to view this topic in its original format

Forum pentru femei - eLady.ro _ Psihologie _ Instinctul matern

Posted by: pokemon Apr 10 2007, 07:50 AM

fetelor voi cun stati la acest capitol.si va intreb si pe cele care aveti deja copii,cum erati inainte,cum sunteti acum,si pe cele care inca nu au copii.
eu una am un instinct matern foarte dezvoltat.m-am uitat zilele trecute prin poze mai vechi si sunt numeroase in care eu sunt cu bebei in brate sau sunt in juru-mi.
pot sa spun,de asemenea,ca simt o dragoste nemasurata pentru copiii mici.ma topesc de fiecare data cand ii vad.chiar si pe strada daca vad un copil mic nu pot sa nu zambesc.as sta minute in sir sa ii privesc
din aceasta cauza am si o mare temere:aceea ca nu voi putea avea copii .ma ingrozeste acest gand dar incerc sa il tin cat pot de departe.
in alta ordine de idei,acest instinct se rasfrange si asupra celor din jur.prietenul meu este cel care se bucura de acest lucru,dar si amicii,parintii si toti cei care imi sunt dragi.
la voi cum e?

Posted by: kalua Apr 10 2007, 06:18 PM

Pe mine nu m-au interesat bebelusii, cand l-am avut pe al meu mi s-a dezvoltat si acest instinct. Dar numai vis-a-vis de fiica-mea (ei bine, aud la orice copil daca plange de-aiurea sau ca-l doare ceva), nu m-am topit si nu ma topesc cand vad sugari sau copii mici.
Si nici n-am avut vreodata ideea ca trebuie neaparat sa fac copii, daca n-ar fi fost sa fie n-as fi suferit.

Posted by: lotte Apr 10 2007, 07:59 PM

eu sunt selectiva in ceea ce priveste copiii.La un moment dat am avut grija de o fetita, si am acceptat doar pentru ca avea aceeasi personalitate ca si a mea.Am avut o relatie excelenta cu fetita, si am avut grija de ea ca si cum ar fi fost a mea.
Nu sunt pupacioasa, nu imbratisez pe oricine.Nu ofer afectiune oricarui copil.Pe nepotica mea(fetita surorii mele), am vazut-o prima data la un an de zile, pana sa o vad, pozele nu mi-au spus nimic.In momentul cand i-am vazut gesturile, m-am indragostit de ea.Plus ca, am dat sa o iau in brate, iar ea mi-a dat frumos mainile la o parte si s-a retras .Toata familia spune ca seamana cu mine la atitudine.

Posted by: Meg Apr 10 2007, 08:22 PM

mm.. cateodata imi plac, cateodata nu.
am fost ieri la un prieten care are bebelus si mai mult m-a impresionat apartamentul lui decat bebelul
nici nu l-am luat in brate.. na, daca era un matz .. mai ziceam..
probabil acum am altele pe cap, dar cand va fi vremea..

Posted by: divi2007 Apr 10 2007, 10:10 PM

cand eram micuta mi-au placut mult de tot, insa cand am vazut cat de greu e sa ai grija de ei, cat de greu e cu nasterea( ma inspaimant cand o veni momentul ) ca sa nu mai zic ca sunt o responsablitate mare, parca din ce in ce mai tare aman momentul sa-i am, sincer nu sunt pregatita iar instinctul cred ca se dezvolta in momentul in care esti mama.

meg asa am fost si eu invitata la niste prieteni si cum si au amenajat apartamentul pt ca s-au pregatit pt venirea copilului mai mult admiram apartamentul,

eu sunt mai mult innebunita dupa catei( pisicile nu mi plac) cand vad unul nu rezist sa nu l imbratisez si sa nu l pup chiar ma bate gandul sa mi iau unul

Posted by: elly Apr 12 2007, 07:23 PM

Nici eu nu ma omor dupa copii, dar deloc, ma gandesc cu teama cand o sa vina al nostru sper sa vina si instinctul matern

Posted by: Elena81 Apr 25 2007, 08:53 AM

Am fost inconjurata de copii pe cand eram in primul an de facultate, ma intreb si eu de multe ori ... "cu ce le-am atras atentia!?, ce am facut ca sa comunic mai bine cu ei decat parintii!?" ... De 7 ani tot lucrez cu cei mici, cu adoloscentii si chiar cu tinerii pana la 18-25 de ani care nu au avut sprijin parintesc, niciodata.

Nu cred ca si facultatea e motivul care m-a apropiat de copii - avand un profil pedagogic, cred ca si copii vecinilor/prietenilor/colegiilor de serviciu m-au facut sa-mi dezvolt mai devreme instinctul matern (nu's inca mamica). De la 1-2 comunicari cu cei mici observ ca mi fac fff repede prieteni si ei prind incredere in mine Chiar si parintii mi-au spus de multe ori ... "ti-l fac cadou, pt ca tu mi-ai dezvatat copilul de la etc, tu l-ai facut sa fie asa cum doream noi, tu si iar tu ... " . Imi plac fff mult copiii si-mi doresc fff mult de avea.

Posted by: vick2laura Jul 2 2007, 04:16 PM

Nu m-au atras prea mult copiii - imi placea sa-i privesc de la distanta. Le urmaream gesturile, miscarile. Niciodata nu am stiut sa ma joc cu un copil (doar cand eram si eu copil), nu am stiut sa ma inteleg cu ei si implicit sa ma fac iubita de catre ei. Cu toate astea intotdeauna mi-am dorit sa am copiii mei.
De cand am nascut, insa totul s-a schimbat. Am capatat instinctul matern, ma simt minunat atunci cand pot sa-i aduc zambatul pe fetisoara baietelului meu, atunci cand plange si asta se intampla des, pentru ca toata lumea stie ca bebelusii plang cam multicel.
Asa ca nu trebuie sa va faceti griji ca nu veti fi mame bune intr-o buna zi, caci instinctul matern si dragostea nemarginita pentru copiii nostri ies din noi odata cu copilasii.

Posted by: Cleo Jul 23 2007, 06:57 PM

n-au cum sa ne placa toti copii dar fiecare are doza de inocenta care te inmoaie la o adica

imi placeau copii lui varu-meu ...mai ales baietelul, ma jucam mult cu el si ne plimbam muuult apoi a venit zanica mea. De jucat nu mai am timp sa ma joc cat ar vrea ea, pt ca restul treburilor trebuie facute insa vorbind despre instictul matern al meu e foarte alert. SIMT cand e ceva in neregula cu ea.
Vorbesc mai ales de cazurile cand nu-i e bine. Si de regula starile astea se pornesc noaptea cand toata lumea doarme bustean insa eu o simt. Pur si simplu ma trezeste "ceva" din somn si trebuie sa merg s-o vad.

Posted by: jolie Jul 23 2007, 07:19 PM

Eu clar am instinct matern....
Imi iubesc pisicile ca si cum ar fi copiii mei..si le vorbesc cu "mami"...e ceva necontrolat..deci am!!!!
Si imi plac si copiii, destepti...in special fetitele.

Posted by: lidi Sep 16 2008, 10:07 AM

Si eu sunt de parere ca instinctul matern se naste odata cu copii. ( sau se formeaza incet in timpul lunilor de sarcina)
Mie imi placeau copilasii dar nu pot spune ca eram innebunita dupa toti ci trebuia sa ma atraga ceva la ei mai special ca sa mi se para mai deosebiti sau sa-mi merite atentia.
Prietenii noastri casatoriti inaintea noastra au adus pe lume o fetita minunata de care ne indragostisem si eu si sotul meu, si credeam ca nu vom putea iubi alt copilas inafara de ea si ne intrebam adesea cum va fi cu ai noastri.
Ne-a binecuvantata Dumnezeu cu un baietel , un ingeras minunat si de cum a venit pe lume ceva magic s-a intamplat. Nu mai exista nimic in univers decat David. Ii sorbeam respiratia, il fotografiam daca puteam in fiecare secunda si eram innebunita dupa el, incat de multe ori abia asteptam sa se trezeasca ca sa-l iubesc din nou, iar dragostea mea pt. fetita prietenilor nostri parca disparuse complet.... . Nu am realizat cum a palit toata dragostea ce o aveam pt. ea decat cand am revazut-o dupa ce-l aveam pe David in brate. Pur si simplu nu mai eram capabila sa simt ce simtisem pt. ea inainte (daca treceau cateva zile muream de dorul ei si trebuia neaparat s-o vedem ).
Apoi a mai venit o alta minune de ingeras minunat pe lume - Filip-, iar sentimentele s-au reluat. Totul a reinceput. Toata transformarea si iubirea si imensa dragoste ce se strecoara in suflet odata cu venirea lui si chiar din timpul cat e in pantec- toate m-au invadat din nou la fel ca si cu David.
Am doi baieti si-i iubesc enorm iar al treilea este in burtica si stiu ca-l voi iubi la fel de mult ca si pe primii doi fara sa fac diferente intre ei. E ceva minunat.
E o adevarata binecuvantare sa poti avea copilasi si sa simti acea dragoste speciala si neconditionata incat te surprinde daca nu erai obisnuita cu asemenea sentimente inainte!

Posted by: Lexie Sep 16 2008, 03:04 PM

Lidi,

Foarte frumos ce ai povestit tu, sa ai o sarcina fara probleme si sa iti iubesti intotdeauna puii asa, ca si acum!

Posted by: teocris7 Sep 16 2008, 03:06 PM

Ce frumos ai scris tu aici!
Lidi!

Posted by: chintesenta_raului Sep 16 2008, 03:15 PM

eu sunt disperata dupa copii. m-as juca non stop cu ei, le zambesc cand ii vad pe strada, le scot limba (fara rautate), am si visat de cateva ori ca aveam bebe, dar mi-e frica de sarcina si nastere. aici se termina instinctele mele materne :| totul pana la durere.

Posted by: lidi Sep 17 2008, 02:42 PM

Multumesc frumos Lexie si Teocris.
Pt. chintesenta_raului :Noi femeile suntem atat de minunat create incat te surprinzi singura vazand ca de fapt poti face fata la lucruri sau sentimente extreme de care nu te credeai capabila. La fel si cu nasterea. Adevarul e ca suntem mai puternice decat credem la durere si numai cand suntem acolo ne dam seama ca intr-adevar chiar putem depasi momentele acele acritice de care nu te credeai in stare niciodata si de care decat sa le infrunti mai bine le eviti si fugi de ele pe cat poti.
Nasterea in sine e cu durere dar cu tehnologia moderna mai poti diminua mult din neplaceri si nu uita ca poti opta si pt. cezariana... asa ca lupta si nu te da batuta doar pt. ca este greu. MERITA!

Posted by: chintesenta_raului Sep 17 2008, 02:50 PM

esti cam optimista
pe langa teama de durerile nasterii, m-am procopsit cu alta chestie. ma gandesc ca atunci va trebui sa renunt la prostelile mele, sa nu ma mai alint aiurea si ca nu stiu cum m-as simti impartind astea cu cineva suna cam egoist, dar mai e destul pana m-oi apuca eu de facut un copil (ca nici in ruptul capului nu-mi doresc mai multi), poate se mai schimba ceva la mansarda

iote, cu postarea asta facui 1000 de mesaje si intrai in categoria membrilor de onoare ma laudam si eu.

Posted by: Summer Dream Aug 8 2009, 08:25 PM

Nu stiu daca in cazul meu se poate numi instinct matern ... Niciodata nu am petrecut mai mult de 8 ore cu copiii mici(in cazurile in care trebuia sa am grija de ei),iar in privinta copiilor de peste 4 ani ... nu am incercat niciodata sa ii ingrijesc eu (imi petreceam timpul cu ei,dar nu ... spalat,gatit,hranit,culcat).

Imi plac foarte mult copiii,insa cand vine vorba de nou-nascuti ma tem putin ... adica ... inca imi fac impresia ca daca voi face o miscare gresita vor incepe sa planga si eu nu voi mai sti cum sa-i opresc.Cat despre ceilalti,imi place sa-mi petrec timpul cu ei,sa le acord multa atentie (pentru ca stiu ca adora atentia din partea persoanelor mai mari),sa ii ascult (cu toate ca de multe ori imi spun acelais lucru la nesfarsit) sau sa iesim la plimbare.Imi place sa ma gandesc la mine cand eram de varsta lor si sa imi inchipui ce isi doresc sau ce ar vrea sa spuna(pentru ca de multe ori copiii nu stiu sa iti spuna exact ceea ce vor).

Imi face placere sa ma gandesc la faptul ca intr-o zi voi avea si eu copiii mei(cat mai multi),insa va mai trece ceva timp pana atunci .