Printable Version of Topic

Posted by: spiridus Nov 1 2007, 04:46 AM

buna fetelor,

ma gandeam mai ieri la cum reactionez in situatiile in care ma simt amenintata... si fac cam urat...
de exemplu, cand iubitul meu face/spune ceva ce nu-mi convine, sunt furioasa zile intregi si-mi scot (fara sa vreau) parleala pe el, ii fac scandal din te miri ce.

voi ce faceti intr-o astfel de situatie? si ce credeti ca ar fi o reactie buna, ideala?

Posted by: pescarush Nov 1 2007, 06:34 PM

si unde e self improvement-ul aici?
probabil ca esti foarte tanara, incearca sa te controlezi, caci tu vei fi prima care va avea de pierdut, atat in relatia cu iubitul cat si in celelalte aspecte ale vietii.
nu exista "scandal fara sa vreau" provocat de mine. cat crezi ca va suporta? si sa nu vorbesti cu el zile intregi? ce faci dupa 10-20 ani de casnicie? nu vei vorbi cu lunile cu el, ca te-a deranjat o remarca (nu zic, poate fi si de prost gust, se intampla)?

Posted by: angeldust Nov 1 2007, 09:58 PM

O tipa f desteapta mi-a spus odata ca nu ne enervam pe ceilalati decat cand suntem nemultumiti de noi insine. In fond nu te poate nimeni enerva daca tu nu accepti sa fii enervat. Ne enervam singuri pentru ca ceva din ce face sau spune cineva aduce la suprafata nemultumiri si frustrari proprii.
Asadar eu zic ca e f bun titlul..."Self improvement". In momentul in care vei fi multumita de tine, nu te vei mai simti nici amenintata si nici chef sa iti versi nervii pe altii nu vei mai avea.

Posted by: spiridus Nov 2 2007, 05:33 AM

foarte Zen, angeldust
aspir sa ajung si eu acolo... poate in viata asta

Posted by: angeldust Nov 2 2007, 02:28 PM

Eh...pai cu totii aspiram
Este si o vorba pentru cand vezi pe cineva nervos nu stii? "Zen mama, Zen"

Posted by: Szimcsi Nov 2 2007, 09:06 PM

Eu eram cu "Serenity now"

Posted by: andutz Nov 3 2007, 12:52 AM

in momentele alea cand spune ceva ce "pushes the button" opreste-te si gandeste-te de ce te simti amenintata? pentru ca te face sa te simti..../ iti aduce aminte de...
apoi analizeaza cat e de similara IN REALITATE senzatia/sentimentul/situatia pe care ti-o evoca el cu ce se intampla de fapt in momentul asta.
daca e similara, atunci respira adanc, si explica-i si lui ce se intampla in mintea ta. daca nu e similara, atunci trebuie sa iei o hotarare rationala sa ii raspunzi altfel. fara sa fiu prea freudiana, sunt situatii care ne-au ramas intr-un colt al mintii, si de cate ori ceva seamana sau ne evoca chestia asta, recationam defensiv, fara sa fie de fapt cazul.

succes:)

Posted by: dona_r Nov 3 2007, 05:30 PM

buna fetelor
voiam si eu sa va cer parerea asupra unei situatii care se perpetueaza se pare in viata mea.
am fost mereu o persoana timida.m-am casatorit cu un barbat timorat.impreuna formam un cuplu de oameni aparent slabi,care lasa de la ei pentru a nu perpetua conflicte.din pacate aceasta atitudine ne afecteaza viata din afara cuplului.mereu cedam-la locul de munca,in fata colegilor,in fata vecinilor...
eu de cind am copilul si am trecut prin mai multe necazuri imi impun sa devin mai bataioasa.problema este ca,datorita timiditatii,cind incerc sa o depasesc am tendinta sa devin agresiva.adica nu-mi prea pot pastra calmul,ma enervez,nu-mi gasesc replicile la timp,ma bilbii....dupa fiecare confruntare cu cineva ma regasesc suparata pe mine insami ca nu am spus ceea ce gindesc,sau nu mi-am exprimat suficient de limpede ideile.
frustarea aceasta ma chinuie zile in sir,si o depasesc doar impunindu-mi sa o las deoparte.
va dau un exemplu-locuiesc la bloc,la etajul 4.la et 1 exista un uscator comun tuturor.ecesta este de fapt utilizat numai de cei de la et1,pentru ca ei au pus un lacat si l-au luat in posesie cumva abuziv.vara asta am vrut sa las bicicleta copilului acolo,sa nu o car pina la et.4.cu chiu cu vai am obtinut de la vecina cheia;de cite ori deschideam sa iau sa sa pun bicicleta ea deschidea usa sa vada ce fac.am tratat-o cu calm mereu.acum mi-a scos bicicleta pe hol,pentru ca ei tin butoaie cu muraturi si nu mai incapea.ea este o femeie -stiti stilul acela-o mahalagioaica ce se crede mai mult decit atit.i-am replicat cu jumatate de gura ca din cite stiu eu uscatorul acela este comun,ca platesc impozit pe cota mea parte,la cheltuieleile comune este trecut...
bine inteles ca nu am ajuns la nici o intelegere,caci ei acum 10 ani au facut curat acolo....nici nu locuiam in bloc atunci .i-am spus ca si eu ca am construit acoperisul blocului pe cheltuiala exclusiv a mea....iar anul acesta am modificat burlanele si le-am coborit pina jos,exclusiv din buzunarul meu...
am intrat in detaliile doomestice pentru a va face sa intelegeti mai bine situatia.deci,de cite ori a fost nevoie de bani am cotizat,uneori am facut reparatii la niste tevi pe banii mei(caci nu era presiune la apa),alta data sotul meu a dat bani pentru niste tevi care nici nu aveau legatura cu noi...am spus ca e bine sa fim in relatii bune cu vecinii.
acum am o stare accentuata de frustare datorita acestor fapte.nu pot suporta cum unii pun mina abuziv pe unele lucruri,iar apoi par sa-ti faca o favoare dindu-ti voie sa folosesti un bun comun-"draga,te-am lasat pina acum,dar avem butoaie de muraturi si bicicleta ne incurca".dar este un spatiu comun,iar suprematia lor este prin faptul ca acum nu stiu citi ani au varuit acolo si ei au cumparat lacat.
de cite ori trec pe linga usa ei ma unfla niste nervi...si imi este ciuda pe mine si pe sotul meu ca nu suntem in stare sa-i punem la punct,de parca ei ar fi niste sefi,iar noi,cei mai tineri datori sa ne supunem.sunt mereu revoltata pe mine ca nu gasesc argumentul ,ca nu reusesc sa ma impun.pina la urma am luat bicicleta,ma temeam ca ii vor sparge cauciucurile...
va intreb,cum este mai bine sa procedam cu vecinii de acest gen?sa fim ingaduitori?acesti oameni ne umplu viata de nervi si frustari. a te certa nu-i o idee buna,sa fii fin-iarasi e rau....
e bine sa incerc sa depasesc starile de nervozitate,sau ar fi mai bine sa rabufnesc?si cu burlanele acelea coborite pina jos,am acceptat cu prea mare usurinta sa le construim,am cheltuit 15milde lei pentru o idee a altei vecine,de la alta scara.noi aveam burlane la sarpanta,dar nu pina la parter.desi era obligatia tuturor sa contribuie la aceasta cheltuiala,noi am luat asupra noastra totul.ma urasc aproape pentru ca am fost atit de moale si am cedat.ar fi trebuit sa se gasesca o solutie comuna,sau cea nemultumita macar sa puna bani...
nu,noi am scos din buzunar 15mil si le-am construit.pur si simplu nu ma pot ierta ca am cedat asa usor .casa nu mai spus ca mesteriierau sub orice critica si nu si-au meritat banii nici pe jumatate.cu buna stiinta ca nu merita le-am dat banii aceia...
spuneti-mi,am sanse sa ma schimb?sau sunt nascuta sa fiu victima tuturor escrocilor si celor grosi de obraz?
ce sa fac pentru a deveni mai indrazneata?


am scris un roman,numai bun sa ma mut la "jurnalele eLady"

Posted by: scumpic Nov 24 2007, 07:21 PM

Pot sa iti spun ca si eu eram ca tine cind eram mai tinara.
Insa vazind ca nu imi merge deloc bine cu atitudinea asta, am lucrat cu mine si incet, incet am inceput si eu sa spun ce gindesc.
Trebuie sa exersezi, tot timpul, in orice imprejurare.
Trebuie sa spui ce te deranjeaza cu calm, politicos , dar foarte ferm.Oamenii nu trebuie sa simta ca ti-e teama, de asta ei profita cind vad ca celalalt este mai slab si nu are curajul sa riposteze, chiar daca are dreptate.
Exerseaza, asta este sfatul meu.Azi un pic, miine ceva mai mult, pina o sa ai curajul sa spui mereu ce te deranjeaza.
Succes!

Posted by: dona_r Dec 1 2007, 02:53 PM

multumesc scumpic,chiar esti scumpic chestia este ca nu mai sunt chiar asa tinara,am 35 de ani!dar abia in ultimii ani am inceput sa ma cunosc mai bine,mi-am facut o analiza destul de sincera a ceea ce sunt,ce greseli am facut,si ce trebuie sa schimb in viata mea.iar faptul ca sunt o bleaga si vreau sa plac tuturor este unul din acele lucruri la care trebuie sa lucrez.

Posted by: scumpic Dec 1 2007, 04:56 PM

Ei incerc si eu sa fiu scumpic, sa imi merit numele.lol
Esti tinara, doar nu esti batrina la 35 de ani! la unii vine mai repede , la altii mai tirziu, important e sa vina.Si eu tot dupa 30 de ani am inteles mai multe despre mine si despre cum ar trebui sa ma comport sau sa gindesc.Si mai lucrez inca!

Posted by: Maàt Dec 11 2007, 07:27 PM

Asta imi spunea pe vremuri draga de Forte... ea poate crede ca am uitat, da` io nu!
Self improvement- nu stiu cum s-ar traduce mai bine in romana- insa cert e ca "self improvement" inseamna, printre altele, o coloana vertebrala, o scara de valori care nu te lasa sa te uiti la tapul, pardon~ capra vecinului zicandu-ti ca ti-ar trebui, self improvement inseamna respectarea tuturor, nu numai a propriei persoane; iar self improvement nu inseamna nicicum autovictimizare. Don`t ask, asta mi-a venit sa scriu!

Posted by: Szimcsi Dec 11 2007, 07:29 PM

Sunt si eu in plin proces de self improvement. Deocamdata pe plan spiritual, iar din ianuarie si fizic Ce vrei, vreu sa mananc cozonac de sarbatori

Posted by: angeldust Dec 11 2007, 10:17 PM

Io sunt mereu in plin proces de self-improvement
Ca doar asta e si motto-ul meu "Angeldust, constantly improving since 1983"

Io incerc a o mia oara sa ma las de fumat, ieri am rezistat fara sa fumez deloc si azi am recuperat Da o sa reusesc, vedeti voi

Posted by: antenutza Jan 8 2008, 04:51 PM

angeldust ca bine zici... si eu tot incerc sa ma "imbunatatesc" ... nu prea imi iese cum vreau dar imi pun teluri si uneori le mai si ating... ideea este sa fii in permanenta impacat cu tine si atunci e ok...

Posted by: walpurgik Jan 9 2008, 12:38 AM

Cand ma gandesc ca incerc sa depozitez in psihicul meu cai de comportament, modalitati de gandire care mai de care ca o carie care forjeaza lemnul cu galerii intortocheate, unidirectionate sau repliate asupra sine insusi, si la prima tiribomba, suna clopotelul, imi violentez fata prin mimica si mai devin excentrica prin reactii de o impulsivitate care ma surprinde si pe mine. Catastrofa, asa-s reactiile. Eu ma gandesc ca degeaba puric lucrurile, ma pseudointeleptesc in niste avanturi de self-improvement cand sunt calma si rationala si trasez ca un paianjen traiectoria plasei. Daca nu-i cucu, ii bau, ca la reactiile pe care le am, manico-depresiva care este io, imi pierd tot sirul de autodidacticisme. Plus cred ca hipersensibilitatea pe care genetic o detin, si pe care, de altfel, as epura-o urgent de-as putea, imi provoaca mare disconfort.

Posted by: angeldust Jan 9 2008, 09:25 AM

Adica pe scurt prea iei totul in serios? You sweat the small stuff cum zice americanu?

Posted by: pokemon Jan 9 2008, 09:29 AM

Si pe mine ma omoara sensibilitatea asta!as vrea s-o pun la fund,dar pe cuvant daca pot

Posted by: Pink Lemonade Jan 9 2008, 10:00 AM

Si eu pun tot la suflet. Pe langa asta sunt mereu nervoasa...

Posted by: kary_pink Jan 9 2008, 11:35 AM

Si eu sufeream de hipersensibilitate dar in timp realizand ca nu-mi face bine am incercat sa ma controlez si sa fac ceva in sensul asta.Este bine sa fii un om sensibil dar trebuie sa stii incotro iti indrepti aceasta sensibilitate.

Oamenii sensibili au tendinta sa se supere/enerveze usor, sa creada ca orice se spune de rau este indreptat catre ei, ca o gluma defapt este un ascunzis rautacios, ca o mica catastrofa este o mare tragedie...Ei pun totul la suflet...

Eu pur si simplu am incercat sa fiu mai relaxata, sa cantaresc mai bine fiecare situatie, sa rad asa cum simt la o gluma, sa ma temperez atunci cand nu sunt sigura ca am motiv de suparare/nervi,sa cred ca exista solutie pentru orice indiferent de gradul de gravitate sau sa inteleg cat mai bine ceva ce nu pot sa accept...

Cred ca este importanta si maturitatea fiecaruia si dorinta de a-ti echilibra comportamentul...

Sensibilitatea este involuntara dar o poti controla si o poti transforma in ceva pozitiv tie

Posted by: prajiturapufoasacumandarine Nov 15 2012, 06:34 PM

Am tendinta, atunci cand sunt intr-o pasa mai proasta, sa imbratisez gandirea "totul sau nimic". Aveti ceva sugestii?