A fost o data... amintiri despre animalutele care ne-au umplut vietile, In Memoriam - Podul Curcubeului Options

[ATEZOR]

As incerca sa-mi iau alt pis, dar nu stiu daca va mai fi vreuna asa dulce,care sa se lipeasca de noi. Si parca simt ca as inlocui-o.....Stiu ca e un animalut.... dar simt un gol in stomac de cate ori vad o pisica. Merg prin casa si in fiecare loc imi aduc aminte de obiceiurile ei. Iar fata mea cea mica se roaga seara pentru ea. Draga mea KIKI.... nu am crezut ca vei pleca vreodata.... Cred ca o sa dau in mintea copiilor.... avem si o poezie scrisa pentru ea... Hai s-o scriu.. daca tot am zis

Doi ochi verzui, verzui ca iarba,
Blanita alba cum e nalba,
Un pic de gri , de soricel
Cu o steluta alba-n el..
O inimioara mare, de trei coti..
Am incaput in ea noi toti,
Si o labuta mica, cu defect,
Era un sufletel pefect.

Era duioasa, cateodata rea...
Era KIKIA , pisicuta mea.

Cu dragoste-si plimba codita-n sus
Si pe mustati trona intruna un suras..
O inimioara mare , o matusca mica...
Stia de dragoste... si NU de frica..

Dar s sarit un gard prea mare..
In tara somnului visare...
Si asa ghidusa cum era
Ea a furat si inimioara mea...

Sper ca o s-o revad candva..... nu stiu....

AM GRESIT UN CUVANT...

[Diana.]

Nu conteaza. E foarte fumoasa poezia.
Eu am dus-o pe Boni la ai mei dupa ce ne-a parasit Judicuta. Boni nu o va inlocui pe Judy niciodata, insa parintii mei si-au ma ostois dorul si s-au luat cu zgaibuta mica... si tare mi-i dor de judicuta... cum s-a prapadit mititica... (IMG:style_emoticons/default/sad.gif)

Na, ca acum pling iar dupa primul meu puiut mititel...

[amailhik]

Am avut si eu un pisoias... L-am luat de la tara prin '95-'96.Era un drac de pisoi: rupea perdele, fotolii, si musca ca un caine. L-am iubit foarte foarte mult, pana si fratele meu l-a iubit, el care n-a suportat niciodata animalele. Prin '98 l-am castrat, iubitorii de animale stiu mirosul infernal lasat de un pisoi in calduri. Prin 2003 nu mai facea pipi. Am fost cu el la doctor zi de zi vreo 3 saptamani.Ce s-a mai chinuit saracul... In fine, am dat de un doctor priceput si a scapat. Anul trecut insa n-a mai reusit. De la 6 kilograme cred ca mai avea 1-2... Bea apa incontinuu , nu mai manca si cauta mereu sa stea pe ceva rece, gresie, cada, orice numai sa fie rece. Am fost cu el la doctor i-au facut niste analize si diagnosticul a fost insuficienta hepato-renala. Au urmat alte cateva saptamani pe la doctori cu perfuzii injectii tot ce i se putea da. Ne-au spus ziua urmatoare sa nu mai venim ca nu are rost, nu aveau ce sa-i mai faca. N-am putut sa stau cu mainile in san sa-l vedem cum moare asa ca ne-am dus iar la doctor...Am insistat sa-i faca perfuzii, injectii ce-o fi ca poate se face bine. Ce m-a enervat cel mai tare a fost lipsa de profesionalism a doctorului. Eu eram langa masa pe care era el legat la perfuzii, iar doctorul intr-o camera alaturata dar cu usa larg deschisa vorbea de masini si de casco. Nu zic ca trebuie sa planga cot la cot cu mine dar totusi un pic de bun simt cred ca ar trebui sa existe... In fine.. N-a murit in ziua aia... Doamne nu pot sa uit cum se tara prin casa, efectiv se tara. Pe picioarele din spate nu se mai tinea bine, se sprijinea pe cele din fata... Toti plangeam in hohote... A murit pe la ora 4, cand am iesit eu din camera de la invatat(eram in sesiune) mama plangea in sufragerie. N-a vrut sa ma cheme atunci... L-am ingropat in parc pe un deal... Oamenii se uita chioras si nu inteleg cum sa plangi pentru un animal. Saracii de ei...
Acu cateva luni, am fost la doctor cu catelul prietenului meu si am vazut o cutiuta maro cu niste ani scrisi si numele animalului. Am intrebat ce era ca n-am putut sa ma abtin. Era cenusa unui catel, asteptau stapanii, fostii stapani s-o ia acasa. Daca as fi stiut ca se poate face asa ceva... N-o sa te uitam niciodata, Jess! (IMG:style_emoticons/default/crying.gif)

[happyCat]

Amailhik.. imi pare tare rau de pisoiasul tau, cred ca ati facut tot ce se putea ca sa il faceti bine, insa asta a fost soarta lui.

Asa e cu medicii veterinari, unii sunt total lipsiti de suflet, dar cand te gandesti ca sunt si medici care trateaza oameni care sunt asa, atunci ce sa mai zicem?
Si noi l-am ingropat pe motanul nostru sus pe un deal, langa un brad, de cate ori ma uit pe geamul de la bucatarie si vad bradul de sus de pe deal imi amintesc de el. Cred ca e mai bine asa, mi-l imaginez pe el acolo la aer liber, cu pasarelele care ii ciripesc, decat sa stea cenusa intr-o cutiuta.

[amailhik]

Asa ma mira prostia unora... Cand mi-a murit pisica si aveam ochii umflati de plans, cred ca maxim 2-3 in afara de familie au fost care au inteles. Restul se uitau ca prostii si eventual mai si radeau. "Si daca a murit ce? Iei alta". imi venea pur si simplu sa-i scuip.
La tara inteleg, animalul este bun in masura in care da lapte ,carne sau oua. Dar suntem la Bucuresti oameni buni!!!
Oamenii nu inteleg cum poate sa fie un animal membru al familiei, sa te primeasca , sa te binedispuna cand vine la tine torcand, cand se joaca.
Cred ca ati vazut si nu o data caini traversand pe trecere sau la semafor. Oamenii traverseaza ca vitele pe unde apuca si nici macar nici nu se uita. Acum cateva luni am vazut doi oameni traversand la iesirea din pasajul Obor. Stiti ca in pasaj se merge cu viteza foarte mare. Eh, pana acum nimic neobisnuit, d-astea vedem zilnic. DAR, unul era pe picioarele lui si-l impingea pe celalalt in carut cu rotile... (IMG:style_emoticons/default/angry.gif) Nu-mi venea sa cred...
Ah, si ca planuri de viitor, cand o sa mi iau masina, o sa-mi iau si o bata, un spray paralizant si un pistol macar cu bile. Am citit pe un alt forum ca pe o pasarela de pe Autostrada Soarelui niste copii nenorociti arunca caini in fata TIR-urulior. . Ei, pai sa vad eu asta, sa vedeti ce bate impart in stanga si dreapta...chit ca stau o noapte pe la politie sau pe unde m-or duce...Sa vezi atunci distractie...

[Lilisor]

Este trist cand vezi oameni care nu inteleg dragostea pentru animalele de companie... Topicul asta ma face sa vi-l prezint pe cel mai bun prieten al meu si uneori chiar singurul de-a lungul a 13 ani si jumatate, Ursu. Desi am mai avut vreo cativa catei inainte de el, toti erau doar "oaspeti", el fiind primul nascut si crescut cu noi. Tare ma mai amuz cand imi amintesc cum mergea ca o broasca testoasa cand era mic din cauza ca manca cel mai mult si se facuse aproape rotund (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif) .
Nu cred ca vom mai avea vre-un catel care sa ne iubeasca atat de mult, sa fie intelegator, sa fie jucaus chiar si cand a imbatranit, sa stie ca a facut ceva rau si sa vina singurel sa-l certi, sa te "ajute" la treburi, sa fie cand un alintat cand un sprijin pentru noi, sa deosebeasca oamenii rai de cei buni (la suflet ma refer pentru ca el intotdeauna a stiut sa-i latre chiar si pe cei care veneau la noi in fiecare zi chiar dinainte sa se nasca el (IMG:style_emoticons/default/tongue.gif) ), ce mai, sa fie un prieten cu adevarat pentru noi.
Ursu ne-a schimbat viata si vreau sa-i multumesc ca a rezistat atata timp cu noi. In februarie facea 14 ani, acum ii implineste sub ciresul din spatele gradinii, acolo unde il putem vedea cu totii de la geamul dormitoarelor noastre.
Scuze pentru fundal dar acum 2 ani eram inca in santier...
(IMG:http://i460.photobucket.com/albums/qq328/Matapegheata/POZ2.jpg) asa cum ii placea lui sa se aseze in poala ta si sa astepte scarpinat (IMG:style_emoticons/default/wub.gif)
(IMG:http://i460.photobucket.com/albums/qq328/Matapegheata/POZ1.jpg) cu barba alba de mosnegut veritabil

[LostWhispers]

Si eu am intalnit persoane care nu stiu ce inseamna sa tii la un animalut, nu concep ca exista oameni care chiar iubesc animalele si ii trateaza ca pe niste bolnavi cu capul sau nebuni, pe mine nu ma intereseaza nimeni nu o sa ma faca sa nu iubesc cele mai curate, nevinovate si fara interes fiinte de pe pamant.
Ce emotionanta e prima poza Lilisor (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)
Anailhic (IMG:style_emoticons/default/sad.gif)

[happyCat]

Se vede din poze ce caine iubitor era Ursu. (IMG:style_emoticons/default/kiss.gif) Imi vine sa il imbratisez asa prin ecran.

[kary_pink]

Amailhik ingerasul tau va fi viu mereu in sufletul tau (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

Janis ce scump e mosulica (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

Acum ceva timp Duduta mea s'a stins... Era printesa pechineza pe care am crescut'o de mica eu si fostul. Era jucaria noastra vie, ceasul viu care ne trezea dimineata, alinarea in zilele ploioase, bucuria cand ajungeam in preajma ei. Am gasit'o intr'o zi in fata usii cu o fundita rosie la gat. Era atat de mica incat initial am spus ca este un pisoias. Am iubit'o ca pe un copil si ne'a iubit cu o afectiune mai mare decat a multor oameni pe care i'am cunoscut. Iarna venea la noi si ne tragea de mana rugandu'ne sa'i punem hainuta de fas sa poata alerga in zapada. Cand ne plimbam cu ea pe strada multa lume ne oprea pentru a se juca putin cu ea. Ii placea cel mai mult sa stea cu burticu' la vedere si sa o mangai, sa o scarpini si sa o gadili. Prietenul ei cel mai bun era un ciobanesc german, dumanul ei cel mai aprig era dusul. Cand m'am despartit de fostul a tanjit si a stat fara sa manance o saptamana. O vizitam regulat cand eram in tara si de multe ori imi spala mainile cu limbuta ei aspra parca facandu'mi semn sa ma reintorc la ea. Intr'o zi un om indiferent si grabit a trecut cu masina peste ea, ea trecea strada pe trecerea de piedoni alaturi de fostul... A ramas in urma iar masina a calcat'o fara mila...(ma abtin sa judec soferul pentru ca numai sufletul meu stie ce i'ar fi facut acelei persoane daca eram de fata) A murit pe loc sau cel putin asa mi'a spus fostu' poate pentru a evita sa sufar...
Oricum am suferit pana am acceptat ca ghemotocul viu si poznas s'a stins pentru totdeauna...
Pe 15 februarie ar fi implinit 7 ani... La multi ani Dudutza mea (IMG:style_emoticons/default/kiss.gif)

[amailhik]

Kary, cred ca ii crapam capul nenorocitului... Oricum cred ca viteza mai mica avea din moment ce inainte trecuse prietnul tau, fostul, deci ar fi putut sa se opreasca. Presupun ca nici nu s-a oprit..Asa suntem noi, coborati din copac. In fine, nu mai are rost acum...
Asa e, Kary, vor ramane mereu vii in sufletele si amintirile noastre. (IMG:style_emoticons/default/crying.gif)