Printable Version of Topic

Click here to view this topic in its original format

Forum pentru femei - eLady.ro _ Jurnale eLady.ro _ CINE SUNT ! CINE SUNTEM !

Posted by: invisible Mar 21 2006, 10:28 AM

succes maestre

Posted by: Mistaco Mar 21 2006, 10:39 AM

totul a inceput pe la ora 22 era intunecat, dar cald !!! de era 19 iulie !!! dupa ce s-a chinuit mai bine de 3 ore a nascut un baiat, avea vreo trei kilograme si desi era o oră matinală, 02.00 glăsciorul nu reuşea să-l ajute să se facă auzit !
Femeia era bucuroasă că deşi îi fusese interzis dusese sarcina până la sfârşit şi născuse un copil sănătos !!!
deabia de acum începeau problemele şi tot ce avea să decurgă din acea implinire a Domnului !!!
nimeni nu avea să ştie ce este mai bine pentru el şi nici cum va evolua sau ce va face, care îi va fi menirea !!!!
intrebarile şi-au gasit răspunsul în decursul evenimentelor trecute !
anii au transformat mogâldeaţa aşa cum au putut mai bine!!!
cine ne va putea spune cum este mai bine sau ce ar fi putut face mai bine pentru el sau pentru altii !!!!
viata ne va arata ca de fapt nimeni nu poate trai singur iar el , a trait şi trăieşte cu şi pentru ceilalţi !!!

Posted by: laryysa Mar 21 2006, 10:56 AM

Ce frumooooooooooooos Mistaco

Bravo ca te-ai alaturat noua si hai spune toate povestile alea frumoase ala tale

Posted by: ella Mar 21 2006, 11:25 AM

imi fac si eu curaj si... pasesc, in incaperea sufletului tau.
pastrez in mine teama ca, din neatentie, as putea sa-ti risipesc gandurile...
vad in colt o capapea, ma indrept usor spre ea si....ma asez toata numai ochii. si dorinta. si curiozitate.

Posted by: Mistaco Mar 21 2006, 12:34 PM

ella, yysa

zilele treceau nebune, parca cineva nu avea răbdare ca orânduiala divină să-şi desăvârşească menirea, incet !!! totul parcă striga , "îl vrem, îl aşteptăm, avem nevoie de el" .
in acest timp copilul fara să-şi dea seama , se juca fără grijă , dar mai ales fără să ştie de menirea pe care i-o hărăzise soarta !!!
zilele îl goneau de la spate astfel încât fără voia lui copilul creştea, şi numai norii puteau spune despre cristalinitatea sufletului să ! copacii ii alintau, ori de câte ori puteau fruntea plină de lovituri, ştiind că el va fi unul dintre umilii servitori ai celui care controleaza viaţa şi moartea, al celui care ne permite să iubim şi să fim iubiţi !!
veni şi ziua in care copilandrul încercă........... primul sărut !
nu-şi mai aduce aminte cum a fost însă ce este cert,se transforma incet incet intr-un barbat !
era timid de felul său şi foarte rar era cel care încerca să deschidă porţile sufletele gingaşelor fete ! norocul îi venea , dinspre ele, care unele simţindu-i şovăiala î-l ajutau să se descătuşeze !
şi zilele treceau

Posted by: catalina77 Mar 21 2006, 12:39 PM

Pacat ca mi s-a racit cafeaua...as fi savurat-o, alaturid e o tigara...citindu-ti randurile...

Daca imi permiti...

Posted by: laryysa Mar 21 2006, 12:53 PM

...si zilele treceau ......si ....mai zi Mistaco

Posted by: Mistaco Mar 21 2006, 08:09 PM

copilul era aşa cum şi-l dorise natura, avea clipe de bucurie dar şi de tristeţe, care poate uneori se manifesta sub impulsul simţămintelor lui, insa invatatura sa, era bazată doar pe ceea ce primea de la dascălii săi sau din ceea ce acumula singur, dar aceasta acumulare era totuşi mică în raport cu ceea ce îşi dorea el ! setea lui de cunoaştere nu i-a fost imbogăţită niciodată de către parinţi care ocupaţi cu viaţa cotidiană nu l-au avut prea mult în obiectiv !!! de ce ? foarte simplu !!! nu le creea probleme dar nici nu le cerea ajutorul ştiind că până la urmă va trebui să se descurce singur !!
toţi aşteptau de la el să fie bun chiar cel mai bun dintre cei doi fii ai familiei !! iar el ce putea face cind de mic a simţit ca nu se poate da bătut . întotdeauna s+a luptat fie să răzbească fie să-şi câştige drepturile pe care le merita dar pe care societatea uita să i le ofere . a ştiut mereu să spună că trebuie să meargă mai departe !
cotul către maturitate l-a depăşit repede şi tot la fel de repede a uitat că a fost copil !!! fizicul său plapind din copilarie l-a făcut să sufere atunci cînd colegii sau chiar prietenii râdeau de el !!!
de fapt suferea deja de personalitatea care ii "era călcată" în picioare de o reputatie şi o personalitate foarte puternică a tatălui său din cauza căreia suferea în tăcere, dar cu toate acestea era mândru de tatăl său precum numai el ştia că în adâncul sufletului său tată îi este ţelul şi chiar lumina care îi ghideaza paşii ! convins de acestea avea ferma convingere că mai are de luptat şi împotriva acestei "umbre", a personalitaţii tatălui şi să se afirme în societate ca fiind el..., cel care există..., cel care urmează... şi nu fiul tatălui...., copilul celui care.....!! îşi doerea ca lumea să-l aprecieze ca persoană independentă nu ca pe un copil apărat de umbra tatălui său, ca un copil ce stă sub fusta mamei ca sub o umbrelă !!!
simţea că numai eliberarea de sub acest "acoperiş", de care alţii ar fi profitat din plin, îi va aduce descătuşarea !!! nu ştia tânărul că această descătuşare frumoasă este dulce-amară !!!
şi zilele treceau ..........

Posted by: Bacardi_Girl Mar 21 2006, 08:16 PM

Daca imi dai voie ...treceau si.....?

Posted by: Mistaco Mar 21 2006, 08:20 PM

asteapta si ai sa citesti...............!!!!

Posted by: Densen Mar 22 2006, 01:44 PM

Bine ai venit in lumea "jurnal-istilor"!

Posted by: laryysa Mar 24 2006, 05:03 PM

Mistaco .....treceau ..si..?... hai mai spune

Posted by: Mistaco Mar 25 2006, 10:23 AM

barbatul se uita spre oglinada tigancii si nu-i venea sa creada !!! ori de cite ori se apropia de ea aceasta, isi involbura luciul de argint si dupa citeva secunde incepea sa deruleze fragmente din trecutul barbatului !!!
la fel de mult cit era atras de oglinda, tot la fel de mult ii venea sa o arunce sau sa o distruga .
frica de blestemul oglinzii era mult mai mare decit dorinta de a nu o mai avea . cine ar fi crezut ca tocmai el o sa fie beneficiarul unui chin atit de greu. multe din imaginile care se desfasurau pe luciul argintiu, ii provocau multa bucurie si satisfactie, dar la fel de bine, il intristau neimplinirile.
statea intr-un colt al camerei si se intreba daca sa beneficieze de puterea oglinzii sau nu. statea si se gindea, de ce ii oferise viata aceasta oportunitate de a-si revedea trecutul ?!?
tristetea il cuprindea doar, atunci cind nereusitele sau neimplinirile ii reaminteau ca s-ar fi putut face mult mai mult .
chiar si fara sa vada imaginile, el stia ca viata a fost o lupta pe care uneori a tratat-o cu indiferenta, care s-a razbunat pe el asa cum stia ea. nimic din ceea ce nu a vrut viata nu i-a mai permis sa repare! multumirea cea mare si mindria lui sufleteasca era copilul sau caruia incerca sa-i daruiasca ceea ce lui nu i s-a oferit !
se apropie cu pasi mici de oglinda si pentru prima data observa ca aceasta este neschimbata. in ea se reflecta doar imaginea barbatului care se uita spre ea! un barbat matur, trecut prin multe dar care nu vrea sa imbatrineasca! un barbat care totusi este tradat de argintiul timplelor si de parul grizonat. statea si se gindea, de ce oare oglinda nu s-a schimbat in aceasta zi?
oare faptul ca este linistit si multumit de viata sa !
statu citeva secunde dupa care se departa si-si propusese sa revina atunci cind va fi trist sau abatut............

Posted by: laryysa Mar 25 2006, 10:30 AM

superb ..........

Posted by: Mistaco Mar 31 2006, 05:50 PM

trecea de citeva ori pe zi pe linga camera, unde pusese oglinda. parca ii era teama sa deschida usa, dar si ceva launtric il atragea mereu sa puna mina pe miner si sa o deschida. cu toate ca dorea sa-si retraga mina, aceasta nu-l asculta in acea zi si apasind minerul , impinse usa si cu pasi timizi patrunsese in camera. lumina semiobscura facea ca razele soarelui de toamna sa cada exact pe ... ea adica pe oglinda. un ghem mare cam cit o minge de fotbal il rodea pe dinauntru si deodata observa ca incremenise in mijlocul camerei si nu mai stia ce sa faca.
soarta decise pentru el exact cind dorea sa se retraga! in acea clipa argintiul oglinzii reflecta o raza frumoasa de soare, iar el se aseza in fotoliul de linga oglinda, inchise ochii si parca din intunericul ploapelor aparu un ecran mare pe care ca si pe luciul oglinsii revedea imagini din trecutul sau.
revazu copilandrul firav de fizic dar care ar fi facut orice sa arate lumii ca si el poate fi um om de nadejde...
revazu eforturile tinarului de a tine pasul cu prietenii sai atunci cind alergau impreuna pe terenul de sport....
revazu cum incet, incet fizicul sau se dezvolta si astfel se transforma in adevaratul sens al cuvintului intr-un barbat....

Posted by: laryysa Apr 3 2006, 10:37 AM

frumooooooooooooooos..

Posted by: catalina77 Apr 13 2006, 02:59 PM

Mistaco, unde esti omule??? Sper ca nu ai patzit ceva!

Posted by: Mistaco Apr 23 2006, 02:54 PM

statea in fotoliu si se gindea la visul sau de cu o noapte inainte !
dintr-o lumina fada, aparea o fereastra linga care era o floare ! o floare plina de viata, dar care din cauza locului unde se afla nu era bine luminata ! isi dorea sa fie mingiiata de razele soarelui, insa cu toate acestea razele de soare parca fugeau de ea ?!? nu se stie de ce, isi dorea foarte mult sa fie mingiiata de caldura razelor de soare ! oare ce floare nu si-ar fi dorit sa fie alintate de lumina si caldura razelor de soare !!! cu toate acestea intunericul o facea sa se simta nelinistita dar si trista .

deodata, aparu ceva ce nu-si putea inchipui ?!? cineva patrunsese in acea incapere si aprinse un bec !!! era el becul care pina atunci, nu-l bagase in seama . nici nu se putea altfel, caci cine ar fi avut nevoie de un bec, atita timp cit razele soarelui, ii oferise caldura si lumina. ii oferise dragostea de a emana mirosuri imbietoare si inmiresmate ?

el becul acum prin lumina sa o ajuta sa-si revina . intunericul in care statuse acea perioada dupa lipsa razelor o facea sa simta, chiar si de la un bec, caldura care nu era ca cea a soarelui, insa ii oferea caldura , lumina si chiar parca simtea ceva care o facea sa tresara !!!
se putea sa fie oare, mingiiere, ceea ce simtea ? nu stia sa-si explice ceea ce simtea, insa stia sigur ca odata cu lumina emanata de bec, ea, floarea, parca isi gasise dorinta de viata, isi regasise calea si sguranta pe care o avea si inainte !!!
becul simti si el ca floarea isi dorea lumina si caldura lui ! stia sa-si imparta caldura catre ea si mai ales incerca sa-i ofere acea energia care sa-i desfaca petalele viu colorate si mai ales sa-i faca frunzele sa-i straluceasca de verdele pur si luminos !
de fiecare data cind ii trimitea din lumina lui incerca sa nu lumineze mai mult decit ar fi trebuit ca sa nu-i arda filamentul. cu toate astea era o mare problema, intrerupatorul !!! era cel care ar fi putut pune capat ecestei simbioze si de care incercau cei doi sa nu se gindeasca si cu toate astea.............
buzz!!! buzz!!! buzz!!!, era ceasul desteptator care ii spunea barbatului ca este timpul sa mearga la servici, isi dorea sa fie din nou seara si poate ca odata adormit , va reveni visul atit de ciudat dar si frumos !!!

Posted by: h_2004 Sep 1 2006, 01:19 AM

Am trecut numai cat sa zic "bonjour"