Printable Version of Topic

Click here to view this topic in its original format

Forum pentru femei - eLady.ro _ Carte si Literatura _ Cele mai frumoase poezii

Posted by: Dore Jan 20 2006, 09:42 PM

Va propun sa punem aici cele mai frumoase poezii, bucati de suflet care ne-au bucurat si ne-au inspirat candva. Abia astept sa ma bucur de preferatele voastre si de versurile pe care le considerati demne de impartasit.  :-*

Nu pot spune ca am o poezie preferata, imi plac versurile atat de mult ca imi pare sacrilegiu sa aleg doar una. Astazi, un text care ma inspira adesea.

"FORMULAR" - Grigore VIERU

- Numele de familie si prenumele?
- Eu.
- Anul de nastere?
- Cel mai tanar an:
cand se iubeau
parintii mei.
- Originea?
- Ar si seman
dealul acel
din preajma codrilor.
Stiu toate doinele.
- Profesiunea?
Imi iubesc plaiul.
- Parintii?
- Am numai mama.
- Numele mamei?
- Mama.
- Ocupatia ei?
- Asteapta.
- Ai fost supus
judecatii vreodata?
- Am stat niste ani inchis: in mine.
- Rubedenii peste hotare ai?
- Da. Pe tata. Ingropat.
In pamant strain. Anul
1945.

Posted by: Ariana Jan 24 2006, 07:00 PM

Dore imi pare rau ca acest topic nu are succes.Am fost si eu curioasa ce fel de poezii raman legate de suflet.
Mie mi-a ramas prinsa intr-un colt de soul poezia pe care intr-o seara de decembrie Diana a postat-o ca raspuns framantarii mele de atunci.Sper sa nu se supere ca o repostez aici.


Romanta raspunsului mut

Ce vad!...
E-adevarat?...
Tu esti?...
Cum?...
N-ai murit?...
Tot mai traiesti?...
Pendula care te-ai oprit din mers,
Incerci acum sa mergi in sens invers?...

Hai!... Spune-mi...
Spune-mi tot ce stii...
Sa-mi spui chiar si minciuni,
Sa-mi spui
Ce n-ai spus nimanui -
Nici celor morti,
Nici celor vii ...

Ce victime ai mai facut
Din clipa-n care urma ti-am pierdut?...
Ce vrajitoare te-a trecut prin foc
Si-a reusit sa-ti puna inima la loc?...
Si care-anume sfant din calendar
Te-a sfatuit sa te-ntalnesti cu mine iar?...

De ce zambesti?
E-adevarat?...
Te-ai razgandit?...
Ne-am impacat?...
Iar ne iubim?...
Sau, poate, si-azi ne regasim
Aceiasi vechi dusmani?...
Dar tu mai stii dupa cati ani?...

Eu te-am iertat de mult!...
Dar tu?...
Raspunde-mi "Da"...
Raspunde-mi "Nu" -
Totuna mi-e!...
Stii tu de ce -
La tine "Nu" si "Da" nu sunt
Decat aceleasi vorbe-n vant!...

De ce te temi?...
De ce-ti ascunzi
In palme ochii tai rotunzi?...
De ce-ti aprinzi ca un semnal
De foc bengal
Obrajii tai de portelan
Si inima de Caliban?...

Raspunde-mi!...
Vreau sa stiu si eu,
De ce-ai venit?...
De dragul meu?
Sau, poate, n-ai venit decat
Sa-mi torni, ca si-n trecut, pe gat
Un paharel de coniac,
Ca eu sa tac,
Iar tu sa tipi
Si sa dispari, apoi, suspect,
Cu voluptatea unei bombe de efect!...

Ce zici?
Asa e c-am ghicit
De ce-ai venit?...
De ce te-ncrunti si nu-mi raspunzi?...
Ce nou secret imi mai ascunzi?...
De ce scrasnesti din dinti
Si taci?...
Hai!... Spune-mi, ce-ai de gand sa faci?
Deschide-ti gura - mii de draci! -
Si lasa-ma sa-ti mai sarut...
Nu gura...
Ci raspunsul mut!...

Posted by: Dore Jan 24 2006, 09:37 PM

Chiar ca este frumoasa poezia cu care te-a inseninat Diana ;).

Poate ca topicul nu prinde fiindca nu multa lume isi exprima romantismul si prin versuri.
Multumesc, Ariana  :-*.

Posted by: Meg Jan 25 2006, 12:01 AM

mie mi-au ramas intiparite aceste versuri.. desi nu e vorba de romantism.


Oamenii sunt adesea neintelegatori,
  irationali si egoisti...
  Iarta-i, oricum.
   
  Daca esti bun, oamenii te pot acuza de egoism
  si intentii ascunse...
  Fii bun, oricum.
   
  Daca ai succes, poti castiga prieteni falsi
  si dusmani adevarati...
  Cauta succesul, oricum.
   
  Daca esti cinstit si sincer,
  oamenii te pot insela...
  Fii cinstit si sincer, oricum.
   
  Daca gasesti linistea si fericirea,
  oamenii pot fi gelosi...
  Fii fericit, oricum.
   
  Binele pe care il faci azi,
  oamenii il vor uita maine...
  Fa bine, oricum.
   
  Da-i lumii tot ce ai mai bun
  si poate nu va fi niciodata de ajuns...
  Da-i lumii tot ce ai mai bun, oricum.
   
  La urma urmei este intre tine si Dumnezeu...
  N-a fost niciodata intre tine si ei, oricum..

ar trebui sa ne gandim la ele..

:-*

Posted by: kalua Jan 25 2006, 12:39 AM

Poezia asta am citit-o de atatea ori pe la 20 de ani, incat am invatat-o involuntar pe de rost.  :)  Recitind-o acum, mi-am dat seama ca inca o mai stiu  :P

"Vis vegetal"  -   Magda Isanos

"As vrea sa fiu copac
Si-as vrea sa cresc langa fereastra ta.
Te-as auzi,
Si-n voie te-as privi intreaga zi
M-as apuca si iarna sa-nfloresc,
Ca sa te bucuri!
Pasarile cele mai mandre-ar face cuib pe creanga mea,
Iar noptile mi-ar da cercei de stele
Pe care, ca pe frunze ti le-as da.
Prin geamul larg deschis, de-atatea ori
M-as apleca usoara sa-ti sarut
Cānd parul ce pe frunte ti-a cazut,
Cānd buzele cu buze moi de flori
Spre toamna m-as juca zvarlindu-ti mere
Si foi de aur rosu prin odaie
Cu-a ramurilor tanara putere
Ti-as apara obloanele de ploaie.
Si, cine stie, poate ca-ntr-o seara
De primavara, cānd va fi si luna
Va trece prin gradina o zana buna,
Facandu-ma femeie sa fiu iara.
Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz
Genunchiul ud de frunze si pamānt,
Cu roua si cu luna pe obraz,
Eu ti-as sari īn casa si senina,
Uitind de-atata vreme sa vorbesc,
Cu cate-un cuib īn fiecare mana,
As incepe
sa
zambesc."

Si-nca una care-mi placea la nebunie acum vreo 15-20 de ani:

"Descāntec de ploaie"   - Ana Blandiana

"Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile,
Īnnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlanţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fara sfārşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile,
Īmi place sa ma tavlesc prin iarba lor alba, īnalta,
Īmi place sa le rup firele şi sa umblu cu ele īn dinţi,
Sa ameţeasca, privindu-ma astfel, barbaţii.
Ştiu ca-i urāt sa spui "Sunt cea mai frumoasa femeie",
E urāt şi poate nici nu e adevarat,
Dar lasa-ma atunci cānd ploua,
Numai atunci cānd ploua,
Sa rostesc magica formula "Sunt cea mai frumoasa femeie".
Sunt cea mai frumoasa; femeie pentru ca ploua
Şi-mi sta bine cu franjurii ploii īn par,
Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca-i vānt
Şi rochia se zbate disperata sa-mi ascunda genunchii,
Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii ca te-aştept,
Sunt cea mai frumoasa femeie şi ştiu sa aştept
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecatorii adulmeca ploaia sa-i simta mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi sa te-ndragosteşti fulgerator,
Toţi trecatorii sunt īndragostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patima ploile, īnnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlanţuite femei..."

Posted by: ciresica_dulce Jan 25 2006, 12:43 PM

eu una prefer proza. :P  dar o poezie care mi-a placut tare mult cand am citit-o acum cativa ani este "Lacul" lui Eminescu...

Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni īl īncarca
Tresarind īn cercuri albe
El cutremura o barca.

Şi eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult şi parc-aştept
Ea din trestii sa rasara
Şi sa-mi cada lin pe piept;

Sa sarim īn luntrea mica,
Īngānaţi de glas de ape,
Şi sa scap din māna cārma,
Şi lopeţile sa-mi scape;

Sa plutim cuprinşi de farmec
Sub lumina blāndei lune -
Vāntu-n trestii lin foşneasca
Unduioasa apa sune!

Dar nu vine... Singuratic
Īn zadar suspin şi sufar
Lānga lacul cel albastru
Īncarcat cu flori de nufar.

::)

Posted by: Ariana Jan 25 2006, 02:36 PM

Kaluaaaaa...Magda Isanos...tare dragi mi-au fost poeziile ele in liceu!!! :-*

Posted by: kalua Jan 25 2006, 10:07 PM

si mie  :-*
(si mai trag un oftat)

Imi mai plac poeziile lui Joachim Ringelnatz, par copilaresti, usor nebune la prima citire.

Si dupa Minulescu eram innebunita prin liceu  :P

Posted by: Ariana Feb 2 2006, 06:59 PM

Si eu l-am iubit pe Minulescu.:)Acum mi-e drag dar parca e prea trist pentru mine cea de acum.:)

Posted by: Dore Feb 2 2006, 10:26 PM

Si eu il iube pe Minuleeeescu  :D.
"Roamanta cheii" si "Celei care minte" sunt preferatele mele.  :P

Posted by: Meg Feb 3 2006, 02:17 AM

mie imi place Bacovia.. dar nu vreau sa va intristez. asa ca nu postez :)

Posted by: blondina Feb 3 2006, 02:34 AM

Un pasaj din..Veronica Micle. Pasajul care este trecut pe piatra ei funerara.
'..Si pulbere tarana
Din tine se alege.
Caci asta e a lumii
Nestramutata lege.
..
Nimicul te aduce,
Nimicul te reia,
Nimic din tine-n urma
Nu va mai ramanea..'


Si un pasaj dintr-o poezie a profesorului meu de limba romana,Dl.profesor C-tin Miu.

'In locul tau, la judecata,
Sa fiu , pacatele ma latra.
Si toti cu mana ma arata,
Hulit mereu,batut cu piatra...
.....
Si ranile ce le-ai avut,
Cand rastingitu-te-au pe cruce,
Sa mi le dai cu imprumut,
Macar acum sa le pot duce..'

Posted by: Dore Feb 3 2006, 03:18 PM

"Daca nu cresti" - Constantin Raducanu

Am plans mereu dupa tine...
Marile cerului
Ti-or spune, candva,
Iubire in pustiu.

Nu, nu e destul
Sa porti in inima
Dogoarea neostoita a zorilor,
Singur.

Nu, nu e deajuns numai
Sa te nasti floare
Daca nu cresti.
(volumul "Vina sentimentelor" - 1993)

Posted by: fortelady Feb 3 2006, 04:48 PM

mie imi place tare mult o strofa de-a lui verlaine (toata poezia e faina dar o anumita strofa e imi place foarte mult - e atat de simpla si parca vad cum ma duce vantul, pe mine, o biata frunza prin vanturile vietii )

Verlaine : Chanson d’automne

Les sanglots longs
Des violons
De l'automne
Blessent mon cœur
D'une langueur Monotone.

Tout suffocant
Et blźme, quand
Sonne l'heure,
Je me souviens
Des jours anciens
Et je pleure;

Et je m'en vais
Au vent mauvais
Qui m'emporte
Deēą, delą,
Pareil ą la
Feuille morte.

Posted by: Onuka Feb 4 2006, 04:10 PM

QUOTE
mie imi place Bacovia.. dar nu vreau sa va intristez. asa ca nu postez :)

...mmm...Meg si mie-mi place Bacovia.E poetul meu de suflet,cu toate ca a scris pe un ton extrem de trist si "plumburiu"...dar versurile sale se pliaza cel mai bine pe sufletul meu... :'(

Posted by: Onuka Feb 4 2006, 04:38 PM

...revin...n-o sa postez versuri de Bacovia,asta din respect pentru Meg,daca ea n-a facut-o sa nu va intristeze, n-am s-o fac nici eu...dar am sa-l citez pe Marin Sorescu(urmatorul in ierarhia preferintelor mele dupa Bacovia)

                      Am zarit lumina
 
    Am zarit lumina pe Pamant,
    Si m-am nascut si eu
    Sa vad ce mai faceti.

    Sanatosi?Voinici?
    Cum o mai duceti cu fericirea?

    Multumesc,nu-mi raspundeti.
    Nu am timp de raspunsuri,
    Abia daca am timp sa pun intrebari.

    Dar imi place aici.
    E cald,e frumos
    Si atata lumina incat
    Creste iarba.

    Iar fata aceea,iata,
    Se uita la mine cu sufletul...
    Nu,draga,nu te deranja sa ma iubesti.

    O cafea neagra voi servi,totusi.
    Din mana ta.
    Imi place ca tu stii s-o faci
    Amara...

...asta e una dintre multe altele...care-mi plac.Poate cu alta ocazie o sa mai postez cate una. :-*

Posted by: laryysa Feb 4 2006, 08:16 PM

      Cine stie "topicu' meu " de pe un alt forum stie de ce nu o sa postez aici  :fluierat:

    Daca vreti sa postez poezia preferata de mine aici , pai atunci o sa fiu data afara de pe acest forum ca eu nu ma pot opri pana nu le scriu pe toate  :P :P
    Asta inseamna sa nu mai poata nimeni sa posteze de mine  :P

    Sincer eu nu pot sa aleg 1 poezie.

  SINCER imi place Minulescu cel mai mult dar o poezie nu pot .

Dore ma mananca mainileeeeeeeeeeee  :morideris: :morideris: :morideris: :morideris: :morideris:

Posted by: Dore Feb 5 2006, 01:32 AM

Larrysa  :-* poti pune cate poezii vrei, nu exista limita - cele mai frumoase poezii pot fi oricate ;) cu conditia sa nu repetam texte postate deja de alt ultilizator.

Sonet CXVII - William Shakespeare

Ma iarta daca binele tau mare
cu daruri mici eu ti l-am rasplatit,
uitand de inima ta iubitoare
de care-s zilnic mai inlantuit.
Adesea am fost cu suflete straine;
cu dreptul tau risipa am facut;
cu panzele de vanturi rele pline,
departe de-a ta fata m-am zbatut.
Inseamna-ti nebuniile pe toate - ,
de ai dovezi, te rog nu ma cruta;
Stapunge-mi cu priviri infuriate
fiinta, dar nu fierbe-n ura ta.
Caci suna a mea scrisoare de-aparare:
Vreau s-adancesc iubirea ta cea mare.

Posted by: angelito Feb 7 2006, 12:13 AM

QUOTE

mie imi place tare mult o strofa de-a lui verlaine (toata poezia e faina dar o anumita strofa e imi place foarte mult - e atat de simpla si parca vad cum ma duce vantul, pe mine, o biata frunza prin vanturile vietii )

Verlaine : Chanson d’automne

Les sanglots longs
Des violons
De l'automne
Blessent mon cœur
D'une langueur Monotone.

Tout suffocant
Et blźme, quand
Sonne l'heure,
Je me souviens
Des jours anciens
Et je pleure;
Et je m'en vais
Au vent mauvais
Qui m'emporte
Deēą, delą,
Pareil ą la
Feuille morte.


Forte si mie mi-a placut mult de tot poezia asta, imi dau seama ca inca o stiu pe de rost, din liceu (deci nu m-am senilizat chiar atat de rau... ), si din cate imi aduc aminte unele versuri au fost folosite drept coduri de Rezistenta franceza.

Si mai imi place Sonetul 116 al lui Shakespeeare, cel care incepe cu "Let me not to the marriage of true minds..."

Let me not to the marriage of true minds
Admit impediments. Love is not love
Which alters when it alteration finds,
Or bends with the remover to remove:
O no! it is an ever-fixed mark
That looks on tempests and is never shaken;
It is the star to every wandering bark,
Whose worth's unknown, although his height be taken.
Love's not Time's fool, though rosy lips and cheeks
Within his bending sickle's compass come:
Love alters not with his brief hours and weeks,
But bears it out even to the edge of doom.
  If this be error and upon me proved,
  I never writ, nor no man ever loved.

Posted by: Meg Feb 7 2006, 12:41 AM

Onuka  :-* poti posta ce doresti, mai stii, poate aceasi imi place si mie :)

laryssa.. bataitza :P daca e minulescu la care ma gandesc eu  :fluierat:

Posted by: Dore Apr 3 2006, 04:21 PM

"Sah" - Marin Sorescu

Eu mut o zi alba,
El muta o zi neagra.
Eu inaintez un vis,
El mi-l ia la razboi.
El imi ataca plamanii,
Eu ma gandesc un an la spital,
Fac o combinatie stralucita
Si-i castig o zi neagra.
El muta o nenorocire
Si ma ameninta cu cancerul
(Care merge deocamdata in forma de cruce)
Dar eu ii pun in fata o carte
Si-l silesc sa se retraga.
Ii mai castig cateva piese,
Dar,uite,jumatate din viata mea
E scoasa pe margine.
- O sa-ti dau sah si-ti pierzi optimismul,
Imi spune el.
- Nu-i nimic, glumesc eu,
Fac rocada sentimentelor.
In spatele meu sotia, copiii,
Soarele, luna si ceilalti chibiti
Tremura pentru orice miscare a mea.

Eu imi aprind o tigara
Si continui partida.

Posted by: laryysa Apr 3 2006, 04:38 PM

QUOTE(Dore @ Feb 5 2006, 02:32 AM) *
Larrysa :-* poti pune cate poezii vrei, nu exista limita - cele mai frumoase poezii pot fi oricate wink.gif cu conditia sa nu repetam texte postate deja de alt ultilizator.


Dore kiss.gif am ales una pana la urma , dar nu ma opresc aici tongue.gif


Ion Minulescu Romanta noastra

Pe-acelasi drum,
Manati de-acelasi indemn nefast al nazuintii,
De-aceleasi neintelese-avinturi spre tot mai sus,
Pe-acelasi drum
Pe unde ieri trecura poate,
Strabunii nostri
Si parintii,
Pe unde, unii după altii, drumetii trec de mii de ani,

Noi -
Carora ni-i dat să ducem enigma vietii mai departe
Si doliul vremilor apuse,
Si-al idealurilor scrum -
Pe-acelasi drum
Vom trece maine cersind din titerele sparte
La umbra zidurilor mute
Si-a secularilor castani!

Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri...
Si-n calea noastra intilni-vom
Pe cei batrani ramasi in urma -
Pe cei ce ne-or privi cu ochii in lacrami
Cum le luam-nainte.
Iar noi
Le vom citi-n figura cum suferintele le curma
In suflet sfintele avanturi
Si-n gura caldele cuvinte...

Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri...
Si-n calarea noastra intalni-vom -
O!... cate nu poti sa-ntalnesti
Cand drumu-i lung
Si nesfarsita e nazuinta ce te mana
Tot mai departe
Si te poarta,
Ca pe un orb tinut de mana,
Spre-ntrezarite-Aureole -
Nimicuri scumpe pamantesti!...

Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri!...
Si mandri poate ca seninul albastru-al sangelui regesc.

Dar va veni o zi in care
Ne vom opri deodata-n drum,
Inspaimantati ca-n urma noastra
Zari-vom pe-altii cum sosesc,
Cum ne ajung,
Ne trec-nainte
Si rad ca nu-i putem opri...

Da...
Va veni si ziua-n care vom obosi,
Si va veni
Un timp īn care-al nazuintii si-al aiurarilor parfum
Ne va parea miros de smirna,
Iar cantul titerelor sparte
Un Psalm cantat de-un preot gangav
La capataiul unei moarte
Pe care numeni n-o cunoaşte...

Si-atunci, privind un urma lor -
Ca cei ce n-au nimic sa-si spuna
Cānd nu-şi pot spune tot ce vor -
La umbra zidurilor mute
Si-a secularilor castani,
Vom adormi ca si drumetii
Ce dorm uitati de mii de ani!...




Sper ca va place kiss.gif

Posted by: Dore Apr 3 2006, 04:44 PM

Minulescu sa nu ne placa, Laryy? kiss.gif Pune cate vrei, parca nu avem niciodata destula frumusete in suflet, asa ca vreo cateva poezioare adanci nu pot decat sa ne faca bine. smile.gif

Posted by: laryysa Apr 3 2006, 05:14 PM

kiss.gif dore

Posted by: ella Apr 3 2006, 09:11 PM

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi
insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin
cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident
oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile,
sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam
dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le
impartasesc si voua!!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul
cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce
pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla
oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva

Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete

Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu
cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi

Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti

Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie,
cand trebuie
Indiferent de consecinte

Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa
fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau

Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe
chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea
tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un
prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.

Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi
iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine
insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.

Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea
influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu
inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se
iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe
primul loc
Si nu faptele sale

Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai
departe in viata

Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva
ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai
nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l
ajuta.

Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti

Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...

Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani
oamenii si a-ti sustine parerile.

Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit

Am invatat.
de Octavian Paler

Posted by: kalua Apr 3 2006, 09:21 PM

Ce frumoasa si adevarata, ella! N-o stiam.

Posted by: catalina77 Apr 4 2006, 10:21 AM

De abia acum am descoperit acest topic blush.gif si nu m-am aputut abtine sa postez si eu cateva din poeziile care mi-au placut. smile.gif


Elena Farago (1878-1957)

Iubeste-mi mainile si ochii
Si iarta-le dac-au fost clipe
In care n-au shtiut sa-ti spuna
In care n-au putut sa-ti dea
Atat cat ar fi vrut,
Atata cat poate doru-ti le cerea,
In dragostea,
In indoiala,
In deznadejdea unei clipe...
Iubeste-mi mainile si ochii
Si iarta-le nevruta vina
Ca prea tarziu venira-n cale-tzi
Si prea curand se duc de tot...
Dezleaga-mi sufletul de viba
Ca in curand n-am sa-ti mai pot
Aduce-n ochi si maini
Durutul,
tarziul zambet de lumina...

G. Calinescu (1899-1965)

Interdictie


Nici n-ai iesit pe usa cea de perete data,
Si-ncep sa numar ziua cand vei veni din nou,
Ma invelesti cu parul si ma saruti o data,
Si pieri din fata mea cantand ca un ecou.


Iubirea mea-i facuta din griji si asteptare
Sa merg cu tine alaturi imi este interzis.
Stai intr-un turn de aur sclipind in departare,
Si ca s-ajungi la mine tu zbori peste-un avis.


la ora fermecata te-astept cu indoiala,
De-ntarzii simt o spaima, de vii, melancolie,
Mi-e teama de-acea zi in veci catastrofala
Cand nu te va misca a mea thaumaturgie.


Din mine trupul tau nu se va face rodnic,
Putin te strang in brate, mai mult te vad in vis,
Nu-ti voi fi mire sacru, ci pururi un logodnic,
Sa merg cu tine alaturi imi este interzis...


G. CALINESCU
(1899-1963)

O, TU, CU OCHI ALBASTRII...


O, tu, cu ochi albastri, cat de frumoasa esti!
Asa desigur sunt fapturile ceresti,
Pe care le vedeam, copil, intraripate,
Cu cate-un crin in mana si pletele pe spate.
Cand te cuprind de mijloc, imi pare ca e vis,
Ca mi-a picat un inger, de sus din paradis.
Cu mare sfiiciune pe-obrazul tau pun gura,
Gustandu-i ametit aroma si caldura.
De ma pecetluieste buza-ti trandafirie,
Ma simt inviorat ca de-o eucaristie,
Ma-ntreb de-i cu putinta ca tu sa ma iubesti.
O, tu, cu ochi albastri, cat de frumoasa esti!

Mangaie-ma cu mana ta cea copilareasca,
Ineaca-ma cu coama ta supraomeneasca,
Ce cade ca o creanga pletoasa si divina,
Cu miros de cinam si frunze de lumina.
Fa-mi cerc pe dupa gat cu bratul tau subtire,
Asa cum se cuvine smeritului tau mire,
Si lasa-te usoara cand cu un salt vanjos
Te duc in patul biblic de cedru si-abanos,
Neprihanita, goala, zvacnind fara vesmant
Sa dormi cu mine noaptea, in sfant asezamant.
In raiul tau suav ma-mbii si ma sfintesti,
O, tu, cu ochi albastri, cat de frumoasa esti!




TUDOR ARGHEZI

MI-E SETE


Tanjesc pe-ndelete.
Mi-e foame, mi-e sete,
Dar n-as putea, poate sa-i spui
Orisicui
Ce hrana ma poate nutri si ce mana.

Am paine, merinde si vin.
Patulul mi-e plin.
Am poame-n livada
Lasate sa cada
Din pomi din belsug.
Cirezile mug
De ugerii grei:
Mulgi cate ciubare si donite vrei.
Nici vechea prisaca nu-mi este saraca
Si am in camara
Si miere amara,
Pe langa bucate.

Mi-e sete de toate,
De rau si de bine.
Mi-e sete si foame de tine.

TIBERIU UTAN
(N. 1930)

CE-A FOST N-A FOST


Ce-a fost n-a fost. Padurea si vechea manastire.
Trecutul meu adoarme in nestire.
Nici aerul, nici noi nu ne-am opus.
Cine-a invins si cine-a fost supus
nu stim nici noi,
nici firul de trifoi.
Ce s-a-ntamplat nu s-an-tamplat,
ce-am blestemat n-am blestemat
si-a fost pacat ce-am binecuvantat.
ce inteleg nu inteleg.
M-am rupt in doua si-am ramas intreg.


MIHAI CODREANU (1876-1957)

DE UNDE VII
?

De unde vii sa-mi tulburi pacea, spune...
Si somnul noptilor de ce mi-l furi?
Tu ai in ochi adancuri de paduri,
Iar in priviri, tristete de lagune.

Crezand-o floare, miere vin s-adune
Albinele, din sucul dulcii guri,
Iar parul tau, ca graul poti sa juri
Ca e-npletit din raza blondei lune.

Vreun demon esti in calea mea trimis,
Ca-n haina ta de ideal si vis
Sa-mi fii osanda-n Valea cea de plangeri?

Sau poate ca din Cer vei fi venit,
Dar ti-ai uitat aripile-ntre ingeri,
Si-acuma versul meu ti le-a gasit...


NICHITA STANESCU
Emotie de toamna


A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Ma tem ca n-am sa te mai vad, uneori,
ca or sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o sa se-nchida cu-o frunza de pelin.

Si-atunci ma apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec in mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.

Posted by: matusica Apr 4 2006, 12:49 PM

Un truver din sec. XII (daca m-as stradui, mi-as aminti poate si cum il chema, dar cred ca n-are prea mare relevanta - parca Marcabru, daca nu ma-nsel):


Unui cavaler i-a dat,
Doamna, dulci nadejdi si-ardoare,
Timp si loc i-a aratat
Si, sosind ziua cea mare,
El umbla cu dansa-n gand
Si zicea asa-n suspinu-i:
"Zi, tu cresti, ca sa ma chinui
Si-nserarea
Ma ucide cu-asteptarea"

Era tare-ngandurat
Si, dorindu-si cu-nfocare
Daru'-n fine acordat,
Se temea ca seara n-are
Sa-l gaseasca respirand;
Si zicea asa-n suspinu-i:
"Zi, tu cresti ca sa ma chinui
Si-nserarea
Ma ucide cu-asteptarea."

Si alta, de Francois Villon:

Baaaa, maioneze scurse prin taverne
Ce-i usura pe mahari de lovele,
Catati aiurea umbra de v-asterne,
Sparliii au la coada zdranganele
Berard s-a dus la unii sa-i insele
Si-acu se plange c-o facu de oaie,
Paziti-va, mai fratilor, ca-i jele
Si va feriti cu grija de parnaie.

De-aveti vreo gasca, spargeti-o si fuga,
Ferea, sa nu va-ngheruie malacu',
Puneti-va mantaua, trageti gluga
Si va feriti de gadea ca de dracu'
De nu, de gatitza va pun colacu'
Si hopa sus, nu hopa pe tzurloaie
.....(versu' asta l-am uitat tongue.gif )...
Si va feriti cu grija de parnaie.

Dar favoritele mele sunt versurile compuse de Villon cand a aflat ca a fost condamnat la spanzuratoare:

"Eu sunt Villon si de-aia-s breaz,
Fat din Paris, langa Pontoise,
Acum va sti, bietu-mi grumaz,
Cat trage .....(biiiip)... la necaz."

Va pup kiss.gif

P.S. Poetul este arestat din cauza unor prieteni de chef ce l-au īnjunghiat pe notarul pontifical Ferrebouc. Deşi nu are nici o vină , este condamnat la moarte prin spānzurătoare, īmpreună cu prietenii săi. Īn īnchisoare scrie celebrul Patruvers, Epitaful īn chip de baladă, cunoscut sub numele de Balada spānzuraţilor. Declară apel īmpotriva sentinţei de condamnare. Scrie Balada apelului lui Villon.
1463-Curtea Parlamentului Franţei īi admite apelul, dar prin sentinţa pronunţată ii comută pedeapsa īn surghiun pe 10 ani. Francois părăseşte Parisul şi dispare. Nimeni nu ştie cānd, unde, cum a murit.

Posted by: Szimcsi Apr 4 2006, 02:52 PM

Sper sa va placa Rilke:

The Suicide's Song

All right, just a moment.
That they always take the rope away from me
and cut it.
Lately I've been so prepared,
and there was already a little bit of eternity
in my guts.

Hold me the spoon here,
this spoon-fed life.
No, I want to and I don't want to anymore,
let me give in, throw up.

I know that life is whole and good,
and that the world is like a full dish,
but for me it doesn't get into my blood,
it just goes straight up to my head.

For others it's nourishment, me it just makes sick;
Understand, that one can despise it.
For at least a thousand years
I'll have to fast.

Si inca una:

Love Song

How shall I hold on to my soul, so that
it does not touch yours? How shall I lift
it gently up over you on to other things?
I would so very much like to tuck it away
among long lost objects in the dark,
in some quiet, unknown place, somewhere
which remains motionless when your depths resound.
And yet everything which touches us, you and me,
takes us together like a single bow,
drawing out from two strings but one voice.
On which instrument are we strung?
And which violinist holds us in his hand?
O sweetest of songs.

Posted by: catalina77 Apr 5 2006, 11:18 AM

Unul din poemele in proza ale lui Bacovia.

Pe maidan - poem in proza


Un copac cu frunzisul uscat sunand de vanturi, un porc in spate cu un corb, un bordei cu un geam legat in lut, un maidan: un rau rasfirat ca niste degete nervoase care paipaie pamantul... frig... cerul ca de plumb. Pentru 50 de bani, o femeie din bordei bate-n geam... vrea iubire...
Bate vant... sss... spune frunzisul uscat... si copacul se smuceste singuratic din gunoaie... porcul rameaza, corbul ciupeste din spinarea lui.
Acoperisul bordeiului e bine intocmit: bucati de tabla ruginita, farfurii sparte, caramizi si toale...
Pentru 50 de bani o femeie din bordei bate-n geam... vrea iubire...
Bate vant... sss. Spune frunzisul uscat... ploua marunt... femeia din bordei a inceput sa cante din dramba... fi... fi... zum... zum... porcul isi muta locul, corbul deranjat se ridica, se lasa pe spinarea lui...
Ploua marunt... ma gandesc ca n-am 50 de bani...
Sss... spune frunzisul uscat... Cerul e de plumb... Vantul loveste cu ploaia subtire...
Pentru 50 de bani, o femeie din bordei canta din dramba... vrea iubire...

sad.gif

Posted by: catalina77 Apr 18 2006, 07:30 AM

Oscar Wilde

Discipolul - poem in proza


Cand Narcis a murit, iazul placerii sale se preschimba dintr-un potir de ape dulci intr-un potir de lacrimi sarate, si Oreadele venira plangand prin codrii, pentru a-i putea canta iazului si a-l mangaia.
Si cand vazura ca iazul se preschimbase dintr-un potir de ape dulci intr-un potir de lacrimi sarate, ele isi despletira cozile parului si se jelira iazului si ii zisera: 'Nu ne mira ca bocesti in felul acesta dupa Narcis,
atat de frumos era.'
'Chiar a fost Narcis frumos?' spuse iazul.
'Cine sa stie aceasta mai bine ca tine?' raspunsera Oreadele. 'Pe langa noi doar trecea totdeauna, ci pe tine te cauta, si obisnuia sa se intinda pe malurile tale si sa se uite la tine in jos, si in oglinda apelor tale isi reflecta propria-i frumusete.'
Iar iazul a raspuns: 'Dar eu l-am iubit pe Narcis, deoarece atunci cand se lungea pe malurile mele si privea la mine in jos, in oglinda ochilor sai totdeauna mi-am vazut frumusetea reflectata.'

Posted by: Dore Apr 20 2006, 08:32 PM

Mai pune poezii, Cata - cele alese de tine sunt deosebite friends3.gif.


Omar Khayam, un catren oarecare

Fii vesel, caci tristetea o sa dureze pururi
Mereu aceleasi stele s-or invarti-n azururi
Din caramizi facute din trupul tau, n-ai teama
Se vor zidi palate pentru neghiobi de seama.

Posted by: angeldust Jul 24 2006, 12:26 AM

Salutation to the Dawn

Look to this day!
For it is life, the very life of life,
In its brief course
Lie all the verities and realities of your existence:
The bliss of growth
The glory of action
The splendor of beauty,
For yesterday is but a dream
And tomorrow only a vision,
But today well lived makes every yesterday
a dream of happiness
And every tomorrow a vision of hope.
Look well, therefore, to this day!
Such is the salutation of the dawn.

by Kalidasa, Indian Dramatist

Posted by: kary_pink Jul 24 2006, 08:07 PM

Singurul lucru care contează _Lucian Avramescu

femeia este singurul lucru care conteaza
si afirm asta stiind ca destui
vor stramba din nas...
pielea ei stie toate limbile fericirii universale,
lipit de ea, ca de tarana,
inteleg constelatiile, raiul si iadul,
bucuria si nefericirea;
mersul pe jos prin mine insumi
imi face din ce in ce mai bine
pentru a nu mai vorbi
de arhitectura sinelui sau
care face sa paleasca marile catedrale ale lumii-
San Piedro, Domul din Milano...

femeia este singurul lucru care conteaza
cu trupul ei in brate
poti traversa un ocean
chiar daca nu stii sa inoti
decat in apele ochilor ei

fara femeie
limuzina noastra este o caruta hodorogita
contul la banca scade chiar daca este in crestere
prietenii sunt
plini de pojarul tradarii,
in vinul scump misca mormolocii

o ai
iti canta privighetoarea in cosul pieptului
te imbraci in haine de puscarie fericit
cum ai pleca la nunta,
faci monetarul stelelor pe cer
ca un nabab universal
chiar daca-ti fluiera vantul prin gaicile sociale:
te calca trenul
si o soapta daca ti-a ramas intreaga
parcurgi literele numelui ei
gata sa urzesti planuri de viitor
cand de aproape te pandeste o morga de lux

femeia, domnilor, este singurul lucru
care nu poate fi inlocui decat de sinele sau
pielea ei stie toate graiurile
fericiri universale,
cecul iluziilor
este valuta ei
prin care noi invingem crizele mondiale
iata de ce cred ca
stiinta ei
de-a ne face fericiti sau nefericiti
ii da dreptul la titlul de
doctor honoris cauza
al complicatei noastre algebre sufletesti

femeia domnilor- pentru a nu va plictisi-
femeia cu pielea ei
care ne invata alfabetul orbilor,
cu mereu intoarsele cesti ale sanilor
in care noi nu ghicim niciodata, nimic,
femeia
cu toata argintaria surasului sau
cu goliciunea ei care umple universul
este singurul lucru care conteaza
domnilor

Posted by: lotte Oct 1 2006, 04:38 AM

Gazela

de Nichita Stanescu


Ea isi puse mana ei cea dalba de copila
Pe umerele meu cel negru si paros,
Ea mirosise intocmai cum e floarea de zambila,
Eu stam paralizat si fioros,
Venisem s-o mananc de foame,
S-o rod oscior dupa oscior
Spre dintii mei canini,ah,doamne!-
Ea mi-a suras tulburator;
De-atunce lesinat in poala-i,
A ei,pe mine,lent ma mistuieste.
Eu sunt un leu mancat de o gazela.

Posted by: rebel Mar 20 2007, 12:02 AM

Nebuna, de George Coşbuc

Voi o vedeţi fugind prin sat,
Cu zdrenţele şiroi,
Desculţă-n ger, cu ochii supţi
De cine rādeţi voi?
Şi după dānsa curioşi,
De ce fugiţi īn roi?

Ce fel de rău v-a făcut ea
De-i faceţi rău? Scuipānd
Īn urma ei, o huiduiţi
Cānd iese-n drum, şi cānd
Vă vine-n prag flămāndă, voi
O bateţi īnjurānd.

Īi ştiţi povestea ei? De-o ştiţi,
Ce mult vă cred mişei.
Dar nu! Atunci aţi fi miloşi,
Cu dānsa, dragii mei,
Veniţi dar, vreau azi să vă spun
Povestea vieţii ei.

Pe deal, īn revărsat de zori,
Un bucium repetat
Da sunet, şi lătrau zăvozi;
Bărbat lāngă bărbat
Ieşea din văi, suia pe culmi
Cu groful la vānat.

Sărmani iobagi! Un sat īntreg
Cu sila-n codru dus,
Pe placul unui domn nebun!
Şi sus şi tot mai sus
Treceau, purtānd īn ochi grăbiţi
Un cerb pe goană pus.

Şi şir de şir gonaci stăteau
Īn umbră de copaci,
Şi contele pe-un tānăr cal
Da frāu ca dus de draci,
Dar iată! Calul sub picior
A prins p-un biet gonaci!

Arama potcovită,-n piept
Un larg mormānt făcu,
Au stat iobagii marmor toţi,
Dar Arpad groful nu:
Zburānd pe cal privea-napoi
Cu rāsete, huhu!

Luptāndu-se cu moartea, el
Īn pat se zvārcolea,
Şi biata mă-sa! Vezi-o azi
Cum plānge-n hohot ea?
Acelaşi plāns, pe care-atunci
Sărmana īl plāngea.

Sărmana! şi vă bateţi joc
De traiul ei d-acum;
Dar mama voastră n-ar putea
S-ajungă oarecum
Nebună? V-ar plăcea s-o ştiţi
De rās obştesc pe drum?

Oh, leacul! unde-i? Din pămānt,
Din foc ea l-ar fi scos!
Erau săraci. Bărbatul ei,
De mult bolnăvicios,
Zăcea şi el, puteai de slab
Să-i numeri os de os.

Pe laiţ fecior, părinte-n pat,
Pe răni al cārpei nod,
Şi-n vatră focul stāns de mult
Şi nu-i porumb īn pod:
Trei zile, iar a patra zi
Doi morţi sub un prohod!

Iar azi cānd se trezeşte-n ea
Nelimpedele gānd
Al morţii lor, ce rās aflaţi
Īn plānsul ei? Urlānd
Morţeşte, biata, iat-o iar,
De zid cu fruntea dānd

Şi vezi cum face gesturi ea,
Aşa precum īn joc,
Dezmierzi copii? Cum rāde ea,
Ca omul īn noroc?
Apoi răsare blăstămānd:
Şi-i varsă gura foc.

Rusanda e, copila ei!
Īn uşa tinzii-n prag,
O dezmierda ea nopţi īntregi
Ca un odor pribeag,
Ea singură i-a mai rămas
Din tot ce-avuse drag.

Privindu-şi fata, īi părea
Şi traiul mai domol.
Frumoasă, ca un sfānt potir
P-al schitului pristol,
Şi harnică, din ceas īn ceas
Umplānd al casei gol.

Dar īntr-o zi, la casa ei
S-abate un argat:
Vrea domnul o cămaşă-n flori
Cu portul de la sat
Tu, Sando, coşi cea mai isteţ,
Să mergi dar la palat!

S-a dus. Dar Arpad, el fierbea
De parimi păgāneşti.
De ce-ncui uşa? Ce vrei tu?
Turbatule ce eşti!
Şi capul ea şi l-a zdrobit
De drugii din fereşti.

A fost prea mult! Cānd i-au adus
Pe Sanda doi argaţi,
Ea n-a mai plāns, a stat ca stan
Cu pumnii ridicaţi,
Cu gura plină de blăstăm,
Cu ochii īngheţaţi.

Eşti om nebun, cānd vrei să porţi
Īntreg onorul tău!
Nimic nu-i sfānt! Căci cei tari pot
Sili pe slabi la rău.
Şi domnii sunt d-aceea tari,
Căci rād de Dăumneīzeu!

Şi-aici i-a izbucnit din ochi
Plānsoarea bob de bob,
Şi jos, săcată de simţiri,
Căzu ea toată zdrob.
Domn groful, domn şi Dăumneīzeu,
Ei ambii rād de rob.

Şi noi? Să rādem īnjurānd
Pe robi? De ce pe ei?
De ce nu domni? Giganţi īn drept
Şi-n suflete pigmei.
Cu crucea-n māini sa pălmuieşti
Pe domni ca pe mişei!

Posted by: kary_pink Jul 10 2007, 10:20 PM

Vei plānge mult ori vei zāmbi?_Lucian Blaga

Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat īn suflet şi noroi-
dar mă gāndesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,
că sufletul mi-aşa curat,
cum gāndul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plānge mult atunci ori vei ierta?
Vei plānge mult ori vei zāmbi
de razele acelei dimineţi,
īn care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:
"Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi īn fund cresc nuferi?"

Posted by: Meg Jul 10 2007, 10:59 PM

Plumb
Dormeau adanc sicriele de plumb,
Si flori de plumb si funerar vestmint --
Stam singur in cavou... si era vint...
Si scirtiiau coroanele de plumb.

Dormea intors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput sa-l strig --
Stam singur langa mort... si era frig...
Si-i atirnau aripile de plumb.
George Bacovia

Posted by: samera Jul 11 2007, 03:44 PM

George Cosbuc - Numai una - 1889 Balade si idile

Pe umeri pletele-i curg rau -
Mladie ca un spic de grau,
Cu sortul negru prins in brau,
O pierd din ochi de draga.
Si cand o vad, inebunesc;
Si cand n-o vad, ma-nbolnavesc,
Iar cand merg altii de-o petesc,
Vin popi de ma dezleaga.

La vorba-n drum, trei ceasuri trec -
Ea pleaca, eu ma fac ca plec,
Dar stau acolo si-o petrec
Cu ochii cit e zarea.
Asa cum e saraca ea,
As vrea s-o stiu nevasta mea,
Dar oameni rai din lumea rea
Imi tot inchid cararea.

Si cite vorbe-mi aud eu!
Toti fratii ma vorbesc de rau,
Si tata-i suparat mereu,
Iar mama la icoane
Matanii bate, tine post;
Ma blestema: -"De n-ai fi fost!
Esti un netot! Ti-e capul prost
Si-ti faci de cap, Ioane!"

Imi fac de cap? Dar las' sa-mi fac!
Cu traiul eu am sa ma-npac
Si eu am sa traiesc sarac,
Muncind batut de rele!
La frati eu nu cer ajutor,
Ca n-am ajuns la mila lor -
Si fac ce vreau! Si n-am sa mor
De grija sortii mele!

Ma-ngroapa fratii mei de viu!
Legat de dansa, eu sa stiu
Ca am uratei drag sa-i fiu?
Sa pot ce nu se poate?
Dar cu pamantul ce sa faci?
Si ce folos de boi si vaci?
Nevasta daca nu ti-o placi,
Le dai in trasnet toate!

Ori este om, de sila cui
Sa-mi placa tot ce-i place lui!
Asa om nici vladica nu-i
Si nu-i nici imparatul!
Sa-mi cante lumea cate vrea,
Mi-e draga una si-i a mea;
Decat sa ma dezbar de ea,
Mai bin-aprind tot satul!

Posted by: vesperala Jul 11 2007, 06:25 PM

DOR DE EMINESCU
A.Păunescu, Al.Zărnescu


Īntr-o lume relativă ce-a facut şi-a desfăcut
Eminescu-i remuşcarea dorului de absolut.
Dacă unu şi cu unu nu mai vor să facă doi
Eminescu este chipul infinitului din noi.

Fără el oricare lucru şi-ar urma cărarea sa,
Fără el chiar steaua noastra dintre stele ar cădea.
Pe pămāntul vechii Dacii, cānd mai mare, cānd mai mic,
Dacă n-ar fi Eminescu viaţa nu ne-ar fi nimic.

El Moldovei ii e fiul şi Munteniei nepot,
L-a-nfiat intreg Ardealul, Eminescu-i peste tot.
Īntr-o lume relativă mai avem un nume sfānt
Eminescu-i Romānia tăinuită īn cuvānt.



O raclă mare-i lumea. Stelele-s cuie/Bătute-n ea şi soarele-i fereasta/La temniţa vieţii
Mihai Eminescu

Stelele-n cer, deasupra mărilor, ard depărtărilor, pānă ce pier...



Posted by: walpurgik Jul 11 2007, 07:05 PM

Cristian Popescu (poet postmodernist, 1 iunie 1959, Bucureşti - 21 februarie 1995)

"Trebuiau să poarte un nume"
poezie [ ]


Caragiale n-a existat. A existat numai o ţară frumoasă şi tristă īn care mai toţi oamenii erau condamnaţi la crāşmă pe viaţă. Cu halbe de bere legate la-ncheietura māinii īn lanţuri. De zăngăneau cārciumile la fiecare sorbitură. A existat un fel de rai ponosit īn pomii căruia creşteau gheare şi gāturi de găină şi mai ales picioare şi capete de porci. Dar femeile acelui loc īşi īmbiau degeaba bărbaţii să guste din ele. Căci oricāt au muşcat ei de pofticioşi n-au reuşit să cadă de tot din raiul acela.
Dar mai ales a existat o baladă numită "Mioriţa", care sintetiza spiritualitatea acelui popor. Īn ea fiind vorba despre doi ciobani care-l omoară pe al treilea fiindcă era mai bogat. Acesta din urmă avea şi-o mioară năzdrăvană pe care-o iubea foarte mult şi cu care vorbea şi se-nţelegea de minune, ea fiind simbolul legăturii lui puternice cu natura. Şi toată lumea din acea ţară se-ntreba īn ascuns: ce-o fi făcut săraca mioară după moartea stăpānului ei cel drag? Dar nimeni n-avea puterea să-şi spună-n faţă adevărul adevărat. Şi anume că la trei zile după omor oaia s-a dus la ciobanii criminali şi le-a spus: "Mangafaua mea, cel mai sacru amor, m-a tradus cu o māndră crăiasă, a lumii mireasă. Sunt singură şi ambetată, de trei zile-ncoace iarba nu-mi mai place, gura nu-mi mai tace. Sunt foarte rău bolnavă. Veniţi să-i tragem un chef."
Nu, Caragiale n-a existat. Au existat nişte cimitire desfundate, săpate cu buldozerul. Ca să vină copilaşii de clasa-ntāi şi să caligrafieze, să scrijelească cu un cuţitaş pe toate ţestele scheletelor: MADE IN ROMANIA. Ca să fie morţii noştri cei dintāi, ăi mai prima din toţi, volintiri acolo la-nviere, la Judecata din Urmă.
Şi-a mai existat un băieţel de vreo 6-7 ani, numai īn chiloţi - l-am văzut eu cu ochii mei - care adormise cerşind, cu māna-ntinsă, īn staţia de metrou şi oamenii īi puneau mai departe īn palmă şi el se trezea fericit de cāt primise īn vis...
Şi-au mai existat şi nişte mame care-şi alăptau cu greu copiii, de la colţul ochilor, cu lacrimă, nu le ţāţă, cu lapte...
Şi pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, un singur nume şi pentru ca oamenii aceia să poată hohoti īn voie de toate acestea - li s-a spus simplu: Caragiale...

Moartea mea din flori
poezie [ ]


Ea mă iubeşte. Şi nu are decāt o singură dorinţă: să mă vadă īngropat īn Cişmigiu, la leagăne, la nisip. Să am gropari numai copii. Cu lopăţele şi cu găletuşă. Să mă īngroape de dimineaţa pānă seara, īn fiecare zi. Ea ştie că nu-i pe lumea asta mormānt mai bun ca-n Cişmigiu. Numai de la atāta şi atāta joacă ţi se pot odihni bine păcatele. Şi să mai vină şi ea din cānd īn cānd să-mi facă cāte-un monument, un castel de nisip.
Ea - moartea mea din flori.

Mereu a visat că fruntea ei ridată, lăbărţată va fi folosită drept cotor de piele la un exemplar de lux al ediţiei mele de postume. Toată viaţa m-a rugat să scriu un poem pornografic special pentru fruntea ei.
A ei - a morţii mele din flori.

Bineīnţeles că a rămas şi gravidă cu mine. Şi nu numai o dată - de nenumărate ori. Rămānea gravidă numai cu lacrimă. Mă punea să plāng īn ea toată noaptea.
Īn ea - moartea mea din flori.

Īn fiecare seară, dinăuntru, din pervazul oglinzii, fluieră īngeru', languros, după ea. Că trece zi de zi pe strada asta a lui şi-o ştie şi-o place.
Pe ea - moartea mea din flori.

Ea mă iubeşte. Şi n-ar mai vrea decāt ca masca mea mortuară, mărită enorm, uriaşă, să fie turnată īn argint şi folosită drept acoperiş pe una din turlele bisericii de pe str. Olimpului, acolo unde ne-am făcut noi, de mult, nunta. Dar eu i-am spus că asta ar fi prea de tot, că nu se poate, că exagerează, că pur şi simplu ne-am face de rās amāndoi. Aşa i-am spus.
Eu - viaţa ei grea, īmpuţită, din flori.


Local familial
poezie [ ]

din volumul FAMILIA POPESCU


1. Toată familia mea benchetuieşte la "Local familial". Bere. Lăutari. Antren. Mama aduce liliac alb īn halbe. Verişoare. Toasturi. Bunicul, după tejghea, ascute cuţit pe cuţit, priveşte buchetul de liliac, rīde, ascute: hīrşt, hīrşt, cuţit pe cuţit. Īntr-un colţ un ţigan īnmoaie vioara īn halba cu bere, ca pe miez de pīine. Bunicii mei din flori, mătuşile. Cu pozele din albumul de familie, bine amestecate, filate febril, rudele mele joacă un joc. "Joacă, domne, odată!" īmi strigă una din rude, iar eu arunc pe masă poza mea de la 13 ani drept valet de verde, drept damă de cupă, drept şeptar rupt la un colţ. Mama se-nvīrte printre mese, veselă. Toţi o ciupesc tandru, o mīngīie, o strigă. Bunicii mei din flori, mătuşile. Berea scīrţīie-n halbe, scīrţīie pozele la īncheieturi, eu dau noroc şi arunc doi muguri pe tăblia jocului de table. Ei strigă "Ai zaruri măsluite şi-mi rup zarurile īntre dinţi. Mama serveşte, părul ei se revarsă īn bucle blonde peste marginea halbelor. Toate rudele īşi trec mīna prin el īnainte de-a bea. Flutură rufele pe frīnghie deasupra meselor din "Local familial". Toată lumea e adunată. Bunicii mei din flori, mătuşile. Mie īmi aduce mama cei mai frumoşi, cei mai bine făcuţi mititei, aduce liliac alb īn halbe la "Local familial" unde toată familia mea benchetuieşte.

2.
Ce lene īn pachetul cu vată. Ce moliciune, ce voluptate, ce linişte, mamă. Acolo, sub pansament, strīns bine, unde zvīcneşte pulsul, unde pulsează perna sub cap, zvīcneşte ca o inimă albă, moale şi mare; şi-o strīngi īn braţe. Somnul tău e ca şi atunci cīnd deschizi īnspre seară fereastra şi se umple camera cu răcoare. Mama răspunde manechinelor din vitrine cu un zīmbet, cu o fluturare de mīnă. Mama cīntă la pian şi muzica ei are miros de tei şi de sudoare. Mama şterge pianul de praf cīnd cīntă. Ne-a rugat ca atunci, cīnd o fi, să udăm īn fiecare săptămīnă cu parfum bun pămīntul ei, de deasupra. Mama mi-a cusut o cămaşă de vară din umbra ei. Stă ascunsă īn spatele pozei si ascultă cum īi spun acest poem. Ochii s-or īnveli īncet īn ceară. La ea īn piept aerul e de seară. O lumină blīndă care face rotocoale, se ridică uşor īnspre tavan şi-n cameră miroase a tei şi a prăjeală..

3.
El e vesel acolo, sus. Stă īn pozitie de drepti si are īn jurul capului, asa o lumină la care duce mereu mīna ca la chipiu. Si salută. Si eu o duc bine. Stau īntins īn pat cu fata īn sus, īmi aşez mīnuşile lui de piele vechi şi roase pe piept. Ca să adorm mai uşor. Am un somn odihnitor. Cīnd ţin ochii īnchişi semăn mai bine cu el. Mestec un dumicat cīt mai mult timp şi mă gīndesc la adīncul ăla că-l īnghite pe el, ca pe un miez de pīine. Hai, poemule, să-l impresionăm pe tata, să-i dea lacrimile, să-l cinstească lumea şi-acolo, sus. Ultimei lui poze i-a desenat cineva păr blond şi ochi albaştri, a rujat-o ca s-o port eu īn buzunarul de la piept drept o poză de iubită. Ii mīngīi umărul alb,. Poza ta dată cu cremă neagră de ghete, tată, lustruită soldăţeşte, sclipind. Hai, poemule, o să-i placă lui tata. El mă iubeşte, salută şi acum amical, pocnindu-şi călcīiele soldăţeşte.

4.
Sora mea va citi la bătrīneţe poemele de familie. Şi-o să-şi tatueze pe braţe, pe umeri, pe piept poemele ca să fie īn fiecare noapte cīte cineva līngă ea; şi mătuşa şi tata şi eu; ca să le mīngīie obrazul aspru, ridat, cu pielea lăsată. O să povestească cum ne dădeam noi iarna cu patinele: de la izvor pe rīul de munte, pe Dunăre īn jos pīnă la mare şi ajungeam primii. O să povestească cum ne-am umplut noi doi perna cu flori de pe mormīntul bunicului şi ce mai bătăi cu perne trăgeam. Şi-o să povestească cum plescăiam eu la masă, cum clefăiam şi ea mă certa, aproape plictisită. O să povestească vecinelor şi copiilor din parc. O să plīngă pe umărul lor. Va invita la masă toate admiratoarele mele să le ghicească īn cafea cu ochelarii ei ce au drept lentile doi ochi de sticlă. O să le servească cu ochi de sticlă dulci-acrişori, să-i ronţăie ca pe dropsuri. Sora mea e şi ea trecută la cuprins. Va citi din nou poemele de familie la bătrīneţe. Va cere să fie dusă direct īn trupul mamei, nu īn pămīnt. Ca să crească mai departe părul mamei, unghiile ei şi nu flori pe mormīnt. Sora mea are ochii mei şi-o să privească pe fereastră cu ei.

5.
Sunt cīţiva fluturi īn pachetul cu vată, bunico,. Eu ţi i-am pus acolo. Poate se mai zbat, poate sīnt liniştiţi. Miezul pīinii e şi el de vată. Alb, pufos. Poza ta e tristă, īmpăcată şi tandră, poza ta mică e folosită drept etichetă pe toate sticlele cu vin. Noi bem. E vată albă ca laptele īn pahare. Iartă-mă pentru poemul ăsta, bunico. Poate-i mai bine că nu-l auzi. Paginile cărţilor pe care le īmprumutai de la mine īţi lingeau palma ca un cīine credincios. Ce eveniment era cīnd ţi se ridica fusta pīnă peste genunchi şi tu nu observai. Toţi ne bucuram. Hai să te scot la plimbare prin parc, la şosea. Poza ta e lipită pe toate sticlele cu vin. Noi bem şi tu te uiţi de acolo la noi şi ne vezi fericiţi. Īn pahare e vată; albă ca laptele.

6.
Bunicul spunea că ferestrele sīnt lipite pe zidul neted al blocului. Lipite ca nişte etichete pe borcanele de compot, ca afişe pentru muzeul īnfiinţat īn apartament. Spunea că de pe vremea lui sīnt lipite acolo. Īi răspundeam cu toţii că o să dezlipim ferestrele de pe zidul neted al blocului, o să le vindem drept ziare pe stradă. Le vom folosi drept cearşaf unsuros pe cele de la sufragerie. Şi-apoi, bunicule, tu ai să priveşti cīt vrei de la pervazul lor. Bunicul are un copăcel sub fereastră şi ca să fie de-o vīrstă cu el a dat copăcelul cu lac. A īmpăiat poza bunicii şi plīnge şi-i spune pe numele de fată. Bunicul şi-a dat ridurile cu lac, a devenit maestru īn artizanat, le lustruieşte īn fiecare dimineaţă cu o cīrpă moale. Bunicul e june. Perna şi-a umplut-o cu pămīnt ca să se obişnuiască. Priveşte pe fereastră şi spune: "Azi-mīine, am să plec īn lume să vă găsesc un rost, un nume."

7.
Īntotdeauna a trebuit să te-nvăţ eu ce să faci, spune mătuşa: pui sămīnţă īn ghiveciul cu pămīnt şi deasupra o capcană de-aia cu arc, de şoareci. Şi cīnd creşte floarea: pac!, o şi prinzi. Te dai iarna cu patinele pornind de la izvor, pe rīul de munte, pe Dunăre īn jos pīnă la mare. Şi-ajungi primul.". Mătuşa poartă ochelari cu lentile făcute din doi ochi de sticlă. Ochelari mici, de soare. Cu ei ne citeşte la toţi viitorul īn palmă, ne ghiceşte īn ceşti de cafea. Aburul ce se īnalţă din oalele ei se face fantome. Aşa ne spunea cīnd eram mici ca să nu lăsăm nimic īn farfurie. Mătuşa mea face cure de odihnă: pleoapele ei ostenite se subţiază, se lărgesc, atīrnă pe obraz pīnă īn dreptul gurii. Mătuşa mea apare īn poze, īn reviste. Acolo īşi trage languros peste inimă ciorapul fin, mulat, de mătase. Apare īn reviste drept reclamă pentru acest poem



despre Cristi Popescu
Mircea MARTIN:
„Sint foarte emotionat, chiar ravasit de reintilnirea cu Cristian Popescu. L-am citit si l-am rascitit de nenumarate ori, dar, constat de fiecare data, nu numai ca ma prinde, dar ma farmeca intr-o tulburare repetabila. Tot ce am vazut si am ascultat acum mi se pare remarcabil, inca o data remarcabil. Ii sint recunoscator Teatrului Odeon, actorilor sai, regizorului Gavriil Pinte, care a reusit sa adune in acest scenariu toate registrele poeziei lui Cristian Popescu. Ma intrebam de unde vine pasiunea si caldura cu care actorii au intimpinat versurile lui. In primul rind, poezia insasi are un fior dramatic extraordinar, compusa din elemente contradictorii si amestecuri de tragic si comic, ironie si autoironie, tristete si umor suav si licentios. Dincolo de asta insa, poezia lui Cristian Popescu are o legatura unica in literatura romana, cu viata de fiecare zi.

Critica literara a vorbit despre aceasta coborire a poeziei in strada, in cotidian. Exista o intreaga traditie, exista invazia prozei in poezie. Dar modul in care Cristian Popescu a facut lucrul acesta este numai al lui si il face in chip radical. Nu ai nevoie de cultura poetica, nu trebuie sa stii cum e cu poezia moderna, cum s-a facut trecerea din Renastere in romantism si in modernism ca sa intelegi, ca sa simti ca acest poet iti spune ceva, fara sa aiba nevoie de intermediere. In acest contact cu vitalul, cu ceea ce este autentic sta si ratiunea placerii de a juca a actorilor. Cred, pe de alta parte, ca si contactul cu el ca persoana a fost stimulativ din acest punct de vedere.
Ceea ce m-a impresionat acum a fost o dimensiune la care nu m-am mai gindit, si anume sarcasmul poeziei lui Cristian Popescu, un sarcasm care vizeaza tocmai indiferenta, absenta, nimicnicia, insensibilitatea din noi. Circul lui Cristian Popescu e un fel de a ne provoca, de a ne trezi, de a ne face sa devenim ceea ce ar trebui sa fim. Toata gradatia pe care a conceput-o Gavriil Pinte in constructia acestui spectacol conduce spre aceasta idee.“

Liviu ORNEA:
„Multi dintre cei care sintem aici l-am cunoscut pe Cristi si exista firesc o tentatie hagiografica. Dar sint sigur ca, daca ar fi fost prezent, Cristi ar fi ris homeric de tentatia asta. Ce ar trebui sa nu uitam este faptul ca el a fost poet si a scris literatura, nu rugaciuni de spus in biserica. Ce se vede astazi, dupa acest spectacol, este ca a scris o literatura foarte buna, care rezista si reprezinta o etapa in poezia romana. Un spectacol foarte frumos, facut cu maxima discretie si modestie. Tulburator, tocmai din acest punct de vedere.“

Florin TUDOSE:
„Mi-e greu sa spun citeva cuvinte, pentru ca eu l-am cunoscut foarte bine. Am fost psihiatrul lui. Nu stiu daca Cristi a scris poezie, in orice caz, s-a scris pe el, s-a rastignit in tot ce a scris. Mi-amintesc si acum prima intilnire, cind a intrat in cabinetul meu si si-a pus singur diagnosticul, ceea ce este foarte neobisnuit. Mi-a spus: «Va rog sa ma ajutati. Sint bolnav de simboluri». Sint boli sau culmi ale sufletului care nu intra in nici o carte. Este extraordinar ceea ce domnul profesor Martin a remarcat imediat, filonul fundamental al acestor scrieri: autenticitatea. De aceea am fost pus la grea incercare, ca psihiatru, pentru ca ceea ce este autentic nu e bolnav. O a doua natura fundamentala a lui Cristi era inocenta, cumplita, maladiva. Nu a reusit niciodata sa depaseasca stadiul copilariei, virsta primelor scrieri. Dar asta a dat si da in continuare valoare uriasa acestor lucrari poetice unice. Al treilea filon a fost sensibilitatea. Atit de mare incit spiritul parca nu voia sa fie imbracat in corp. Era foarte usor de ranit. Corpul nu-l apara de nici un fel de presiune a realului. Iar reactia lui era de fiecare data aceea pe care ati auzit-o: arunca cu fluturi, cu petale. In cele trei crize despre care vorbeste, de fiecare data, si asta este definitoriu pentru «boala» pe care o avea, scotea limbile ceasurilor. Aceasta era prima manifestare.“

Posted by: Maąt Jul 11 2007, 07:40 PM

Vesperala, welcome.gif la noi, speram sa te simti bine si sa ne tii companie des!
floricele.gif

Posted by: vesperala Jul 11 2007, 08:26 PM

QUOTE(Maąt @ Jul 11 2007, 08:40 PM) *
Vesperala, welcome.gif la noi, speram sa te simti bine si sa ne tii companie des!
floricele.gif

chiar mulţumesc...e frumos aici....smile.gif

Bibliotecile fericite

Gheorghe Tomozei (1936 - 1997)

Şi eu vă spun că am văzut
biblioteci fericite
cu turnuri de cărţi răsărinde
din mlaştini de covoare
cu ogive īnchipuind uriaşi crini amnezici,
cu tāmple de icoane.
Halebarde păzeau stranele de lemn
lustruite de bărbi īnţelepte. Firidele
erau pline cu sextante şi lunete astrale
iar īmbrăcăturile vechilor tomuri
īncă mai duhneau a sānge animal
bine īncopciate īn buloane de-argint
şi īn broboanele pietrelor rare.

Am văzut biblioteci fericite
cu cărţi din care creştea iarba,
cărţi de apă, de piatră şi naftă,
cărţi volatile şi carnivore, cărţi
din care ieşeau locomobile şi
ghilotine, cărţi īn care Romeo şi Iulia
chiar se iubeau tăvălind cinstitele,
uriaşe in-folii, cărţi-arce
pline de lighioane (girafe-ntre ele)
cărţi bolnave cu teribile răni putrefaote
şi cărţi tămadă.

Cărţi īn care e frig, īn care ninge,
īn care se surpă cascade
cărţi ghiftuite cu cadavre de cai,
prăzi de războaie şi imperatori,
cărţi scrise de īngeri pe cartilagii florale,
cărţile tiranilor, cu litere īmpuşcate
şi, grozăvie! cărţi scrise chiar de poeţi
ba, īncă şi mai mult, scrise cu poeţi
(trupuri mumificate, miniaturizate
de vraci niponi şi aduse la proporţiile
lăcustei; strivite-apoi printr-un tertip
al tipografilor-călăi dintr-un alt veac,
cel viitor), cărţi friabile, gata să se rupă
la cel mai mic pipăit, īmpăroşate,
cu genele cāte rămān īn ipsosul cald
la facerea măştii mortuare (vezi Eminovici M.),
pline de alge strivite şi ieftine cerneluri.

Există şi asemenea cărţi īn ospiciile
bibliotecilor fericite; cu pielea coperţilor
toată numai fisuri, numai riduri şi cearcăne,
cu transpiraţie de mahorcă stătută,
cărţi īmbrăcate īn coji de pāine
şi-n māl fecundat de insecte vorace.

Adesea ele sunt tipărite īn sticlă vulgară
şi se vede prin ele şi-atinse se sparg;
alteori sunt tipărite pe ploaie
ori pe cărămizi de pămānt. Poeţii
īncep prin a scrie cu mormintele lor
şi sfārşesc īnainte de propria naştere,
nevăzuţi, neştiuţi. Ei īşi mănāncă tomurile
de le e foame, de le e sete īşi beau scrisa,
cu cărţile lor fac copii, cu ele se-mbracă
stārnind dezgust şi mirare īn
bibliotecile fericite..

Īn bibliotecile īn care cartea de gresie
īntrece preţul cărţii de smarald iar cartea
de salcie desfide cartea-lotus.

Eu am văzut biblioteci fericite.





O raclă mare-i lumea. Stelele-s cuie/Bătute-n ea şi soarele-i fereasta/La temniţa vieţii
Mihai Eminescu

Stelele-n cer, deasupra mărilor, ard depărtărilor, pānă ce pier...




Posted by: Dore Aug 8 2007, 01:10 PM

"Dacă pierzi răsăritul" - Constantin Răducanu

Dacă pierzi răsăritul
aşteaptă din nou
soarele.

Dacă pierzi o iubire
iubeşte stelele.

Dacă iubeşti
sorele şi stelele,
nu mai aştepta
trecerea orelor.

Nu plānge!
Abisul nu se preface īn lumină
fără arderea adāncă
a infinitului ...

Eternitatea
e răsăritul tău,
iubire de lumină.


Posted by: blu_dea Aug 9 2007, 10:06 AM

-Sa-ti dau dragostea mea?
-Da-mi-o...
-Dar este pangarita...
-Da-mi-o asa.
-Si as vrea sa te intreb...
-Intreaba-ma.
-Sa spunem ca am sa bat...
-Te voi primi.
-Sa spunem ca o sa te chem...
-Voi veni.
-Si daca te voi chema la necaz?
-La necaz voi veni.
-Si daca te voi minti?
-Te voi ierta.
-Iti voi comanda...
-Ma voi supune.
-Iti voi ordona sa inchizi usa unui prieten.
-Am s-o inchid.
-Iti voi spune: omoara-l!
-Il voi omora.
-Iti voi spune: mori!
-Voi muri.
-Dar daca ma voi ineca?
-Te voi salva.
-Dar daca o sa doara?
-Voi suporta.
-Dar daca o sa apara un zid?
-Il voi darama.
-Dar daca va aparea un nod?
-Il voi taia.
-Dar daca or sa apara 100?
-Chiar si 100.
-Imi vei da dragostea ta?
-Ti-o voi da.
-Eu insa nu te voi iubi...
-Dar de ce?!?
-Pentru ca nu-i suport pe sclavi!

Rojdestvenski - poezia diallog (fara titlu)

PS Ce mi s-a parut interesant este ca nu se folosesc forme gramaticale care sa indice genul celor doua personaje.Tine de interpretarea fiecaruia in parte.Eu cand am citit-o prima oara,nu am avut dubii cum ca femeie este cea care se jertfeste.Alti,au spus,insa-imposibil!Numai un barbat poate promite luna de pe cer....tongue.gif
voua cum vi se pare ? tongue.gif

Posted by: pokemon Aug 9 2007, 10:09 AM

si eu am impresia ca femeia este cea care se jertfeste.....
foasrte frumoasa poezia!

Posted by: jolie Aug 9 2007, 10:53 AM

Foarte frumoasa....si eu am perceput-o la fel. Femeia este cea care se jerfeste...

Posted by: Laura34215 Oct 10 2007, 08:35 AM

Cam tarziu cu parerea mea, dar inca nu am apucat sa citesc tot ce e pe forumul asta. Sunt atat de multe si de interesante si de frumoase.
Ca si poezia de mai sus, pusa de blu_dea.
Intr-adevar, prima impresie este ca cea care se jertfeste este femeia. De ce asa parere ? De ce toata lumea spune si crede ca femeia este cea care pune cel mai mult suflet intr-o relatie, ca femeia este cea care trebuie sa sufere cel mai mult, ca ea iubeste cel mai mult, ca ea se sacrifica cel mai mult. Asta este o parere , intr-adevar demonstrata de cele mai multe ori , intiparita in subconstientul uman. Nu mi se pare corecta parerea.
Sincer, am intalnit si barbat care s-ar potrivi perfect poeziei de mai sus. Si chiar m-am simtit in pielea celui care intreaba (adica eu am fost cea care l-am refuzat). El chiar ar fi fost un sclav pentru mine. Si nu mi-ar fi placut. A fost si pentru binele lui ca l-am refuzat. Altfel nu si-ar fi format propria lui personalitate. Acum e singur, nu are pe nimeni, dar macar este ferm in parerile sale. Nu intalnim destul de rar, dar se vede schimbarea.

Posted by: walpurgik Feb 10 2008, 11:24 PM

O poezea a unui bun prieten, caruia mereu i-am admirat talentul de a vedea lumea intr-un mod aparte si de a o pune in verb, Irinel.

trimite-mi o scrisoare de dragoste

trimite-mi o scrisoare de dragoste

trimite-mi o scrisoare de mierlă pisată o scrisoare de frigider o
scrisoare de popor nomad o scrisoare de sinucigaş o scrisoare
de mīnă o scrisoare de patruzeci de grade celsius o scrisoare
de limba soarelui răsare o scrisoare de nedescris o scrisoare de
liber acces sub patinoar o scrisoare de ziua muncii o scrisoare
de parastas o scrisoare de paratrăsnet o scrisoare de contesa
walewska o scrisoare de mihail eminoviciu privatist o
scrisoare de natură moartă o scrisoare de copii mīncīnd cireşe
o scrisoare de lipit pe arborii ocrotiţi de lege o scrisoare de să
crape de invidie amicul meu alin o scrisoare de forma talpei
tale o scrisoare de te lasă inima

trimite-mi o scrisoare de material plastic

Posted by: kalua Feb 11 2008, 06:16 PM

Ce-mi plac poezii dintr-astea, walpu! indragostita.gif Respectul meu catre Irinel!

Ultimul vers mi se pare aducerea cu picioarele pe pamant, transformarea subita de la indragostit, idealist, la o realitate dura si nefrumoasa (scrisoare de material plastic = carte de credit). magindesc.gif

Posted by: Maąt Mar 6 2008, 03:27 PM

Transfigurare
de Jianu Liviu-Florian

Motto: "Voi sunteţi Urmaşii Romei?"


“Īn satul meu cu flori la porţi,
Doar cimitirul a mai stat -
Şi-atāt a mai rămas de dat:
O pomenire pentru morţi!

S-a dus, ba la oraş, la porţi,
Ba īn pămānt, īntregul sat -
Şi-atāt a mai rămas de dat:
O pomenire pentru morţi!

A tot dat satul, a tot dat,
Pe la oraşe, pe la porţi,
Tot ce avea – (şi a oftat) –
Le dau şi eu, un pol, la morţi!

Căci morţi - şi vii, şi morţi - sunt toţi –
Pe-aici, ca morţii, n-au călcat,
Şi-a adormit īntregul sat
Ca un Regat, fără nepoţi –

Şi de atunci tot scriu la morţi –
Săteni plecānd la pripăşit,
Aici, niciunul n-a venit,
Să-i pomenească el, pe toţi –

Şi īi trec eu, că i-am iubit –“

Vorbea femeia, şi scria
Īntr-o Biserică, sfielnic,
Şi-un sat īntreg o asculta,
Şi punea deştu’ īn pomelnic…

Posted by: Maąt Apr 9 2008, 10:06 AM

DOINA




Mihai Eminescu

De la Nistru pān' la Tisa
Tot Romānul plānsu-mi-s-a
Ca nu mai poate strabate
De-atāta strainatate.
Din Hotin si pān' la Mare
Vin Muscalii de-a calare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o atin;
Din Boian la Vatra Dornii
Au umplut omida cornii
Si strainul te tot paste,
De nu te mai poti cunoaste.
Sus la munte, jos la vale
Si-au facut dusmanii cale;
Din Satmar pāna 'n Sacele
Numai vaduri ca acčle.
Vai de biet Romān saracul,
Indarat tot da ca racul,
Nici īi merge, nici se 'ndeamna,
Nici īi este toamna toamna,
Nici e vara vara lui
Si-i strain īn tara lui.
Dela Turnu 'n Dorohoiu
Curg dusmanii īn puhoiu
Si s'aseaza pe la noi;
Si cum vin cu drum de fier,
Toate cāntecele pier,
Sboara paserile toate
De neagra strainatate.
Numai umbra spinului
La usa crestinului.
Isi desbraca tara sānul,
Codrul – frate cu Romānul –
De secure se tot pleaca
Si isvoarele īi seaca –
Sarac īn tara saraca!
Cine-au īndragit strainii
Mānca-i-ar inima cānii,
Mānca-i-ar casa pustia
Si neamul nemernicia.
Stefane, Maria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las' Arhimandritului
Toata grija schitului,
Lasa grija Sfintilor
In sama parintilor,
Clopotele sa le traga
Ziua 'ntreaga, noaptea 'ntreaga,
Doar s'a 'ndura Dumnezeu
Ca sa-ti māntui neamul tau!
Tu te 'nalta din mormānt
Sa te-aud din corn sunānd
Si Moldova adunānd.
De-i suna din corn odata,
Ai s'aduni Moldova toata,
De-i suna de doua ori
Iti vin codri 'n ajutor,
De-i suna a treia oara
Toti dusmanii or sa piara
Din hotara īn hotara,
Indragi-i-ar ciorile
Si spānzuratorile!






Posted by: kary_pink May 21 2008, 10:09 PM


George Cosbuc - 1896 Fire de tort

A venit un lup din crang
Si-alerga prin sat sa fure
Si sa duca in padure
Pe copiii care plang,
Si-a venit la noi la poarta
Si-am iesit eu c-o nuia;
-"Lup flamand cu trei cojoace,
Hai la maica sa te joace" -
Eu chemam pe lup incoace,
El fugea-ncotro vedea.

Ieri pe drum un om sarac
Intreba pe la vecine:
-"Poarta-se copiii bine?
Daca nu, sa-i var in sac!"
Si-a venit la noi la poarta
Si-am iesit eu si i-am spus:
-"Puiul meu e bun si tace,
Nu ti-l dau, si du-te-n pace!
Esti sarac, dar n-am ce-ti face!
Du-te, du-te!" Si s-a dus.

Si-a venit un Negustor
Plin de bani, cu valfa mare,
Cumpara copii pe care
Nu-i iubeste mama lor.
Si-a venit la noi la poarta
Si-am iesit si l-am certat:
-"N-ai nici tu, nici imparatul
Bani sa-mi cumpere baiatul!
Pleaca-n sat, ca-i mare satul,
Pleaca, pleaca!" Si-a plecat.

Posted by: teocris7 May 22 2008, 06:59 AM

Cāntec femeiesc


Asa e mama si a fost bunica
Asa suntem femei lāngć femei
Pćrem nimic si nu-nsemnćm nimica
Doar niste "ele" ce slujesc pe "ei".
Ei neglijenti, iar ele foarte calme
Ei īncurcānd ce ele limpezesc
Ei numai tćlpi si ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.
Si-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic mćret, nimic impunćtor.
Schimbāndu-si dupć ei si drum si nume
Pun lucrurile iar la locul lor.
Cu-atātia pasi ce au fćcut prin casć
Si pentru care platć nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasć
Ar fi ajuns si dincolo de cer.
Ei fac ce fac si tot ce fac se vede
Ba stricć mult si ele-ndreaptć tot
Si de aceea nimeni nu le crede
Cānd cad, īmbćtrānesc si nu mai pot.
Asa e mama si a fost bunica
Si ca ele māine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile?
Nimica,
Decāt curat si uneori copii.
Suntem veriga firului de atć
Īn fiecare lant fćcut din doi
Ce greu cu noi femeile īn viatć
Dar e si imposibil fćrć noi...

Adrian Paunescu

Posted by: teocris7 Jun 26 2008, 09:53 AM

Gasita pe net:


Singurul lucru care conteaza

Femeia este singurul lucru care conteaza
Si afirm asta stiind ca destui
Vor stramba din nas...
Pielea ei stie toate limbile fericirii universale,
Lipit de ea, ca de tarana,
Inteleg constelatiile, raiul si iadul,
Bucuria si nefericirea;
Mersul pe jos prin mine insumi
Imi face din ce in ce mai bine
Pentru a nu mai vorbi
De arhitectura sinelui sau
Care face sa paleasca marile catedrale ale lumii-
San Piedro, Domul din Milano...

Femeia este singurul lucru care conteaza
Cu trupul ei in brate
Poti traversa un ocean
Chiar daca nu stii sa inoti
Decat in apele ochilor ei

Fara femeie
Limuzina noastra este o caruta hodorogita
Contul la banca scade chiar daca este in crestere
Prietenii sunt
Plini de pojarul tradarii,
In vinul scump misca mormolocii

O ai
Iti canta privighetoarea in cosul pieptului
Te imbraci in haine de puscarie fericit
Cum ai pleca la nunta,
Faci monetarul stelelor pe cer
Ca un nabab universal
Chiar daca-ti fluiera vantul prin gaicile sociale:
Te calca trenul
Si o soapta daca ti-a ramas intreaga
Parcurgi literele numelui ei
Gata sa urzesti planuri de viitor
Cand de aproape te pandeste o morga de lux

Femeia, domnilor, este singurul lucru
Care nu poate fi inlocui decat de sinele sau
Pielea ei stie toate graiurile
Fericiri universale,
Cecul iluziilor
Este valuta ei
Prin care noi invingem crizele mondiale
Iata de ce cred ca
Stiinta ei
De-a ne face fericiti sau nefericiti
Ii da dreptul la titlul de
Doctor honoris cauza
Al complicatei noastre algebre sufletesti

Femeia domnilor- pentru a nu va plictisi-
Femeia cu pielea ei
Care ne invata alfabetul orbilor,
Cu mereu intoarsele cesti ale sanilor
In care noi nu ghicim niciodata, nimic,
Femeia
Cu toata argintaria surasului sau
Cu goliciunea ei care umple universul
Este singurul lucru care conteaza
Domnilor

scrisa de Lucian Avramescu

Posted by: bookaholic Apr 7 2009, 10:14 PM

"Trezeste-te, tu patrie drogata,
Ca daca-n focul calculelor reci
Mai pierdem Basarabia o data
Si noi suntem pierduti in veci de veci
N-au nici o cale fratii sa apuce
Astepta-n van un sprijin de la noi
E dusa Basarabia pe cruce
Si noi o contemplam cu ochii goi"

Adrian Paunescu

Posted by: duda May 16 2009, 06:07 PM

Cāntec de dragoste

Cum sǎ-mi īmpiedic sufletul
sǎ nu-l ajungǎ cutremurat pe-al tǎu ?
Cum sǎ-l īnalţ deasupra ta
spre alte lucruri, altundeva ?
O, cum, cum l-aş aduna
lāngǎ ceva pierdut īn īntuneric,
īntr-un ungher tǎcut, strǎin, nefremǎtānd,
ce nu se-ndepǎrteazǎ
cānd adāncurile-ţi lunecǎ departe, unduind.
Ci tot ce ne-nfioarǎ, pe tine şi pe mine,
ne īmpreunǎ totuşi aşa cum un arcuş
din douǎ strune doar un sunet scoate.
Pe ce vioarǎ suntem īnstrunaţi ?
Şi ce artist ne ţine-n māna lui,
cāntec cum altul nu-i ?


de Rainer Maria Rilke

Posted by: Book Dec 29 2009, 03:07 AM

Celei care minte
Ion Minulescu


Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar māine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...

Īn cinstea ta,
Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare īn trepieduri de argint,

Īn pat ţi-am presărat garoafe
Şi maci -
Tot flori īnsāngerate -
Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar īn covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am īnfipt
Trei ramuri verzi de lămāiţă
Şi-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iată,
Bate miezul nopţii...
E ora cānd amanţii,-alt'dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvāntată...
Deci vino,
Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
Īnfinge-ţi īn priviri Minciuna
Şi-n caldul buzei Adevărul
Şi spune-mi:
Dintre cāţi avură norocul să te aibă-aşa
Cāţi au murit
Şi cāţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?...

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar māine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată.
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...

Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ţi cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfārşit,
Nu-ţi cer
Nimic din ce poetul palid
Cerşeşte-n veci de veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
Din şirul clipelor la fel,
Să-mi torni īn suflet īnfinitul unui pahar de hidromel,
Īn păr să-mi īmpleteşti cununa de laur verde
Şi īn priviri
Să-mi īmpietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa tăcuţi -
Ca două umbre, trāntiţi pe maldărul de flori -
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi māine s-o sfārşim īn zori!


Cāntece - IV
Octavian Goga

De va veni la tine vāntul,
Purtānd povestea mea amară,
Jelitul lui să nu te-nfrāngă,
Mustrarea lui să nu te doară.


Nu-i vina ta... Aşa e scrisă
Nemilostiva lege-a firii:
Sărutul otrăvit al brumii
Omoară toamna trandafirii...

Şi cine s-ar opri să plāngă
O frunză veştedă-n cărare,
Cānd codrii freamătă alături
Şi rād īn răsărit de soare?...


Spune-mi ceva
Adrian Păunescu


Spune-mi ceva!
Dacă-am să te chem
Dă-mi măcar un semn
Fie şi-un blestem

Din partea ta.

Totuşi nu ştiu cum

Pentru-atāta drum

Ce-a-nceput acum

Spune-mi ceva.


Īn noaptea despărţirii dintre noi
Copacii cad pe drum din doi īn doi,
Īn ochi mă bate viscolul cāinesc
Şi am venit să-ţi spun că te iubesc.

Probabil drumul meu va duce-n iad
Mă-mpiedic de o lacrimă şi cad
Şi iar adorm şi iar mi-e dat un vis
Că biata cifră doi s-a sinucis.

Şi de atāta viscol vestitor
Nu ochii mei, ci ochii tăi mă dor,
Că tineri am intrat şi cu ce rost
Şi ce bătrāni ieşim din tot ce-a fost.


Nici aripile zboruri nu mai pot,
E numai despărţire peste tot
Şi se aude că va fi mai greu
Decāt vom fi departe tu şi eu.

Dar nu pentru a-ţi spune că e rău
Am dat cu bulgări mari īn geamul tău,
Ci ca să ştii, īn viscolul cāinesc,
Că plec şi mor şi plāng şi te iubesc.


Şi vreau să-ţi dau cu acte īnapoi
Dezastrul īmpărţirilor la doi,
Ca să-nţelegi şi tu ce-i cuplul frānt
Şi cum e să fii singur pe pămānt.

Posted by: Fides Dec 29 2009, 10:26 PM

Odisseas Elytis - Clima Absentei

I.
Toti norii spoveditu-s-au pamāntului:
Locul lor un alean al meu l-a luat.
Iar cānd parul meu a-nceput sa duca dorul
Unei māini fara pareri de rau
M-am strāns īntr-un nod de durere.


II.
Clipa e dusa pe gīnduri īnserānd
Fara amintiri
Cu copacul ei mut
Catre mare
E dusa pe gānduri īnserānd
Far-o bataie de aripi cu chipul neclintit
Catre mare
Īnserānd
Fara dragoste
Cu gura neīnduplecata
Catre mare...
Iar eu īn linistea ce-am prins-o īn navod.


III.
Dupa amiaza
Si imperiala lui īnsingurare
Si tandretea vānturilor sale
Si aura sa cutezatoare

Nimic sa nu vina. Nimic
Sa nu plece
Toate fruntile libere
Iar ca sentiment un cristal.

(Traducere de Victor Ivanovici)

Posted by: Book Dec 29 2009, 11:41 PM

Ploaie īn luna lui Marte
Nichita Stănescu


Ploua infernal,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau īn luna lui Marte.

Pereţii odăii erau
n
eliniştiţi, sub desene īn cretă.
Sufletele noastre dansau
nevăzute-ntr-o lume concretă.

O să te plouă pe aripi, spuneai,
plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.
Nu-i nimic, īţi spuneam, Lorelei,
mie-mi plouă zborul, cu pene.

Şi mă-nălţam. Şi nu mai stiam unde-mi
lăsasem īn lume odaia.
Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi,
cine-s mai frumoşi: oamenii?... ploaia?...

Ploua infernal, ploaie de tot nebunească,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
N-aş mai fi vrut să se sfārşească
niciodată-acea lună-a lui Marte.


Glossă
Mihai Eminescu

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămāi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
Īn auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Cānd cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.


Nici īncline a ei limbă
Recea cumpăn-a gāndirii
Īnspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu īn lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plānge, de se ceartă,
Tu īn colţ petreci īn tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.


Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt īnceputul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
Īn prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te īntreabă şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace
Se supun cāte există,
Şi de mii de ani īncoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atāt de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.

Nu spera cānd vezi mişeii
La izbāndă făcānd punte,
Te-or īntrece nătărăii,
De ai fi cu stea īn frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Īntre dānşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cāntec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte īn vārteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri īn laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămāi la toate rece.

Tu rămāi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te īntreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.

Mama

Nicolae Labiş


N-am mai trecut de mult prin sat si-mi spune
Un om ce de pe-acasa a venit
Cum c-a-nflorit la noi malinul
Si c-ai albit, mamuca, ai albit.

Alt om mi-a spus c-ai stat la pat bolnava.
Eu nu stiu cum să cred atatea vesti,
Cānd din scrisori eu vad precum matale
Din zi īn zi mereu intineresti.

Posted by: Book Jan 15 2010, 01:48 AM

Pentru ca astazi e ziua de nastere a lui M. Eminescu:

"Trebuiau sć poarte un nume"
de Marin Sorescu

Eminescu n-a existat.

A existat numai o tara frumoasa
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barba nepieptanata de crai.
Si niste ape ca niste copaci curgatori
Īn care luna īsi avea cuibar rotit.

Si, mai ales, au existat niste oameni simpli
Pe care-i chema : Mircea cel Batrīn,
Stefan cel Mare,
Sau mai simplu : ciobani si plugari,
Carora le placea sć spuna
Seara īn jurul focului poezii -
"Miorita" si "Luceafarul" si "Scrisoarea a III-a".

Dar fiindca auzeau mereu
Latrīnd la stīna lor cīinii,
Plecau sć se bata cu tatarii
Si cu avarii si cu hunii si cu lesii
Si cu turcii.

Īn timpul care le ramīnea liber
Īntre doua primejdii,
Acesti oameni faceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor īnduiosate,
De curgeau doinele la vale
Pe toti muntii Moldovei si ai Munteniei
Si ai Tarii Bīrsei si ai Tariii Vrancei
Si ai altor tari romānesti.

Au mai existat si niste codri adīnci
Si un tīnar care vorbea cu ei,
Īntrebīndu-i ce se tot leagana fćrć vīnt ?

Acest tīnar cu ochi mari,
Cīt istoria noastra,
Trecea batut de gīnduri
Din cartea cirilica īn cartea vietii,
Tot numarīnd plopii luminii, ai dreptatii,
ai iubirii,
Care īi ieseau mereu fćrć sot.

Au mai existat si niste tei,
Si cei doi īndragostiti
Care stiau sć le troieneasca toata floarea
Īntr-un sarut.

Si niste pasari ori niste nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi si miscatoare sesuri.

Si pentru ca toate acestea
Trebuiau sć poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu.

Posted by: juliar Mar 3 2010, 01:31 AM

Foarte mult imi plac poeziile de aici.Vreau si eu sa postez o poezie f. frumoasa si care se potriveste si cu aceasta perioada.


Rugaminte
de Elisabeta de Wied



Mai ia-ma-n poala,mama draga,
Ca-i noapte-acum de tot,
Si-asa-i de lung si larg iatacul
Mi-e somn de nu mai pot.

Sa-mi canti si cantecul de-aseara,
Sa-mi spui si basme-apoi
Cu zmei,sa ne zbarlim iar,mama
De frica,amandoi.

Si cand mi s-or inchide ochii
Usor tu sa ma pui
In pat,cum faci cand stand plecata
Zici:puiul mamei,pui!

Posted by: citystella May 28 2010, 01:38 AM

Minciuni ce spun ADIO

Aleg mereu doar cāte un gānd, dar dintr-o mie
Din clipa-n care te-am văzut şi pānă acum
Şi n-am crezut vreodată c-o să fie
Făptura mea făcută ca praful de pe drum.
Să nu o iei ca vină, doar soarta e aşa
Īmprejurările te vor convinge că nu mint
Mai bine ai fugii departe, mai bine ai pleca
Te voi iubi mereu şi să nu fii cu mine, asta simt.

Aşa mă resemnez şi dacă vrei doar du-te
Nu sunt nebun să lupt cu morile de vānt
Ai grijă doar cum fugi, picioarele-s cam scurte
Şi nu pot ţine pa
sul cu gāndul meu bolānd.

Mai bine tac şi nu te amăgesc cu vorbe
Şi-ţi dăruiesc ce am mai scump şi mai de preţ
Doar fapta mai rămāne ca fiinţa ta s-aprobe
Precis am să ajung a altora dispreţ.
Mintea să nu ţi-o īncarci cu fapte de la mine
Nu pot să-ţi dăru
iesc mai mult de dragoste
Am fost doar un amant şi te-ai simţit doar bine
Să nu mă mai iubeşti că sānt o pacoste.
Iar nopţile de vară şi toamnă petrecute
Şi promenade lungi mereu sub clar de lună
Au fost urāte, seci şi mult prea neplăcute
Nici nu mai mi-am
intesc chiar te-am ţinut de mānă?
Nimic nu se repară, e totul dărāmat
Au fost nişte fantome, o simplă īnchipuire
Şi paşii pe alei prin parc pe-unde au călcat
Au fost spălaţi de ploi, nu e nici amintire.
Nici frunze n-au fost verzi, nici n-au căzut din pomi

Căci pomii sunt golaşi aşa au fost mereu
Defapt nu sunt alei sunt doar nişte minciuni
N-au fost nici flori de tei şi nici un curcubeu.
Acele simţăminte cānd buzele te dor
Nu sunt de la săruturi lascive şi prelungi
Nu eşti īndrăgostită doar te-ai lovit şi
p
lāngi
Unde să nu mă īntrebi, precis habar nu am
Şi ai să zici că-s rău nebinevoitor
Acum mă duc te las, mă duc să sparg un geam
Acasă, da, la mine, cel de la dormitor
Să se aerisească că este parfumat
Mirosul nu mai iese şi nu mai pot dormi
Iar noaptea cā
nd adorm īn blestematul pat
Am două trei coşmaruri şi multe insomnii
Şi să mă mut am vrut, dar cine a venit
Mi-a spus că e o casă umplută cu păcate
Şi sunt două fantome care s-au aciuit
Şi fac la dragoste… şi sunt şi dezbrăcate
Apoi surpriză mare cānd chip
ul mi-au văzut
Cu stānga īmprejur şi pas de defilare
Aşa de repede plecat-au şi am vrut
Doar o cafea să bea ‘n-ainte de plecare
Atunci aşa surprins de groaza lor fugară
M-am dus ca să mă uit īn singura oglindă
O ştii, cea de pe hol, urātă şi murdară
Cānd c
olo ce să vezi să nu te mai surprindă
Era doar o fantomă urātă şi cam tristă
Avea un zāmbet larg şi-o lacrimă pe faţă
Ţinea ceva īntr-o mānă parcă era batistă
Cu monograma ta şi-o floare plāngăreaţă
Şi s-a uitat la mine īn ochi m-a şi privit
Am inceput să
rād, dar cruce mi-am făcut
Şi cānd să termin crucea pe faţă m-a plesnit
Cānd să īi spun ceva şi graiul mi-am pierdut
Mi-a spus atunci aşa că jumătatea lui
Stă undeva şi plānge şi nimeni nu o vede
Să caut şi să fur din patul ei un cui
Apoi să il aduc că nu
are ce pierde
Şi cuiul o să-l bată să poată agăţa
Pe celălalt perete jumate de oglindă
Că-n ea se oglindeşte mereu fantoma ta
Să-i poată alina durerea-i suferindă…

Golea Nicolae


[size="2"][/size]

Posted by: Book Jun 9 2010, 02:45 AM

Octavian Paler - Avem timp

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.


Am invatat

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca EROI sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am dreptul sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

Posted by: Diana Jun 9 2010, 02:49 AM

Superba! Mi-au dat lacrimile. Multumesc, Book!

Posted by: Book Jun 9 2010, 03:22 AM

hug.gif Si mie mi se pare superba, ca un fel de indreptar al vietii, cum ar trebui toti sa traim... indragostita.gif

Posted by: Diana Jul 15 2010, 12:55 PM

Rudyard Kipling
IF / DACĂ


If you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you,
If you can trust yourself when all men doubt you,
But make allowance for their doubting too;
If you can wait and not be tired by waiting,
Or being lied about, don't deal in lies,
Or being hated, don't give way to hating,
And yet don't look too good, nor talk too wise:

If you can dream - and not make dreams your master;
If you can think - and not make thoughts your aim;
If you can meet with Triumph and Disaster
And treat those two imposters just the same;
If you can bear to hear the truth you've spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to, broken,
And stoop and build 'em up with worn-out tools:

If you can make one heap of all your winnings
And risk it on one turn of pitch - and toss,
And lose, and start again at your beginnings
And never breathe a word about your loss;
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: "Hold on!"

If you can talk with crowds and keep your virtue,
Or walk with Kings - nor lose the common touch,
If neither foes nor loving friends can hurt you,
If all men count with you, but none too much;
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds' worth of distance run,
Yours is the Earth and everything that's in it,
And - which is more - you'll be a Man, my son!


Dacă eşti calm, cīnd toţi se pierd cu firea
Īn jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi īn tine, chiar cīnd Omenirea
Nu crede, dar īi crezi şi ei cumva;
De ştii s-aştepţi, dar fără tevatură;
De nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
De nu răspunzi la ură tot cu ură
Şi nici prea bun nu pari, nici prea-nţelept;

Dacă visezi - dar nu-ţi faci visul astru;
De poţi să speri - dar nu-ţi faci jindul ţel;
De-ntīmpini şi Triumful şi Dezastrul
Mereu senin şi īn acelaşi fel;
Dacă suporţi să-ţi vezi vorba sucită
De şarlatan, ce-ţi spurcă al tău rost;
De poţi ca munca vieţii, năruită,
S-o faci de la-nceput precum a fost;

Dacă-ndrăzneşti agonisita-ţi toată
S-o pui, făr'a clipi, pe-un singur zar
Şi, dac-o pierzi, să-ncepi ca prima dată
Făr-să te plīngi cu un oftat măcar;
De ştii, cu nerv, cu inimă, cu vīnă,
Drept să rămīi, cīnd ele june nu-s,
Şi stai tot dīrz, cīnd nu mai e stăpīnă
Decīt Voinţa ce le ţine sus;

Dacă-ntre Regi ţi-e firea neschimbată
Ca şi-n Mulţime - nu străin de ea;
Amic sau nu, de nu pot să te-abată;
De toţi de-ţi pasă, dar de nimeni prea;
Dacă ţi-e dat, prin clipa zdrobitoare,
Să treci şi s-o īntreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare
şi, mai mult, fiul meu: atunci - eşti Om!

Traducere de Dan Duţescu

Posted by: Teocris Jul 15 2010, 03:33 PM

Book, poezia pusa de tine este formata din doua poezii: Avem timp si Am invatat Cred ca ar trebui modificat, nu? smile.gif

Posted by: Book Jul 15 2010, 05:04 PM

Da, Teo, ai dreptate. Eu asa am gasit-o, si am crezut ca e corect. happy.gif kiss.gif

Posted by: Jo-Anna Jul 31 2010, 10:36 PM

INVINCITUS


Out of the night that covers me,
Black as the Pit from pole to pole,
I thank whatever gods may be
For my unconquerable soul.

In the fell clutch of circumstance
I have not winced nor cried aloud.
Under the bludgeonings of chance
My head is bloody, but unbowed.

Beyond this place of wrath and tears
Looms but the Horror of the shade,
And yet the menace of the years
Finds, and shall find, me unafraid.

It matters not how strait the gate,
How charged with punishments the scroll.
I am the master of my fate:
I am the captain of my soul.

William Ernest Henley

Posted by: Diana Dec 2 2010, 05:53 PM

Poezie de dragoste de Ana Blandiana

Delir
purtam fiecare o dragoste-n noi,
dar eu pentru tine si tu...pentru alta.
si focul ne mistuie crunt, pe-amandoi.
eu ard pentru tine, tu arzi... pentru alta.
astept un cuvant, astepti un cuvant,
dar eu de la tine si tu de la alta,
si chipul ti-l vad in somn delirand,
dar tu, in visare, o vezi tot pe alta...
si ce ne ramane atunci de facut, cand soarta nu stie decat sa
dezbine?
de ce nu ti-e mila? traim doar iubind. desi tu pe alta,
eu totusi...pe tine!

Posted by: juliar Apr 15 2011, 12:08 AM

De-abia plecasesi de Tudor Arghezi
De-abia plecasesi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pān-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată īnapoi!

Ti-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?

Voiam să pleci, voiam si să rămāi.
Ai ascultat de gāndul ce-l dintāi.
Nu te oprise gāndul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?



Posted by: Dore Apr 16 2015, 03:31 PM

Am găsit-o prin marele www, dar nu am reuşit să aflu şi cine a scris-o.

JUDGE NOT

I was shocked, confused, bewildered, as I entered Heaven's door,

Not by the beauty of it all, nor the lights or its decor.

But it was the folks in Heaven who made me sputter and gasp--

The thieves, the liars, the sinners, the alcoholics and the trash.


There stood the kid from seventh grade who swiped my lunch money twice.

Next to him was my old neighbor who never said anything nice.

Herb, who I always thought was rotting away in hell,

Was sitting pretty on cloud nine, looking incredibly well.


I nudged Jesus, 'What's the deal? I would love to hear Your take.

How did all these sinners get up here? God must have made a mistake.

And why is everyone so quiet, so somber? ... Give me a clue.'

'Hush, child,' He said, 'they're all in shock. No one thought they'd be seeing you.'



Posted by: Diana Apr 16 2015, 05:58 PM

Poemul este intitulat "Folks in Heaven" si ii apartine lui J. Taylor Ludwig. smile.gif

Posted by: Dore Apr 16 2015, 07:00 PM

pls.gif Mulţumesc!

pls.gif Mulţumesc!

Posted by: Diana May 7 2015, 06:14 PM

O curva cinstita de Ion Pribeagu

```Intr-adevar, la Petrosani, studentii aveau costum de uniforma, restaurantul era "Minerul",
Institutul avea echipa de rugbi, minele aveau echipa de fotbal iar Horia Moculescu a fost student la "Institutul de mine"!


Parc-aud cīnd trec pe stradă
Fluierīnd fete golanii,
Că nici nu băgăm de seamă
Cum īn viaţă ne trec anii!

Cred că n-are importanţă
Dacă-i Deva, Petroşani,
Ceea ce mi-aduc aminte
C-aveam optsprezece ani.

Şi-n oraşul plin de crīşme
Şi cu centrul plin ca cerul,
Era un cinematograf
Şi-un restaurant: Minerul.

Singurul locşor mai intim
Să petreci c-o nătăfleaţă
Şi să poţi mīnca şi bine
Era chiar jos, īn piaţă.

Fiindcă aducea patroana
Numere de-atracţii noi,
Chelneriţe apetisante,
Ce-atrăgeau clienţii, roi.

Cum sosea vreo chelnăriţă
Īncepea şi agăţatul -
Īntr-o zi o curta unul,
Altă zi, o sălta altul.

După ce sfīrşea programul
Chefuia cu fotbaliştii
Iar cīnd ăştia beţi picau,
O interceptau rugbiştii.

Pe cīnd noi, studenţi, săracii,
Visīnd zīne şi himere,
O priveam cu jind, sorbind-o
C-o cafea sau cu o bere.

Īntr-o seară, noroc chior,
Năstruşnica chelnăriţă
N-avu niciun fotbalist
Ca s-o pupe pe guriţă.

Avea părul scurt şi negru
Braţe albe subţirele,
Ce să zic nişte picioare
Care te chemau spre ele.

Noi, ştrengari, voioşi şi tineri,
Nici o taină nu ne scapă:
O doream şi tuturora
Ne lăsase gura apă.

Se auzise atunci un pont
Īn cămin la cineva:
Că de-i dai o sută-n mīnă
Poţi ca să petreci cu ea.

Īnsă cine din studenţi,
Dintre gaşca cunoscută,
Īşi putea permite luxul
Ca să-i dea fetii o sută?

Şi atunci Horică vine
C-o idee salvatoare:
- Bă, putem strīnge o sută,
Să dăm cinci lei fiecare.

Şi-apoi tragem bileţele,
După cum avem noroc,
Şi cine cīştigă suta,
La toţi cinci le ţine loc.

Asta a fost. Nici azi nu ştiu
Nici cīnd a trecut minuta,
Nici cum m-a bătut norocul
Ca să-mi iasă mie suta!

Ştiu atīt, că nu credeam
Şi nici nu aveam idee
Pentru marea fericire
De-avea prima femeie.

Cu-n buchet de trandafiri
Şi-un costum de facultate
I-am depus īn mīnă suta
Şi ea a palmat-o-n spate.

Ce a fost nu am cuvinte,
Vii dorinţi şi clipe pline,
Care le-au trăit şi alţii
Poate aşa, poate mai bine.

Pot să spun, că n-am să uit
Ca un prinţ īnamorat,
I-am compus un cīntec tandru
Şi īn pat i l-am cīntat.

Īntr-atīt a-nduioşat-o
Cīntul meu īnaripat,
Că frumoasa chelnăriţă
Cu glas dulce m-a-ntrebat:

- Spune-mi, dragul meu student,
Pentr-o mică desfătare
Ce ai avut-o aici cu mine
Dai o sumă-aşa de mare?

Ai părinţi agricultori? Ai case?
Sau contabili, fiecare?
Fiindcă ştiu din auzite
Că studenţii n-au parale.

Īmbătat de-accentu-i sincer,
Ca să nu stric feeria,
I-am destăinuit da capo
Cum a fost cu loteria.

- Vai, a spus ea drăgăstoasă,
Ce galant, dar, nu se poate!
Şi strīngīndu-mă īn braţe
Mi-a şoptit cu voluptate:

Tu, că eşti cel mai simpatic
Dintre ceilalţi băieţani,
Mai ales că scrii şi versuri,

De la tine nu iau bani.

Cīnd văzui că umblă-n geantă
M-a emoţionat pe loc
Şi mi-am zis: - Slăvit fii, Doamne,
Ăsta zic şi eu noroc!

Şi cu un surīs angelic
Ce te-mbată,vrei nu vrei,
Mi-a ciupit uşor obrazu

Şi mi-a-napoiat: cinci lei.```

Posted by: Diana Jul 17 2015, 08:56 AM

Minciunile
(Adrian Păunescu,1984)

Dar, hai, să ne spunem minciuni importante,
Dar, hai, să ne spunem minciuni şi mai mici,
Aşa cum amanţii le mint pe amante
Şi ele īi mint pe pămānt pe aici.

Dar, hai, să ne spunem cu patos braşoave,
Dar, hai, să vedem cine minte mai mult,
Ascultă delirul consoanelor grave,
Cum şi eu minciunile tale le-ascult.

E foarte frumoasă, e foarte frumoasă
Minciuna aceasta pe care mi-o spui,
Aşa că, te rog, şi pe mine mă lasă
Să palavrăgesc doar ce nu-i, doar ce nu-i.

Concurs de minciuni la echipe şi solo
Şi ies campioni mincinoşii cei mari,
Dar, dragă Păcală, tu ce faci acolo?
Īn campionate de ce nu apari?

Se minte cum nu s-a minţit niciodată,
E multă minciună la noi pe pămānt,
Sunt false recursuri şi nu-i judecată,
Balanţa cea veche-a dreptăţii s-a frānt.

Dar, hai, să minţim fără nici o ruşine,
Dar, hai, să minţim īn direct şi-n răspăr,
Că poate prin rău vom ajunge la bine,
Minciuna supremă va fi adevăr.

Posted by: Diana Aug 15 2015, 11:31 AM

Cāntec femeiesc
(Adrian Păunescu)

Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lāngă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”.

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei īncurcānd ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbāndu-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atāţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Cānd cad, īmbătrānesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele māine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decāt curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă
Īn fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile īn viaţă
Dar e şi imposibil fără noi…

Powered by Invision Power Board (http://www.invisionboard.com)
© Invision Power Services (http://www.invisionpower.com)