IPB

Site eLady | Articole eLady | Adrese utile | Trimite articol pentru eLady.ro | Trimite adresa utila | Contact 

Welcome Guest ( Log In | Register )

16 Pages V  « < 13 14 15 16 >  
Reply to this topicStart new topic
> Detaşare, cinci minute
Dore
post Dec 8 2015, 05:29 PM
Post #141


Explorator
******

Group: Membru de Onoare
Posts: 1,677
Joined: 10-December 05
From: Bucuresti
Member No.: 78



Cinci minutele de astăzi sunt despre oamenii care înving timpul și distanțele

- Azi mă întâlnesc cu Iuda, suna nostalgic vocea ei ieri. Îi voi da cadoul de Moș Nicolae și îi voi asculta răutățile.
Aș vrea să pot să nu o revăd niciodată
, a încheiat ea aproape șoptit, ca o referință subtilă la amica pe care o părăsisem de curând.

Prietena mea, de vârstă apropiată mai mult de a mamei, rămăsese văduvă devreme și își urmase fiul și nora în țări calde în care eu nu am să calc vreodată.
Vorbim de câteva ori pe an ca fetele: îmi povestește ce mai e nou pe la ea, îi povestesc ce-am mai comis, ne bârfim cunoștințele comune și stabilim când ne auzim data viitoare.
De câțiva ani a adoptat Skype, dar de mail nu s-a molipsit încă.

Iuda al ei este o cunoștință de-o viață, o doamnă fină care se amuză șicanând-o frecvent.
Prietena asta a mea și-a impus să nu o mai ia în serios și, din câte îmi dau seama, reușește rareori.
Când i-am povestit cum mi-am concediat frenemy-ul i-am simțit tristețea în vocea cu care îmi spunea că ea nu ar putea face așa ceva.
Că doamna fină pasionată de pișcături era unica ei prietenă de-o viață și că nu ar fi vrut, că nu ar fi putut, că i-ar lipsi poate dacă ...
Într-un final nu ar fi știut cum să păstreze distanța pe care ar fi reușit eventual să o impună.
Găsesc un nesecat prilej de uimire în amintirile prietenei mele despre această fină doamnă, în aniversările, sărbătorile și vacanțele pe care le petrecuseră împreună ca studente și apoi cu familiile pe care și le făcuseră fiecare.
Cum fina doamnă avea nenumărate pasiuni, un deosebit gust artistic, un dialog sclipitor și, în plus peste pasiunea de a-și pișca prietenele "în glumă", o adevărată artă de a deveni amanta soților acestora.
Dar nu dorea răul nimănui, nicicum, nu - inocenta-i plăcere de a flirta oriunde cu oricine îi aducea admiratori de multe feluri. Nu accepta orice admirator ca amant, dar întreținea focul tuturor, inclusiv a celor neacceptați.

Recunosc că prima dată când am auzit povestea ei am crezut că această cunoștință (eu nu o pot numi prietena cuiva) a prietenei mele este o femeie urâtă.
Dar de unde, pozele trimise m-au lămurit și mi-au adâncit uimirea: acest comportament era al unei femei foarte frumoase!
Prietena mea este ferm convinsă că această cunoștință a ei nu este conștientă de micile răutăți pe care le pricinuiește cu acest comportament.
Încheiem ora de Skype cu drag și cu cuvinte de încurajare și urări de bine de ambe părți.
Prietena mea îmi amintește de fiecare dată că o femeie căsătorită face bine să-și îndepărteze prietenele necăsătorite, etc, etc.

Așa învățăm, moștenim și dăm mai departe temeri și legende relativ olimpiene. Ce să-i învăț pe copiii mei despre lucrurile astea?
Nimic. Cred într-o lume în care ei, la maturitate, aleg să trăiască așa cum își doresc, nu așa cum se tem. Și lucrez la lumea aceea în fiecare zi din lumea asta.


* Îți mulțumesc, prietenă dragă, pentru permisiunea de a pune aici o parte din povestea ta de viață. Am convingerea că va fi de folos cuiva cândva, oricine și oricând ar fi să fie.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Dore
post Dec 17 2015, 03:48 PM
Post #142


Explorator
******

Group: Membru de Onoare
Posts: 1,677
Joined: 10-December 05
From: Bucuresti
Member No.: 78



Cinci minutele de astăzi sunt despre convingeri

În lumea mea există oameni pe care cred că nu îi voi întâlni vreodată și există și locuri despre în care am convingerea că nu mă voi afla vreodată.
Gândesc că ar fi foarte improbabil, nu de alta. Improbabilitatea vine în general din faptul că nu-mi doresc să întâlnesc pe cineva sau să mă aflu undeva anume.

Fiindcă am obiceiul de a face câte o nefăcută, zilele trecute am fost într-un loc extrem de improbabil.
Și nu e un caz general de loc în care nu-mi dorisem să mă aflu, pur și simplu nu luasem vreodată în considerare existența acelui loc.
Teoretic e un loc în care ar fi trebuit să-mi doresc să mă aflu. Pesemne am învățat prea bine cum să-mi doresc ce trebuie, încât nu mai dau atenție posibilităților.
Și într-o clipită, trec prin cadrul ușii și uau, magie! Bănuiesc că fusese gândită mișcarea ca o surpriză și ar fi meritat să arăt mai mult entuziasm. Dar eu abia azi îmi dau seama exact ce și cum. (IMG:style_emoticons/default/magindesc.gif)

M-am urecheat virtual și mă pregăteam să repar lipsa entuziasmului când mi-am dat seama că ceea ce reprezentase magie pentru mine nu fusese defapt efectul scontat al surprizei.
În caz că v-am indus un grad înalt de confuzie, sunt pe cale să vă accentuez senzația: mă fascinase faptul că locul respectiv este o bucătărie. Dar supriza în sine era alta.

Am învățat că fără să vrea, să știe și fără să poată capitaliza, oameni aproape necunoscuți îmi pot dărui momente magice neașteptate.
Voi da totuși telefonul ăla și îi voi mulțumi domnișoarei.

Acum am convingerea că ar trebui să mă întorc la povești. (IMG:style_emoticons/default/indragostita.gif)


Go to the top of the page
 
+Quote Post
Dore
post Jan 25 2016, 07:52 PM
Post #143


Explorator
******

Group: Membru de Onoare
Posts: 1,677
Joined: 10-December 05
From: Bucuresti
Member No.: 78



La mulți ani, doamnelor! (IMG:style_emoticons/default/iloveelady.gif)


Astăzi vă propun cinci minute despre sinceritate

Unica situație în care este nevoie de sinceritate absolută este în relație cu propria persoană. Dar exact acolo este cel mai greu să fim așa cum suntem.
Balivernele cu care ne amăgim ne costă mult suflet și devenim gradual victimele unei boli fără leac. Prostituția emoțională schilodește mai tare decât orice.

Observ închegarea unei noi arte, nici nu mai știu a câta ar mai fi.
S-ar putea numi arta ignorării faptului că momentul absolvirii grădiniței coincide cu cel în care insistența de a fi mereu în centrul atenției încetează a fi drăgălașă.
Pare a fi practicată în mod egal și de femei și de bărbați si produce, preponderent celorlalți, migrene. În lumea cu dare de mână produce încasări record psihiatrilor rezistenți. (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif)

Vă mai propun alte cinci minute despre SMS-urile la snop

M-a sunat azi Y să mă întrebe ce mai fac, dacă mai trăiesc ... fiindcă nu am mai dat niciun semn de viață.
Să clarific: ultima dată am vorbit în iulie 2014. Am sunat în octombrie și am trimis bilete la teatru pentru noiembrie ca de obicei.
Am primit SMS generic de Crăciun și de Anul Nou, de Paște, de sfântul oarecare și iarăsi de Crăciun și Anul Nou.
Am trimis flori prin curier la aniversări și am sunat să stabilim întrevederi, dar nu ne-am putut sincroniza.
Fiindcă de la Paște nu am mai răspuns acestor SMS-uri - comunicări generice adresate întregii liste de contacte am primit un telefon astăzi.
S-ar putea spune că sunt o insensibilă și nu pricep cât e de personal un text care începe cu "fie ca nașterea / noul an / lumina ..."
I-am spus lui Y că sunt bine, sănătoasă, ceea ce îi doresc și domniei sale, că îmi face plăcere să ne auzim și că am timp la dispoziție să îmi povestească ce dorește.
Dar că nu voi reacționa la comunicări generice pe viitor fiindcă nu consider că mi-ar fi adresate. S-a lăsat cu hlizeală ușor stânjenitoare.

De ce spun eu lucrurile astea crude oamenilor care îmi sunt dragi? Fiindcă prefer să îmi păstrez dragul de ei și nu are sens să mă aștept ca ei să știe ce gândesc fără ca eu să le spun.
Pentru orice femeie vine un moment în viață* când renunți la pretenția absurdă că dacă s-ar strădui / dacă te-ar iubi ceilalți ar ghici ce gândești.
Pesemne că nu am fost niciodată suficient de feminină ca să am pretenția asta, dar tot mi se aplică, fiindcă a venit momentul să renunț la drăgălășenia cu care spuneam ce gândesc.
Uneori făceam un reproș atât de pe departe de unii nu se prindeau niciodată. Era vina mea, asumată, am început procesul de actualizare.


* Mi-am dat seama că momentul poate face parte și din viața altcuiva. (IMG:style_emoticons/default/inocentul.gif)


Go to the top of the page
 
+Quote Post
Laisha
post Jan 26 2016, 04:03 PM
Post #144


Contaminat
*

Group: Contaminat
Posts: 9
Joined: 8-October 15
Member No.: 12,971




* Mi-am dat seama că momentul poate face parte și din viața altcuiva. Chiar azi. Acum.
Bine zis, stimabila Dore! (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

Go to the top of the page
 
+Quote Post
Dore
post Mar 1 2016, 03:59 PM
Post #145


Explorator
******

Group: Membru de Onoare
Posts: 1,677
Joined: 10-December 05
From: Bucuresti
Member No.: 78



Mulțumesc, Laisha. (IMG:style_emoticons/default/floricele.gif)

Astăzi avem cinci minute pentru stil

Domnița era foarte râvnită de un om cu mare dare de mână. Acel om cunoștea un domn care deținea, printre altele, și o școală de bune mariere.
Cum omul plătise domnului o sumă semifabuloasă pentru reciclarea domniței, echipa de specialiști s-a înșurubat imediat și a început să producă ... miracole.
Un an mai târziu punctul A conținea mult plastic (genți, cercei, brățări, curele, pantofi, haine, veselă, mobilă), iar punctul Z conținea o finețe de logodnică.
După încă un an, finețea de logodnică învățase cum să evite orice ceartă. Cincizeci de ședințe mai târziu a spus că această lecție îi era cea mai dragă, după aceea de a folosi o garderobă cu zero tricouri.
Domnița devenită finețe de logodnică, devenită soție șic, devenită mămică grijulie întreabă dacă s-ar mai găsi vreo cincizeci de ședințe pentru fecioraș.

S-ar mai găsi, cum nu (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) iar feciorașul va avea progresul dorit. Omul cu dare de mână este în continuare recunoscător că a întâlnit cândva un domn.


Go to the top of the page
 
+Quote Post
Dore
post Apr 12 2016, 04:39 PM
Post #146


Explorator
******

Group: Membru de Onoare
Posts: 1,677
Joined: 10-December 05
From: Bucuresti
Member No.: 78



Cinci minutele de astăzi sunt pentru cruzime

Pledez pentru cruzimea ca tară de caracter doar ca să mă scuz că aș putea fi eu în stare de așa ceva.
În fragilitate este nevoie de prea mult curaj, ceva ce am avut mereu excesiv. Dar exersarea fragilității generează supraviețuire cu păstrarea sănătății mintale, ceea ce este tare nespecific supraviețuitorilor.
Îmi place să nu mă ascund și să nu mă prefac, să las garda foarte jos și să aștept. Aștept să văd cine, cum și mai ales în ce fel lovește.
Îmi place să-ți dau o evidentă ocazie de a-mi trage una. Și apoi îmi va plăcea să pretind că nu m-am prins că ai profitat de ocazie.
Apoi mă voi amuza că nu înțelegi de ce și mai ales cum de am dispărut atât de discret.
Dar cel mai mult îmi place să privesc cum lași să treacă ocazia de a mă lovi. Și atunci abia începe jocul și mă întreb dacă mă placi sau doar aștepți o ocazie mai bună.
Opțiuni puține, plăceri și mai puține. Evident, tot la cruzime suntem. Dar de jucat te joci doar tu, eu calculez următoarea mutare. Ca într-un basm degeaba.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Diana.
post May 8 2016, 06:49 PM
Post #147


Fondator eLady.ro
*******

Group: Administrator
Posts: 33,779
Joined: 7-December 05
Member No.: 5



Scrii atit de frumos si de profund, ca-mik rupi baierile inimii...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Dore
post May 9 2016, 11:07 AM
Post #148


Explorator
******

Group: Membru de Onoare
Posts: 1,677
Joined: 10-December 05
From: Bucuresti
Member No.: 78



Ziua bună, Diana (IMG:style_emoticons/default/kiss.gif) zilele trecute m-am gândit la tine din două motive.

Odată fiindcă îmi povestea cineva cum se face o mâncare grecească și am constatat că la tine am citit cele mai detaliate rețete pentru așa ceva.
Apoi fiindcă am citit știrile despre tramvaiul 41 și mi-am amintit că scrisesem cândva ceva despre el pe aici.

Și acum bifez nefăcuta de a mă cita pe mine însămi:

QUOTE(Dore @ Jan 25 2008, 11:07 PM) *
Cinci minutele de azi sunt pentru tramvaiul 41.

Plin de studenţi, de foşti studenţi rămaşi la vreun giob prin oraş, de bătrâni, de telefoane mobile, de căşti în urechi, de blugi mulaţi, de aer rece şi de urme noroioase.
Bătrâni.
O bunică osoasă se duce de ani de zile la Moghioroş, dimineaţa, să-şi ducă nepoţii la şcoală. Ea locuieşte dincolo de pod, face numai câteva staţii cu tramvaiul până în cartierul unde locuieşte fiul ei cu familia lui.
Îi ştiu toate poveştile fiindcă le spune oricui vrea să le audă. Le spune chiar şi cui nu vrea. Dar nu deranjează.
Am văzut-o întâi în 1999, în toamnă. Ţineam lecţii de engleză la Lovinescu şi mergeam cu 41 până la Billa. În fiecare dimineaţă povestea despre nepoţii ei, dar nu o vedeam niciodată cu ei. Joia la amiază o regăseam pe traseu, în sens invers, fără nepoţi. Nici nu ştiu dacă mai cred că ei există. Ar fi cam mari să îi mai ducă bunica la şcoală şi acum.
Întotdeauna am vrut să-i dau ceva. Şi nu ştiu de ce, fiindcă nu pare că i-ar lipsi ceva. Am văzut-o şi zilele trecute, din nou. Aş vrea să-i pun ceva în buzunar.
Dar dacă mă prinde poate se sperie. Vreau s-o bucur, nu vreau să creadă că o ajut sau că îmi e milă de ea. Fiindcă nu îmi e. Vreau eu să-i dau ceva şi gata!

Poate anul ăsta învăţ cum să protejez demnitatea unei doamne în vârstă. Am să-mi fac damblaua. (IMG:style_emoticons/default/debile.gif)


Nu am mai întâlnit-o vreodată pe doamna. Viața s-a schimbat și nu am mai călătorit cu 41, apoi am uitat cu totul de bunica cea vorbăreață.
Am regretat că nu am acționat atunci, pe loc. Nu eram suficient de impulsivă pentru asta și nici astăzi nu sunt.
Nici nu am învățat cum să protejez demnitatea unei doamne în vârstă. Dar am reușit să încep să-i înțeleg pe vârstnici mai bine.
Poate fiindcă încep și eu să îmbătrânesc temeinic. (IMG:style_emoticons/default/rain.gif)

Aș spune atât de multe despre bătrânețe, dar mi-ar trebui mai mult de cinci minute și nu aș scrie cu detașare.
Nu (mă) voi minți spunând că nu o fac fiindcă nu aș avea timp, recunosc că nu face parte din prioritățile mele curente.
Haină răpciugoasă mai e și sinceritatea asta. Sunt dispusă să plătesc prețul.

Cineva care ne mai citește pe aici, dar nu ne scrie vreodată, a încercat să-mi reproșeze că nu scriu și altfel.
Mi-l imaginez că ar fi genul de om care, când te aude că ai o pană, rânjește bălos și te sfătuiește să-ți dezumfli și celelalte cauciucuri. (IMG:style_emoticons/default/magindesc.gif)
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Diana.
post May 9 2016, 01:40 PM
Post #149


Fondator eLady.ro
*******

Group: Administrator
Posts: 33,779
Joined: 7-December 05
Member No.: 5



Ce inseamna sa scrii altfel si de ce ai face-o?! De ce sa porti o masca straina doar pentru a placea (prezumtiv) unui tert?!
Nu am sa inteleg niciodata tipul acesta de rationament si de comportament.
Dorinta unora de a ne ciunti pentru a incapea pe calapodurile lor mici si strimbe este peste puterile mele de comprehensiune...
Sa ai o zi frumoasa, Dora! (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Dore
post Jun 15 2016, 02:44 PM
Post #150


Explorator
******

Group: Membru de Onoare
Posts: 1,677
Joined: 10-December 05
From: Bucuresti
Member No.: 78



M-am întrebat și eu ce ar fi însemnat să scriu și altfel, dar pe omul ăla nu l-am întrebat, Diana. De ce n-am făcut-o, habar n-am...
Am tolerat izul retoric al întrebării până când, într-o zi oarecare, am dat peste un răspuns.
Mă suspectez că aș putea scrie cândva sute de pagini despre cum își poate vedea omul de propria viață.


Cinci minutele de astăzi sunt dedicate omului manierat aka omul plictisitor.

Cunosc puțini astfel de oameni șic, deși îi caut cu perseverență.
Atașat unei fizionomii nedefinite și într-o cromatică spălăcită, comportamentul omului manierat atrage repede eticheta de plictisitor.
Demodat în comportamentul său reținut, tonul mediu al vocii și garderoba clasică, omul manierat ca specie se diluează perseverent spre dispariția totală.
Deține practic toți marcatorii șicului absolut, pe care abia dacă-l mai practică persoane din generația bunicilor.

Asemea căutătorilor de mărfuri rare, am dat și peste falsuri. Omul manierat este imitat grosolan, mai ales în virtual.
Și cel mai rapid mod de a diferenția falsul de original este să-l saluți în cel mai previzibil mod cu putință.
Apoi enunți și o platitudine - două și îi lași loc și timp să reacționeze.
Pariez că puteți ghici care va fi reacția originalului.
Go to the top of the page
 
+Quote Post

16 Pages V  « < 13 14 15 16 >
Reply to this topicStart new topic
1 User(s) are reading this topic (1 Guests and 0 Anonymous Users)
0 Members:

 



Lo-Fi Version Time is now: 29th March 2024 - 10:13 AM