Inghesuiala la azil Options

[kary_pink]

Sunt ai nostri....ne-au crescut....ne-au educat.....ne-au oferit tot ce e mai bun......si totusi multi dintre noi ii uitam in camerele reci ale azilurilor.Credeam ca azilul e destinat celor care raman fara sprijin,fara familie si totusi multe din camerele unui azil sunt ocupate de parinti a caror copii inca sunt in viata si traiesc bine.Eu una ma intristez sa vad atatia batrani uitati de proprii copii (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/smile.gif)

[Leea]

O, da' cine mai are azi timp de pierdut cu neputinta, bolile si decrepitudinea bietilor parinti batrani! Suntem prea preocupati cu totii sa apucam cu amandoua mainile tot ce ne ofera viata, traim intr-o continua foame dupa placeri, timp liber si confort. Batranii nu au ce cauta in ecuatia asta. Si atunci e mai bine sa ne descotorosim de ei cu totul, sa-i vizitam (daca!) din cand in cand, sa ne spunem ca in definitiv au tot ce le trebuie acolo, sa le ocolim privirile si s-o stergem repede inapoi la vietile noastre.
Probabil ca idealul epocii in care traim s-ar putea sintetiza cam asa: tanar + frumos + bogat + caucazian + inalt + faimos + fitos + sportiv + ... Nimic despre intelepciune, consecventa, moralitate, experienta, principii, sentimente, etc.
Si oare cat din egoismul nostru se datoreaza educatiei pe care ei ne-au oferit-o? (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/zapacitul.gif)

[tits_herbert]

Si oare cat din egoismul nostru se datoreaza educatiei pe care ei ne-au oferit-o? (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/zapacitul.gif)

(IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/nesigur.gif)

Idealul este atat, un ideal. Si poate ca multi se gandesc la el in sensul asta, desi e superficial. Dar varsta aduce cu sine si o oarecare intelepciune si experienta si restul care nu "par" atat de importante mai devreme in viata.
Pentru unii dintre batrani varianta unui azil poate fi un lucru bun, daca nu au pe nimeni sau pe nimeni aproape, pentru altii nu, dar ajungem din nou la notiunea de ideal. Nu poate fi bine in toate situatiile. Si in cazul asta, chiar nu poti face nimic sa convingi niste oameni sa-si ia batranii acasa. Asta numai in cazul in care s-ar oferi anumite facilitati pentru cei care ii ingrijesc.
Apoi mai sunt oameni bolnavi care au nevoie de ingrijire medicala si pe care chiar nu ii poti tine acasa decat cu eforturi financiare destul de mari.

[dmona]

Sunt cazuri si cazuri...
Unele cu copii care uita cine i-a crescut si vor sa "scape" de parintii pe care-i considera o povara (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/sad.gif)
Mai sunt cazuri de batrani care incep sa fie senili sa nu mai judece etc, etc, si sa aibe nevoie de o ingrijire permanenta, pe care de multe ori copii lor nu i-o pot asigura, fiind la serviciu 8 ore pe zi cel putin si care nu cunosc vreo persoana de incredere care sa stea cu ei permanent.. Trista si varianta asta (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/sad.gif)

Oricum treaba e clara: batranetea e grea (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/sad.gif) (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/crying.gif)

[kalua]

Eu nu as putea sa-mi permit sa stau acasa si sa-mi ingrijesc parintii. Trist, dar adevarat. Cred ca si pentru azil nu le-ar ajunge pensia de persoana, oricum ar trebui sa contribui si eu (din cate stiu incepe strigarea pe la 1500-1800 euro/luna). Si cat se pot misca singurei, pot lua parte la o multime de activitati in azil, activitati dupa interesele lor. Acasa nu le-as putea oferi toata gama de activitati.
Mie mi se pare treaba buna azilele! Si nu cred ca as avea sentimenul ca m-am descotorosit de parinti, ci ca fac ceva ca sa le fie bine.

[Ala80]

Kalua, si eu sunt de aceeasi parere, dar mi-a fost teama sa o exprim. (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/sad.gif) Ii iubesc enorm pe ai mei, dar as prefera sa lucrez si sa pot sa-i tin intr-un super azil decat sa ne chinuim impreuna acasa.

[kalua]

Mama mea a facut scoala de asistente de azil (sau cum s-o mai chema in romana) cand a ajuns in Germania si lucreaza in domeniu (nu in ingrijire, ci la activitati). Si ea spune sa dea Domnul sa ne putem descurca cu banii ca ea vrea de bunavoie si nesilita de nimeni la azil cand nu se va mai descurca singura.
Tata zice la fel, dar stiu ca nu va fi asa de usor cu el, daca va fi sa fie. (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/huh.gif)

[Leea]

Inainte de a se imbolnavi, si mama spunea tot asa, ca in ruptul capului n-ar vrea sa ne stea in cale, mai bine ar merge la un camin. Ei, cand a paralizat s-a panicat (si eu la fel), si de atunci, vazand ca e complet dependenta de mine, felul ei de a gandi s-a schimbat radical. M-ar durea sufletul s-o ingrijeasca altcineva, sa stiu ca se stinge printre straini. M-au intrebat multi de ce nu o duc undeva, ca sa ma eliberez si "sa-mi pot trai viata". Zau, prefer sa-i fac loc in casa mea, cu toate nevoile ei, atat de mici deja. Am adus pe cineva sa ma ajute. Sunt mai linistita asa. Ne-am obisnuit cu totii cu situatia asta, acum stim sa functionam. Stiu ca sunt dependenta de asta in aceeasi masura in care este si ea. Nu zice nimeni ca e usor, dar pe lista mea de prioritati familia este mult inaintea carierei, timpului liber, banilor sau vacantelor.

[kalua]

Da, Leea, te inteleg si te admir. Dar se pare ca tu te poti descurca cu banii si fara sa lucrezi cel putin 10 ore pe zi, la mine asta n-ar fi posibil (cel putin asta e situatia in momentul de fata). Cu ce ar ajuta-o pe mama (a ta, a mea, a oricui) daca ar trebui sa mancati numai pentru ce ajung banii, n-ai putea sa cumperi medicamentele necesare si alte multe care-s dependente de bani? Din pacate un om bolnav nu se ingrijeste numai cu dragoste. (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/closedeyes.gif)

[Leea]

Ai perfecta dreptate! E nevoie de bani pentru toate - alimentatie speciala, medicamente, gimnastica de recuperare, pampers, ingrijitoare, si cate inca! Eu am norocul ca ii pot oferi si o parte din timpul meu, si conditiile de care are nevoie. Ma simt, in ciuda tuturor dificultatilor, norocoasa ca o am langa mine. Si n-as indrazni sa-i judec pe cei care procedeaza altfel. Ma intriga, insa, cazurile flagrante, de genul: batrana mama a 6-7 copii, ajunsa pe drumuri, la mila publica, intr-un azil prapadit, dupa ce copiii/nepotii i-au luat totul. Ei, cand aud de asa ceva, explodez! Si din pacate chestii din astea se intampla inca... (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/crying.gif)