Rostul si rolul casatoriei in vremurile noastre, , este casatoria o institutie invechita? Options

[angeldust]

Este un subiect complex, parerile sunt multe si impartite...Angel, initiatoarea topicului, recunoaste, tu ori vrei sa te mariti si nu stii cum sa ne dai vestea?!? (IMG:style_emoticons/default/yes.gif)

Eh o laie (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif) Nu vreau sa ma marit acum cu siguranta, nici nu as avea cu cine, dar imi pun serioase intrebari daca vreau sa o fac vreodata. In plus ma intereseaza subiectul doar ca subiect in sine.

[scumpic]

Angel face un sondaj. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

Eu sint intr-o altfel de situatie, am aproape 40 de ani si nu am fost casatorita pina acum. Am avut multe relatii, incepind de la 20 de ani, asa ca am putut sa fac comparatii destule. Am avut doi cu care am vrut sa ma casatoresc, dragoste nebuna, unul m-a inselat, iar altul m-a parasit el stie de ce. Atunci eram ferm convinsa ca ii iubesc, ca imi doresc sa fiu cu ei toata viata. Acum imi dau seama ca voiam sa ma casatoresc findca asa facea toata lumea, pentru ca asa eram educati, pentru ca imi doream sa ma vad in rochia de mireasa, da.....o copilarie.Astea erau pe la 20-25 de ani.
Pe la 30 m-am hotarit sa-mi traiesc viata, sa ma ocup de mine, de cariera, sa ma distrez, sa am cit mai multe experiente. Ma simteam altfel, mai femeie, mai interesanta, mai sigura pe mine. Si asta am facut. Nu am mai simtit nevoia sa ma casatoresc deloc, chiar renuntasem la idee.
Insa acum... roata s-a intors si simt din nou ca la 20 de ani. (IMG:style_emoticons/default/blush.gif) Am intilnit un barbat care pentru mine e tot ce mi-am dorit toti anii astia si nu am intilnit. Facind comparatie, acum iubesc cu adevarat, m-as duce oriunde dupa el, as face multe sa fie fericit si imi doresc din nou casatoria. (desi atunci cind a inceput el sa vorbeasca despre asta, nu credeam ca mai e posibil sa-mi doresc). O doresc ca o uniune intre noi doi, ca un ritual daca vreti care sa consfinteasca pentru noi faptul ca sintem impreuna. Nu ma intereseaza acum nunta, petrecerea si rochia de mireasa, ci doar juramintul, linistea spirituala, ceva pentru sufletele noastre. Ceva de care sa ne aducem aminte cu drag.
Despre partea materiala, ma intereseaza sa avem un trai decent, sa facem amindoi ce putem si ce avem nevoie, iar daca ne despartim vreodata sa aiba fiecare cu ce trai, repet decent. Despartirea stiu ca e grea, chiar daca e cu acte sau fara acte, dar daca s-ar intimpla ceva care nu pot accepta (de exemplu violenta, nu as sta niciodata sa iau bataie) as renunta imediat, oricit de greu mi-ar fi.

[angeldust]

Ma bucur nespus pentru tine scumpic si te apreciez pentru ca nu te-ai complacut in vreo situatie aiurea doar de gura lumii sau pentru a avea pe cineva si ai asteptat pana chiar ai gasit pe cineva care te face sa simti (IMG:style_emoticons/default/wink.gif)

Intrebarea mea este : pentru cele care spuneti ca doriti casatoria mai mult ca pe un ritual care sa consfinteasca uniunea voastra. Ati fi de acord sa faceti spre exemplu (DACA ar fi posibil) o ceremonie din asta care sa includa tot ce vreti voi : schimb de juraminte, inele, binecuvantarea preotului, etc.....dar sa nu semnati actul acela? Ar fi acelasi lucru pentru voi sau nu?

Iar pentru cele care doriti casatoria doar din cauza conditionarii sociale pe care ati dobandit-o inca din copilarie, nu simtiti ca e cumva un concept care va ingradeste si limteaza? O percepeti ca pe o conditionare pozitiva sau ca pe una negativa? Credeti ca se mai preteaza la vremurile noastre? O sa va educatii copiii tot asa? Sau o percepeti ca devenind depasita in scurt timp, cum era pana nu demult ideea ca trebuie sa fii virgina pana la casatorie, apoi ca tre sa fii virgina pana la 18 ani si tot asa.

In conditiile in care divorturile sunt din ce in ce mai frecvente si usor de obtinut, mai are valoare juramantul ala "pana cand moartea ne va desparti, la bine si la rau, bla bla?" Sau ar fi de preferat sa fie inlocuit cu ceva de genul "Pana cand ne vom mai iubi si suporta"? (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif)

[LostWhispers]

E un subiect complicat sa va zic de ce: orice parere ti ai da ai impresia ca nu intotdeuna e valabila si aici depinde foarte mult de la caz la caz, chiar foarte mult, vezi cupluri necasatorite care se inteleg chiar mai bine decat cele casatorite. Mai intalnesti cazuri ( si eu chiar ma intalnit cand dupa casatorie nu se mai impaca) Alti se impaca la fel ca inainte nimic schimbat. Nu se poate generaliza subiectul in nici un caz. Eu as face o mai mult pt slujba religioasa poate pt ca si parintii ma tot bat la cap, ca nu e bine sa stai nebincuvantat la biserica , bla bla bla.
Juramantul ala e ciudat, pai daca te juri si divortezi inseamana ca nu l ai respectat , eu va zic pt mine e un subiect greu si complicat.
Eu as jura fara sa semnez actul ca intreba Angel.
Nu mai dezbat despre divort ca acolo mi se pare si mai complicat in sensul ca legiile nu sunt bune, iar custodia copiilor e si mai naspa. Eu una nu sunt de acord ca in momentul in care vreau sa merg in concediu si imi trebuie acordul tatalui ( ma refer peste granita) asta in mometul in care eu nu m as mai intele si am sta separati.
Daca as avea o casa sau o un apartament pe numele meu si as divorta s ar mparti la 2 iar daca el nu are nimic castigat va fi ex ul. evident.
Ma opresc va las sa ma contraziceti daca am aberat.

[scumpic]

Multumesc (IMG:style_emoticons/default/thanks.gif)

Eu as fi in stare sa fac doar ritualul fara sa semnez, dar as avea niste semne de intrebare, in sensul ca daca el nu vrea sa-si asume responsabilitatea pentru mine, oare ma iubeste , sau nu? Adica e vorba despre cazul nostru, cind el traieste in alta tara si, ca sa ma ia acolo trebuie sa semneze ca ma sponsorizeaza trei ani.

Daca am fi deja amindoi in aceeasi tara, tot as face, dar tot mi-as pune intrebarea, ar fi un pic de neincredere, dar as si intelege daca el ar avea retineri din cauza ca a patit odata ceva cu o alta femeie sau ii e frica pur si simplu. Si tot l-as iubi si as sta cu el. Pe parcurs, ori capeti incredere deplina, ori se adevereste ceea ce ai banuit la inceput. Totul e sa ai curajul sa traiesti ceea ce vrei, oricum mai tirziu te poti desparti indiferent ca te-ai luat cu acte sau nu si din diverse motive la care poate nici nu te gindesti in momentul asta.
Si acuma, la mine mai e un motiv copilaresc pentru care as vrea sa ma casatoresc, imi place numele lui mai mult decit al meu si as vrea sa mi-l schimb. (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif)

A si cu juramintul, sint de acord ca nu are sens cu "pina cind moartea ne va desparti" atita timp cit exista divortul. Ar trebui schimbat.
Am citit intr-o carte "Conversatii cu Dumnezeu " un juramint mult mai apropiat de ceea ce ar trebui sa fie. Suna cam asa: "Am venit aici pentru a face publica dragostea unul fata de celalalt, pentru a declara alegerea de a trai, de a fi parteneri si de a evolua impreuna......Intentia mea este sa fiu cu tine pentru totdeauna intr-un parteneriat sfint al sufletului...". Avem intentia, dar nu stim sigur ce va fi.

This post has been edited by scumpic: Jan 4 2009, 12:20 PM

[kalua]

Sa va spun si eu de ce se ia cu acte o gramada de lume in Germania: daca unul dintre ei castiga mult mai bine decat celalalt isi poate schimba clasa de platit impozit si ia mai multi bani in mana. De-aia se casatoresc o gramada in decembrie, hai, repejor, sa luam banu' si de pe anul care aproape a trecut.
Mai nou te poti casatori aici si numai la biserica, nu ti se mai cere actul legal pentru a o face-o.
In Germania se plateste impozit de biserica (catolicii si evanghelistii), din cauza asta iese o gramada de lume care oricum e mai ateista din institutia asta, cu acte. Si odata iesit nu te mai cununa niciun preot. De-aia nu ploua cu nunti pe-aici.

Eu daca ramaneam in tara sigur ma casatoream.

[Fanny]

Daca as avea o casa sau o un apartament pe numele meu si as divorta s ar mparti la 2 iar daca el nu are nimic castigat va fi ex ul. evident.

Spusele lui Lost si ale lui Rozy ma fac sa cred ca tineretul n-a explorat Codul familiei. (IMG:style_emoticons/default/tongue.gif) In casnicie exista si bunuri comune si bunuri proprii (cele detinute anterior sau mostenite, primite in timpul casatoriei doar de unul dintre parteneri). Astfel, nu poti sa pierzi sau sa castigi mult la capitolul asta decat daca ai facut avere impreuna cu partenerul sau daca acesta (mai instarit decat tine) e foarte generos/ avar.

Pe de alta parte mai vreau sa spun ca nu vad in casatorie o constrangere, cum nu vad in concubinaj un plus de libertate. Cu exceptia birocratiei dinainte si ...de dupa (in cazuri nefericite), lucurile stau practic la fel. Nu speli mai multe masini, nu gatesti mai multe ciorbe si nu smotruiesti cu cateva ore mai mult daca esti casatorita decat daca esti intr-o "uniune consensuala". Nu razi mai cu foc, nu iesi mai des sau mai rar cu prietenii, in functie de "statutul" adoptat. Si nici viata sexuala nu devine mai fada odata ce-au fost "legalizate" partidele de sex. Ce spun e ca viata in doi se construieste in comun, iar important e pentru suflet sa-si simta in partener propria familie, nu sa se teama sau sa jinduiasca ca pe usa locuintei sa scrie: Fam. Cutarescu.

[angeldust]

am adaugat si un Poll (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) Daca lipsesc ceva variante de raspuns va rog sa imi semnalizati.

[Roxana_]

Ce frumos ai scris Fanny (IMG:style_emoticons/default/indragostita.gif)

[Oana]

E adevarat ca Fanny a scris foarte frumos, dar ce te faci cand ai numai exemple negative in jurul tau si casnicia parintilor tai e un fiasco?
Va spun sincer ca innainte de sarbatori s-au rupt cam 5 cupluri din cercul meu de cunostinte, marea majoritate aveau planuri mari anul acesta.
Ce am auzit mi-a cam zguduit increderea in ceea ce vroiam eu sa fac.