Mie personal nu-mi place sa vorbesc despre lucrurile care ma inspaimanta cel mai tare in viata, insa ... se spune ca cel mai bun leac impotriva fricii este sa o recunosti si sa o infrunti! ;)
- imi este frica de inaltime
- imi este frica de spatii inguste ( claustrofobie)
- imi este frica de bolnavii psihic
- imi este frica sa fiu ingropata de vie
- imi este frica sa-i pierd pe cei din familia mea
Nu neaparat in ordinea asta, insa... astea sunt singurele lucruri de care ma tem in viata. Frica de inaltime si claustrofobia incerc sa le combat mergand la munte si vizitand tot felul de pesteri, dar nu intotdeauna ma incumet sa intru. Chestia cu ingropatul de vie o sa se rezolve si ea pentru ca eu vreau sa fiu incinerata. Restul nu stiu daca mai tine prea mult de mine...
Stiu ca e un subiect mai sensibil, dar daca simtiti ca rezolvati ceva vorbind despre el si va simtiti mai bine apoi, eu zic ca e ok. :-*
mi-e frica de aurolaci :o
si asta cu ingropata de vie.. mama, black, nici nu vreau sa ma gandesc.. :'( brrr!
mda.....sa incep?
- claustrofobie si agorafobie ( da , se poate sa le ai pe amandoua)
- tanatofobie
- arahnofobie
- frica de inaltime
- nu radeti , dar nu prea suport mijloacele de transport , ori de care ar fi ele ( intre timp m-am obisnuit asa cat de cat cu masinile , am si condus chiar DAR ma ingrozesc numai dc ma gandesc ca ar trebui sa zbor cu avionul)
ah, si ca sa fiu freaky de tot , am fobie de nunti si botezuri ( nu am fost la nunta la 2 dintre cele mai bune prietene ale mele ). Nu ma intrebeti de ce , pt ca nu pot sa imi explic. Chiar si rochiile de mireasa mi se par sinistre , nu cred ca as putea sa imbrac una.
:o angeldust.. asta nu rochiile de mireasa nu pot si nu pot sa o inteleg oricat as incerca..
Eu am soricelofobie si soboloanofobie. :fluierat:
frica de ingropat si eu o am. brrr
sunt claustrofoba.daca ma strange chiar cineva in brate tare simt ca ma sufoc. super naspa senzatie. si mai nou, mi-e frica de moarte. am ajuns sa sun la ai mei incontinuu sa intreb daca-s bine si sa ma asigur ca au grija de ei. :(
am o singuar fobie: aceea de a nu muri intr-un acident de masina....
cand eram insarcinata in luna a 3 a era sa am un accident de masina care era ct p'aci sa ma ia din plin...in aceesi periaoda 2 cunostinte au fost grav accidentate (una cu paralizie temporara, alta la reanimare ceva timp)...
iar acum 3 ani am vazut un accident teribil pe o autostrada din ro, nu o voi descrie caci este kiar infioratoare....
nu stiu de ce ma simt atat de marcata de accidentele in care practic nu am fost implicata si care totusi ma determina sa nu ma mai urc la volan...
eu am arahnofobie. da serioasa. si de paiajenii aia mici care mai apar prin casa ma sperii. si intepenesc instantaneu :-
si un pic clustrofoba. nu suport sa stau inchisa intr-o camera si sa nu am cum sa ies. nu imediat , dar dupa vreo 10 min. ma isterizez. ceva de genul
aaa si de inaltime mi-e frica de la ceva timp. da nu pot sa-mi explic de unde pana unde.. ???
:-* :hainoroc:
:offtopic:
io o admir si respect pe angeldust :-* motivul este evident
eu sufar de frica de femei mai plinutze asa la 180 kg, imbracate in rochii de mireasa in fata altarului si cu tata socru tinand pushca undeva in proximitatea urechii mele. :|
Dom`le, fobii nu am, cica... Poate nitica acrofobie...
In schimb am groaza de cutremure.
In rest, mi-i frica de Dumnezeu... :)
Aaaaaa si inca ceva.Imi este frica de morti.Singurii morti de care nu mi-a fost frica sunt bunica si bunicul.In rest..daca e sa moara cineva pe strada noastra,sau mai rau in blocul nostru,mi-e frica sa merg singura si pana la baie.
blondi, ori suntem clone? :o asta vara a murit unul la etajul 4 pe tronson cu mine. eu stau la 1. am dormit pe la prieteni o saptamana, si cand am venit mi-era frica sa intru in scara. :'(
Mai , mie de morti nu mi-e frica deloc, mi-e muuuuuuult mai frica de aia vii :D
In schimb mi-e f frica de moarte , ca tare rau imi place viata asta :P
Asta cu nuntile o am si eu! :o In viata mea am fost la 2 nunti (frate si var), nu le suport, nu-mi explic de ce. La nunta mea nu m-am imbracat in mireasa, am avut o rochita care imita putin...........si nunta a fost de fapt un chef cu cei mai apropiati, dar foarte apropiati! :D
- frica de inaltime
- frica de cutremur - asta nu stiu s-o stapanesc deloc
- frica de reptile, mai ales serpi!
De moarte nu mi-e frica deloc, si eu tot incinerata vreau sa fiu :fluierat:
Fobiile nu se trateaza neapart prin confruntarea lor, asta e doar una din modalitati.
Eu nu am nici o fobie, dar ma gandesc nu e oare posibil sa ne cream aceste temeri fara sa ne dam seama?
O fobie serioasa, nu ca nu ar fi toate pentru persoana care le/o experimenteaza se maifesta prin atacuri de panica, daca nu este prea violenta poate sa fie doar o idee preconceputa dusa la extrem.
da titsul , eu stiu asta si crede-ma ca am enumerat doar fobiile care imi cauzeaza atacuri de panica , adica e ciudat , fobii care sa nu imi cauzeze atacuri de panica nu am. Anyway, m-am mai pototlit in ultima vreme si reusesc sa ma controlez.
Teama de paianjeni si insecte cu multe picioare mi-am invins-o acu nu mult timp.Pana acum de fiecare data cand aparea o lighiloana incepeam sa urlu si il chemam pe fostu , ca stateam cu el , sa vina sa o omoare :morideris:
Ei, dupa ce ne-am despartit, mi-a intrat intr-o zi o lighioana in casa cum numa in filmele de groaza vezi. Nu exagerez era cam cat palma de lunga, slaba, verde si cu vreo 30 de picioare si se misca repede-repede.Prima reactie a fost sa ma inchid in alta camera. Apoi , stand eu acolo , ma gandeam ca nu pot sa dorm cu lighioana in casa si deci tre sa iau masuri neaparat.Vreo juma de ora am alergat lighioana prin casa ca nu reuseam nicicum sa o prind, eram toata transpirata la sfarsit dar si foarte mandra de mine ca am reusit sa o extermin.
Deci acum de insecte si alte lighioane nu mai mi-e frica , dar de paianjenii aceia mari si parosi tot mi-e o sila de nedescris. Mi se ridica parul pe mine numai cand ma gandesc.
Eu nu am zis de tine in particular, am facut o referire generala.
Trebuie sa fie foarte inspaimantator, nu ma indoiesc nici o clipa. Am o prietena care se teme de paianjeni, dar nu e o fobie la ea, adica poate sa vada unul, numai sa nu fie foarte aproape de ea.
S-ar putea foarte bine ca eu sa nu realizez imporanta acestui fenomen tocmai datorita faptului ca nu m-am lovit de asa ceva pana acum. :P
mie imi este frica de insecte :o incat la tara cand ma duc nici nu pot sa stau in iarba prea mult... prefer pe o patura sau sunt mereu cu ochii in patru sa nu se urce ceva pe mine. si uneori tresar daca simt orice fir de iarba ca ma gadila. :-X
si-mi mai este frica de boala (prefer moartea) si de singuratate... dar nu traiesc, cu ele in suflet, ci doar uneori ma mai apuca gandurile... ???
eu eram mai demult cu un tip....asta legat de frica de paianjeni....si eram intr-o cabina telefonica...si cum vb eu asa linistita...de undeva de sus a coborat pe o fir..un ditamai paianjenul negru...mare si urat..am aruncat receptor.....am aruncat tot si am iesit plangand din cabina si urland... si faza tare e ca trecea pe acolo o masina..si cei din masina m-au vazut intamplator..si a coborat ununervos si s-a luat de tipul cu care eram ...ca ce mi-a facut? ce am patit? mai mai sa-l pocneasca.. :D
si cu o mare fortare am reusit sa scot cateva cuvinte si sa-l calmez pe ala ca nu am patit nimic,nu mi-a facut el nimic.....am reusit sa-mi revin in vreo ora :o
:-* :hainoroc:
Mie mi-e frica de inaltime, desi nu as numi-o chiar fobie, pt.ca pot sa imi controlez reactiile.De ingroparea de vie imi e groaza, dar vorba lui black_widow, se rezolva prin incinerare :).
Nuntile, botezurile si mai ales inmormintarile imi creaza fiecare o stare cel putin neplacuta, dar nu atit evenimentul in sine, cit arsenalul de obiceiuri/traditii/prejudecati care se "arunca in lupta" la asemenea evenimente...si care ma face sa ma intreb daca intr-adevar traim in secolul 21 :(.
Fobia pentru insecte la mine cred ca a aparut undeva in copilarie cand am vazut un film pe video la un verisor, cred ca "Sahara" se numea. Si acolo am vazut cum 2 tipi au fost prinsi de niste arabi, bagati in nisip pana la gat si numai capul lasat afara. Apoi... turnat pe capul lor o galeata de ganganii, ceva gandaci de-ai lor din desert... :o Mi s-a parut ingrozitor!!!! De atunci am scarba si frica pentru insecte!
Si da, si mie mi-e frica de morti... Nu stiu de ce, poate pentru ca reprezinta cumva o legatura cu moartea... Nu inteleg trecerea aceasta in nefiinta si ma inspaimanta de-a dreptul. :'(
Eu cred ca fobiile provin din amintiri, din lucruri ce le-am vazut candva si ne-au inspaimantat. Cele mai multe fobii eu le am din ce am vazut in filme pe la tv cand eram mica. Din cauza asta eu cred ca televiziunea este extrem de daunatoare pentru un copil... :'(
Dar fobii genetice exista, sau sunt doar capatate in urma a diverse socuri, intamplari etc?
Sunt oripilata de-a dreptul de reptile...de orice fel ar fi ele... :-
Si mai am cateva probleme...metroul (nu circul cu el decat in cazuri extreme, in toata viata mea nu shtiu daca am mers de mai mult de 5 ori cu el si asta pentru ca pur si simplu mi se face rau...), cutremurul (inebunesc , mintea mea o ia razna, nu ma pot controla), spatiile intunecate si inchise (gen pivnitza, subsol etc.) :'(
Ah, de cutremur imi este teroare, Si ca fobie, sufar de prostofobie. :D
Cam periculoasa fobia asta a ta. Nici macar nu are tratament
Nici macar nu cere tratament, Tits. :D
nu la tine :fluierat:
Tits, eu nu cred ca exista fobii genetice! Le dobandim in viata... ???
fobii, cred ca am si eu multe,una pe care o recunosc si o stiu, este claustrofobia ???
Daca stau bine sa ma gandesc si claustrofobia am dobandit-o tot dintr-un film vizionat cand eram copil... si frica de inaltime la fel... :o
nu stiu care este cauza, insa sa stii ca si frica de inaltime, am avut mult timp, pina ce viata, m-a obligat sa fac anumite lucruri, unde nu as fi crezut niciodata ca voi fi si de aici trag concluzia ca in primul rind iti trebuie vointa sa poti trece peste ele dar mai ales sa fii obligat sa te confrunti cu fobiile ??? ???
Eu cred ca subiectul ast e mult mai complex :P Da Black probabil ai dreptate.
Eu tot raman la parerea ca multa lume isi induce fobia ( in oricare forma), puteti sa aruncati cu rosii in mine ;D
Tits-i sa stii ca poate ai dreptate, insa sunt situatii care nu ai cum sa le controlezi si poate frica aceasta genereaza si fobia , nu stiu, zic si eu ??? :fluierat:
Ar mai fi si frica de lift... De cate ori ma urc intr-unul, nu pot sa nu ma gandesc la haul de sub mine... ???
Fobii cu adevarat nu cred ca am nici una. Cand eram mai mica eram inspaimantata de moarte. Tin minte ca un vecin a murit inecat si la inmormantare cand i-am vazut fata asa umflata si vanata am avut cosmaruri urate multe nopti! Profesoara de religie din clasele mici mereu ne spunea ca viata de dupa moarte este vesnica si intotdeauna m-a speriat cuvantul asta. Nu imi pot imagina ceva care nu are un sfarsit! Acum vad moartea ca pe ceva natural. Poate si pentru ca in ultimul timp mi-au murit foarte multe cunostinte. O perioada traumatizanta pana la urma (mai ales dupa ce mi-au murit doi prieteni foarte buni), dar care m-a facut sa simt moartea ca pe ceva care face parte din viata. Cum zicea si Robbie Williams: "I'm not afraid of dying, i just don't want to!" ::)
Este totusi o chestie care imi provoaca un pic de teama, si anume...viitorul! Stiu ca suna aberant, dar de multe ori stau si ma gandesc ce va fi in viitor, ce se va intampla cu mine, ce voi ajunge etc si cateodata ma apuca panica la gandul ca nu ar putea fi asa cum imi doresc! Probabil sunt si un pic pesimista!
Cred ca fobia "de lift" e tot un fel de claustrofoboie nu? sau e haufobie :P ;D
Si mie mi-e frica de moarte... Prefer insa sa nu gandesc asa de negru si sa vad lucrurile mai mult in roz. Asta si pentru ca pesimistii atrag nenorocirile la ei ca si musca la miere! :-*
Tits: haufobie e ceva combinat intre claustrofobie si raul de inaltime... :D
Daca frica de inaltime si frica de spatii inchise mi-o pot explica fobia "de moarte" nu prea pot. Da oricarui om ii este teama de momentul inerent al mortii si de faptul ca este ireversibil dar o fobie cred ca este prea mult spus.
Black: Da domne uite o noua fobie :haufobia: daca vi se pare ca aveti prea multe le combinati
Eu cunosc oameni carora nu le e frica de moarte... Se gandesc la ea ca la un lucru firesc, si nu doar zic din gura! Am tot respectul pentru oamenii astia!
De curand mi-o zis tata-meu (65 ani) ca o inceput si el sa se gandeasca la moarte. Mi s-a strans pielea pe mine si nu doar la gandul ca il voi pierde ci la gandul ca spre asta ma indrept si eu si noi toti de altfel! Eu nu pot sa ma gandesc la moarte, e ceva ... "nu stiu cum sa explic" pentru mine si care ma sperie cumplit! As vrea sa pot sa-mi accept si eu destinul asa usor.
Am un unchi ff apropiat care e pe moarte si e destul de tanar, l-o rapus o boala cruda: cancerul! Ei bine, nu stiu ce sa-i spun, cum sa ma port, nu pot accepta ca se duce... E un amestec de sentimente confuze si de respingere...
Da este putin mai complicat. De ce oamenii care isi accepta sfrasitul adica nu le e frica de moarte, stiu ca e inevitabila sunt mai apreciati decat cei carora le este teama si care poate ar incerca sa faca ceva, sa lupte, nu stiu.
Poate unul din speriatii astia o sa gaseasca "formula nemuririi"
Frica de ceva si fobie..lucruri diferite....am si eu frici....nenumarate....una ar fi frica de inaltime dar nu o pot cataloga drept fobie...apoi frica de tigani ...frica de necunoscut....frica de ratacire....etc
Dar fetelor....am o fobie mai "speciala"...mi-e frica (cu accese de panica- deci poate fi fobie)...atunci cand ma inrolez intr-o relatie..mi-e frica de innebunesc ca respectivul sa nu ma paraseasca...oare cum se cheama asta?Si de ce?
se numeste lipsa de incredere si nu este o fobie
lipsa de incredere in sine, partener sau relatie?si daca e cu accese de panica nu e fobie?
Ah, ai citit topicul si ai zis accese de panica. Daca nu am precizat le include pe toate.
Sa dam si o definitie a termenului fobie pentru aprofundare:
1.Stare patologică de nelinişte şi de frică obsedantă, lipsită de o cauză obiectivă sau precisă.
2. Repulsie, antipatie pentru ceva.
Dupa cum se poate observa, la baza acestor "fobii" sta o neincredere (cauza lipsita de obiectivitate, de tinta) sau dupa caz o repulsie. Si banuiesc in cazul tau sa nu fie repulsie fata de relatie sau partener.
Fireste sunt situatii mai specifice:claustrofobia, acrofobia, arahnofobia si mai stiu eu care pe care le dobandesti in urma unor situatii foarte neplacute la care ai participat. Poate aici e cauza "fobiei" tale. O experienta nefericita.
Am zis eu ca trebuia sa-mi deschid cabinet de psiho
Cu placere, acum daca e identificata poate o si tratezi .
Faina ideea cu tratarea fobiilor! Poate veniti si cu niste solutii in directia...
Eu cu cainii am treaba. Cu toti - mari, mici, cum o fi, pana si cu cei ridicoli
Cam penibil... Sunt in stare sa-mi las barbatul de mana cand ma apuca si s-o iau inapoi pentru ca un chihuahua subdezvoltat isi scutura coada in calea mea. Asta cand intru-n rezonanta...
N-am avut in viata mea nici o intamplare nefericita cu caini, nus' de unde mi-a venit.
eu am o problema cu serpii, reptile in general. Nu suport nici filme cu asa ceva gen Anaconda
tits, crezi ca ma pot trata singura?
Nu am idee.
si eu am mare mare frica de pasari, de multe ori incep sa plang daca vine vreo pasare spre mine . mai ales din alea de curte care sunt cam nebune, gen cocosi, curci, bleah nici nu vreau sa ma gandesc, si nu suport nici penele sau fulgii lor . cand eram mica avea niste pene din coada unui paun si fratemeo ma tot speria cu ele
a 2a ar fi teama de apa adanca, nu stiu, mi-e teama sa vad una, parca ma inec acolo si nu mai as avea scapare... cu toate ca sunt peste si stiu sa inot foarte bine (am facut 5 ani de inot)... asta nu stiu de unde mai o veni
Na ca m-a apucat si pe mine: frica de inaltime. N-am avut probleme dintr-astea pana acum, pe turnul Eifel am avut un sentiment neplacut in stomac cand m-am uitat vertical in jos, dar m-am uitat si eu mai in zare dupa aceea si s-a normalizat situatia. Ma urc in tot felul de turnuri si n-am avut probleme pana acum.
Dar acum am urcat in columna lui Columb din Barcelona, are 68 de metri, se poate ajunge doar cu liftul sus. Se deschid usile liftului si vad ca-i ca un fel de balcon inchis, rotund, cu coloana in mijloc. Colac peste pupaza vad ca podeaua o ia usor la vale inspre exterior. Nu mi-am desprins spatele de columna, mainile mi-au transpirat rece brusc si n-am stiut cum sa ma duc mai repede la lift.
De-altele n-am, mi-e scarba de reptile, paianjeni si sobolani/soareci, dar fobii nu-s.
mi-e frica de insecte o iau razna cand vad gandaci..paianjeni...aaaaaaa
si de singuratate..si de frica
Eu am rau de inaltime si mi-e frica de serpi...asta e intradevar fobie serioasa, daca ma pot exprima asa!
Eram gata sa calc in copilarie pe un sarpe, de fapt era o serpoaica, si de atunci nu-i suport nici macar in poze, ba chiar sunt asa de sensibila incat le simt prezenta de la distanta, fara sa stiu de existenta lor inainte.
Eu am reusit sa ma vindec singura de aproape toae fobiile (si am avut destule ), mai putin cea de inaltime care e grava rau la mine. Nici prin cap nu imi trece sa ma sui in avion de ex Si as vrea sa scap de ea da naiba stie de ce e mai puternica decat mine....
Mi-e frica de :
- inaltime (pt a-mi alunga teama de inaltime, as zbura cu avionul/elicopterul)
- cutremure
- accidente de masina/tren/avion
- anumite insecte/animale : paianjeni, carcalaci, tot felul de negrituri, scorpioni, reptilele
Elena !
Eu mi-am invins teama de insecte/reptile vizionand documentare cat mai variate despre viata lor.
Buna fetele, sunt si eu noua pe aici si mi se par foarte interesante discutiile
Eu sunt claustrofoba si mi-e frica sa nu imi pierd parintii cred ca as murii si eu cu ei
In rest nu stiu sa ma vreo fobie anume.
De cand cu atacurile de panica, nu suport aglomeratia si am ajuns sa evit orice manifestare care presupune multi oameni la un loc (concerte, expozitii etc.)
primul pas in vindecarea fobiilor e recunoasterea si acceptarea lor.
si eu am o lista intreaga de fobii, care creste in fiecare zi. nush daca am am mai scris-o, dar enumar la intamplare (lista ramane deschisa) : frica de avion, frica ca mor in masina, frica de cutremure, frica de insecte, atacuri de panica, frica ca o sa fac aceleasi boli de care au crapat toti pe linie paterna (cancer)... traiesc cu ele in fiecare zi si le infrunt
Am foarte multe fobii si anume: mi-e frica de oameni ,in general, frica de a nu ajunge in situatii ridicole(ceea ce mi se intampla adeseori), frica de inaltime,frica de caini,etc
si mie imi e frica de inaltime,dar nu in toate situatiile.
si imi mai e frica de sobolani
Urat lucru - fobia. Trebuie sa recunosc, am fobii prea multe si unele chiar foarte rar intalnite printre cunoscutii mei. Dar nu le voi dezvalui pe acestea ci voi incerca sa fac o enumerare a celor mai mari fobii ale mele:
1. cutremurele;
2. fulgerele si tunetele;
3. liftul - stau la bloc cu 4 etaje, dar urc pe scari si cand merg in vizita la matusa mea care sta la 10;
4. necunoscutul;
5. zgomotele puternice;
6. intunericul;
7. gandacii, albinele - de fapt insectele de orice fel; etc.
Nu cred ca voi putea scapa vreodata de una macar din aceste multe fobii, cu toate ca imi doresc foarte mult acest lucru.
cred k cea mai mare frica ma cuprinde in momentul in care vad paianjeni sau orice alta insecta imi dau mancarimi. nu le suport mi se par putin cam dezgustatoare . fiecaruia ii este frica de ceva dar esti mult mai castigat daca recunosti, e un pas inainte de a scapa de frica
Imi este frica de insecte, uneori de inaltimi, sa fiu singura in casa noaptea si de moartea celor dragi
Se pare ca multe dintre fobii nu au la baza frica de ceva anume ci mai curand dezgustul fata de ceva.
eu am arahnofobie, care inseamna mai mult decat simpla frica, sau dezgustul de paianjeni. pur si simplu cand vad un paianjen mai mare sau, mai rau, o tarantula incremenesc. stiu ca si ele sunt niste animalute care nu au nicio vina, dar chiar nu le suport.
o alta mare teama, cu care ma confrunt inca din copilarie este intunericul. pe intuneric mi-e frica si sa merg pana la baie, in propria casa.
alte temeri nu cred ca ar mai fi... poate doar teama de penibil
mie imi este frica doar sa nu ramin fara bani.cum mi se subtiaza portofelul si cardul se goleste fac aproape atacuri de panica daca doamne-fereste si frigiderul este spre golire....intru in depresie
mie imi este frica de spatiile inchise....pana acu nu realizam asta...da de cate ori stau intre 4 peretii imi vine sa ma impusc ......
mi-e frica de inaltime...dar nu in avion sau la munte ci pe bloc! daca urc pe bloc paralizez de frica, nu ma mai pot tine pe picioare. in rest mi-e frica de serpi si de cutremure.
in rest esti bine nu?
si eu am un fel de frica de inaltime!!
oriunde se numeste sus si nu are nici macar un gardulet de 10 cm pe margine...ma stric de frica...ametesc si din astea....
aa si de paianjeni v-am mai zis...tip cat ma tin plamanii daca vad unu d-ala de casa. nu mai vb de cine stie ce aratanii
poate sa aiba si un gard inalt cat mine tot mi-e frica! acelasi lucru il patesc cu balcoanele la etaje peste 6. stau la distanta si aplecata cat sa-mi pun doar barba pe balustrada . culmea e ca in avion nu prea ma stresez, chiar ma uit in jos fara probleme. cu gazele n-am nici o treaba, le atac pe unde le prind. nici cu soriceii mi-a intrat unul in apartament mai demult si l-am vanat cu aspiratorul!
gazele...adica insectele
Si eu tot asa simt Altheea frica de inaltime, pe scara, dar in avion nu.Si mi-e frica in spatii inchise, in lift...si de cutremur.
cel mai frica pe lumea asta mi-e de gandaci.......yah,hate him.Sunt scarbosi.
si eu am frica de spatii inchise: lift, metrou etc.
de cate ori urc in lift controlez (vizual) sa aiba butonul de alarma, in caz ca... brrrrr.
maaai, vroiam sa spun ca am fobie la barbati ...dar vad ca deja a mai fost cineva cu "aspectul asta"
Adevarul e ca sunt constienta ca e capatata fobia in urma unor experiente...
eh, e lipsa de incredere asa cum spunea si Tits.
Am constatat relativ curand ca am claustrofobie (daca sunt intr-o camera mica, in care nu pot deschide geamurile...) si agorafobie (devin mai iritabila cand e prea aglomerat)
dar nu pot spune ca sunt chiar fobii ca le pot controla.
Cu insectele nu prea am nimic, mi-e sila de serpi.
Dar am vrut sa zic ceva interesant de frica de inaltime..
Eu nu aveam probleme de genul asta in copilarie, eram prin toti copacii si daca mai tineti minte santierele alea cu blocuri in constructie...mergeam pe "cantul peretilor" si n-aveam nici o treaba.
Dupa ce am nascut am constat cu surprindere ca am rau de inaltime...a fost nasol de tot, si mai ales surprinzator ca doar tot eu inainte nu avusesem nimic de genul asta...
Ciudat oricum...si am scapat de frica asta dupa 5 ani, timp in care am frecventat alaturi de fi-miu toate parcurile de distractii, incepand cu buburuza aia de se invarte cu incetinitorull in care imi venea aproape sa lesin...
Acum sunt vindecata si ma duc in parcurile de distractii de placere asa cum faceam pe vremuri.
Sa enumar si eu:
- frica de inaltime
- frica de multime. Adica daca se aglomereaza lumea in jurul meu, adunari, etc. parca nu mai am aer si intru in panica. Asta dupa ce am trecut prin 2 concerte din alea unde de la inghesuiala nu mai aveai stapanire pe piciaorele tale si te muta valul dintr-o parte in alta, de unde nu am crezut ca mai scap.
- frica de lift ... nu ca s-ar bloca sau ceva, mi-e frica sa nu se rupa ceva si sa pice in gol. Urc cu o strangere in spate mereu in lift. De altfel si in leagan sau iuj (nu stiu cum ii spuneti voi la treaba aia din balci cu scaune atarnate de lanturi si care se invarte) mi-e frica tot asa ca s-ar rupe. De aceea pentru mine parcurile de distractie sunt un fel de minicosmar
- frica de intuneric. Aproape pana la 25 de ani dupa ce stingeam lumina mergeam cu ochii inchisi pana in pat. Imi era frica sa deschid ochii sau sa ma uit in oglinda in intuneric. Asta mi se trage de la povestirile "de groaza" ale copiilor seara pe scara blocului. In principiu am trecut peste asta, dar inca nu ma simt confoartabil cu ochii deschisi pe intuneric.
- frica de viteza
- frica de apa. Nu pot sa inot foarte bine, dar ma pot tine o vreme pe apa, insa daca stiu ca nu pot ajunge cu picioarele jos intru pe loc in panica si nu mai sunt in stare de nimic, ma desfigurez de teama, ma agat de ce pot sau ma duc la fund Atata vreme cat stiu ca ajung cu picioarele jos n-am treaba si inot, asa mai dezordonat si ciudat, dar inot.
- frica de avion. Am zburat de 2 ori dus-intors, o data a fost foarte bine, o data m-a zguduit de numa, dar tot mi-e o fricaaaaa.
- frica de omizi sau alte lighioi (insecte urate, viespi, albine). Cum vad una is toata numai scheme de ceva corcitura de breakdance si topaiala plus zbieretele de rigoare capabile sa ridice si mortii.
Ok, ar fi cazul sa ma opresc pana nu ma intreaba cineva daca nu mi-e frica sa traiesc .
S.
Ce m-am amuzat pe la topicul asta! De fapt topicul se numeste 'despre fobii si ce facem cu ele' si nu: cine ce fobii are? Ca asa, fiecare are cate o fobie, daca stam sa ne gandim.
Anyway, sora mea a avut o fobie de serpi cumplita, de care eu nici nu stiam, imi zicea ca era rau de tot, i-au bagat niste colegi un sarpe de plastic in geanta si saraca nu se mai putea opri din plans. Dar s-a autovindecat, nu stiu prin ce metode, cred ca autosugestie, nlp, ceva de genul asta. Acum nu mai are nimic, poti sa ii dai cu sarpele pe la nas si nu ii mai e frica.
buna,sunt noua pe forum si am mare nevoie de ajutor...mi-e tare,tare ,tare frica de insecte.de toate felurile.de la cele mai mici la cele mai mari.de la furnici,muste,viermi...la cele mai mari si urate.sunt constienta ca unele dintre ele sunt inofensive insa teama si scarba ca r putea sa ma atinga imi provoaca tot felul de senzatii:inima incepe sa bata tare,se invarte tot in jurul meu,imi lipseste respirul...si asa mai departe-un atac de panica.cand eram mica nu aveam toate prob acestea.insa acum la 22 de ani viata e dificila cu asa o fobie de nesuportat.nu pot deschide geamu de frica ca imi intra ceva in casa.nu ies pe terasa,ma uit mereu pe pereti sa vad daca am vreun musafir,nu manac fructe care pot contine viermi(cirese,mere...).nu ma duc la iarba verde si asa mai departe.imi intuneca viata de zi cu zi.sotul meu se enerveaza cand ma aude cum tip cand vad vreo insecta.nu intelege de ce imi e atat de frica de ceva atat de mic.in schimb pot spune ca nu imi e teama de soareci,serpi si alte animalutze.am cosmaruri cel putin odata la 3 zile in care sunt mancata de insecte,in care casa mea e invelita de tot felul de viermi...
in fine treaba e ca eu am incercat sa fac tot posibilul sa imi usurez viata...cand vad vreuna incerc sa imi fac curaj si o strivesc,panjele de paianjen le caut si le curat...insa e greu.imi e greu si sa cumpar cartofi sau alte legume ca dupa nu am curaj sa bag mana in punga sa le scot.nu bag mainile unde nu vad ce e,in intuneric,pe sub dulapuri(daca imi cade ceva astept sa vina sotul meu acasa sa le scoata).
am devenit obsedata de curatenie ca sa evit sa ma gandesc ca praful provoaca panje de paianjen,umezeala sau apa viermi,mizeria muste si asa mai departe.pe zi ce trece imi e greu si sa intind rufe pt ca amm gasit un gandac din ala negru si mare in cosu cu carlige...imi vine sa palng numa cand ma gandesc
parca nu vor sa ma lase in pace.
e lunga povestea...am nevoie de ajutor si sa fiu sincera nu am timp sa merg la un psiholog si sotul meu nu ar fi de acord pt ca sustine ca nu e o chestie asa important.rad toti de mine.imi e tare rusine.
Draga mea, te rog sa scrii mai ingrijit pentru ca ne este greu sa urmarim ce vrei sa spui in propozitii interminabile si fara majuscule la inceput.
In legatura cu problema ta, mie mi se pare ca te afecteaza, este destul de grava si are un efect mare asupra calitatii vietii tale. Probabil ca isi are radacina in alta parte, si cred ca ar trebui sa primesti ajutor specializat.
Este incredibil faptul in care se poarta sotul tau cu tine, faptul ca se enerveaza si nu e de acord sa mergi la psiholog. Mi se pare ca nu te intelege. Dar sincera sa fiu nici pe tine nu te inteleg. De ce trebuie sa iti dea sotul voie sa faci asta? Eu stiam ca fiecare om e liber sa faca propriile alegeri si sa nu fie constrans de altul.
Tine minte ca nu are de ce sa-ti fie rusine, iar cei care rad au si ei fobiile lor si incearca doar sa te puna in inferioritate.
Isabela, nu este greu sa scrii cu litera mare la inceputul propozitiei. De asemenea nu mai cita antevorbitorul.
La ce astepti raspunsuri? Spui ca ai nevoie de ajutor dar ce fel de ajutor putem noi sa iti dam? Oricum raspunsurile nu iti convin, tu cauti de fapt doar scuze pentru faptul ca nu iei masuri. Nu exista o formula magica pentru a te scapa de fobie, trebuie doar sa incerci sa te informezi si sa capeti ajutor specializat. De asemenea, doctorii trebuie sa ii alegi, normal ca exista psihologi buni si psihologi prosti.
De fapt problema e alta. Tu nu spui: eu nu vreau sa fac asta, ci spui: sotul meu nu vrea sa fac asta, tu gasindu-i lui scuze. Asta denota faptul ca el te controleaza, iar tu nu detii controlul asupra propriei vieti. Un alt motiv pentru care ai avea nevoie de tratament.
Imi pare rau daca par prea dura, dar sa stii ca problemele nu o sa dispara pur si simplu cu timpul, ci doar se agraveaza.
Ai dreptate.
Multumesc de ajutor. Stiu ca viata mea personala e plina de probleme. O sa incerc sa le rezolv una cate una.
Nu incep nici cu insectele nici cu sotul meu,insa sunt mult mai complicate.
Nu mi se pareau atat de importante inainte sa scriu aici.
Eu am mai fost la psihologi si psihiatri in adolescenta,insa credeam ca sunt vindecata...poate nu
Multumesc inca odata. O sa vad ce pot sa fac si sa caut ajutor
Isabela, unde in Italia esti?
Si eu am arahnofobie, dar ma lupt cu ea. Si eu fac la fel ca tine. Urlu cat ma tin plamanii daca vad o bestie cu 8 picioare in apropierea mea. Eu cu celelalte insecte nu am nimic. Acum sa nu intelegi ca imi place de ele.
Eu zic, parerea mea, ca iti poti rezolva si singura problema. Chiar daca nu in totalitate, poti sa le lupti cu frica asta!
Adica ce iti este frica de muste? Ce iti fac mustele? Mustele bazaie... atat.
Iti doresc sa iti rezolvi problemele
Sunt in Palermo.
Si eu zic la fel ca as putea sa infrunt singura problema...in sa e greu.
Chiar in dimineata aceasta am iesit pe terasa cu gandul sa imi "rezolv" problemele. Cand in colo mi-a cazut in fata un gandac din ala cu multe picioare in fata mea(nu m-a atins,dar nici mult nu mai avea)... Am inceput sa urlu ,am inchis tot si a m fugit in casa.
Am deschis computerul si am inceput sa caut solutii la prob mea..de asta am scris aici.
Nu mai stiu ce sa fac
Hmm data viitoare incearca sa nu mai fugi, sa nu urli si pur si simplu omoara-l cu ceva. Respira adanc, controleaza-te si gandeste-te ca totul depinde de tine, tu ii controlezi viata, nu un simplu gandac te domina pe tine.
Fugind si urland nu iti rezolvi problemele in nici un aspect al vietii! Nu este sanatos sa fugi de probleme, ci sa le infrunti!
Ai dreptate cindy,stiu bine ca daca fug nu scap de ele.
De asta cand am ocazia sa omor vreun gandac ma uit la el cum moare,daca moare, daca sufera..intr-un fel ma simt bine cand iau viata acestor creaturi oribile.
Nu ma mandresc cu asta,insa ma gandesc unul in minus de care nu o sa mai imi fie frica/scarba.
Chiar daca par un caz disperat incerc foarte mult sa lupt cu mine insumi, pe bune.
Insa devine din ce in ce mai greu cand vad ca oriunde ma duc,orice as face oricand ar putea sa vad vreunul.
Sunt peste toooottt!!!
Isabela, incearca sa te gandesti la faptul ca, pentru insecte, noi suntem cei care suntem peste tot, si le amenintam existenta.Noi suntem mai amenintatori pentru insecte, decat sunt ele pentru noi. Asa ca.... pe eleeee!
OOKKKKK!!!!!!!!!
Fobii.. nu stiu daca am asa ceva in afara de teama de ridicol. Cand exista posibilitatea sa fiu pusa in situatia de a fi ridiculizata ma panichez. Stiind doar ca exista o posibilitate. Lucruri pe care le destest exista: multimile, insectele, sobolanii (brr...). Dar accese de panica am doar in fata ridicolului.
Ah...la naiba cu insectele astea. Nu imi plac nici mie deloc, nu ma pot apropia de ele nici macar sa le omor
Cred ca se numeste agorafobie,adica mi-e frica de imensitate:pe malul marii,oceanului,seara,plimbandu-ma si eu asezata spre apa,nici nu ma pot uita;unde se deschide un hau mare si adanc;cu greu, cand am urcat prima data intr-un avion,desi, curajoasa cum ma doream a fi,nu m-am putut uita in jos,dar pana la urma cu coada ochiului am reusit sa-mi infrang teama ;acum nu mai este nici o prob.In Grecia,am inotat inEgee,am trecut pe sub o stanca dincolo de unde era toata lumea si m-am trezit singura cu marea,mi-a fost f rau,dar mi-am spus ca treb sa trec singura peste aceasta stare ca nu ma auzea nimeni si era impropriu s agandesc ca pot fi salvata inainte de a ma inneca si m-am incurajat singura am respirat adanc ma uitam doar in fata mea la un metru fara sa vad imensitatea din jur.A fost o experienta se vede bine ca am reusit sa ma stapanesc si sa iau o decizie logica intr-un moment f critic.
De asemeni nu ma pot urca pe o scara la inaltime de peste 2 metri sa zicem;am vrut sa pavoazez o incapere si nu stiu cum am ajuns mai repede jos de pe scara caci mi se facuse rau;n-o sa ma mai sui niciodata ,las pe altii mai priceputi sa o faca ;asta e tratam.
Mie mi-e frica de apa, dar nu la dus, baie , sau piscina...nici macar in lac sau mare. Desi sunt o inotatoare buna, dintotdeauna mi-a fost frica sa-mi bag capul in apa. Niciodata nu sar cand intru in apa, nu inot cu capul in apa, ma panichez cand ma stopeste cineva cu apa in fata. Am incercat sa-mi infrang teama la mare, la apa mica, dar nimic - momentul acela in care am capul in apa parca tine o vesnicie si mi-e teama ca nu o sa mai ies niciodata. Dar nu-i nimic, inot cu mare placere si imi tin capul (nasul!) pe sus. Ha!
Concluzie: evita ceea ce nu poti schimba.
Eu, trebuie sa recunosc, nu prea pot sa ma pun in locul vostru. Nu cred ca am fobii, sau daca am nu sunt constienta de ele.
Imi pare rau ca aveti astfel de fobii, dar mi pare bine ca totusi reusiti sa treceti peste ele, sau sa le evitati.
mie imi este foarte frica de caini, si nu stiu cum sa scap de aceasta fobie
Cunosc multe persoane cu frica de caine, fie ele mature, sau copii, chiar si barbati carora le este frica de caini, sa fie muscati, sa fie atinsi, sa ii priveasca doar.
"De ceea ce ti-e frica nu scapi." - o expresie foarte veche, dar adevarata, si ea devine actuala de fiecare data cand o persoana traieste cu acea frica in suflet, si chiar daca nu se intampla zilnic evenimente cu aceasta semnificatie, cand se intampla crede ca se intampla mereu.
Ce este frica, este un sentiment perfect normal, mai exact de necunoscut, decat de ceea ce stii exact ce se va intampla. Dar poate fi si de ceea ce nu-ti doresti sa se intample.
De multe ori fiinta omeneasca traieste cu frica de a nu fi ranita, din motivul usor de imaginat, ca ne doare, si ne provoaca suferinta.
Cand suntem mici, nu sesizam ca anumite lucruri ne pot face rau, sau ne pot rani, drept dovada obisnuim sa ne jucam in cele mai improprii medii, in nisip, in noroi, unde apucam ( chiar si in smoala ), urcam pe cele mai inalte cladiri, schele, sau nu ne este frica sa sarim printre linii de cale ferata, trenuri, sau sa alergam prin fata masinilor, chiar si cele mai periculoase jocuri extreme ni se par o joaca.
Mai exista frica de a nu-i dezamagi pe cei din jur, persoane care ne sunt dragi, care tine de dragostea pe care le-o purtam.
Si exista frica de a nu-l supara pe Dumnezeu.
Sigur, exista frici de animale, plante si insecte, dar asta pentru ca supara auzul, stim despre ele ca ne-ar putea crea un disconfort.
Exista frici induse, de catre prieteni, de catre mass media, de catre parinti uneori, rude, sau pe care ni le creem singuri.
Atacul de panica, precum si zgomotul produs la vederea obiectului fricii, sunt doar alarme pe care incercam sa le dam celorlalti, pentru a ne veni in ajutor, cand acestea lipsesc, ne strangem, pulsul se accentueaza si tinem in noi, si eventual incercam sa depasim singuri momentul, sa ne ajutam singuri.
Atunci cand toate scapa de sub control, nu mai exista control asupra propriei persoane si e nevoie de ajutor specializat.
Nu stiu daca s-a mai plans cineva pe acest subiect legat de aceeasi fobie, insa as fi curioasa daca mai e cineva care-mi impartaseste problema. Eu am ceea ce se numeste ornitofobie - mi-e o frica teribila de pasari.
In ultimii ani m-am mai obisnuit si nu ma mai feresc de porumbei si vrabiute pe strada, insa mi-a fost destul de dificil sa ajung in stadiul asta. Nu suport sa le vad in poze, filme, documentare, cu atat mai putin vii si aproape de mine. Imi creeaza o puternica senzatie de repulsie tot ce tine de ele, pene, cioc, gheare si nu pot sa ma apropii de nicio pasare.
Ce e ciudat este ca am poze de pe la 6-7 ani, cand hraneam porumbeii si tin minte ca pe vremea aceea, nu aveam nicio problema. Ceva s-a intamplat insa intre timp si a lasat urme adanci, doar ca evident, amintirea s-a sters. Tot ce imi aduc aminte si am identificat, cu eforturi, ca fiind o posibla sursa, a fost un episod cand am vrut sa salvez o pasare si s-o iau acasa, iar bunica mea mi-a explicat ca le cresc aripile mari si iti pot ciuguli ochii si etc. Asa ca mare atentie ce spuneti copiilor, se poate lasa cu traume
Mai are cineva aceasta problema?
mie imi este frica de doctori
se pare ca nimeni nu vb de fobia sociala care este una dintre cele mai des intalnite boli mentale
este cineva care sufera de aceasta boala si se trateaza?
eu sufar de cand ma stiu si as dori sa scap odata
probabil ca sunt multi in situatia mea si totusi am impresia ca sunt singura :|
Powered by Invision Power Board (http://www.invisionboard.com)
© Invision Power Services (http://www.invisionpower.com)