Atacuri de panica Options

[Fanny]

Nu intervin decat pentru a-ti transmite felicitari pentru curajul de a-ti infrunta proprii "demoni". (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

[angeldust]

Cristina, eu la agorafobie am constatat ca de obicei este un efect al unei temeri mai profunde si mai putin evidente. Si de aceea singurul tratament care da rezultate e descoperirea si tratarea acelei cauze, nu a efectului.
Agorafobia are la baza in general o teama profunda fata de pierderea controlului si lipsa sentimentului de siguranta. Agorafobicii se simt in largul lor doar intr-un mediu pe care il pot controla si care este cat mai putin influentat de factori externi si imprevizibili.
Faptul ca teama asta a ta nu a trecut niciodata de pragul unei anxietati pronuntate si nu ai avut nici un atac de panica ma surprinde, dar astea sunt vesti bune pentru tine. Inseamna ca nu ti-ai peirdut pe deplin capacitatea de a rationa teama si inseamna ca tocmai asta poate fi principala ta arma spre vindecare.

Ca sa iti pot da mai multe sfaturi (neavizate) as vrea totusi sa stiu mai multe detalii cum ar fi
- teama asta o ai de cand te stii sau a aparut intr-un moment anume?
- care ar fi pe scurt gandurile care iti trec prin cap intr-un moment din acesta de maxima anxietate?
- care e primul gand care iti trece prin cap in momentul in care ajungi dintr-un mediu pe care il consideri amenintator intr-unul pe care il consideri "safe"? (cum ar fi cand treci pragul casei)
- care este parerea ta despre oameni in general ? (iubesti oamenii/ iubesti unii oameni/ ii iubesti pe cei care te iubesc pe tine/ oamenii sunt rai/ urasti oamenii/ etc...intelegi tu ideea)

[cristina_h]

Pana acum trei ani am fost o persoana care iubea mai mult decat orice sa ies, nu conta unde, nu conta scopul, doar sa nu fiu in casa. Cand am mers la facultate prima bucurie a fost faptul ca puteam sa calatoresc. Au fost niste ani minunati. Frica a aparut acum 3 ani. Intr-o zi ca oricare alta, eram pe strada si mi s-a facut rau, n-am lesinat sau ceva de genul asta doar ca m-am speriat foarte tare, ma gandeam ca o sa cad, si am fugit repede acasa; de atunci nu mai pot sa ies fara sentimentul acela de frica.L a ce ma gandesc exact in acele momente de frica, asta-i misterul; nu stiu de ce mie- frica exact, tot ce-mi trece prin cap e cum sa ajung acasa, dar niciodata nu mi-a trecut prin minte, cel putin nu constient de ce anume mi-e frica. D e multe ori de abia mai puteam respira pana ajungeam acasa, genunchii mi se inmuiau, inima imi batea tare, iar in momentul in care vedeam blocul toate simptomele dispareau.Un an de zile am facut naveta la 30 km distanta de casa, a fost cel mai greu an, eram departe de casa, de siguranta, in acea perioada pot sa spun ca nu ma puteam uita pe geam, nu puteam sa vad oamenii pe strada, sau un autobuz, pur si simplu mi se facea rau. Acum lucrez din nou in oras, iar parerea mea despre viata s-a mai imbunatatit, plus ca fac si tratament, doar ca nu pot sa circul cu autobuzul, nu ma vad stand in statie asteptand sa vina, si apoi in autobuz, statie dupa statie, asa ca circul cu taxi.Lucru care trebuie sa se schimbe pe cand incep serviciul din nou.Asta ca sa-tiraspund la intrebari si mersi de interes.
astept un raspuns (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

[angeldust]

mersi si eu de raspunsuri (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

Mai am vreo doua intrebari (IMG:style_emoticons/default/tongue.gif)

1. Ti s-a intamplat in timpul asta de cand ai inceput sa ai aceste simptome sa calatoresti intamplator in vreun loc unde nu te cunoaste absolut nimeni? Un oras strain de exemplu. Ai observat vreo schimbare? simptomele s-au ameliorat sau inrautatit in conditiile astea?

2. Cam care e gradul tau de self-confidence apreciat de tine pe o scara de la 1 la 10? Esti genul pentru care conteaza "ce zice lumea" sau genul care spune tot ce ii trece prin cap fara sa ii pese de consecinte?

3. ultima intrebare din mesajul trecut la care nu mi-ai raspuns (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

[cristina_h]

Da am calatorit, niciodata din impuls propriu, intotdeauna in interes de serviciu, iar drumul pana acolo era stresant, obositor, si incercam sa-mi rezolv o masina care sa ma duca si sa ma aduca, dar o data ajunsa acolo totul era ok, nu-mi era frica, nu vroiam sa fiu acasa, imi faceam datoria, vorbeam cu oamenii, glumeam, pe scurt socializam.
Cata incredere am in mine? Nu stiu daca as putea sa-mi dau o nota, intotdeauna spun ce am pe suflet, direct si explicit, doar ca nu-mi place sa ranesc oamenii asa ca analizez situatia, iau in considerare persoana careia ma adresez si apoi trec la atac.
Nu urasc oamenii (pe vremea cand faceam naveta nu puteam sa-i vad pe strada) dar nu-i urasc, doar ca atunci cand ies afara ma vad singura, nimeni nu stie ce simt, toata lumea pare asa stapana pe propriile emotii si pe propriul corp incat eu ma vad singura, iar restul oamenilor sunt straini, oameni care nu ma pot intelege si care nu ma pot ajuta

[angeldust]

Ok,so...as avea destul de multe de spus, nici nu stiu de unde sa incep.

Incep prin a spune ca in opinia mea, agorafobia ca si multe alte fobii este in mare parte un comportament invatat. Cam la fel cum inveti sa iti fie frica de foc dupa ce te-ai ars de doua ori, dar se petrece ceva mai subtil. Mai intotdeauna exista un "trigger" care declanseaza fobia. In cazul tau...ti s-a facut rau pe strada, te-ai trezit dintr-o data intr-o situatie in care nu detineai controlul si mintea ta a inceput sa fie bombardata de tot soiul de ganduri probabil de genul "Vai o sa lesin aici...o sa cad pe strada si cine stie ce o sa patesc...si toti oamenii astia nu o sa ma ajute cu nimic...din contra...o sa stea si o sa se uite ca la urs...o sa fie penibil...brrr...niciodata nu mi-a placut sa fiu in centrul atentiei cu atat mai mult in ipostaze din astea...trebuie sa ajung acasa...acolo e safe...macar nu o sa fie nimeni care ma arata cu degetul" . Ajunsa acasa probabil ai inceput sa gandesti inconstient ca nu mai vrei pt nimic in lume sa ti se intample chestia asta...dar in acelasi timp ai constatat ca nu prea sta in puterea ta sa controlezi daca si cand se va mai intampla....thus...sentimente de frustrare si neputinta....panica, etc. Si utie asa s-a creat o ancora care te face ca de fiecare data cand esti in situatia de mai sus, toate aceste ganduri sa se adune si sa iti creeze aceeasi senzatie. Dupa o vreme, nici macar nu mai constientizezi ce iti trece prin gand, ai doar sentimentul acela. La fel cum stii acum ca nu vrei sa bagi mana in tigaia cu ulei incins. Nu treci de fiecare data prin procesul "acum 30 de ani am pus mana pe ceva incins si m-am ars...de atunci stiu ca focul = buba, buba= ceva neplacut si deci nu mai pun mana pe chestii care au legatura cu focul". E un comportament invatat, bine ancorat in subconstientul tau si de care nici nu ai vrea sa te dezveti pentru ca iti foloseste. Dar exista comportamente de care te poti dezvata si fobiile sunt unele dintre ele. E un proces destul de anevoios but it can be done (IMG:style_emoticons/default/wink.gif)

Da-mi de stire daca suntem pe aceeasi lungime de unda pana aci, sa stiu daca povestesc mai departe

[cristina_h]

Da ai dreptate, is obisnuita sa-mi fie frica tot timpul, iar in momentele cand sunt pe strada si nu am nici unul dintre simptomele obisnuite ma nelinistesc, ma intreb de ce nu mi-e frica , ce s-a intamplat, mi-e frica sa nu se intample ceva mai rau; in astefel de momente sunt sifericita si nefericita. Fericita pt ca am impresia ca-mi revin si nefericita pt ca ma astept sa se intample ceva mai rau. Cam atat( azi trebuie sa ies in oras, ureaza-mi succes)pa !

[walpurgik]

Tocmai mi-a provocat cineva un soc, despre care nu vreau sa intru in amanunte, si am intrat intr-o stare de agitatie maxima si de hipotermie, toata tremur. Stiti cumva ce sa fac sa ma linistesc? Nu cred ca am calmante prin casa. (IMG:style_emoticons/default/sad.gif)

[scumpic]

Incearca sa inghiti in sec, maninca o bucatica de piine, deschide geamul, bea putina apa. Respira putin otet.

[walpurgik]

Multumesc, scumpic. M-am mai calmat un pic, insa mi s-a uscat tare gura si gatul si, evident, nu pot dormi. (IMG:style_emoticons/default/sad.gif)