Viata din Anii Mei, Jurnalul lui fleurdelis Options

[fleurdelis]

Ajunsa iar acasa, in linistea camarutei mele, bulversata de toate celece mi se intimplasera in acea zi stateam ca ametita pe marginea patului cu o figura pe care nu mi-o vedeam dar cred ca era tare timpa...si incercam sa ma adun si sa inteleg ce se intimplase de fapt. Inca nu realizam ce voia omul asta de la mine si de ce imi facuse propunerea asta asa de promta la care trebuia sa dau un raspuns atit de repede.
Eram intr-o mare dilema...abia acum incercam sa-mi amintesc discutiile pe care le auzisem despre el si-mi parea rau ca la timpul potrivit nu fusesem mai atenta...poate reuseam sa-mi fac o imagine mai clara si sa inteleg mai bine cine este si ce vrea. Sigur glumise cind la intrebarea pe care i-o pusesem despre munca pe care trebuia sa o fac eu acolo la firma imi raspunsese ca o sa ma puna sa lucrez pe drumuri...dar totusi pe undeva in subconstient ma gindeam si la asta.
Pe de alta parte omul imi placuse si facuse tot ce era posibil ca sa-mi schimbe prima impresie pe care mi-o facuse in masina in drum spre Ierusalem... Chinuita de toate aceste ginduri dar si cu ciudata senzatie ca ma aflu la o rascruce de drumuri si viata mea avea sa ia o alta intorsatura, daca dadeam un raspuns afirmativ, am aprins candela, mi-am facut rugaciunea cu rugamintea fierbinte ca sa fiu ajutata sa iau decizia corecta pina a doua zi si am cazut imediat intr-un somn adinc, doborata de lucrurile ciudate care mi se intimplasera in acea zi.
De obicei nu prea tin minte visele dar acela o sa-mi ramana clar in minte toata viata si poate chiar nici n-a fost un vis...poate a fost o revelatie...

[pescarush]

ma trec fiorii! astept revelatia, fleur. (IMG:style_emoticons/default/nesigur.gif)

[afobia]

fleurdelis , tare frumos ai scris !

[fleurdelis]

Pescarus... (IMG:style_emoticons/default/kiss.gif)

afobia, chiar aseara am citit despre tine la topicul unde ai postat si aflind problema ta m-am regasit pe mine cea de la 18 ani...avem ceva in comun desi poate am acum chiar varsta mamii tale...am multe sa-ti spun pentru ca am trecut si eu prin ce treci tu acum si poate chiar mai mult... dar asta altadata. Sa stii ca parintii tai te iubesc si-ti vor numai binele, dar ei nu stiu ca drumul spre iad este pavat cu intentii bune. Tu urmeaza-ti inima, este singura care nu o sa te insele niciodata...din pacate eu atunci n-am stiut si am avut mult de suferit din cauza asta.

Visul:
Nu stiu daca am adormit sau eram treaza dar e sigur ca vedeam in fata un peisaj care era de o frumusete orbitoare...si totul era plasmuit din pietrele pretioase pe care le vazusem de dimineata...In bataia vintului se leganau frunze de smarald, apa de safir clipocea in straluciri de diamant, pajistea care se asternea in fata ochilor mei era de o frumusete rara presarata cu flori stralucitoare de rubin, chihlimbar, ametiste si pasari de fildes si de jad zburau pe cerul de turqoaz...cind m-am uitat mai atent in jurul meu am constatat ca eram pe undeva pe dealurile pe care le traversam de la gara de unde ne lasa trenul, spre satul bunicii care a fost raiul copilariei mele.
Dar nu eram singura...eram intr-un jeep. M-am uitat la omul care conducea masina si am vazut ca era Ezekiel. Uimita l-am intrebat de unde cunoaste el acele meleaguri, ca mi-a spus clar ca nu fusese niciodata in Romania desi colindase aproape toata lumea...
"Cum sa nu cunosc aceste locuri daca eu am fost cel care te-am insotit intodeauna pe aici cind erai copil...stiam ca-ti doresti foarte mult si de asta te-am adus iar aici"
"Nu se poate i-am raspuns nu te-am vazut in viata mea pina acum!"
"Ia spune nu-ti mai amintesti rugaciunea pe care o spuneai in fiecare seara inainte de culcare?"
Ba da i-am raspuns:
Inger, ingerasul meu,
Ce mi te-a dat Dumnezeu,
Eu sint mic, tu fa-ma mare,
Eu sint slab tu fa-ma tare,
In tot locul ma-nsoteste,
Si de rele ma fereste.
"Ei vezi!" Imi raspunde el cu un suris duios si protector..."eu sint acela care te insotea atunci peste tot....si te cunosc foarte bine!"

M-am trezit speriata... am deschis ochii larg si tot mai vedeam si mai auzeam totul ca si cum ar fi fost aevea....M-am dus la baie, m-am spalat bine pe ochi dar parca eram in transa...totusi am luat acest vis foarte in serios. Am multumit Domnului si am stiut ce raspuns trebuie sa dau a doua zi!

[afobia]

fleurdelis , abia astept (IMG:style_emoticons/default/kiss.gif) si multumesc frumos de sfat.

[fleurdelis]

Surprinzator...a doua zi el stia deja ca o sa-i dau un raspuns pozitiv dar nu i-am povestit visul.
Am cautat un motiv sa ies de la batrini pentru doua ore si ne-am dus la agentie sa cumparam biletul, pentru ca el urma sa plece a doua zi...iar eu trebuia sa mai stau macar pina la sfarsitul lunii, mai ales pentru faptul ca erau nevoiti sa-si caute pe altcineva in locul meu.
N-am gasit bilet direct la Düsseldorf unde trebuia sa ajung si am luat la Amsterdam unde el urma sa ma astepte.
Cu biletul in poseta si el cu regretul ca o sa trebuiasca sa astepte un timp atit de lung, ne-am despartit cu un sarut furisat pentru ca era ziua-n amiaza mare si eram in fata blocului batrinilor care sigur erau ingrijorati ca nu aparusem inca!

[3A]

eh, nu degeaba se spune ca nestiute sunt caile Celui de sus;)

fain vis, de fapt revelatie, asa cum i-ai spus si tu
(IMG:style_emoticons/default/kiss.gif) (IMG:style_emoticons/default/indragostita.gif)

[3A]

Fleur, eu te astept cu continuarea:) ca sunt sigura ca au fost lucruri faine, in continuare;)

(IMG:style_emoticons/default/indragostita.gif)

[fleurdelis]

Zborul spre Amsterdam a fost cumplit...Zbor de noapte si tot timpul turbulente asa incit nici masa nu ni s-a servit. Si asa sint eu panicata de zbor in general dar acum dupa ce ca zburam in necunoscut si nici nu eram sigura daca ma asteapta cineva acolo!!! imi treceau fel de fel de ginduri stranii prin cap desi el ma asigurase ca ma asteapta si insistase sa am incredere!
Cind m-am vazut iar pe pamant eram palida ca ceara si parca-mi fugea pamantul de sub picioare.
Prin cap imi treceau fel de fel de ginduri...ce ma fac eu in orasul asta mare la miezul noptii daca el nu ma asteapta.

[pescarush]

eh, pe vremuri aveam si eu temeri de-astea, ce ma fac intr-un oras in care nu cunosc pe nimeni, daca aterizez asa, pur si simplu.
acum, mi-au trecut, ma duc oriunde in necunoscut, fara probleme. oricum, dupa peripetiile pe care le-am avut de cateva ori...
dar asteptam continuarea fleur. eu sunt sigura ca te-a asteptat omul la aeroport cu (IMG:style_emoticons/default/floricele.gif) (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif)

This post has been edited by pescarush: Feb 4 2008, 01:42 AM