Am zambit cand am vazut topicul, ca eu cautam de zor... Multumesc frumos Diana.
O sa incep prin a-mi spune parerile in mod foarte cinstit si direct. Sper sa nu supar pe nimeni.
Cand am pasit in mediul virtual, am dat de eLady. Nu stiam ce-i ala un forum, nu stiam unde trebuie sa scriu, dar am retinut din prima fraza care mi-a atras atentia. Era ceva de genul :intra cine vrea, ramane cine poate
Eram timida si ma intrebam foarte serios daca pot fi primita printre doamnele de aici. Lumea povestea ce a gatit, unde a calatorit, ce suparari a avut in ziua respectiva, iar eu nu aveam ce spune despre mine. Eram o mamica tanara cu 3 copii si mi se parea ca vin din alta lume.
In viata reala eu nu vorbesc despre problemele personale, in virtual ma simteam libera sa o fac. Spun "ma simteam", pentru ca dupa ce am primit o lectie, nu voi mai face acest lucru.
In VR(voi pune doar initialele de la viata reala) am doar doua prietene, pe care ma pot baza sa-mi sara in ajutor daca am o problema si eu la randul meu sa le ajut pe ele. Nu ne intalnim la cafelute, dar ma viziteaza cand pot sau le vizitez eu.
In MV (mediul virtual) servesc cafeluta dimineata in fata monitorului si vorbesc cu lumea, simt ca nu sunt singura.
Am observat ca pe un forum nu-ti poti spune gandurile asa pur si simplu...exista o limita, altfel ti-o iei peste bot imediat, sau lumea stramba din nas virtual pentru ca le strici buna dispozitie (nu vorbesc de eLady, ci in general)
Am mai observat ca multora le place sa citeasca cu ce te mai lauzi sau pe unde te plimbi prin lume, ce locuri ai mai vizitat...asta atrage atentia. Eu calatoresc pana la cresa si inapoi, eventual la piata si incep sa ma simt cam stearsa.
Ca si in lumea asta toata, esti cel mai ok daca ai bani, daca nu...stai mai la colt, nu te baga in seama cu forta . Aici trebuie sa detaliez
-exista doua categorii de oameni : prima e cea care te apreciaza pentru ceea ce esti, te sustine, iti vorbeste, a doua e compusa din oameni cu care nu vei avea avea privilegiul sa vorbesti niciodata si care fac parte din" rasa pura"
Tot in mediul virtual am observat ca trebuie sa ai grija cum scrii, cum te exprimi, pentru ca vorbele pot fi rastalmacite si se ajunge la altceva...
Nu am nici o prietena adevarata din MV, doar cunostine cu care schimb pareri, idei sau mai vorbesc la telefon foarte rar. Imi este frica sa nu deranjez, sa nu par vre-o psihopata sau mai grav sa se creada ca am alte interese, de aceea nu indraznesc sa sun la cele care mi-au dat numarul de telefon.
Mai am cate ceva de zis, dar trebuie sa-mi pun copiii la culcare si continui
Mie mi se pare tocmai ca diversitatea face un forum sa fie interesant...
Fiecare povesteste despre viata sa, despre bucurii sau tristeti. Si da, lumea povesteste ce a mai gatit, pe unde a mai calatorit, ce si-a mai cumparat... Dar mai povestesc si ce nazbatii au mai facut copilasii, prietenii sau animalutele lor, sau despre frustrari, despre lucru, etc. Nu o fac pentru a se lauda, nici pentru a isi plange de mile, ci pentru a interactiona.
Ne impartasim unele altora lucruri si ne apropiem unele de celelalte. Eu sincer in viata reala ma apropii mult mai greu de oameni.
Eu nu "calatoresc" nici macar pina la cresa, ca n-am copii. Calatoriile mele se limiteaza la banci - supermarket - piata -casa - piine- retur si aleatoriu, acesta este invariabil traseul... Si din cind in cind, mai cuprinde si veterinar-farmacie-veterinara - farmacie umana...
In privinta birfelor: prefer sa nu le mai dau apa la moara, ca oricum oameni car e nu pot dormi de grija altora vor exista oriunde si oricind. Chit ca pe mine ma enerveaza la culme genul aceasta de persoane. Cred ca nu au indejunsa viata proprie ori li-i prea saraca daca tin atit de mult sa o "disece" pe-a altora. Iar natia de birfitori-hlizitori e a mai rea din toate...
Si da, sint de acord cu tine, Oana: exista o foarte mare tendinta de a rastalmaci vorbele, mai ales cind persoana care le zice le e draga ca sarea-n ochi din varii motive, mai mult sau mai putin intemeiate.
Book, nu crezi ca exista asa ceva pina n-o simti pe pielea proprie si mai bine sa nu se intimple asta. Mie mi-o repetat mama de un milion de ori "Nu toata lumea e ca tine." insa eu am refuzat sa o cred.
In viata reala fug de birfitori. Da` fug mincind pamintul, nu asa! O tai scurt "Nu ma intereseaza subiectul" si cu asta basta!
Da, unii oameni simt o nevoie mult mai acuta decit ceilalti sa faca parada. Inentionat sau nu, nu e ceva rau atita timp cit nu sint si ceilalti "etichetati" dupa ce marci de boarfe cumpara, unde se mai plimba si cu ce masina s-au mai plimbat.
Ideal ar fi sa ne vedem ca oameni unii pe ceilalti, insa intervin si alti factori in VV fata/ca si in VR: dorinta de aparteneta la grup si dorinta de a fi mai cu mot.
Insa am observat ca astfel de oameni se simt marginalizati, marea lor majoritate, si incearca sa atraga atentia/suscite inetersul cu chestii de genul acesta, desi ... unor asemenea fapte va da importanta tot o categorie asemanatoare.
Continuare
In MV am simtit raceala si caldura din vorbele oamenilor, vorbe de incurajare, dar de la unele persoana am simtit ca vin doar asa de dragu' de a scrie si ele ca si celelalte.
Am invatat multe cu ajutorul unui forum. Sa pun un link, un video si multe altele.
M-am intalnit cu o singura persoana din MV si mi s-a parut ok, ma viziteaza uneori , iar daca nu mai stie nimic de mine cateva zile, ma suna
Nu am stiut ca si aici se pot isca conflicte. Am crezut ca nu e nimic de impartit cu nimeni si nici motive de cearta nu sunt.
Am aflat insa pe pielea mea cat de dureroase sunt vorbele virtuale, cand sunt spuse in vazul tuturor. E ca si cum te afli in piata din centrul orasului(mai grav, din centrul tarii) si cineva te taraste in noroi, fara nici o dovada la cele spuse, fara macar sa cunoasca viata ta.
Ma aflu intr-o situatie dificila pentru mine, pentru ca scriu pe doua forumuri, in care se afla persoane pe care le plac si le respect si care mi-au castigat increderea si respectul. Ma simt aiurea, avand in vedere ceea ce s-a intamplat (mentionez ca nu stiu de cat ca au plecat , de ce nu stiu si nici nu cred ca ma priveste pe mine) si as vrea ca lumea sa nu ma vada ca pe una care nu are stabilitate.
Spun asta pentru ca forumul mi se pare ca o casa care apartine unui stapan si pe care trebuie sa-l respecti.
Daca scriu intr-o zi pe un forum, parca nu-mi mai vine sa scriu si pe celalat, e ca si cum doua familii sunt certate si eu le vizitez pe amandoua in aceeasi zi. As vrea sa spun totusi ca nu obisnuiesc sa ma bag unde nu-mi fierbe oala, iar daca doua persoane se cearta, eu raman in banca mea, neutra, iar asta o aplic si in viata virtuala si sper ca procedez corect
Astept sa va citesc si parerile voastre si sper ca nu v-am plictisit.
Oana, fiecare face ce vrea. Nu e cazul sa iti faci procese de constiinta si nici sa dezgropam mortii. Timpul le rezolva pe toate intr-un fel sau altul.
Scuze, am postat inainte sa vad ce ati scris
Book, ai dreptate ca diversitatea face un forum interesant si ca lumea intra si scrie despre tot si despre toate, dar cand am scris despre greutatile mele de zi cu zi, cineva mi-a atras atentia ca imi plang de mila, de aceea evit sa mai discut despre problemele personale.
Diana, din cauza ca nu stau la barfa, nu am fost acceptata in multe grupuri(si ma doare in cot) , cine ma place si e la nivelul asteptarilor mele, ma accepta asa cum sunt si inca ceva : multumesc frumos pentru intelegere.
Si mama imi spune mereu''Mai mama, nu toata lumea e ca tine, nu vezi cat de rai sunt oamenii?''
Da...in viata reala sunt o persoana extrem de sociabila, comunicativa si foarte vesela. Toata lumea spune ca-s o persoana lipsita de griji, ca am tot ce-mi doresc si de aceea multi ma musca de ''fund'' si o iau ''dupa ureche'' mai des decat m-as fi asteptat. Nu suport ''prosteala pe fata'' de nici o culoare. Persoanele pentru care mi-as da viata oricand sunt: sotul, parintii si Kuky( da ati citit bine, Kuky). Ca orice om am grijile mele, am rate si facturi de platit. Am muncit de mi-au sarit capacele ca sa realizez ceea ce am acum. Acum sunt in somaj, imi caut un job si de aceea stau foarte mult in fata calculatorului( in caz ca se intreaba cineva cum de sunt mereu online).Imi place sa gatesc, imi plac cainii, iubesc copiii si batranii, imi place sa bibilesc prin gradina, imi place berea, imi place sa pescuiesc, imi plac iesirile cu cortul, imi place sa sofez( numai masinuta mea )...sunt multe lucruri care imi plac!
In mediul virtual sunt o persona mai retinuta, pentru ca nu pot vedea oamenii. Ma simt sigura doar atunci cand vad persoana cu care vorbesc. Mi-am facut cont pe eLady pentru ca am vazut topicul cu ''Grupul de sustinere pentru suferindele de tiroida''...si eram ''proaspat'' operata. Intre timp chiar a inceput sa-mi placa forumul si acum nu exista zi sa nu-l citesc.
Dar...aici in mediul virtual am cunoscut o persoana deosebita... se stie ea si eu o pup dulce !
Si eu sint altfel decit par in VV. Iar vis-a-vis de cei dragi, si eu sint la fel.
Diana !
Lifturici!
E hai ca m-ati emotionat pana la lacrimi
Oana, tot ce ai scris este corect. Sa nu uitam insa ca nu le putem avea pe toate. Esti inselat, mintit , prostit si in viata reala. Dai in fiecare zi peste persoane care cred ca problemele tale sunt minore si ca tu le exagerezi doar pentru a capata atentie. Dai insa si peste oameni care te inteleg, care vor sa te ajute, care nu considera ca au altceva mai bun de facut decat sa te auda pe tine cum te plangi ba de una ba de alta.
Daca ai considerat ca mediul virtual este un loc bun in care poti sa te descarci de povara vietii, inseamna ca te-ai simtit in siguranta acolo. Nu te-ai asteptat sa fii judecata , ci ai asteptat incurajari si vorbe bune, intelegere. Credeai ca ti-ai facut prieteni si ai aflat ca de fapt te-ai inselat.
Forumul pe mine m-a ajutat si m-a inteles atunci cand nici nu ma cunostea. Eram speriata, dezamagita, ma simteam singura si coplesita. Aici, pe forum , am invatat sa dau grijile la o parte, am reinvatat sa rad, sa scriu, sa ascult. Nu am mai fost singura. Am inteles ca nu numai eu am probleme si pentru prima data in viata am simtit ca cineva chiar ma intelege. Chiar si asa, nu de putine ori am fost dezamagita si m-am simtit data la o parte.
Cum bine ai spus tu Oana, nici viata mea nu e chiar plina da lucruri frumoase. Nu calatoresc, nu-mi cumpar haine, parfumuri sau bijuterii, nu am o casa de vis, nu ma duc la concerte, nu gatesc nustiu ce reteta cu mirodenii pe care nu le cunosc, nu (mai ) am animal de companie, nu (mai) am timp sa citesc sau sa ma uit la filme, nu ma machiez... Mai pe scurt, nimic ce ar parea interesant pentru altii. Din cauza acestui fapt, de foarte multe ori nu am cuvinte, nu pot scrie nimic. Nu am nimic de zis. Nu am nimic de aratat. Nu ma laud cu nimic. Nu vreau sa va spun necazurile mele pentru ca si voi aveti destule si pentru ca simt ca nu trebuie sa le etalez acum. Intr-o zi...
Nu am renuntat insa la a frecventa forumul pentru ca a devenit o parte din viata mea. Citesc si admir ce scrieti/arati voi. Cateodata mai spun cateva vorbe, insa lipsite de continut si putine. Depresia asta o voi depasi la un moment dat si atunci sper ca voi scrie iar, ca voi face iar tot felul de retete, ca voi trimite articole, ca voi face multe poze. Pana atunci insa, va citesc cu drag, pentru ca-mi sunteti dragi.
Draga Teo, eu inteleg oamenii si-i citesc ca pe o carte si nu-i nevoie sa vina cineva sa-mi traduca. Iti urez numai bine si vreau sa stii ca ma gandesc la tine dar nu indraznesc sa te sun pentru ca presupun ca daca ai probleme ,poate nu simti nevoia momentan sa le impartasesti cu cineva si respect in general intimitatea cuiva.
Legat de faptul ca am scris ieri aici tot ce am simtit, vreau sa specific faptul ca am facut referire doar la o persoana de pe un forum si nu la tot forumul. Cineva foarte bine intentionat a dat un link catre o alta persoana care s-a simtit jignita de tot ce am scris eu, asa ca tin sa-mi cer scuze si sper din tot sufletul ca oamenii care ma cunosc si nu au un dinte impotriva mea sa ma iubeasca asa cum sunt cu tot cu parerile mele.
Vreau sa mai spun ca daca simpatizez cu o persoana o fac pentru ca asa simt si nu pentru ca este patronul unui site, afaceri sau mai stiu eu ce. Pana la proba contrarie nu pot spune despre un om ca este rau, chiar daca 100 de oameni o spun sau pana in momentul in care ma ard eu singurica pentru ca nu am ascultat. Cred ca sunt o persoana matura si pot lua decizii singura si mai cred ca am libertatea de a alege unde sa scriu si ce sa scriu. Nu-mi place sa fiu cenzurata nici in viata reala sau cum se numeste ea, sunt un spirit liber in orice mediu , atat virtual cat si in viata de zi cu zi. Cand eu spun ca o persoana e "ok" inseamna foarte mult in conditiile in care nu folosesc cuvinte mari decat cu copiii mei.
Ma aflu pe acest forum pentru ca aici am pasit prima data in mediul virtual, nu am interese ascunse, nu mi s-a promis nimic , nu astept nimic si nu tin legatura cu administratorii in afara acestui forum.
Legat de mediul virtual si viata mea de zi cu zi as vrea sa specific ca ele doua se impletesc si-mi aduc o raza de soare, zambesc dupa ce inchid calculatorul si ma gandesc poate fara sa vreau la anumite persoane, la problemele lor sau la bucuriile lor.
Tot aici vreau sa specific faptul ca exista si o parte rea care nu-mi place si anume ca sunt unele lucruri care imi afecteaza viata personala, parerile anumitor persoane ma dor si mi s-au infipt adanc in creier iar aseara am adormit cu greu la ora 2.
Eu sper ca o sa-mi revin, dar pana atunci cred ca voi lua o pauza din mediul virtual.
Oana, drumul spre Iad e plind e intentii bune. Nu pleca! :
Imi scapa ceva...sincera sa fiu nu prea inteleg anumite lucruri !
Diana ,eu nu plec, doar fac o pauza si fiti sigure ca va citesc cu drag.
Nici eu nu inteleg
Am citit si rascitit tot ce s-a scris aici! Dar tot nu inteleg de ce esti suparata Oana !
Ca exista ochi care stau si citesc si dupa aia comenteaza rautacios, pe scurt. Si pentru ca nu ma inmghit pe mine ca le-am luat caii de la bicicleta, se "razbuna" pe cine se poate... Dupa nu stiu cita vreme... Lumea are prea mult timp liber, asta e clar!
Revin, am niste chestii urgente de rezolvat si vorbelim mai pe larg.
Si in viata reala si in cea virtuala exista acel specimen care nu-si vede ''gunoiul'' din ochiul lui!
Lifturico, tu nu prea ai cum sa intelegi...
Oana, nu ar trebui sa te lasi afectata atat de mult de tot ce te inconjoara, fie real sau virtual. Nu se poate sa multumesti pe toata lumea, intotdeauna o sa deranjezi pe cineva atunci cand iti spui parerea. Sper sa-ti revii cat mai repede si sa-ti dai seama ca n-are rost sa stai deoparte.
Teo, mie din cate spui nu imi pari prea fericita... Noi suntem aici daca vrei sa iti deschizi sufletul, oricand...
In legatura cu ceea ce s-a discutat mai sus, ideea este nu sa ai de toate, ci sa ai ceea ce iti aduce fericire. Pentru unii pot fi copiii, prietenii, familia, pentru altii cititul, calatoriile, o casa frumoasa... Important nu este sa le ai pe toate, ci sa fii multumit cu ceea ce ai. Asta cred eu.
Am inteles acum
Foarte urat din partea persoanei "binevoitoare" mai ales ca nici nu a avut nici un motiv sa faca valuri. Nimic din vorbele Oanei nu arata ca ar fi vorbit de rau pe cineva.
Io zic sa va uitati in semnatura mea si sa incercati sa procedati la fel. Viata e si-asa prea scurta si de tot rahatul ca sa ne mai impovaram cu toate prostiile unora si altora... Zau ca nu merita!
Book, chiar daca nu prea am cum sa inteleg...am inteles !
Lifturico, sunt sigura ca ai inteles in principiu despre ce este vorba... Vroiam doar sa spun ca nu prea ai de unde sa stii niste detalii...
Nu poti de fiecare data sa fii cum crezi si simti ca vrei sa fii, nici in mediul virtual, nici in cel real. In plus toata lumea judeca, sau cel putin isi face o parere, sau are o parere referitoare la ceea ce faci, la ceea ce spui, la tot ce ai facut. Daca ai facut ceea ce ai simtit, sau daca asa te simti tu bine, daca asa esti tu fericit/a, ar trebui sa fie pana la capat asa, si sa nu-ti pese de nimic si de nimeni. Bine ca, nu trebuie sa deranjeze asta pe ceilalti, asta in primul rand. Pentru ca democratia a fost si este inteleasa gresit, de unele persoane. Cine te va accepta, cine te va iubi, cine te va respecta in final, sigur v-or fi foarte putini, fie deloc, dar important e sa fii fericit. Viata e asa scurta, ca nici nu ne dam seama cand a trecut.
City, lumea "vede" numai ce vrea si este pregatita sa "vada". Nu vedem uneori decit ceea ce ne satisface orgoliul.
Si orice imagine privita prin lentile strimbe, este deformata si devine hida.
Ne vedem propriile "adevaruri", in special pe cele care ne hranesc mindria si ne adapa ego-ul.
Ne vedem prin ceea ce am fost invatati si educati sa fim; sau prin ce am devenit cind am uitat ca toti sintem oameni.
Si nimic mai mult.
Te apreciez mult prin felul in care gandesti Diana. Iti dau enorma dreptate. Ne cultivam, unii mai mult decat altii zi de zi, ne invatam sa fim ceea ce suntem in fiecare zi. Daca unii au orizonturi prea inguste, nu le putem largi noi cu forta, tot ei trebuie sa-si doreasca ca acest lucru sa se intample. Ceea ce putem noi face e sa dam exemple, pozitive pentru cei care fac lucruri negative. Dar vezi ca aici este interpretabil, ce pentru unii poate insemna alb, pentru altii devine negru si atunci nu ne mai intelegem. Si uneori pentru a supravietui gasim o cale de mijloc, un gri cenusiu, care pana la urma nici noi nu ne dam seama ce nuanta este. Pana la urma ceea ce trebuie sa fie, este si va ramane ceea ce credem noi ca este bine. In final trebuie sa mergi pe drumul tau indiferent ce spun unii pe margine. Comentariile inutile nu ar trebui sa te abata de la scopul propus.
Apropo de asta, s-au luat la intrecere broscutele, care sa ajunga prima peste un pod, toate au pornit la urcat, iar pe margine, unele care tot comentau, "nu mai pot", "nu mai vreau sa continui", "am obosit", altele care au cazut deja spuneau ca celelalte nu v-or reusi sa ajunga, apoi in final a ajuns doar una sa depaseasca podul, care nici nu s-a mai uitat in urma, iar toate se intrebau cum a reusit, dar acea mica broscuta era surda, nu auzea natural, dar si surda la ce se intampla langa ea, pentru ca si-a continuat drumul fara s-o intereseze de ce se petrecea langa ea. Mai apoi mai este o vorba din batrani care spune ca: "Cainii latra, caravana trece".
Faceti-va curaj fetelor singure, nu asteptati ca altii sa o faca, lipiti foi langa oglinda, puneti-va la vedere mereu o poza frumoasa, o poza cu voi zambind, inseninati-va ziua cu o floare, cu un zambet oferit, cu un ajutor dat cuiva pe care nu-l cunoasteti, cuiva drag, o vorba buna, date din inima, nu lasati pe nimeni indiferent de cine ar fi sa va strice ziua, viata. Luptati pentru fericirea voastra.
City, crede-ma ca nu e nimic de apreciat. Am ajuns placida ca o vaca. Pur si simplu nu-mi mai pasa. Continui ce am de facut dintr-o incapatinare specifica mie; cind toti imi zic ca e ciuta, io o tin de corn in continuare. Nu sint o je m'en fiche-ista, insa am ajuns la concluzia ca nu e bine sa te bagi cu mahalaua, ca e proasta si fudula.
Asa ca-mi vad de treaba mea, insa imi scot coltii la vedere si musc daca e cazul si mi se incalca teritoriul. Instincte de pradator, ce mai!
Si inca ceva. Eu nu cred in fericire. Eu cred doar in clipele in care Dumnezeu ne arata pentru o secunda o parte mica din Rai.
Eu consider ca fiind aceea fericirea, o mica farama de Rai. Iar in plus poti fi fericita si cand privesti, simti, atingi ceva frumos. Sincer eu sunt fericita, ca exista florile mele, ca sunt sanatoasa (adica nu am nimic rupt), dar in rest nu am motive. Si pentru ca sunt frumuseti in lume care te emotioneaza.
Si chiar e bine sa fii incapatanat/a uneori. Aici si eu ma regasesc.
Se intampla ca in real sa faci cunostinta cu persoanele din virtual, si atunci daca a fost sinceritate de aceasi parte, acea relatie se va continua frumos asa cum a inceput in virtual, doar ca bariera se trece in real. Multi nu au timp pentru prieteni in viata reala, au servici, care tine multe ore, nu au o relatie stabila, si atunci isi cauta linistea in virtual, linistea aceasta, e doar pentru socializare. Care te poate tine conectat la o legatura intre persoane. Dar daca ramane doar la nivelul virtual, atunci viata celor doua persoane se va schimba, si acele sentimente, acele ganduri, acele activitati se v-or sfarsi. Si apoi cautam alte persoane, bineinteles ca nu la toate avem puterea sa fim deschisi, sinceri, unii chiar v-or sa profite, si atunci v-om considera ca mediul virtual este unul viciat si ca nu iti poti face prieteni. Pana la urma suntem ceea ce alegem sa fim, si actiunile uneori sunt cele pe care le facem sa fie.
Powered by Invision Power Board (http://www.invisionboard.com)
© Invision Power Services (http://www.invisionpower.com)