Despre renuntare Options

[Szimcsi]

"Lectia invatata" mie mi se pare un fel de premiu de consolare. M-am umilit, m-am terfelit pentru ceva sau cineva care nu merita, dar am invatat multe din asta...poate, dar gustul amar e muult mai puternic si mult mai apasator decat orice lectie invatata. Parerea mea...

[albinuza]

de acord cu Sz.
renunti la un moment dat la ceva pentru cineva sau ceva, dar ce de cele mai multe ori o faci pentru cineva, pentru ca traiesti cu impresia ca merita, sau ca tu crezi ca daca faci tu asta va face si el ceva pentru tine!
total gresit! de cele mai multe ori nu este apreciat gestul tau!si ti-o iei peste bot din again and again an again!
si stai si te intrebi din nou! mai renunt si de data asta? sau nu? si e asa de greu sa faci o alegere, pentru ca ai luptat pentru ceva,ai renuntat pentru acel ceva, si acum tot tu te afli in postura de aface acelsi lucru!
si nu mi se pare corect!
am si eu o viata! oare e chiar asa de greu sa o traiesc pentru mine si nu pentru altii?

[3A]

Bine ai zis Szi!
Hmmm, da uneori, "lectia invatata" e doar un premiu de consolare.

Faza e ca nu toti au problema asta, sa invete sa renunte sau nu, asa cum zicea Angel. Nu toti au dorinta asta de a "lupta" sa demo ca imposibilul este posibil sau ca daca chiar vrei se pot schimba unele lucruri.
Intre timp am invatat sa "let go" nu e chiar usor, dar macar sunt constienta ca nu trebuie sa demonstrez nimanui ca ceva este posibil, si in acelasi de schimbat intr-adevar pot schimba anumite lucruri dar doar la mine.

Albi, eu personal, dupa ce mi-am batut capul cu analize in alegeri...am zis sa invat sa ma iau dupa ce simt, dar nu imediat, ca sa nu cad in extrema cealalta, impulsivitate (IMG:style_emoticons/default/blush.gif)

Asa ca daca ajung la o rascuce, ma intreb: ce simt, unde as lua-o...apoi astept 3 zile sa vad daca mai simt ca e cazul sa o iau in acea directie.
Asta ma ajuta mai mult sa fiu eu insami.

(IMG:style_emoticons/default/kiss.gif)

[chintesenta_raul...]

eu nu il consider un premiu de consolare. chiar deloc (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) mi-am facut-o cu mana mea, nu regret nimic pentru ca toate tampeniile pe care le-am facut m-au transformat in ceea ce sunt acum (IMG:style_emoticons/default/tongue.gif) si asta nu e o consolare (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif)

[angeldust]

chinte are atitudinea potrivita dupa parerea mea. Normal ca toti o mai dam in bara din cand in cand si avem doua optiuni: fie ne punem cenusa in cap si facem din asta o adevarata drama care ne consuma timp si energie, fie incercam sa ii dam o conotatie pozitiva cum ar fi ca am invatat barem ceva din asta si in felul asta iesim de 1000 de ori mai castigate (IMG:style_emoticons/default/wink.gif) Desigur, situatia e aceeasi, dar ochelarii prin care o vezi make all the difference!

[albinuza]

Da! ok! am fost mereu genul de persoana care e preferat sa se dea cu capul! in ciuda tuturor sfaturilor primite de la parinti in mod deosebit, eu am facut ca mine si m-am dat cu capul, si nu regret nimic. absolut nimic! am facut alegerile mele, am renuntat la mine, dar acum ajung sa ma intreb daca e cazul sa fac asa in continuare! pentru ca am o personalitate deja conturata, si nu stiu daca trebuie sa mai renunt la mine! si asta tocmai pentru ca am invatat din bune si rele.
coerenta sau nu? (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif)

[Szimcsi]

Angel si Chinte, aveti atitudinea potrivita, insa, de cele mai multe ori nu gandesti cu capul, ci cu inima. Si degeaba iti spune ratiunea una, daca tu simti altceva. Poti spune din gura multe: sunt ok, nu ma doboara asta, etc, uneori chiar functioneaza autosugestia asta, dar in interior nu te poti abtine sa nu fi dezamagit, trist, deprimat.

[3A]

Eu zic ca e normal sa existe o perioada in care "sa-ti plangi de mila" sau sa te simti dezamagit, si apoi normal ca iti revii.

Depinde cu lectiile invatate, eu stateam sa ma gandesc ca din toate experientele am invatat cate ceva, si da, sunt asa cum sunt si din cauza lor, si cu bune si cu rele...
Am si eu chestii facute la "nebunie" si pe alea nu le regret deloc, si mi-am luat si lectia normal...dar culmea e ca sunt unele care le-am facut asa la modul "hai sa vedem" si alea m-au enervat cel mai tare si tot apar... (IMG:style_emoticons/default/blush.gif) probabil ca n-am invatat inca lectia aia (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif)

Albi, la tine nu e bine sa renunti! Ca daca renunti la tine, n-ai mai fi tu, si atunci cel care te-a placut pe tine nu mai are cum sa te placa. Si cel mai important e sa faci ce simti si sa-ti placa tie de tine.

De multe ori la faza asta cu renuntarea se intampla ca de fapt noi sa ne fi facut ceva "povesti" si realitatea sa nu coincida...

[kalua]

E trist cand renuntam la lucruri importante noua pentru omul iubit. Asa ceva nu ar trebui sa se intample.
E normal sa renuntam la o foarte mare bucata din noi cand avem un copil. Renuntarile mele cele mai mari si mai multe au fost dupa ce-am nascut-o pe fiica-mea. (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) Dar le-am facut de buna-voie si mi s-a parut ceva normal.

[arinela]

Si eu fac parte din categoria "incapatanati" atunci cand mi se pune un pitic pe creier... (IMG:style_emoticons/default/magindesc.gif) si nu renunt chiar daca toata lumea imi spune ca gresesc (desigur, poate fi vorba si de putina naivitate, asta ca sa ma exprim elegant (IMG:style_emoticons/default/blush.gif) ). Pana nu dau eu cu capul de pragul de sus, nu ma las.
Ma las influientata in probleme minore, fara prea mare efect asupra mea, insa in rest.. (IMG:style_emoticons/default/nusepoate.gif)