Pentru cele carora le place sa scrie proza sau poezie Options

[Diana.]

http://www.elady.ro/articole/Povesti/

Unele dintre noi au un real talent la scris.
Cine stie, poate miine-poiimiine vom fi invitate la o lansare de carte. :estiok:
Nimic nu e imposibil !
Asa ca va invit sa va postati creatiile aici si sa ne lasati si pe noi sa ne bucuram de rodul imaginatiei voastre.

[Dore]

Va scriu aici povesti - numai asta imi umbla prin cap. Va voi pune unele care au facut deliciul multor amatori de fantezii ;).

Povestea motanului tarcat
Colti ascutiti, gheare incovoiate, uitatura amarnica, mers unduit in slujba pandei de orice fel: iaca motanul tarcat. Locuieste sub lavita cea lata a bucatariei, cu strai din blana de oaie alba si molatica. Sac de lapte gras si de lene, nu sta in toate cele patru labe prea multa vreme intr-o singura zi, nu cunoaste ce este acela un soricutz si nici ca vrea sa cunoasca.
Cand va creste va deveni povestitor: de-aia nu paraseste bucataria, atipeste numai, dar de dormit niciodata iar de zmotoceala nici nu poate fi vorba: o laba mai in joaca peste spinarile fratiorilor si urechile ciulite la povestile bucatariei.
Cam dulcege pentru gustul unui motan care se respecta, dar preferatul lui este Zmeul Zmeilor.
Daduse buzna mai zilele din urma, scotand flacari pe nari si parjolind stergarul de pe masa mare, cautand pe bucatareasa cu ochi turbati: pare-se nebuna ii furase niste oratanii si trebuia data socoteala. Navalitura zmeului l-a tinuit in mijlocul bucatariei, un` sa te mai duci cand urgia urgiilor intra cu opinca in strachina ta cu lapte...  .
Cand s-a invrednicit sa deschida ochii dupa hurducaiala care il zgaltaiese zdravan, s-a oglindit in ochii adanci, portocalii, ai zmeului  "Mananca-ma, manaca-ma, Zmeulache, daca poti!!!" Asa e: nu il mai prinsesera de mult sa-l spele, iar zmeul s-a inverzit brusc si a dat fuga afara, dand drumul motanului - fleosc! placinta pe podeaua de piatra.
Ametit, mai voinic decat voinicii cei tari (doar Zmeul nu fugise de niciunul pana atunci  ) isi undui coada pana sub lavita unde era indreptatit sa se refaca dupa asa o batalie glorioasa.
Modest, nu a grait nimic despre victoria nenadajduita, nici macar la cina din sala cea mare cand Fantasee isi deapana povestile si mesenii vad aievea, continuand povestea de unde o sfarseste bucatareasa.
"Miaoleu! Daca se inturna Zmeul?  "


Povestea viteazului
Umbla vorba in regat ca un viteaz zace ferecat in inima cetatii mele.
Mana stransa pastreaza robia fierului: amara pecete de sclavie, purtata milenii in sange si o eternitate in suflet.
Pivnitele Magicianului sunt adanci, intunericite si intortocheate, cu budane pantecoase, colonii de paianjeni si rozatoare constiincioase - ispitite adanc, nu se indupleca sa roada lantul greu al celui cetluit in stanca. Nu se putea vietui cu atata venin in suflet si in venele de sub pielea rece, speranta ucisa zacea disperata cu parul ravasit, ochi stinsi si buze mute – nu….nu…nu….
I-am auzit ruga in noapte – cere un vis, cat de mic, sfanta sfarseala pentru a-si odihni sufletul sub pleoapele inchise. I-am trims visul meu : pe un cer senin, ochii umezi si calzi ai sufletului pereche, parfumul mainilor care il grijesc, atingere molatica peste ranile lui adanci. I-am vazut sufletul secatuit de vise, m-a ingrozit golul si am urlat…

Povestea noastra ;)

"A fost odata ca niciodata un munte urias de gheata care plutea plictisit pe o mare turcoaz. Nu se lasase niciodata venerat de steluta argintie care, la capatul rabdarilor, ii marturisise taina tainelor. Dar, nenorocire!, iceberg-ul este scarbit de astfel de stelute. Indepartata, dar nu rece, mica dar nu neinsemnata, steluta il invaluie cu drag in fiecare noapte. El, de gheata, priveste la ea din cand in cand, pentru a da binete...si atata.
Vremurile au trecut, sorocurile s-au perindat, muntele de gheata s-a topit, iar din ultimul cristal de gheata, Soarele a facut repejor o...steluta."

Zmeul mesteca hulpav claponul copt si rastoarna peste cap o bardaca ametita de vin negru, aromat. Motanul meu tarcat se trage indarat dupa catifeaua grea.

"Toate marile turcoaz sunt munti uriasi de gheata topita: toate stelutele de deasupra lor iubesc in taina o alta viitoare steluta. Navigatorii cred ca distantele de la mare la vazduh sunt uriase, ca ei iubesc marile si stelele deopotriva. Dar taina marilor si a cerurilor instelate este alta, alaturata unui adevar crud: nimeni nu iubeste pe nimeni. Cu juramant de sange se pastreaza cheia lacatului care le leaga impreuna... "

Larg deschideti poarta sufletelor voastre,
N-am venit sa cerem ci-am venit sa dam...


Daca va plac, mai sunt vreo cateva. Sa va bucure sufletele  :-*.