Pentru cele carora le place sa scrie proza sau poezie Options

[Diana.]

http://www.elady.ro/articole/Povesti/

Unele dintre noi au un real talent la scris.
Cine stie, poate miine-poiimiine vom fi invitate la o lansare de carte. :estiok:
Nimic nu e imposibil !
Asa ca va invit sa va postati creatiile aici si sa ne lasati si pe noi sa ne bucuram de rodul imaginatiei voastre.

[Dore]

Diana  :-* sa treaca migrena, Kalua  ::) multumesc.

Imparatul Rosu bea vin rubiniu si clefaie o placinta cu fragi, asezat la o masa din coltul de miazanoapte al salii celei mari.
E morocanos si arunca sageti otravite din ochii tulburi, le indreapta spre oricine ii tulbura pranzul.
Imparatul Verde bea absint si mesteca o placinta cu marar, asezat la o masa din coltul de miazazi al salii celei mari.
E bucuros: oferta bucataresei ii aminteste de Imparateasa lui care plecase demult departe. In regatul de unde venea ea, sotii necredinciosi se osandeau la durere crunta: trei zile de supa de marar imbucata cu furculita, spre a pricepe rosturile credintei conjugale  . Cercetase multe regate de dorul ei, dar pana la asta nu intalnise nimic asa de vartos in a-i aduce aminte de Imparateasa inimii sale.

***
In crama intunecata a conacului, umplu carafa iara cu vinul cel negru. Aerul tamaios al noptii intra prin fereastra zebraluita si aduce cu el glas nou dinspre bucatarie:
"Si-am zis verde fir mohoooooor
Nici la vara nu ma-nsooooor, nici la vara nu ma-nsor!
Nici la vara, nici la toamna,
Sa fac mandrele sa moara,
Neeeevestele sa dea-n boala, nevesteeeele sa dea-n boaaala!"
Mai sa fie, innebuni Fat-Frumuos sau o iau razna urechile mele?!
Dau sa intru in bucatarie si brate negre si puternice ma iau pe sus si ma invart strasnic: "Fantezie-Nebunie, aici imi erai?" rade cu dintii albi, leonini si imi tufleste pe frunte o barba intepatoare in semn de binete... Fierarul! Fierarul meu cel poznas, topitorul fierului si al lacatelor sufletelor .
"Fii binevenit" ii urez si-i intorc binetea in obrazul rumen de para focului.
"Povestile tale m-au leganat cale de doua poste in diligenta Schiopului" rade el clocotitor, "trebuie ca este tare bucuros Magicianul de urzelile tale..." Imi bucura ochii tristi mandretea asta de voinic. Cand il invalui cu drag aud cantecul robilor eliberati, parca alunga din mine toate tristetile: mare pacat ca trece asa rar pe la conac...
Ii povestesc despre Clopotar si i se aduna sprancenele, legand gura stransa punga de cuta din barbie. La masa acestuia va sade sa depene istorii vitejesti...

***

Orbul are maini tematoare, cu degete lungi, albe, brazdate de vene albastrui. Asculta freamatul salii celei mari si leagana capul in ritmul cadrilului: de atata amar de vreme vine sa asculte povestile conacului. Aduna din cotloanele lor toate insemnatatile dosite acolo. Lipeste intr-un mozaic, in adancul sufletului, chipul nevazut al salii...ochii lui tulburi ar orbi a doua oara de fericirea de a zari o clipa macar grozava adunatura de petrecareti.
Vocea bucataresei i-a leganat dorurile si durerile, parca vine din alta vreme de intuneric, din pantecul inceputurilor...
Orbul aduna in urechi picaturi de fericire: ferice de el ca nu poate zari musterimea pestrita, care strange punga sufletul bucataresei. A lasat bratarile langa carafa de cristal si aduna blidele mesenilor veseli.

Intristata, se sileste sa sufoce dorul care o inneaca, care i s-a infipt in ceafa, chiar langa privirea cercetatoare a Fierarului.
Stie el preabine unde este locul bucataresei: undeva anume deasupra curcubeului peste o ploaie din zori. Ii adulmeca tristetea si strange pumnul care stie indoi fierul amarnic: "Musai de cunoscut numele, scopul si durata existentei naparstocului care tulbura Fantezia-Nebunia! Pe jaratecul topitoriilor din adancuri, ii voi infiera vocea ei in suflet, ii voi pecetui visele cu ochii ei, ii voi aduna clipele in palmele ei...sau il voi topi in gheena...."

Orbul intinde mana tematoare dupa carafa de arama si dibuieste degete reci, lungi, mangaietoare. Stergar cu aroma de busuioc ii sterge fruntea asudata si mana cea rece ii aseaza in palma alta carafa, grea cu vin. Spre urechi se grabesc colturile gurii iar ochii tulburi cauta in intunericul viselor chipul ascuns. "Adanca multumire cu plecaciune indatoritoare."
"Sa-ti mearga la sufletul cel cald" sopteste Fantasee si-l petrece cu privirea, indepartandu-se de taina ochilor cei goi.
Sprijina spatele de cedrul cel inalt si gros din mijlocul salii celei mari. Ce-o vedea Orbul sub pleoapele lui cele grele?
"Ce-o ascunde in ochii aia negri" gandeste Fierarul, nemultumit de goliciunea carafei sale.

***

Feriga se scalda in soarele zglobiu al dupa-amiezii. Pasi amarnici zguduie pamantul, mestecenii isi innoada crengile cu stejarii, papura a ramas vaduva de puf: cin` sa fie grozavia asta de urias? Feriga nu vrea sa cunoasca, ii ajunge cartita care ii roade radacinile de atata amar de vreme  . Vazduhul tremura laolalta cu fluturii, pasarelele si arsita lui, izvorul s-a evaporat de teama, pietrele urla de jale, cu toata mutenia lor, pana si cartita ferigii a itit nasul afara sa adulmece grozavia: clipeste des si ametit, Soarele o coace pe bot.
Un bustean scrijelit si ros la capete zboara nedumerit in mijlocul ferigii, ametind-o si oprind bataia inimii cartitei curioase: dintre dealuri apare Zmeul cu o falca in cer si cu o laba pe burdihan. Valeeeeeeeeu! Iarasi a mancat ciuperci din cele rosii, iarasi are crampe: "Adio padure, eu ma mut!" hotaraste feriga si ar lua-o chiar si pe nemernica de cartita la drum, numai sa scape de jelaniile Zmeului otravit de propriile-i pofte.

Amarnica pedeapsa si otravirea asta! Doar tot i-am spus Zmeului sa nu mai imbuce ciuperci otravite, rosii cu buline albe. Palaria Sarpelui le cheama - na, musai sa fii Zmeu ca sa nu pricepi atata lucru!

Pun ceaunul la foc mic si sa incropim licoarea magica . Vinul cel negru si tamaios, adus in carafa de cristal, trebuie lasat la hodina pe masa din bucatarie, sa se adanceasca putin in povesti.
Il invart ca acele pendulei din perete, de cinci ori, ca sa prinda forta timpului si il torn in fir rubiniu, unduios, in ceaunul care sfaraie in carligul lui. Cand incepe sa abureasca, leg repejor deasupra ceaunului, de carlig, o legatura de busuioc - aroma amara se imprastie in toata bucataria.
Spuma dantelata rozalie se aduna spre gura ceaunului: iute, jos cu el din carlig si pun opt cuisoare parfumate si un praf de piper alb. Torn vinul fierbinte in stacane, o lingurita argintata plina cu miere in fiecare stacana si cate o frunza de indrusaim legata de fiecare toarta. Din cuptor sar vesele merele coapte: le scufund in lapte o clipita si le tavalesc in praf bogat de scortisoara si zahar mic. Cand nu s-au dezmeticit inca si se minuneaza de noul vestmant, infig repejor cate o tepusa de argint ca sa le puteti apuca mai cu folos .

Gata licorile si leacurile impotriva durerilor, otravirilor si tristetilor de orice fel.  Hai la viataaa, neamuleeee!