Printable Version of Topic

Posted by: Diana Apr 21 2006, 02:40 PM

http://www.elady.ro/articole/Societate/Minunea-de-la-Sfantul-Mormant.html
1. O flacără coboară din ceruri
Una dintre puţinele minuni care au loc, în fiecare an, în zilele noastre este aceea a apariţiei Sfintei Lumini la Sfântul Mormânt în noaptea de Înviere, adică a acelei lumini neaprinse de mână omenească.
Asupra acestui fapt există numeroase mărturii, sute şi sute de credincioşi fiind prezenţi în momentul când, în noaptea Învierii lui Hristos, luminează pe pământ pentru câteva minute un foc nematerial, o lumină care poate fi ţinută în mână fără a te arde.

2. Minunea are loc de Paşte
Minunea se întâmplă în fiecare an, de Paştele Ortodox. Sfânta Lumină se aprinde în Ierusalim, pe Mormântul Domnului nostru Iisus Hristos, în Sâmbăta Mare, ziua, între orele 12.30-14.30, în timpul în timpul Vecerniei Mari.

3. Un miracol mai puţin cunoscut
Miracolul ceresc al Focului Sacru este puţin cunoscut şi popularizat, deoarece Patriarhia Ortodoxă din Ierusalim nu a îngăduit nimănui să vulgarizeze acest moment sublim.
Nici chiar populaţia de astăzi a Ierusalimului nu este la curent cu miracolul divin al venirii Sfintei Lumini, căruia nu i se dă importanţa cuvenită. Sunt israelieni care nu ştiu exact ce se întâmplă in Biserica Sfântului Mormânt în Sâmbăta Mare.

4. Mărturii româneşti
Românii au avut ocazia să afle despre ceremonia Focului Sacru din cartea părintelui Iosif TRIFA, "Pe urmele Mântuitorului", după un pelerinaj românesc la Locurile Sfinte, din anul 1925.
Ulterior au mai asistat la acest miracol şi alţi preoţi români, care au adus mărturie despre Focul Sacru în faţa creştinilor ortodocşi. Unul dintre aceştia este şi prof. Ion LAZĂR, care a scris apoi cartea "Lumină din lumină".
O altă mărturie este cea a părintele CLEOPA ( în Pelerinul român), care a fost la locurile sfinte în anul 1974 cât şi cea a Pr. Prof. Constantin GALERIU („Duhovnici români în dialog cu tinerii") din anul 1993.

5. Cum se manifestă?
Lumina Sfântă se manifestă diferit de la un an la altul: ca o stea strălucitoare, ca roua, ploaia sau zăpada strălucitoare ori nori, ca înger sau porumbel, ca flăcări de foc care nu mistuie, ca sclipiri de lumină sau ca fulgere, ca o lovitura de trăsnet, ca o lumină albastră care creşte în intensitate şi devine albă.
Timp de aproximativ trei minute, flacăra lumânărilor aprinse din Focul ceresc nu arde, iar credincioşii îşi ating faţa, gura, mâinile, hainele, spre binecuvântare si tămăduire.

6. Mormântul păzit
Sfântul Mormânt este controlat încă din noaptea Vinerii Mari, după prohod, de către câţiva poliţişti civili necreştini - un arab, un turc si o persoana din partea statului Israel. Ei verifica ca toate obiectele din interior să nu aibă vreo sursa de foc, verifica lespedea Sfântului Mormânt si controlează corporal pe arhiereul grec care presară vata pe mormântul Domnului.
Apoi se sting toate luminile si se pecetluieşte uşa Sfântului Mormânt cu doua mari peceţi, benzi de pânză albă cu ceara şi sigilii la capete, în forma de X. Gardienii rămân de pază la uşa Mormântului, până când se aprinde Sfânta Lumina.

7. Patriarhul percheziţionat
Sâmbătă în jurul orei 12, patriarhul se dezbracă, si rămâne numai în stihar alb, cu epitrahil, mânecuţe şi brâu. Mai întâi este controlat peste tot de poliţiştii necreştini, în prezenta reprezentanţilor oficiali armeni, catolici şi copţi, să nu aibă vreo sursă de foc.
Apoi patriarhul desigilează uşa http://www.elady.ro/articole/Societate/Minunea-de-la-Sfantul-Mormant.html, prin ruperea peceţilor şi întră în prima încăpere, numită "Capela Îngerului," însoţit, după tradiţie, de un arab musulman.

7.1. Mărturia Patriarhului
Iată ce spune Patriarhul Ierusalimului Diodorus despre aceasta:
"Intru în Mormânt şi îngenunchez cu frică sfântă în faţa locului unde a zăcut trupul lui Hristos după moarte şi de unde a înviat. Îngenunchind în faţa acestui loc unde El a înviat din morţi suntem aduşi în imediata apropiere a Învierii sale slăvite.
Catolicii si protestanţii numesc biserica aceasta Biserica Sf. Mormânt. Ortodocsii o numesc Biserica Învierii.
Învierea este pentru creştini centrul credinţei. Prin Învierea Lui, Hristos a câştigat victoria finală asupra morţii, nu doar asupra morţii sale ci si asupra morţii celor ce sunt aproape de El."

7.2. Lumina „Nedefinită"
"Îmi găsesc drumul prin întuneric în camera interioară unde cad în genunchi. Aici spun anumite rugăciuni care ne-au fost transmise de-a lungul secolelor si după aceea aştept. Câteodată aştept câteva minute, dar în mod obişnuit minunea se întâmplă imediat după ce am spus rugăciunile.
Din mijlocul pietrei pe care a fost culcat Iisus se revarsă o lumină nedefinită, în mod normal cu o tentă albăstruie, dar culoarea se poate schimba şi lua multe nuanţe. Nu poate fi descrisă cu cuvinte omeneşti.

7.3 "Lumina răsare din piatră"
„Lumina răsare din piatră ca şi ceaţa care se ridică deasupra unui lac, piatra pare a fi acoperită de un nor, dar este lumină. Lumina se comportă diferit în fiecare an. Uneori acoperă doar piatra, alteori luminează tot Mormântul, aşa încât oamenii de afară văd Mormântul plin de lumină. Lumina nu arde! Niciodată nu mi-am ars barba în toţi cei 16 ani de când sunt Patriarh al Ierusalimului şi am primit Focul Sfânt. Lumina are alta consistenţă, diferită de lumina focului care arde în candelă.
La un moment dat Lumina se înalţă şi formează o coloana în care focul este de natură diferită, aşa că pot aprinde lumânările mele de la ea. După ce am primit flacăra, ies şi dau Focul întâi Patriarhului Bisericii Ortodoxe Armene, apoi Patriarhului Copt şi după aceea tuturor celor prezenţi în Biserică."

8. Mărturia unei persoane aflate în biserică
De această persoană ne vorbeşte părintele GALERIU (17 aprilie 1993): „Când am privit spre Biserica Golgotei, am văzut o femeie cu cele 33 de lumânări aprinse. Această femeie este din Bucureşti se numeşte Ioana Elena Corneanu şi iată ce mărturiseşte:"
„Înghesuită şi mişcată de valul lumii îmi plângea inima. Parcă mă vedeam părăsită de Dumnezeu – Doamne m-ai lepădat de la faţa Ta! Patriarhul a intrat în Sfântul Mormânt. Mă rugam cu lacrimi.
Deodată, apar fulgere de lumini şi scântei, ca mărgelele, ca globuleţele. Închid o clipă ochii, ca fulgerată, iar când îi deschid văd mănunchiul de 33 lumânări aprins. Lumea aprinde de la mine. Faţa îmi este scăldată în lacrimi".

9. Mărturia unei persoane aflate în afara bisericii
Am stat afară la 100 m de biserică în curtea din faţă unde erau deja sute de oameni. Era prima dată când eram acolo şi nu ştiam când şi cum vine Sfânta Lumină, când deodată pe la ora 12 s-a făcut brusc tăcere şi instinctiv m-am uitat la cer (căci asta se simte în aer acolo, e ca şi cum câteva minute timpul se opreşte), atunci mi s-a părut că cerul de deasupra bisericii fierbe cum fierbe apa în clocot şi dinspre răsărit veneau nişte valuri azurii care puteau fi nişte nori dar nu erau nori pentru că se terminau exact deasupra bisericii.
Imediat după aceia am auzit clopotele şi strigătele de bucurie ale mulţimii şi am văzut lumânările care se aprindeau din mână în mână.

10. În loc de concluzie
Cine vrea să vadă o mare minune a zilelor noastre, cine doreşte să se întărească mai mult în credinţă, să meargă la Mormântul Domnului de Sfintele Paşti şi va vedea minune negrăită.
Persoana care experimentează o astfel de minune pleacă de la Ierusalim complet schimbată. Pentru mulţi dintre cei care participă la ceremonie, viaţa se împarte in două mari perioade: "înainte" si "după" miracolul Luminii Sfinte de la Ierusalim.
citestehttp://www.elady.ro/articole/Societate/Minunea-de-la-Sfantul-Mormant.html

Posted by: Mistaco Apr 22 2006, 11:44 AM

adevarul ca este frumos, insa piosenie mai putina !!!
sa nu crede-ti ca spun timpenii, insa sa vezi lipsa de respect, care numai la oameni o mai poti vedea !!!
sunt in stare sa se calce in picioare, dar nu s-ar ajuta intre ei, indiferent cum, numai sa fie primii, care iau lumina !!!

Posted by: Dore May 12 2006, 05:04 PM

O singura data am vazut mormantul, intamplarea face ca nu era de Paste. Desi au trecut cativa ani de atunci, inca nu stiu sa exprim complet ceea ce am simtit.
Cu siguranta este ceva fascinant acolo, suficient de interesant cat sa-mi doresc sa ma intorc.

Posted by: Mistaco May 15 2006, 11:17 AM

Dore eu am fost de mai multe ori, că aşa a fost să fie ! însă niciodată de Paşti!
şi aşa cum spui şi tu este ceva care te "mişcă", te înfioară dar te şi cutremură!

Posted by: Brunetzica Jul 1 2006, 12:01 AM

Ramân de fiecare data muta de uimire când ortodocsii vorbesc despre "minunea de la Sfântul Mormânt"; despre focurile voiase si flacarile care nu ard, dar totusi aprind mai apoi lumânarile credinciosilor . . .
Dar nu, nu ma mir de "minunea" în sine, caci cât timp fenomenul nu este cercetat si studiat obiectiv si competent nu poate fi luat în serios, ci de ideea care zice ca minunea, fie ea si reala, poate întari credinta unui suflet împerecheat unei minti analitice. Dar sa explic de ce zic asta!
Sunt multe mii, poate sute de mii, de biserici ortodoxe în lumea asta mare. Marea lor majoritate, de fapt toate mai putin aceea de la Sfântul Mormânt, se descurca binisor în aprinderea luminii de Paste pe care preotii o ofera mai departe dupa tipicul cunoscut de noi toti. Chibrite, brichete, amnare, toate uneltele umane si la dispozitia ortodocsilor, fac pesemne suficient de bine treaba asta . . .
Din aceasta perspectiva, cam gratuit si inutil gestul divinitatii ortodocsilor, asta mai ales atunci când judeci ca tinând cont de soarta acestora din urma, a fost si este înca enorm nevoie de gesturi divine sau umane pentru a-i ajuta pe bietii de ei!
Astfel, dupa mine, mult mai important ar fi, MULT de tot, ca semn al puterii zeului ortodox, ca acesta sa fi facut ca ortodocsii sa nu fi trait 50 (sau 70 de ani) de rusine si sclavie comunista. Sau macar ca la caderea acestui sistem rusinos, sa fi fost implicata ortodoxia si nu catolicismul sau protestantii (ce rusine!) . . .
Sau ca societatile ortodocsilor sa fie decente si acceptabile pentru autohtoni, astfel încât acestia sa nu fie obligati sa emigreze cu sutele de mii în Vestul catolic si protestant; mult mai convingator ar fi de asemenea pentru mine ca femeie, ca româncele sa nu fie autoarele recordului trist al acelui un milion de avorturi pe an, si al acelui renume în vest ca si în est, de "parasute" de profesie (alaturi de surorile lor moldovence, ucrainience si rusoaice - toate ortodoxe!); cum tot atât de convingator ar fi ca românii sa nu fi fost nevoie sa devina de un deceniu si jumatate încoace hamali la turci (necredinciosi adica!) . . . iar statul ortodocsilor (Bizantul) sa nu fi fost distrus de chiar acesti necredinciosi.
O persoana de traditie ortodoxa ca si mine, cred, nu poate uita vreodata umilinta la care a fost supusa întreaga elita ortodoxa adusa de turci în sclavie, convertita sau distrusa, si care s-a transformat (atunci când n-a disparut prin emigratie în acelasi Vest pomenit mai sus) finalmente în adevarat instrument de opresiune a fratilor întru credinta, cum a fost cazul fanariotilor, niste creaturi frankensteineze aparute la confluenta a 2 lumi bolnave . . .
Mult mai important si credibil ar fi fost asadar daca zeul ortodox ar fi avut puterea si vointa sa faca ca turcii sa nu arda bisericile credinciosilor sai, ca ele sa nu fie transformate în moschei sau pur si simplu sa fie lasate în paragina (legea islamica dhimi) . . . Din chiar primul ceas al caderii marelui oras ortodox, zorii noii epoci au aparut extrem de înnegurati pentru ei: acela caruia istoria ortodoxa i-a pus (poate pe nedrept) în gura, vorbele "mai bine turbanul sultanului decât mitra Papei", a fost ucis, împreuna cu cei doi baieti ai sai, asta dupa ce sultanul le promisese totusi libertatea si gratia, în rusinoasa întâmplare a ospatului (Mehmet-cuceritorul care era homosexual, este informat la ospatul de dupa caderea cetatii Constantinopolului de catre sfetnici sai, ca Notaras ("primul ministru" al imperiului ortodox) are un frumos baiat de 14 ani; el îi cere grecului sa i-l aduca, cu gândul declarat de a-l sodomiza, fapt care evident n-a putut fi acceptat de nobilul bizantin; Mehmet detinea de altfel un frumusel harem de baietei). Nu trebuie uitat apoi ca înainte sa fim supusii Occidentului si hamalii turcilor, cum suntem azi, am fost supusii celor din urma pentru secole multe: da, secole de-a rândul, o parte din tineretul fraged român ortodox (însa nu numai), a luat calea "Portii", unde au fost convertiti si transformati în dusmanii si opresorii propriilor lor parinti si rude . . .
Iata asadar niste chestii esentiale pe care zeul ortodox, daca exista, ar fi putut sa le faca si astfel sa convinga pe cei inteligenti si rationali de puterea sa, si nu inutilii cai verzi pe peretii unei biserici de la capatul pamântului . . .
Ca persoana morala însa, va declar ca m-as fi multumit chiar si cu mai putin decât atât . . . Daca biserica ortodoxa ar fi fost o instutie onorabila, care sa fi dat tonul moralitatii, milei, echitatii, dreptatii si onestitatii, mai ca m-as fi lasat convinsa ca zeul ei exista!
Dar nu e cazul: secole la rând, Biserica Ortodoxa Româna a fost cel mai mare "ciocoi" al tarii, cel mai mare latifundiar si exploatator! Caci sa ne amintim cum Domnul Cuza a confiscat averile Bisericii Ortodoxe ("secularizarea lui Cuza", act politic prin care statul român a intrat în posesia a unui sfert din suprafata tarii!!!) si cum domnii care îl precedasera, cedând sub presiunile junimii cu idei liberale formate în Vest (Franta), au desfiintat sclavia, act politic prin care au fost eliberatii si sclavii detinuti de Biserica Ortodoxa româna, anume "robii mânastiresti" (sau "robii tzigani"), sclavi pe care biserica lu' Mielu' Domnului i-a exploatat timp de mai bine de o jumatate de mieniu pe întinsele ei pamânaturi . . .

Posted by: Diana Jul 1 2006, 12:10 AM

Brunetzica- tin sa iti reamintesc primul paragraf din http://www.elady.ro/forums/index.php?showtopic=24 acestui forum:
Pe scurt, regulile se rezuma la putine lucruri: respectati-va partenerii de conversatie

Regulamentul nu e pus de amorul artei, ci pentru a fi respectat de catre toata lumea.
Eu, una, m-am simtit jignita de afirmatiile tale vis-a-vis de ortodoxism.
Cind jignesti credinta cuiva, jignesti implicit direct acea persoana.
Nu stiu care iti sint convingerile religioase, dar le respect apriori si te rog sa ai buna cuviinta si sa faci acelasi lucru.

Posted by: Brunetzica Jul 1 2006, 12:17 AM

Aha!
Pai cu asta tu vrei sa închizi gura oricui care emite niste critici decente, argumentate si fara injurii!
Asta cam seamana cu bagatu' pumnului in gura, pe care biserica l-a facut sute si sute de ani.
E simplu sa te declari jignita de ce spune celalt! Si eu pot spune asta. Ideea e sa arati la ce ai obiectii, sa arati ca opiniile si afirmatiile mele sunt inexacte si rautacioase, sa discutam aceste aspecte . . .
Te rog purcede asadar, eventual fara prea multe culori.
Si inca ceva: credinta cuiva, oricui, nu este si nu trebuie sa fie la adapostul criticii. In fapt, intr-o societate civilizata si libera, ea nici nu este! Nu trebuie confundat dreptul la a-ti practica religia, cu transformarea ei intr-o vaca sfanta, pe care invatatii n-au voie s-o cerceteze, iar lumea n-are voie s-o judece, ca e a ta si ti-e tie draga!!!

Posted by: Diana Jul 1 2006, 12:21 AM

Asta se cheama cei 7 ani de-acasa.

Daca convingerile tale, atee sau nu sunt altele, le poti expune fara sa jignesti.
Daca ai chef de scandal, te rog sa te abtii.
Trolii sunt exclusi din forum.
Si cu asta am treminat discutia.

Posted by: Brunetzica Jul 1 2006, 12:24 AM

Eh, de abia asta este jignire: a-mi spune ca-mi lipsesc cei 7 ani de-acasa doar pentru ca mi-am exprimat opinia, si asta fara sa injur pe nimeni, fara sa incit la ura, la intoleranta sau discriminare, asta este de abia o jignire!
Faptul ca am zis ca nu mi se pare o întarire a credintei minunea de la Sfantul Mormant, caci sunt alte lucruri mai "fierbinti" pe care Dumnezeu le-ar putea face, asta nu e o jignire nicicum.
Apoi faptul ca refuzi dialogul, spune multe despre justetea pozitiei tale . . .

Posted by: Diana Jul 1 2006, 12:35 AM

Brunetzica, libertatea de expresie a fiecaruia si a fiecareia dintre noi tine pina la punctul in care sarim calul.
Daca nu ai inteles, aici nu facem prozelitism- nici ortodox, nici catolic, nici musulman, nici budist... de nici un fel.


Si nici nu trebuie sa imi justific eu sau altcineva credinta in fata partenerilor de discutie pentru ca mi se cere.

Posted by: Brunetzica Jul 1 2006, 12:43 AM

Problema mea este ca nu consider ca am sarit undeva calul, daca am fost sincera, corecta în analiza mea, si am respectat adevarul istoric si logica. Aici intervine neîntelegerea noastra.
Nu ti-am cerut sa-ti justifici credinta!!!!!!!!!!!!
Nici gând!
Tot ce pretind este sa am dreptul si eu la o opinie în aceasta chestiune: tu poti vedea în minunea de la Sfântul Mormânt un motiv de întarire a credintei, eu pot sa nu vad acelasi lucru (si am explicat de ce nu vad).
Nu e nici o problema în asta!
Ce ti-am cerut sa justifici era altceva, anume cu ce sprijini afirmatia ca prin ideile mele pe care le consider personal echilibrate si lipsite de injurii, am jignit pe cineva sau ceva.

Posted by: Fanny Mar 30 2008, 12:37 PM

Chiar nu stiam povestea "luminii de la Mormantul Sfant". Parintii mei vor ajunge anul asta acolo, in a treia zi de Pasti.
Am inceput sa fac o documentare pentru ei cu recomandari de tot felul + ce trebuie sa nu rateze in Ierusalim.
Neaparat sa le dau sa citeasca!

Posted by: donjoe Apr 1 2008, 07:04 PM

Nu e nicio minune, lumânările sunt aprinse de la o lampă care stă ascunsă în mormânt, lucru confirmat de scrierile episcopului Porfirie Uspenski: http://ro.wikipedia.org/wiki/Lumina_Sf%C3%A2nt%C4%83

Dacă nu credeţi, filmaţi-l pe patriarh când e înăuntrul mormântului şi o să vedeţi. (Nu neg că s-ar putea ca de la Uspenski încoace metoda de fraudare să se fi schimbat, dar e indiscutabil o fraudă acolo şi un fenomen banal, explicabil ştiinţific.)

Posted by: Maàt Apr 1 2008, 07:19 PM

Ce usor ne e sa credem orice pare "real"... Mult mai usor decit sa credem ca exista minuni dumnezeiesti...

Posted by: fleurdelis Apr 1 2008, 09:20 PM

Dragele mele, am citit tot ce s-a spus despre acest fenomen pe aici. Nu stiu exact ce fenomen se intimpla acolo si nici nu am avut cum sa fiu in mormantul sfint cind se aprinde lumina...dar am fost de citeva ori in acel loc si o sa va povestesc experientele si trairile mele personale din care voi o sa trageti singure concluziile.
Sint ortodoxa si cred in Dumnezeu, asa am fost crescuta si educata. Cu ajutorul Lui Dumnezeu am ajuns si eu pentru prima data la Sfantul Mormant, primul paste dupa revolutie impreuna cu mama si sora mea.
Stiam multe povesti despre Lumina Sfanta de la bunica mea care fusese acolo chiar cind era insarcinata si a avut fericirea sa o nasca pe mama pe acele meleaguri sfinte.
Faptul ca sint ortodoxa a fost voia Domnului si-I multumesc pentru asta, dar asta nu inseamna ca nu respect si celelalte religii...sau mai bine zis pe adeptii lor, atita timp cit isi vad de religia lor si nu deranjeaza pe altii.
La biserica nu merg eu prea des...insa cind merg, merg pentru sufletul meu si nu ma intereseaza ce face preotul sau ceilalti credinciosi, eu nu am nici un drept sa-i judec sau sa arunc piatra, pentru ca toti sintem oameni cu bune si rele si numai Dumnezeu ne cunoaste sufletul si o sa ne dea verdictul la timpul potrivit.
Dar ca un raspuns pentru Brunetica as spune ca noi nu sintem aici pe pamant pentru a petrece ca in rai...si pentru necazurile noastre nu avem nici un drept sa-L tragem la raspundere pe Dumnezeu...si mai ales sa tinem cont si de faptul ca nu numai ortodoximea este supusa la necazuri...toti fara exceptie avem de carat o cruce in spate...sau ma rog ca sa fie mai la general...un sac. Important e cum stim sa-l il caram si cum il suportam cine stie poate chiar asta e rostul nostru in viata!
Acum sa trecem la subiect...cind am ajuns prima data acolo in `90, eram sceptica...manata de curiozitate datorita povestilor bunicii mi-am dorit mult sa reusesc sa intru in biserica si sa ma conving. Dar nu a fost sa fie...am reusit sa ajung in momentul cind a venit Lumina doar pe treptele din fata bisericii. La un moment dat s-a facut liniste si lumea incepuse sa fotografieze frenetic, blitzurile scanteiau in aer si nu am inteles nimic.
Dupa acest moment au inceput sa bata clopotele si sa se aprinda lumanarile din directia bisericii...
Abia cind am ajuns acasa si ne-am intilnit cu mama de care ne despartisem la un moment dat in ideia ca ea e prea batrina si nu o sa poata face fata multimii ca sa intre in biserica...ne-am dat seama ca am grasit judecind asa...mama reusise sa intre si inca destul de comod...si chiar i s-a aprins lumanarea singura in mana! Ne-a dojenit ca nu sintem destul de credincioase si de aceea nu am fost vrednice sa intram in biserica si sa traim ce a trait ea!
In urmatorul an mi-am spus ca o sa reusesc si am abordat o alta tactica...am stat in biserica de vineri seara crezind ca voi reusi sa raman acolo pina a doua zi cind vine Lumina dar pe la 3.00 am fost scosi cu totii afara de catre plolitistii insarcinati cu ordinea...in zadar am incercat sa ne ascundem si sa protestam...n-a mai ramas in biserica nici picior de om.
Am fost impinsi cu forta pe stradutele inguste dispuse sub forma de raze din jurul bisericii...profitind de faptul ca stiam ebraica am rugat politistul sa-mi arate de pe ce straduta se va intra prima data a doua zi dimineata...mi-a indicat o directie ca si cum era sigur. Dar ca un facut dupa ce am asteptat toata noaptea in fata gardului de siguranta...a doua zi am avut placerea sa vedem cum se intra din toate celelalte stradute si noua ni s-a spus intr-un tarziu ca nu mai este loc asa ca sa nu mai asteptam degeaba...lumea disperata a inceput sa impinga si aproape am fost calcate in picioare si zdrobite...cu mare greutate am reusit sa iesim de pe sub picioarele oamenilor si sa ne strecuram pe linga ziduri pina am ajuns intr-un loc mai larg...unde era si o terasa...aproape lesinate ne-am asezat la o masa, unde am si fost obligate sa comandam ceva, ca patronului nu-i convenea sa ocupam masa degeaba...eu am comandat o inghetata si sora mea o cola...cind a venit comanda m-am infipt in inghetata ca disperata, uitand ca hotarisem sa tin post negru pina vine Lumina...abia cind am ajuns pe la sfirsit si mi-am ridicat ohii din cupa mi-am dat seama, vazind mutra amuzata a surorii mele care se uita cuminte la cola neinceputa...tocmai cind imi venea sa bufnesc in ras...s-a intimplat ceva straniu: desi eram destul de departe de biserica si nu se zarea decit cupola...s-a lasat ca la comanda o liniste stranie peste locul in care eram si toata lumea s-a ridicat in picioare si si-a atintit ochii spre cer...bineinteles ca si eu si sora mea am simtit acel impuls de a ne ridica in picioare...desi nu ma gindisem nici o clipa la asta...m-am uitat uimita in jur si am vazut chiar si pe chelneri care era evident ca sint arabi (musulmani) ca se oprisera cu tavile in maini si se uitau ca in transa spre cupola bisericii...
Mi-am dat seama imediat ca acum este momentul cind trebuie sa vina Lumina Sfanta si mi-am atintit ochii spre cer deasupra cupolii. Cerul era senin, nu se vedea nici un nor, si parca totul in jurul nostru impietrise parca si timpul se oprise in loc...doar dinspre rasarit se vedea venind ca un rau involburat valuri albastrui ca apa limpede sau ca aburii care se vad pe sosea in zilele foarte calduroase...suvoiul se oprea si forfotea deasupra cupolei asa cum forfoteste apa cind fierbe...am intrebat-o pe sora mea daca vede si ea ce vad eu...si mi-a raspuns ca da.
Abia acum mi-am dat seama ca trebuia sa traiesc aceasta experienta ca sa nu ma mai indoiesc...ca poate daca as fi vazuit in biserica ceea ce am vazut urmatorul an, tot n-as fi crezut...
Urmatorul an...m-am dus acolo nu din curiozitate, m-am dus din credinta, convinsa fiind ca Dumnezeu exista si este viu si numai el poate face orice minune daca doreste sa ne arate si sa ne lumineze.
Am intrat fara mari eforturi in biserica...mai mult luata de val...si am ocupat un loc de unde am putut sa vad totul...cind a venit Lumina Sfanta erau ca un fel de blitzuri care scaparau prin biserica deasupra capurilor noasre...si la anumite persoane se aprindeau chiar lumanarile in mana...Mi s-a aprins si mie lumanarea, nu stiu de unde si nici nu am putut sa-mi dau seama in frenezia care era atunci acolo...vazind oamenii ca-si trec flacara pe fata si pe maini fara nici o teama am facut si eu asta...si intr-adevar flacara aceea nu arde in primele secunde...

Posted by: Maàt Apr 1 2008, 09:29 PM

CE FRUMOS, FLEUR!

Posted by: fleurdelis Apr 1 2008, 09:35 PM

Maàt, multumesc si crede-ma ca in momentul asta dupa ce am scris chiar plang...m-am simtit obligata sa scriu aici aceste experiente...pentru ca e normal sa fim sceptici in lumea in care traim...si cu toata "desteptaciunea" noasra...si eu am fost Toma necredinciosul...dar Dumnezeu este foarte bun cu noi...este de ajuns sa fii macar curios si El iti darueste Lumina Lui! Si sint sigura ca asta se poate intimpla orcui si in orice loc!

Posted by: Maàt Apr 1 2008, 09:37 PM

Te cred, draga mea, te cred... vezi ca ai un mesaj privat.

Posted by: irinica Apr 1 2008, 10:18 PM

Fleur iti multumesc foarte mult pentru ca mi-ai marturisit si mie din experienta ta. Minune mare ce se petrece acolo si totusi...atat de multi dintre noi suntem orbi si surzi la chemarea Lui! Hristos a inviat si nu vrem sa credem asta, nu vrem sa credem in mantuirea noastra si in viata vesnica.

Posted by: pescarush Apr 2 2008, 12:13 AM

Fleur, m-au trecut fiori reci citind ce-ai scris. Acum stiu unde trebuie sa ajung o data in viata asta!
Iti multumesc si eu ca ne-ai impartasit experienta ta.

Posted by: 3A Apr 2 2008, 12:32 AM

Fleur, multumesc din suflet pentru impartasirea experientei tale. Este un loc unde doresc de mult sa ajung, dar ma opreste si o anume frica...daca sunt vrednica de asa ceva...intr-o buna zi o veni si vremea...

Cat despre cei care nu cred, si nu doar ca nu cred, dar mai si improsca, cu noroi...nu pot sa spun decat ca ei singuri isi asuma o raspundere cam mare: cine nu crede in minuni, pur si simplu le goneste pe cele din viata lui...indiferent care ar fi credinta.
Si o viata fara minuni, e cam searbada...

Posted by: fleurdelis Apr 2 2008, 10:56 AM

Pesca...si eu cred ca merita sa te duci acolo in pelerinaj macar odata in viata, dar sa nu faci ca mine, sa te duci din curiozitate...pe Dumnezeu nu putem si nu avem voie noi sa-L cercetam...putem sa-l cunoastem doar prin dragoste si credinta.

3A o sa ajungi acolo daca va voi bunul Dumnezeu...si nu are de ce sa-ti fie frica...trebuie doar sa crezi in El, sa-L iubesti si sa speri...frica trebuie sa ne fie de noi insine!

Posted by: pescarush Apr 2 2008, 01:28 PM

Fleur, recunosc ca la mine e un pic din fiecare: si credinta, dar si curiozitate. Poate, pana ajung sa merg, sa fie asa cum spui tu, si anume sa merg numai din credinta.

Posted by: roxanica10 Apr 2 2008, 04:06 PM

Fleur, chiar mi-era dor de-o scriere de-a ta. Am citit cu mare placere postul tau, ca imediat ce l-am terminat, sa aflu ca o f buna prietena a pierdut sarcina. I-am trimis sa citeasca si ea, sperand ca-i va imbunatati starea.

Posted by: fleurdelis Apr 2 2008, 07:12 PM

roxanica imi pare rau pentru prietena ta...dar sa nu-si piarda speranta! Sa se roage ca Dumnezeu face minuni oriunde si oricind...

Posted by: 3A Apr 3 2008, 03:35 AM

Roxi, imi pare rau pentru prietena ta...si eu am doua prietene care tare mult s-au straduit sa aibe un bebeu si au mai pierdut si sarcini...asa cum zice si Fleur, cu rugaciune multa pana la urma si-au vazut visul implinit.

Doamne ajuta sa fie si prietena ta mama intr-o buna zi

Fleur exact asa ma gandesc si eu, ca o sa ajung daca o vrea El, si da, de mine mi-e frica

Posted by: Maàt Jul 28 2008, 11:35 PM