Printable Version of Topic

Posted by: Diana Dec 9 2005, 05:52 PM

Ne umplu vietile si inimile.
Ne sint cei mai buni prieteni.
Nu ne inseala, nu ne vind, nu ne tradeaza.
Si cu siguranta, ne lasa multe amintiri.


Voi incepe eu... povestea e trista...

MINUNEA MEA A TINUT APROAPE 7 ANI...
Se mai foloseste inca expresia"suflet de ciine" pentru aceia dintre semenii nostri care au inima impietrita. O mare greseala...fiecare catel ,vagabond sau nu, ne dovedeste contrariul.Pentru a pleda cauza acestor creaturi ale Domnului, o sa va spun o poveste...o poveste adevarata.
...Ca orice copil singur la parinti,mi-am dorit intotdeauna un companion de joaca.Numai Bunul Dumnezeu stie de cite ori l-am rugat sa-mi insufleteasca jucaria preferata:un ursulet de plus,ros de timp si obosit de dragostea a vreo trei generatii de copii.
Apoi a urmat Azorel, primul catel, transportat in paradisul copilariei , la curte ,prietenul din vacante,dulaul latos pe care il consideram"fratiorul meu" .Prin curtea mamaitei a ajuns si Pripasel,suflet pribeag , cules din portul Galatiului si instalat, cu tot cu pureci,in noul lui camin.
In februarie 1995 s-a intimplat o minune. Ningea, era frig si atunci, zgribulita linga inima mea ,plapinda si mirata, EA mi-a adus caldura prieteniei si dragostei unui catel.Un catel numai al meu , pe care mi-l dorisem douazeci si doi de ani...
Micuta vietate a capatat numele de Judi.
Judi era mica, rotunjoara, ciocolatie si foarte sfioasa. Dupa ce mergea afara, se ducea singura la baie si astepta sa fie spalata pe labute si laudata pentru "harnicia" ei.Asa de cuminte si curata era, ca , nu de putine ori,daca uitam sa ii curatam piciorusele , biata catelusa se "auto-exila" in baie, asteptindu-ne; mi s-a intimplat sa o gasesc acolo, nemiscata, si dupa o jumatate de ora.
Mare ne-a fost surpriza cind a dovedit ca are calitati de "soprana"... Intr-o buna zi, televizorul mergea si Judi a inceput sa "cinte". De atunci, de cite ori i se spunea:"cinta mamei, Judicuta!" ,catelusa mea ridica capsorul si ncepea o "arie"-o adevarata artista care se respecta.
...Dar cite nu facea Judicutu... Ma certa cind ii spuneam ca-i urita, sau cind ma intorceam acasa.Si nu se mai dezlipea de mine.Venea la bucatarie dimineata,ca sa ne bem cafeluta;se aseza in fundulet si ne "ruga" cu labutele din fata sa-i facem loc in bratele noastre, se lipea de noi cind eram suparati sau bolnavi si ne "pupa"...Doamne, ce ne mai "pupa"...
Acum trei ani, in primavara, porumbeii ce-si aveau cuib in teiul din fata, si-au aruncat puiul jos:avea cioculetul strimb...
Parintii mei l-au adoptat , mama il hranea cu forta, poate-poate il va pune pe picioare.Judicut se trezea noaptea si se ducea sa-l verifice: se cocota pe marginea cutiei de pantofi care-i servea puiului de locuinta provizorie, se uiata la el, il mirosea si apoi se culca la loc: puiul era in siguranta.
Judi "cerea" la fereastra, de unde privea trecatorii si picotea sub razele soarelui...I
arna zburda prin zapada pina ii inghetau piciorusele ...
Era un catel tare linistit, cuminte, care nu a muscat pe nimeni, niciodata.
Catelul devenise al patrulea membru al familiei noastre si i se spunea "copilutul"...Numai ca intr-o buna zi, "copilutul" a primit o surioara. Cind am ajuns acasa la parinti, cu un nou "odor" in brate, nu pot sa va descriu ce s-a intimplat. Cea mai afectata a fost Judicuta : se pomenise cu un rival; un rival care o siciia , pentru ca Boni, nou-venita si jucausa nevoie-mare , o alerga tot timpul pe biata Judi, care nu pricepea in ruptul capului ce voia ghemul cret si neastimparat de la ea .
Pina la urma, ca un catel intelept ce era, a a acceptat-o pe Bonita... ba chiar a si pupat-o!
Pastele anului 2002 a fost o desfatare pentru mine; eram o "mamica" de catei fericita. Nimeni nu mai era ca mine;cind se asezau amindoua linga mine, una in stinga si una in dreapta, ma topeam pur si simplu : inimioarele fetelor mele bateau la unison tic-tacul dragostei.
Ultima data am vazut-o pe Judicuta pe 9 mai 2002.
Mi se terminase "vacanta" si plecam de ACASA. Judicuta a simtit ca plec, si , ca de obicei, a "intrat in priza".
Am mingiiat-o pe capusor, am incercat sa o linistesc, ea m-a "pupat" si eu i-am spus sa fie cuminte...de parca mai era nevoie...
Dupa citeva zile, mama m-a sunat si mi-a spus ca Judicuta s-a imbolnavit. A tremurat sufletul in mine. O presimtire sumbra mi-a cuprins inima, un presentiment din acelea care iti string stomacul.
SIMTEAM ca se va intimpla ceva rau, ceva iremediabil.
In acea perioada vorbeam acasa zilnic. Disperarea razbatea dincolo de sutele de kilometri,dincolo de cuvintele incurajatoare, le simteam lacrimile in glas parintilor mei, chiar daca imi spuneau ca totul va fi bine... Ne rugam toti pentru ea: si eu , si mama , si tata, si prietenii mei...pina si vecinii de scara...
Judi a fost dusa la tratament in fiecare zi, a fost hranita cu seringa, a fost ingrijita cu toata dragostea si atentia cuvenite unui adevarat membru al familiei.
Apoi mama a incercat sa ma pregateasca pentru ceea ce era mai rau;pe 1 iunie am vorbit iar acasa. Desi mi s-a spus ca bietul meu animalut avea prea putine sanse de supravietuire, n-am incercat sa sper nici o secunda. Am aprins candela dupa ce am vorbit cu mama, m-am asezat in genunchi si am implorat-o pe Sfinta Fecioara, am vorbit cu toti sfintii care mi-au trecut prin minte , am cersit salvarea catelului meu...Cind mi-am terminat rugaciunea, a sunat telefonul.Parintii mei plingeau in hohote.Tatal meu, fost cadru medical, a incercat din rasputeri sa o resusciteze...in zadar...
Judi se transformase in ingeras in timp ce eu imploram Cerului salvarea ei. Dumnezeu a chemat-o la El. Suferinta Judicutei luase sfirsit. Dupa zece zile de boala, tibetanul meu spaniel ajunsese dintr-un catel rotofei de sase kilograme, o umbra de un kilogram...
DE ATUNCI, CASA PARINTILOR MEI E GOALA.
Au trecut  ani de atunci; dar sentimentul crunt al vinovatiei ca nu am fost acolo atunci cind a fost bolnava, ca nu am luat-o in brate incercind sa-i transmit toata dragostea mea, ca nu am fost ACOLO si ca poate s-a simtit uitata si tradata de mine, acest sentiment nu ma va parasi niciodata, indiferent cita vreme va trece.

Sa ma ierte acei care cred ca raiul e rezervat in exclusivitate oamenilor.
Eu nu pot crede acest lucru.
Stiu ca Judy ma asteapta "dincolo" si dupa marea trecere, ne vom juca din nou impreuna si va adormi ca altadata, privindu-ma in ochi...



...Veti spune: o alta poveste trista a unui animalut.
Eu insa vreau sa va transmit ceva: ca-i multumesc Cerului pentru minunea pe care eu si familia mea am gasit-o intr-un inimioara de catel.

Cind atita dragoste poate incapea in niste trupsoare atit de mici, te intrebi cum de in unii oameni nu incape nici o picaturica.

Iar oamenilor care trec pe strada si lovesc bietele animale fara de stapin, ei bine, lor le pling de mila.

Nu vor avea niciodata privilegiul de a fi iubiti neconditionat, pina la capat , de un suflet curat.

Posted by: blondina Dec 9 2005, 06:01 PM

ce frumos..  :'(  Este ca o poveste...trista
Mi-a placut foarte mult cum ai povestit Diana  :-*

Posted by: capsunica23 Dec 9 2005, 08:17 PM

Eu am trait la tara la bunici, departe de casa , de parinti, de gradinita caci am fugit..
E si normal sa traiesc langa si cu animale...
Dar cum am fost mult mai legata de bunicul caruia i-am spus tata si inca ii spun, el avand cai i-am indragit ca si cum ei erau fratii mei..
Cred ca si vb noaptea si cred ca atunci cand ii bati ei stiu, ca si orice animale...ca doar si ei au suflet,,dar si cd esti bun cu ei stiu si ti se alatura..
Acum vb doar de cai ca desprea asta va fi povestea mea..

Eram mica , vreo 5 ani si eram in padure la taiat lemne cu tata pentru colectiv sau CAP cum era pe atunci,ma lua cu el de dimineata sa nu-i fie urat, si sa-i mai povestesc, sa cant, sa ma joc prin balti..ca doar eram copil inocent si hazliu, se bucura si el de prezenta mea, ca nu stia cat mai are de trait...
Nu eram aproape de sat, eram singuri in pustietate si intr-o secunda,Adina, iapa noastra a inceput sa necheze si sa bata din picor ca si cum ceva o deranja..
Am inceput sa vb cu ea sa ma duc s-o linistesc,dar din greseala m-a lovit in cap.Fiind mica de statura  eram fix sub botul ei...M-a trantit jos, si speriata a figit cu tot cu caruta..
Buni speriat a venit spre mine de frica sa nu ma fi calcat..dar eu plangeam nu de durere, ci ca Adina mea a fugit si nu o mai gasim..
Am plecat pe urmele carutii..pe un drum ingust ca in padure..si dupa mult timp si mers, am gasit numai caruta..
Am inceput si mai tare sa tip ca nu imi gaseam surioara, ca au furat-o..sau a murit..Ce stiam eu !!Vroiam sa fie lg mine...
Era o iapa de 25 ani,care a fost lg tata de cd era manz..si normal sa tii ca si la un copil,si cu timpul face parte din tine din familie...
Am plecat acasa sperand sa vina, sa se intoarca, si eu sa imi cer scuze ca ziua ii refuzasem ceva iarba buna..doar ca s-o aiba seara cd se duce la culcare...Astea sunt sentimentelesi gandurile mele de atunci care sunt vii si acum in minte..
Auzi sa imi cer scuze unui cal.....dar...asa era...
A II zi in zori era in fata portii,dormea sub nuc..ravasita, hamurile rupte, si langa ochi zgariata,rana,carne vie...Nu mai conta am pupat-o, mangaiat-o..ca si cum ar fi fost om,,,dar cd ma uitam in ochii ei parca incerca sa spuna de ce a fugit, ce a auzit..si mai presus de toate de ce m-a lovit...

cred ca toate animalutele stiu ce vb noi, ce simtim si stiu cand le daruim iubire si atenti asemeni unor oameni...Adina mea a murit acum 8 ani si am fost aproape lesinat acd am citit scisoarea de la bunici.Chiar au si ingropat-o undeva in vale, departe de sat..si cu prima ocazie la tara, am fost cu tata si i-am dus flori...O pastrez in suflet mereu pe surioara mea..

va multumesc ca a existat si asa un subiect , mi-am adus aminte cu drag si cu lacrimi in ochi despre ceva drag...

Posted by: Diana Dec 9 2005, 09:34 PM

Capsunico, frumoasa povestea ta... si tu esti singura la parinti?
Saraca Adina... cum s-a speriat ea... Si bunicii mei aveau cai, insa pe vremea aceea eu eram prea mica.. imi aduc aminte de unul singur... il chema Pasarel... s-a prapadit saracu` la o saptamina dupa ce a murit bunicu, parca a simtit ca nu mai are stapin...
Sa ne gindim din cind in cind la animalutele pe care le-am iubit si n-o sa le uitam...
Asa sint tot timpul cu noi, in inimile noastre...
Acum Adina alearga pe alte cimpuri inverzite cu Pasarel alaturi... si-s fericiti...

Posted by: capsunica23 Dec 10 2005, 07:02 PM

sa stii...poate se iubesc mai au si vreun pui... ::)  :P

DA sunt singura la parinti...cea mai mare prostie posibila..Multe din viata mea se leaga de faptul ca mi-am dorit sa mai am si eu pe cineva,cd au vr ei nu s-a putut cd am vrut eu era tarziu..ca mama si-a pierdut degetele de la mana stg si ...i-a fost prea greu cred...

l-am avut pe buni bunica si animalele dragi de la tare , care atunci cd a venit vremea sa vin la scoaa si de aici nu am mai fugit...mi s-a rupt ceva din mine..

Posted by: Meg Jan 12 2006, 08:12 PM

sorin  :'(
(offtopic: te credeam mai tinerel.. :) )

iti admir curajul de a aduce fetita in casa FARA a da catelusa. gasesc o multime de mesaje p e net - dam pisica/catel,. motiv: bebe e pe drum. mi se pare o cruzime sa inlaturi animalul acela .. ca si cum ar fi o carpa sau o jucarie de care te-ai plictisit. au si ei suflete si sufera. nici eu nu am vrut sa dau pisica. si mai bine o iau cu mine la fac. decat sa o dau altcuiva.
felicitari!  :-*

Posted by: fortelady Jan 13 2006, 10:16 AM

eu nu mi-as da animalele din casa pt ca  "vine bebe". au toate vaccinurile la zi, se pot face examene separate pt toxoplasmoza (parca asa se numeste boala aia) , sunt deparazitati regulat... sunt si ele parte din familie, cum sa le dau la o parte?in plus, cateii mei sunt extrem de toleranti - cel mare, Fredi, a acceptat fara probleme orice pisica in  curte (atat timp cat s-a prins ca e a noastra), cateii mici care au fost adoptati intre timp :pe Igor, ciobanescul german pe care a trebuit sa il eutanasiem pt ca era foarte foarte bolnav, fara sanse de recuperare- l-a vegheat non stop cat a fost bolnav, mergea si il lingea, avea grija de el, venea la noi scheunand "ce are fratiorul meu? de ce nu se face bine? "si a vrut sa il "rupa" pe doctor cand a venit la eutanasie; pe Tasa a adoptat-o instantaneu, mai mare dragul sa il vezi cu gagalicea dupa el - acum gagalicea e ditamai magareata, dar tot de el asculta - e foarte comic sa o vezi cum sta si se uita la el si cate gesturi si atitudini a invatat de la el (spalat pe fata cu labutele, comenzile simple, mersul cu stapanul pe strada; cand nu e sigura daca trebe sa latre sau nu o vad cum se uita la Fredi- daca el e linistit, se linisteste si ea; daca el e agitat, imediat o vad ca se schimba...); la randul ei - Tasha se joaca cu matzele din curte, le 'spala' - nu stiu cat de incantati sunt motanii dar nu reactioneaza urat -  alearga cu ele, 'vorbesc' -ea scheauna intr-un anumit fel, ei miorlaie a joaca... si nici unul nu e agresiv cu copiii, dimpotriva- sunt extrem de jucausi si de lipiciosi

Posted by: Diana Jan 14 2006, 11:06 PM

Si mai responsabili, Sorine, si mai responsabili...

Mi-ai mai trimis una de mult cu Banditu` si cu Shoco...
Banditu` era topit, Shoco ii pusese capul in poala si il privea... si Banditu` o mingiia... mai ai poza aceea ?

Daca nu te superi, o sa pun eu poza ... pentru mine asta e dragoste adevarata...
Nu te superi, o am de mai bine de un an... si nu renunt la ea. :

Posted by: Meg Jan 23 2006, 11:41 PM

fetelor.. nu mai pot de dorul pisicii meleee  :'( :'( :'( si pana cand iau alta mai trebuie sa treaca vreo 2 sapt  :'(

Posted by: Meg Jan 29 2006, 11:08 PM

:-* Sorin. sunt foarte frumoase amandoua :) imi place pozele astea.
si nu fi trist  Luna inca traieste in sufletele voastre si asta e mare lucru.

Posted by: Meg Jan 29 2006, 11:37 PM

si mie mi se par celelalte pisici inferioare.. numa' a mea e printesa  ::) 8)

Posted by: Diana Feb 11 2006, 03:38 AM

Nu stiu cine a scris rindurile de mai jos... Nu sint ale mele...
Dar au legatura cu subiectul
Si mi-au placut atit de mult, incit am considerat ca trebuie sa le cititi si voi...
Veti intelege de ce...


...Exista un pod care uneste Cerul si Pamantul. Se numeste Podul Curcubeu pentru ca are multe culori.
Chiar de aceasta parte a Podului Curcubeu, este un tinut de pajisti, dealuri si vai, cu iarba verde peste tot.
Cand un animal iubit moare, el se duce in acest loc. Exista mereu mancare si apa si vremea este calda, de primavara. Acele animale batrane si bolnave sunt tinere din nou. Acelea care au fost mutilate sunt acum intregi din nou. Se joaca toata ziua unele cu celelalte.
Dar lipseste ceva. Ele nu sunt impreuna cu acea persoana speciala care le iubea pe pamant. Asa ca in fiecare zi se joaca si alearga, pana cand vine o zi cand una din ele se opreste deodata din joaca si se uita in sus. Nasul ii freamata, urechile sunt incordate, ochii ii sunt nemiscati, si acel animal deodata o ia la fuga din acel grup.
Ai fost zarit, si tu impreuna cu specialul tau prieten va intalniti, va imbratisati intr-o uniune vesela, pentru a nu mai fi niciodata despartiti. Fata ta este linsa iar si iar; mainile tale mangaie iar capul iubit, si te uiti din nou in ochii animalului tau de incredere, plecat de mult din viata ta dar niciodata absent din inima ta.
Apoi treci Podul Curcubeu impreuna cu el, pentru a nu mai fi niciodata despartiti.

Stiu ca acel pod exista...

Posted by: Meg Feb 11 2006, 02:27 PM

..nu veti mai fi despartiti. nu inteleg asta. daca animalul nu mai este, adica a murit, cand te vei intalni cu el pentru a fi impreuna?

Posted by: Diana Feb 11 2006, 07:15 PM

Cind vom trece si noi "dincolo", Meg...

Posted by: Meg Feb 12 2006, 08:55 PM

ma gandeam eu. dar asta ar insemna ca oamenii (sau o parte din ei), lasandu-si forma pamanteasca, sa traiasca impreuna cu animalele lor. si nu am auzit nicaieri in bbiblie ca oamenii si animalele vor sta la un loc 'pe lumea celalalta'.
???

Posted by: Diana Feb 12 2006, 11:46 PM

Meg, mie cel putin mi se pare inimaginabil ca oamenii, pacatosi prin natura lor, sa fie primiti in Rai, iar animalele, nevinovate prin definitie, nu.
Era doar o poveste frumoasa in care mie, personal, imi place sa cred.
Pentru ca e frumoasa si pentru ca nu as suporta gindul ca nu imi voi mai revedea prietenii necuvintatori "dincolo".
Prefer sa cred ca Judi ma asteapta si dupa cei voi trece de "podul curcubeu" ne vom juca iar... ca pe vremuri...
Spune-i infantilism, insa asta simt.

Posted by: Meg Feb 13 2006, 01:21 PM

Diana, intr-adevar, am mers mai departe decat trebuia.
E foarte frumoasa si plina de speranta povestea ta.

:-*

Posted by: Diana Feb 14 2006, 01:10 AM

Stai linistita, Meg, nu e bai.
:pupaceala:

Posted by: MonicutzaB Feb 17 2006, 12:46 PM

diana, stii ce frica mi-a fost sa citesc subiectul asta! imi era tare frica de amintirile triste si aveam dreptate. ti-am citit povestea si imi vine sa plang rau ... imi aminteste prea mult de baiatul meu ...
am avut un boxer ... a fost viata mea.
nici  nu pot sa zic ca relatia dintre noi era cea tipica de stapan-caine pentru ca intotdeauna am simtit ca suntem egali iar de multe ori avea el grija de mine si ma proteja.
nu cred ca mi-a stiut vreodata de frica dar ne-am inteles intotdeauna, parca nici nu trebuia sa-i spun ceva ca el stia ce vreau.  :offtopic: prin unele carti se spune ca boxeri sunt rasa aproape perfecta, iar eu sunt total de acord. 
cea mai fericita zi din viata mea a fost ziua in care l-am adus acasa. e amintirea mea cea draga, la care ma intorc mereu atunci cand mi-e greu.
in mai 2004 s-a dus, dupa ce ne-am chinuit aproape 2 ani, cu vizite aproape zilnice la veterinar. avea 13 ani, ceea ce pentru un boxer e destul de mult iar veterniarul imi spune si acum ca fara mine nu ar fi rezistat atat.
zile in sir dupa imi parea rau cand ma trezeam dimineata pentru ca simteam ca nu mai am nici un motiv sa traiesc. unora li se poate parea patetic dar asta e. inca, dupa aproape 2 ani, nu ma pot obisnui cu faptul ca nu o sa-l mai vad, cel putin nu prea curand, pentru ca asa mult vreau sa cred ca o sa ne regasim candva! vreau asa mult, diana, ca fragmentul acela pe care l-ai reprodus tu sa fie adevarat!!!
ma gandesc in fiecare zi la el, sunt atatea lucruri care imi amintesc de el ... si in fiecare zi ma minunez cum de am avut norocul sa fie al meu! stiu ca a avut o viata buna si asta imi da mai multa putere.
ma mai bucur si pentru ca, in sfarsit, pot sa-mi amintesc lucrurile frumoase si nu doar cum m-a asteptat (eram plecata din tara) ca sa-mi moara in brate.

daca v-am deprimat, imi pare tare rau si sper sa ma iertati.

Posted by: Diana Feb 17 2006, 11:00 PM

Monica, pe tine te-a asteptat, pe mine nu a putut... Nu e patetic, e normal. Si mie mi se rupe inima cind ma gindesc la Judi, desi au trecut ani... Nu pot si nu vreau sa o uit.

Cine a iubit o data un animalut, nu il va uita.
Pentru ca toate animalutele sint perfecte.
Oamenii, nu, insa aceste suflete nevinovate, da.

Cine a iubit o data un animalut, va astepta sa treaca "podul curcubeu"... asa cum asteptam si noi.
Si pina atunci nu trebuie sa ii uitam pe prietenii nostri necuvintatori, pentru ca in acest fel traiesc in inimile noastre.
Nu trebuie sa fii trista.
Sint sigura ca "baietelul" tau se joaca acum cu "fetita" mea si se simt bine impreuna, asteptindu-ne cuminti.

Posted by: MonicutzaB Feb 20 2006, 09:01 AM

Diana, nu am cuvinte sa-ti multumesc pentru vorbele frumoase.  :pupaceala: si  :floricele:

o saptamana frumoasa!

Posted by: ZIBBA Feb 6 2007, 12:18 PM

vad ca toata lumea povesteteste ceva despre animalutzul lui...hai sa va povestesc si eu depre PUFFY... ca asa se cheama catelusa pe care tocmai ati vazut-o...i-am spus asa ca nu raspundea la nici un alt nume...si era destul de mare avea cam un an...cand am gasit-o...
mare fericire pe capul ei cand a mers la mine acasa...cum pe vremea aia stateam intr-un camin studentrsc nu puteam s-o tin cu mine...asa ca am plasat-o la ai mei...unde au inceput boacanele...fiind caine de vanatoare, a sarit gardul la niste vecini chiar in noaptea de Craciun...impreuna cu ceilalti doi pe care ii aveam...o femela boxer si un ciobanesc german...si au omorat nici mai mult nici mai putin de 30 de gaini la doi vecini...ne-am pomenit cu politia la usa si cu vecinii...ai mei foc si para...ca stiau ca ea e vinovata ,nu era prima tentativa ...a trebuit sa ma mut din camin...sa imi inkiriez o garsoniera ca s-o pot lua cu mine...
acum vreo 2 ani jumate,tot iarna...s-a imbolnavit...am crezut ca racit...cand m-am dus cu ea la vet...mi-a dat verdictul:boala lu carre sau pe romaneste ,jigodie...de unde ?nu stiu...ca era vaccinata...insa doctorul mi-a spus,ca au venit caini din afara si au adus alte tulpini de virus...solutia?eutanasie...am crezut ca mor...boala era groaznica...ii paralizasera picioarele din spate...avea rani pe cornee...ajunsese un sac de piele si oase...si mi-am zis:eu de omorat nu pot...asa ca fac tot posibilul...am cautat pe net...peste tot aceleasi pesimiste kestii...si m-am gandit ca fiind un virus...trebuie sa raspunda la ceva...am luat cele mai puternice antibiotice umane...vitamine...medicamente neurologice...pt.fiecare simtom cate ceva...eram ca la spiatl..o luna jumatate am umflat-o de perfuzii si injectii...nu zicea nici pas...cand ma vedea ca ma apropii doar inkidea okii...vreau sa va spun ca in acea perioada nu aveam bani nicide paine...ma mai milogeam de mama si dupa acest timp...a inceput sa isi revina...sa mearga usurel...impleticit...dar mergea...sa manace un pic...refacerea a mai durat vreo 2 luni...insa a juns cum ati vazut-o...cand m-am dus cu ea la veterinar...doctorului nu-i venea sa creada...o poveste cu happy-end...
aaa...si trebuie sa mentionez ca este si caine de salvare...am fost cu ea in echipa centrului de educare canina craiova,eu eram si medicul ekipei...si am participat la diverse actiuni demonstrative,cat si reale...daca va amintiti de baietelul pierdut in zona manastirii cocos din tulcea...noi doua am facut parte din ekipa de cautare ...din pacate baietelul nu a fost gasit...iar cand l-au gasit...inca viu...dupa 2 saptamani...a murit in drum spre spital ...chestia este ca nu numai eu,ci si restul ekipei,mass-media...politia,credea si se si cerceteaza cred...ca a fost rapit si tinut undeva...nu vreau sa spun mai multe...in fine...pacat de el...micutzul...

Posted by: melyjoana@yahoo.com Feb 24 2007, 11:44 AM

Sentimentele voastre sunt minunate!Citindu-le mă simt şi mai vinovată de ceea ce am făcut.Ştiu că mă veţi critica dar am să vă spun pe scurt de ce.Ne-am dorit din tot sufletul un prietenuţ-un cuţ-cum îi spunem noi.Toţi din familie iubim câinii la modul profund chiar.Locuim la bloc,lucru care nu ne-a împiedicat să ne cumpărăm cuţ.Astfel am cumpărat-o pe Daly,aşa i-am pus numele.Am greşit puţin în alegere deoarece avea doi ani şi nu ne-am gândit că s-ar putea să nu se acomodeze la bloc,trăind până atunci la curte.Nu făcea prostii,la vârsta asta nu mai sunt aşa zvăpăiaţi,am iubit-o şi am crezut că asta poate compensa libertatea care o conferă curtea.Mai apăreau probleme când vroiam să o luăm cu noi la pescuit.S-a speriat tare de maşină când a adus-o soţul meu.Vedeam în ochii ei disperarea când ,mai mult forţat,o urcam în maşină.Ajunşi la destinaţie,ţin-te frate,unde era mai mare noroiul,acolo se tăvălea.O spălam eu înainte de plecare dar până ajungea la baia cu şampon-pe care nu o prea agrea-vă daţi seama ce ,,parfum,,avea.Am spus -pe scurt-şi unte că nu mă mai opresc.Ne e tare dor de ea şi cred că de aceea ador măcar să mai povestesc.În final am hotărât să o dăm unor cunoştinţe care locuiau la casă,deci avea curte.Am totuşi linişte pentru că ştiu că este iubită,are libertatea cu care era obişnuită şi sunt şi copii în acea familie,deci joacă!Nu pot să nu spun câtă bucurie,fericire,râsete şi armonie-parcă ne unea,ne făcea să fim mai aproape toţi-era atunci!Ne dorim mult un cuţ şi ne vom lua dar ,asta nu înseamnâ că o v-a înlocui pe Daly.Este poate chiar mai mult decât între oameni,pe fiecare îl iubeşti pentru ceea ce este,iubirea nu se poate înlocui!
De data asta vom fi mai atenţi.Ne orientăm spre un puiuţ pe care să-l obişnuim de mic cu viaţa pe care o va avea de trăit alături de noi şi care cu siguranţă va fi plină de iubire!
Ştiu că mă veţi judeca dar,poate primesc şi înţelegere!Mulţumesc pentru orice răspuns voi primi!Toate bune!

Posted by: ZIBBA Feb 24 2007, 02:02 PM

draga mea,nu cred ca te va judeca nimeni ...pentru ca nu ar avea de ce...si cateaua mea a trait la curte ...acum sta cu mine intr-un apartament...si o vad eu ca duce lipsa alergatului libera ori de cate ori vrea,,,asa ca ,cu prima o cazie cand ajung la ai mei care locuiesc la curte o voi lasa la ei,stiind ca ii va fi mai bine...va dormi in casa cu ei dar stiu ca fiind un caine activ ii va fi mult mai bine acolo,kiar daca am sa mor de dorul ei,mai ales ca am s-o vad o data sau de doua ori pe an...
si a mea a avut probleme cu masina la inceput...ii era frica si pe deasupra ...vomita...am luat-o odata cu taxi,sa ma duc in parc...si a vomitat de 2 ori...vreau sa spun ca a fost un circ total...i-am curatat aluia masina...si cand curatam...taximetristul se tinea de un gard si vomita si el...dar saracu'nu s-a suparat... daca iti iei alt caine...ia-ti unul de talie mica...e perfetc pt.apartament...si nu necesita multa miscare...
sa auzim de bine!

Posted by: melyjoana@yahoo.com Feb 27 2007, 01:22 PM

Mulţumesc pentru clemenţă!Ai dreptate în privinţa unui cuţ de talie mică ,doar că tocmai aici e problema,noi vrem să fie de talie medie poate chiar mai mare.Daly este Koker Spaniel.Soţul meu tare mult ar vrea un Labrador.Ştim că au un preţ destul de mare şi de aceea întârziem puţin cu hotărârea.Fiica mea me-a spus să mergem la ,,Dansez pentru tine,,să câştigăm pentru ai putea cumpăra un prietenuţ.Ba chiar a spus că va contribui adunând bănuţii din alocaţia de la şcoală/nu-şi poate imagina cât costă/.Ei lasă că ne vom descurca noi cumva.Pentru copii este minunat.Pe lângă joacă dezvoltă foarte mult spiritul sacrificiului,iubirii necondiţionate, altruismul , responsabilităţile şi poate încă multe alte astfel de trăiri.Răbdare ,toate se întâmplă atunci când şi cum trebuie!Toate bune!

Posted by: ZIBBA Feb 27 2007, 05:08 PM

Draga,mely...sunt perfect de acord cu tine...si mie imi plac cainii medie-mare...daca imi spuneai acum vreo luna...ti-as fi facut rost de un labrador...gratis...parintii mei au o femela de labrador...de fapt eu am primit-o cadou acum 4ani de la niste prieteni de ai mei...insa cum eu o aveam deja pe puffy,am dus-o pe yara,caci asa se cheama ...la curte la ai mei...e de cea mai nobila rasa,are un pedigree impresionant,pacat ca sta degeaba...acum vreo 3 luni a fatat,dar ai mei i-au dat la prieteni...daca nu iti iei pana va fata din nou...te anunt---kestia este ca ea locuieste cu dino,un ciobanesc german si el este tatal mereu...
a fatat de 2 ori...unul din pui a ajuns in olanda...este superb...are moaca de labrador,numai ca este un pic mai inalt...
si mai trebuia sa te duci sa il iei de la bals,langa craiova...in fine,poate altadata...

Posted by: melyjoana@yahoo.com Mar 2 2007, 11:34 AM

QUOTE(ZIBBA @ Feb 27 2007, 05:08 PM)

draga,mely...sunt perfect de acord cu tine...si mie imi plac cainii medie-mare...daca imi spuneai acum vreo luna...ti-as fi facut rost de un labrador...gratis...parintii mei au o femela de labrador...de fapt eu am primit-o cadou acum 4ani de la niste prieteni de ai mei...insa cum eu o aveam deja pe puffy,am dus-o pe yara,caci asa se cheama ...la curte la ai mei...e de cea mai nobila rasa,are un pedigree impresionant,pacat ca sta degeaba...acum vreo 3 luni a fatat,dar ai mei i-au dat la prieteni...daca nu iti iei pana va fata din nou...te anunt---kestia este ca ea locuieste cu dino,un ciobanesc german si el este tatal mereu...
a fatat de 2 ori...unul din pui a ajuns in olanda...este superb...are moaca de labrador,numai ca este un pic mai inalt...
si mai trebuia sa te duci sa il iei de la bals,langa craiova...in fine,poate altadata...

Posted by: ZIBBA Mar 2 2007, 12:05 PM

draga mea,uite putem vorbi mai multe pe messenger sau pe mail...eu am sa iti trimit si poze cu pufa mea ,dar vezi ca am pus si in topicul cu pozele animalutelor noastre...din cate imi dau seama nick-ul tau de aici e si adresa de mail...azi am sa iti trimit unul...
eu sunt innebunita dupa animale si vreau sa iti spun ca as ajuta cu mare drag pe oricine...si mai ales cand vad ca exista persoane care sunt pe aceeasi lungime de unda cu mine...
o primavara frumoasa iti doresc si tie si intregii tale familii!
sper ca in cat mai scurt timp sa pot face o bucurie unei familii frumoase!

Posted by: ioanat Mar 12 2007, 10:41 PM

Am intrat si am citit cu lacrimi povestea ta Diana.
Imi aduc aminte ca in ´95 mi-am luat primul catel,dupa ce ai de zile ma rugasem de parintii mei sa-mi ia unul.Mama nu era in tara,cand a aflat nu prea i-a convenit,a vrut sa-l dau,dar a ajuns sa-l indrageasca pe Shaq.Era cu dog german,care din pacate nu a trait decat 4 luni.Il asezeam seara in cosulet ,dar venea in pat intre mine si mama.Nici acum nu stiu caza mortii,dr miau spus ca a fost ceva genetic, 2 sapt zi de zi de ate 2 ori/zi mergeam sa-i fac perfuzii.Il luam in brate si luam troleul din Dr taberei in Armeneasca cu el,am incercat sa fac tot posibilul sa-l salvez,dar din pacate mi-a murit in brate intr-o noapte cand tocmai ieseam pe usa sa ma duc de urgenta cu el la dr.Am plans mult dupa el, plangeam cand vedeam cateii pe strada,plang si acum.
Dupa ce m-am maritat am avut pisicute , acum am puii de la primele pisici,pui care anul asta fac 9 ani si de care imi e un dor nebun.E aproape un an de cand am plecat de acasa si abia astept sa ma intorc sa le iau cu mine,fiinca casa fara ele mi se pare goala si trista.
Intre timp am adoptat de pe strada un alt catel(asta acum 6 ani) pe care l-am tinut in casa pana i-am facut toate vaccinurile,dar pe care din pacate nu puteam sa-l tinem intr-un ap cu 2 cam unde mai aveam si pisciutele.Era un zvapaiat,adora sa sea afara, sa alerge, lui dimineata nu-i ajungea 1 ora de stat in parc.La tara mai aveam o catea, un lup de vreo 10 ani,s-au inteles f bine si chiar a suferit cand a murit, abia a putut sa o ia de langa el mama ca sa o poata ingropa.Dupa un an am mai gasit o catelusa, am dus-o si pe ea la tara, dupa un alt an au facut 3 puiuti,pe care din pacate nu aveam cum sa-i mai tinem si i-am dat,dar am ramas cu adultii.Asa ca si tine Diana,nu am putut fi alturi de Skip al meu,sa-l fac bine, sa ma ingrijesc de el, asa ca din pacate inca un suflet iubit a plecat dintre noi.La numai 5 anisori Skipuleanul meu a plecat intr-o lume mai buna.
Cateaua nu am cum sa o aduc aici, ea oricum e fricoasa de masina,e obisnuita in lumea ei de la tara, unde latra pe oricine intra in curte si cand ma vede se arcuieste toata de bucurie,dar din pacate daca o scoti din mediul ei e destul de fricoasa.
Dar mi.-am promis si eu si sotul ca pana la vara sa ajungem in tara si sa ne luam pisicile langa noi.Ele sunt copilasii nostrii si chiar daca as avea un bebe nu le-as da.Ne-au lumina de atatea ori zilele inorate si ne-au adus zambetul pe buze oricat de tristi am fi fost.http://http://pets.webshots.com/photo/1109583559047759471lnttis - ele sunt iubitele mele

Posted by: kary_pink Mar 15 2007, 12:45 PM

Azi printesa mea implineste 6 ani...La Multi Ani Tigruta
Sunt departe de ea dar mi-e aproape de suflet...am primit-o cand era doar o mogaldeata...

Posted by: Maàt Jun 2 2007, 09:24 PM

Ieri s-au implinit 5 ani de cind Judicut a plecat intre noi. Judicut, nu te-am uitat...

Posted by: fortelady Sep 24 2007, 05:57 PM

Ei... dragii nostri companioni cu patru labute sau cu aripioare nu mai sunt alaturi de noi.


THE RAINBOW BRIDGE STORY

There is a bridge connecting Heaven and Earth. It is called the Rainbow Bridge because of its many colors. Just this side of Rainbow Bridge is a special land.
When an animal dies that has been especially close to someone here, that pet goes to Rainbow Bridge. There are meadows and hills and valleys with lush green grass for all of our special friends, so they can run and play together. There is plenty of food and water and sunshine, and our friends are warm and comfortable. All the animals who have been ill and old are restored to health and vigor; those who were hurt or maimed are made whole and strong again...just as we remember them in our dreams of days and times gone by.

The animals are happy and content, except for one small thing. They miss someone very special to them, who had to be left behind.

They all run and play together, but the day comes when one suddenly stops and looks into the distance. The bright eyes are intent, the nose twitches and the eager body quivers. Suddenly, this one breaks away from the group, flying over the green grass, legs carrying them faster and faster.

YOU have been spotted and when you and your special friend finally meet, you cling together in joyous reunion, NEVER to be parted again! The happy kisses rain upon your face. Your hands again caress the beloved head and you look once more into the trusting eyes of your pet...so long gone from your life, but never absent from your heart.

Then, you cross the Rainbow Bridge together...never again to be separated.

Azi am aflat ca unul dintre cei mai vechi si dragi amici de-ai mei si-a pierdut azi noapte motanul, in urma unui blocaj renal.
Deschid acest topic pentru el... si pentru sufletele cu patru labute care nu mai sunt de mult alaturi de mine - Igor, Bandut (numele lui il poarta acum Bandi al nostru), Gina, Attilla, Dic, Osca,Mitzi...
Sper din suflet sa nu fie nevoie sa mai scriem aici.

Posted by: happyCat Mar 21 2008, 07:31 PM

Salut, pe mine ma cheama Oscar si m-am nascut in Anglia, in 1990.
Asa aratam eu cand eram mai mic....
Si asa aratam eu cand eram adolescent. Ehh, eram tanar si rebel...
Tatal meu e arhitect, sau cel putin asa crede el Fara mine n-ar putea sa faca nimic. Iata cum am contribuit eu la marile lui proiecte. I look very busy and important.
Ce sa va mai spun despre mine...? A, mi-am amintit. Eu acum nu mai sunt printre voi, dar va privesc pe toti de aici de sus... De aici se vede marea, lacul si dealurile de jur imprejur...Si acolo jos, se vede casa in care locuieste tatal meu.
De aici vad cum se schimba anotipurile, vad norii si ploaia, vad curcubeul si pasarile cerului.
E multa liniste aici, e cald si e atat de frumos....asa ca nu ma pot abtine sa mai trag un pui de somn. Purrrrr...purrr...purrrr


....In memoria lui Oscar, motanul nostru drag, care acum nu mai este printre noi.

Posted by: misssn7 Mar 21 2008, 07:34 PM

Ce poveste frumoasa, pacat ca finalul e trist, asa-i viata undeva se termina.

Posted by: kalua Mar 21 2008, 07:38 PM

M-au dat lacrimile, happy!
Ce frumos si impacata ai scris!

Posted by: happyCat Mar 21 2008, 07:42 PM

Si mie mi-au dat lacrimile...

Posted by: Maàt Mar 21 2008, 07:44 PM

... si mie...

Posted by: Fanny Mar 21 2008, 07:45 PM

Eu am plans de-adevaratelea!
Ce e important e ca ingerasul Oscar o sa ramana mereu in inimile voastre.

Posted by: contraste Mar 22 2008, 07:14 AM

Dragii mei, acum am descoperit topicul....
Eu din copilarie am avut in jurul meu multe animalute, catei, pisicei, zburatoare...
Este firesc sa ma fi parasit multi dintre acestia, pentru ca viata lor pamanteasca este scurta...
Poate alta data va voi spune ceva povesti, cu "a fost odata". Acum sunt eu insami tare trista si obosita si nu pot.

Cu drag!

Posted by: lorelay Apr 19 2008, 09:46 PM

Aoleu Maàt, te gandesti prea departe!Mi se face pielea gaina!
Daca tot e vorba sa ne intalnim vreodata cu cei dragi(chiar si prietenii fara cuvinte) pe care i-am pierdut,(si sper din tot sufletul sa se intample asta),
doresc sa fie cat mai tarzu posibil!
Sa ne bucuram de fiecare miime de secunda traita pe acest pamant, alaturi de cei dragi, prieteni, chiar si de dusmani!
Numai sanatosi sa fim!
Sper sa nu va sperii !
Sunt poate cam dura cu realitate?

Posted by: Maàt Jul 25 2008, 07:39 PM

Posted by: Fanny Jul 25 2008, 07:55 PM

Superba parabola!

Posted by: Lexie Jul 25 2008, 07:59 PM

Foarte faina parabola, mi-a placut! (s-a strecurat si o greseala pe acolo "Scuza-ti-ma, unde ma aflu?"... e o cratima in plus )

Posted by: Maàt Jul 25 2008, 08:07 PM

Posted by: albinuza Jul 25 2008, 08:45 PM

Cred ca nu iti dai seama cum bocesc!!! nu mai pot sa respir!!

Posted by: Maàt Jul 25 2008, 08:52 PM

Am bocit si eu . Si-acum am un nod in git.In ultima vreme imi amintesc des de judicuta mea. Si mi-i dor si de bonicel ca nu am vazut-o de un an...

Posted by: albinuza Jul 25 2008, 08:56 PM

eu ma gandesc la Rona mea. nici eu nu am mai vazut-o de la sarbatori.

Posted by: Ice_qween Aug 23 2008, 10:46 AM

giony al meu nu mai e a murit alaltaieri s-a intamplat si de atunci plang non-stop.Il vreau inapoi,viata e urata fara el

Posted by: Maàt Aug 23 2008, 11:35 AM

Ce-a patit?

Posted by: 3A Aug 23 2008, 03:53 PM

Ice, imi pare tare rau.... pentru pierderea ta...

Al meu a fost stricat la burta si lesinat nitel de boala si tot eram terminata de grija lui...

Offf, nu ma pricep sa zic cuvinte de imbarbatare...

Posted by: arinela Aug 23 2008, 05:07 PM

Imi pare rau de Giony
Ice...imi inchipui cum te simti

Posted by: kary_pink Aug 23 2008, 05:20 PM

Ufff nu am sa inteleg niciodata anumite ale vietii, imi pare rau Ice pentru pierdere. Bietul Giony macar a fost fericit cat a fost langa tine.

Imi amintesc de Achi, un motan aciuat pe langa casa exului. Cand a venit la noi era slab si plin de raie, nu desluseam nici culoarea blanitei, atat de prapadit era. Nu va spun ce motan mare si frumos a devenit. De la 1 kg si toate sansele sa moara ajunsese mai mare ca un caine pechinez, avea 7kg!!! El era regele curtii si era foarte fericit. Asta pana cand intr-o zi urata un caine l-a muscat rau si l-a omorat. Nu am inteles niciodata de ce i s-a dat sansa sa aiba parte de fericire pentru ca mai apoi sa moara.

Posted by: danati Aug 23 2008, 09:00 PM

....pare tare rau, Ice ! Sunt si eu alaturi de tine,

Posted by: Ice_qween Aug 24 2008, 11:27 AM

Multumesc mult fetelor .Mi-e tare teama ca nu o sa reusesc sa imi revin .Daca ma credeti nici nu mai suport casa asta....tot caut motive sa plec si vin noaptea tarziu numai sa nu stau aici.Ma gandesc non-stop la el si imi dau lacrimile si pe strada cand vb cineva cu mine nu ma pot concentra,de multe ori nici nu aud ce imi spune.Nu stiu ce o sa ma fac fara el....era singura mea bucurie .Ieri mi-a adus socrul meu cadou o pisicuta neagra ...ce credea el....ca daca este tot neagra il va inlocui pe giony al meu .Eu cand am vazut-o am inceput sa plang si nici nu am mai auzit ce mi-a spus si pana sa ma dezmeticesc el plecase deja.Eu nu mai vreau alta pisica...il am pe benny acum si nu mai vroiam alta.Oricum nici una nu il va inlocui ncd pe giony nici una nu va fi ca si el nici macar pe jumatate.Era atat de special .Si asta ma doare si pe mine....era atat de frumos,de iubit,de fericit....avea tot ce si-ar dori o pisicuta si...de ce el? de cand ne-am mutat la casa asta era cel mai fericit,numai cand ma vedea incepea sa toarca si ma pupa de 100 de ori .Nu stiu ce o sa ma fac fara el...
Si sa va spun si ce a patit ....era in curte si a iesit pana in fata casei si nu stiu cum au reusit sa il prinda cainii vagabonzi...erau vreo 5 eu am auzit din casa si am iesit reped,dar unul dintre caini l-a luat in gura si a fugit cu el eu am fugit dupa ei,dar nu am reusit sa ii prind...si era si prea tarziu oricum .benny a fugit dupa ei...probabil sa il salveze pe fratiorul lui si l-am luat repede ca altfel mi-l lua si pe el .A fost groaznic....tot scena aia imi vine in minte,nu pot uita .Si fix cu cateva minute iesisem eu sa vad ce fac si erau la usa si atunci am intrat in casa sa le pregatesc mancarea....
Scuze ca am scris asa de mult,dar simt nevoia sa vb cu cineva....sa ma descarc pt ca sotului meu nu ii pot spune atatea ca si pe el il doare si nu vreau sa stie in ce hal sunt si sa sufere,desi se vede pe mine....nici macar un zambet nu pot schita,am fata impietrita pur si simplu .

Posted by: Fanny Aug 24 2008, 11:52 AM

E ingrozitor ce s-a intamplat. Imi pare tare rau.

Posted by: Maàt Aug 24 2008, 12:09 PM

Vai de mine! Eu iubesc ciinii (ca de-aia am doi!) dar ce se intimpla la noi in tara cu ciinii comunitari nu e normal, nu e ok, nu e nicicum.
Si idiotii de la ecarisaj iau numai cateii cuminti, total neagresivi, de cei rai nu se ocupa deloc (cretinii astia sint platiti din banii nostri)!
In fata blocului din 3 ciini comunitari, acum am vreo 8 si doi dintre ei sint extrem de agresivi, mi-i si frica uneori sa ies si cu Boni sau cu Ara! Seara e o haita intreaga, nu se poate trece din cauza lor, latra si sar sa muste ! Fix de-aiurea!
Si sa nu mai spun ca unul dintre ei e corcitura de husky - si exista un cretin cu husky in zona!
E clar ca si-a pus catelul sa se imperecheze cu o maidaneza!
Si dupa aia tot el va urla ca, vezi dom`le, s-au inmultit comunitarii si nu poate iesi cu ciinele la plimbare!
Nu mai pot de nervi - si ce a spus Ice m-a pornit si mai tare !

Posted by: Fanny Aug 24 2008, 12:20 PM

Imi dau seama ca n-am mai vazut de o saptamana pisicuta blocului sau puiul ei. Sper sa se ascunda in zonele mai umbroase. E musai sa alu ce s-a intamplat cu ei.

Ice, cred ca cel mai bine e sa vorbesti cu sotul tau despre aceasta experienta. Este o durere comuna si n-are rost sa suferiti fiecare in tacere. Cat despre animalut de inlocuire eu sunt de acord cu ideea. Stiu ca ti se pare ca niciunul nu va fi ca cel pe care l-ai pierdut, dar e important sa-i dai o sansa si acestuia. Iti va intra in suflet, cu siguranta.

Sunt curioasa sa stiu daca exista metode sa-i educi pe micuti (pui) astfel incat sa inteleaga ce pericole ii pasc si cum sa se protejeze.

Posted by: Ice_qween Aug 24 2008, 12:25 PM

Si mie mi-e frica sa ies din curte.Daca nu poate veni sotul meu sa ma duca cu masina eu nu pot sa ies singura.Sunt f multi si cativa sunt ff mari,cat un vitel.Si vad ca lumea le mai da si mancare,sa se imulteasca si mai si...Si eu iubesc cainii,insa dupa ce am patit acum nu suport nici sa aud latrat de caine .Ma gandeam sa sun undeva sa vina sa ii ia ca sunt prea multi si prea rai.Ii iubesti...ok,ti-e drag de ei,dar nici sa iti fie teama sa iesi din casa.
Fanny...nu stiu daca este o idee buna.Ma simt si foarte aiurea...abia s-a dus Giony al meu si eu am altul in loc.Chiar daca nu am vrut eu.Plus ca mi-e frica,nu mai sunt in stare sa trec prin asa ceva.Voi ramane cu un gol imens pe viata asta e clar.De asta am zis ca nu mai vreau animale,sa nu mai sufar.
Cat despre educat la caini mai merge,dar la pisici nu prea .Eu i-am tot certat daca vroiau sa iasa din curte,chiar luasem o jordita si le dadeam incet la fund,dar nu le-a pasat.Oricum stateau in majoritatea timpului in curte,dar......Sotul meu spune sa faca un tarc,ca si pt caini si sa puna si acoperis ceva sa nu poata iesi si sa ii lasam acolo sa se joace.Pt ca sincera sa fiu mi-e frica sa ii scot in curte.Pe Benny nu l-am mai lasat sa calce afara de cand s-a intamplat.Nici cu mine pt ca fuge,se joaca si poate iese putin prin gard si intr-o clipa se poate intampla nenorocirea.Asa ca ii tin doar in casa,dar el tot sare la geam si miauna ca vrea afara

Posted by: Fanny Aug 24 2008, 01:09 PM

Dar voi in ce zona stati mai exact? Ma gandesc ca o plangere a intregii comunitati la politie sau la primarie ar trebui sa miste ceva. Ideea este sa fiti uniti.

PS: N-aveti o gradinita imprejmuita, unde sa se poata juca linistiti si de unde sa nu poata evada? Stiu si eu ca bataia cu batzul sau ziarul facut sul nu functioneaza de niciun fel pe pisici. Rezultate bune are cateodata cearta. Dar daca nu intelege din prima, nu poti sta tot timpul cu gura pe animalut ca sa priceapa. Cand am pus intrebarea ma refeream la metode mai subtile.

Posted by: Ice_qween Aug 24 2008, 01:21 PM

Pai tocmai,ca nu stam intr-o zona de lepadat....ci intr-una rezidentiala.Pana si terenul din fata casei este proprietate privata...si acolo l-au prins pe Giony al meu.Ma gandeam sa merg la primarie si sa le spun lucrul asta.Dar am fi doar noi singuri pt ca de restul vecinilor nu stiu.Cum nu ne-am mutat de mult nu ii cunoastem,doar pe 2 si aia le dau de mancare la caini.Am auzit ca au prins alta pisica,dar nu stiu daca avea stapan,desi precis avea pt ca nu sunt din astea vagaboande pe aici,insa nu stiu a cui o fi fost sa merg sa vb cu stapanu. Avem gard,dar il sar pisicile in 2 sec .Am uitat sa va spun ca mai au si pui cainii astia si din cate vad tot din aia ce cresc mari de tot.Si adulti cred ca sunt vreo 10.Chiar maine voi merge la primarie,credeti ca daca sunt doar eu singura nu rezolv nimic?

Posted by: Fanny Aug 24 2008, 01:44 PM

Din experienta mea, grupul e mai puternic decat un singur om, dar asta nu inseamna ca nu poti rezolva situatia chiar si fara suportul vecinilor. Imi tin pumnii sa iasa foarte bine.
Daca ai cum, intereseaza-te si prin imprejurimi. Sigur situatia asta nemultumeste mai multa lume.

Posted by: Ice_qween Aug 24 2008, 02:07 PM

Pana acum e foarte cuminte,sta tot in brate si toarce.A tors din prima clipa cand am luat-o in brate.Si stie sa dea si pusi.Dar e tare timida...nici nevoile nu vrea sa isi faca .E tare finuta asa si e mai pufoasa,mama ei e birmaneza si de aia.Dar mie intotdeauna mi-au placut mai mult motanii ca sunt mai mari si mai frumosi.Asta are tot varsta lui Giony si e chiar mai micuta decat Benny.
Apropo de Benny....de cand a ramas singur parca a inebunit inainte era cuminte,acum parca e nebun.Sare prin casa ,plange,rastoarna tot in calea lui.Mai devreme putin mi s-a urcat si in cap .Precis ii este dor de fratiorul lui si plange dupa el

Posted by: Fanny Aug 24 2008, 02:16 PM

E perioada de "doliu" pentru el. Sufera ca si oamenii, doar ca nu se exprima in cuvinte. Corecteaza-l cu blandete si apropie-l de Vanessa.

Posted by: Ice_qween Aug 24 2008, 02:20 PM

Ea il respinge...il maraie si ii trage cate o laba.Momentan nu se poate apropia de ea.Si astazi a lovit-o si el .Cu timpul se vor imprieteni in mod sigur.Asta daca o voi pastra pt inca nu m-am decis

Posted by: happyCat Aug 24 2008, 02:44 PM

Ice qween, acum am citit si eu de ce s-a intamplat cu Giony. Imi pare tare rau, mi-au dat si mie lacrimile cand am citit! Ce trista intamplare!
Saracutul Benny, sigur ca ii e dor de 'fratiorul' lui. Doi baieti se intelg mult mai bine decat o fetita si un baiat, dar pana la urma sper ca se va imprieteni si cu Vanessa.
Inca o data imi pare tare rau, sunt alaturi de tine si sper ca Benny sa stea departe de animalele alea oribile care l-au luat pe Giony.

Posted by: 3A Aug 24 2008, 09:51 PM

Waw Ice, e cumplit ce s-a intamplat cu Giony...

Credeam ca s-a terminat cu maidanezii ciudati...
Eu cred ca sunt unii dintre vecini care ii protejeaza pe acesti dulai...
Asa era si la blocul unde stateam inainte sa venim aici, era un caine ciudat de tot, se repezea sa te muste, asa tamnesam cand i se punea lui pata... A sarit si la mine o data, noroc ca eram cu haina lunga de iarna.
Si atunci cand am vrut sa-l reclamam la hingheri am aflat ca tot timpul au fost 2 tabere acolo la bloc, unii care vroiau sa pastreze cainele si unii care vroiau sa nu-l mai vada...
Si iaca asa pana la urma nu se facea nimic...
Imi pare tare rau ca ai trecut prin asa ceva, mai ales neputinta de a-i lua apararea e coplesitoare, dar si eu cred ca e bine sa vorbesti cu sotul tau.
Cand despre socrul tau, el a fost plin de intentii bune. E clar ca nimeni si nimic nu-l va inlocui pe Giony, si el o sa ramana mereu in sufletul tau, dar eu as zice sa o pastrezi, pentru ca nimic nu-i intamplator, si cine stie ce momente de bucurie o sa-ti aduca si ea.
Ar fi fain daca ati reusi sa faceti in curte un loc special de joaca pentru pisicute.

Posted by: Ice_qween Aug 25 2008, 10:50 AM

Multumesc mult happy .Va multumesc la toate pt sprijin,inseamna foarte mult pt mine in momentele astea.
3A...da,sunt protejati cainii astia.Cel putin de o familie de la o casa vecina stiu sigur.Pt ca mereu stau la ei in fata curtii si le da si mancare.Normal,ei nu au un animal care ar putea fi omorat de ei si nici nu le este frica sa iasa din curte.Noi cand iesim cu masina fug dupa masina ca apucatii si latra...pai daca am iesi fara cine stie ce s-ar intampla.M-am gandit sa iau un ham din ala ca si pt catei si sa il scot pe benny saracul asa...cel putin pana face sotul meu tarcul.Cu el nu pot vb tot ce v-am spus voua ca este genul care nu suporta sa vada ca ma doare o unghie,dar mai ce simt acum.Ar muri de tristete si nu vreau sa sufere si el si mai mult decat sufera.Stie orium ca sunt distrusa,dar nu ii spun chiar tot ce simt.S-a prins el si ca vreau sa plec de acasa ca nu suport sa stau aici si ma prinde mereu plangand si se intristeaza asa tare ca incerc mereu sa ma ascund.Pe Vanessa nu cred ca o sa o tin totusi....nu vreau doua pisici.Cu Giony era altceva...si pe Benny l-am luat ca sa aiba Giony un prieten de joaca ca altfel nu vroiam alta pisica.O sa il tin doar pe el si gata.Plus ca am o vaga banuiala ca este gestanta pisica are burta cam prea rotunjioara si nu suporta sa o atingem acolo.Nu stiu daca se poate...are doar 4 luni.Dar eu stiu o pisica a unei prietene a fatat la 6 luni si alta de la mama mea de la bloc era tot asa mica ca si Vanessa era cand a fatat.

Posted by: Lexie Aug 25 2008, 08:54 PM

Ice, imi pare tare rau de pisoiasul tau, cu timpul vei trece peste durerea asta, stiu cum e sa pierzi un animalut drag Indrageste sufletelele pe care le ai si cu siguranta te vei simti mai bine.

Maat, si eu am o problema mare cu cainii de la blocul prietenului meu. Ziua nu stiu pe unde se ascund, insa noaptea ies toti si fac o harmalaie de neimaginat, pur si simplu nu poti pune geana pe geana, si intarata si alti caini si se face o zarva mare. S-au chemat de 2-3 ori hingherii si de fiecare data au aruncat oamenii cu borcane de la etaj in hingheri ca sa nu ia cainii.
Eu nu stau in blocul ala, dar sunt decisa sa sun si la politie si la hingheri si sa vina impreuna sa ia cateii, ca altfel nu vad chip. E un infern sa dormi noaptea in zeci de latraturi si urlete.

Si eu iubesc animalutele, toate sunt scumpe, dar nici chiar asa.

Posted by: Ice_qween Aug 26 2008, 11:09 AM

Sper sa trec Lexie.Sotul meu spune ca vrea sa ma duca la psiholog ca nu este normal sa sufar atat pt un animal.Eu am alta parerea,dar ma rog...
Am mers ieri la primarie,de acolo ne-au trimis la politia comunitara care ne-au spus ca nu avem ce face,ca mai sunt multe reclamatii si tot degeaba.Ca este foarte scump sa aduca o masina de hingheri si asa mai departe.In plus cica s-a dat o lege care protejeaza cainii vagabonzi si daca ii dau si un sut unuia ajung la puscarie .Deci eu trebuie sa stau sa ma muste si sa nu fac nimic.I-am spus ca mi-e frica sa ies din casa si ca mi-a omorat pisica si stiti ce mi-a spus? "aaa pai poti sa iti iei si 10 pisici ca oricum le omoara pe toate" .Deci mai pe scurt eu nu am voie sa ma bucur de un animal,sa ma joc cu el in curte fericita,trebuie sa stau tot stresata si cand ies din casa sa nu cumva sa iasa pe la picioare,nu am voie sa ies din curte linistita si sa pot merge nici macar pana la magzin decat cu masina din cauza cainilor.Pai au cainii astia mai mult drept decat mine.Asta e clar.Nu pot sa concep asa ceva.Si nici nu voi lasa lucrurile asa.In primul rand mie imi urca tensiunea numai cand ii aud ca latra,nu mai zic cand ii vad...imi aduc aminte de... .Eu nu pot trai cu cainii aia in apropiere.Nu o sa ma las pana nu reusesc sa scap de ei.Asa ceva nu-i posibil...sa aiba mai multe drepturi un caine vagabond si sa nu poata sa se simta bine omul in casa lui.Numai in Romania se poate intampla asa ceva

Posted by: happyCat Aug 26 2008, 01:27 PM

Ce situatie tampita cu cainii aia vagabonzi!
Mie mi se pare totusi suspect ca primaria sa nu trimita masina cu hingheri pentru ca e scump. Pai atunci de ce mai exista hingherii astia? Mai ales daca sunt mai multe reclamatii pentru aceeasi strada si prezinta pericol si pentru oameni, nu numai pentru alte animalute!
Asa e cum zici, ice qween, cainii astia au mai multe drepturi decat oamenii, daca nu ai voie sa le dai un sut in fund, plus ca oamenii ii mai si hranesc. Asta chiar ca nu mai inteleg.
Mie imi plac si cainii si pisicile, insa canii vagabonzi sunt o alta poveste.

Posted by: Lexie Aug 26 2008, 05:09 PM

Asa auzisem si eu de la prietenul meu, ca cica ar costa 20 lei de caine sa-l ridice (cost suportat de asociatia de locatari)... care asociatie arunca cu borcane in hingheri . Sucks!

Posted by: Ice_qween Aug 26 2008, 05:35 PM

20 lei nu e mult...politistul mi-a spus ca undeva la 10 mil costa.

Posted by: LostWhispers Aug 27 2008, 11:54 PM

of ice citind ce ai scrisa si m am regasit in ce ai scris , nici eu nu suportam sa stau in casa si e f bine sa pleci primele 2 saptamani sunt groaznice cel putin la mine eu le am tinut ocupate cat am putut , acum e anul si doar cand ma uit la poze sau vb mai mult de el imi dau lacrimile , doar cine iubeste animalele intelege e un Gol imens dupa pierderea lor , la fel si la mine era singurul suflet care nu cerea nimic dar in schimb oferea enorm de multa fericire.
Te inteleg ca nu ti place animalul inlocuit , eu am simtit ca si cum l as trada nici acum nu mi am luat, cu toate ca atat imi doresc sa am pe cine rasfata dar parca inca nu ma trage sufletul, poate peste un an .

Nici eu nu sunt de acod cu, caini vagabonzi eu cand ii vad mor de frica am o fobie fata de ei sunt in stare sa ocolesc zona, nu mai zic de cei mari iar cand sunt in haita e si mai periculos.

Sa va zic ce m a impresionat am si plans , s a dat un documentar la Tv despre depresia la animale si despre implicarea lor emotionala fata de stapani , un caz in care se vede ca animalele sunt poate mai iubitoare decat oamenii.

O catelusa care a crescut alaturi de o familie ce avea copii si de care avea grija ca o mama a salvat viata unuia dintre ei, in America parca in una din zile in care o furtuna cu praf , nisip la ei era cum e la noi ceata, unul din copii mergea cu o camioneta insotit de catelusa, catelusa obisnuia sa fuga langa camioneta. Deodata catelusa latra catre sofer el nu pricepe ce se intampla conduce in continuare , catelusa iar latra si cand vede ca soferul nu opreste se arunca in fata masinii si se lasa calcata . El coboara din masina vede ca e moarta si la cativa metri era celalat frate al sau pe bicicleta. In concluzie saraca catelusa ii salvase viata celuilat copil pt ca ea vazuse ca il va calca . Chiar zicea in material cum se pot atasa asa de tare incat nu le pasa ca isi sacrifica viata pt stapan, cand povestea el nu mai era pusti deja avea peste 40 de ani si se vedea pe fata lui o tristete in ochii cand si a adus aminte de animalul care i a salvat viata fratelui sau abia dupa moartea ei a intels iubirea ce le o purta. Pe mine m a impresionat enorm , mai sunt inca cateva chestii pe care le zic maine despre depresia animalutelor ca acum am scris prea mult

Posted by: Ice_qween Aug 28 2008, 10:28 AM

Mi s-a facut pielea de gaina cand am citit povestea
La fel simt si eu Lost...simt ca il tradez.Chiar si cand il tin pe Benny in brate ma gandesc ce mult ii placea la Giony sa doarma in brate,sa il mangai si sa il pup si acum el nu se mai bucura de asta .Stiu ca se iubeau f mult ei doi,dar Giony a fost gelos mereu.Numai daca vedea ca il mangai putin mai mult pe celalalt nu suporta.Ne iubea prea mult ca sa ne imparta.Si ma doare atat de tare cand ma gandesc si cat de fericit era cu noi era cel mai fericit pisic si fix el .
Eu din pacate am facut greseala sa il pun pe al meu sa stearga toate pozele cu Giony si toate clipurile tot.Eram in criza atunci,plangeam in hohote si am zis ca nu mai vreau sa vad poze cu el ca voi suferi enorm.Asa ca le-a sters si a luat si jucariile...tot.Acum imi pare rau,as fi vrut sa am amintiri cu el in afara de cele pe care le voi purtta in suflet pt totdeauna.

Posted by: Maàt Sep 15 2008, 12:34 PM

Astazi am aflat ca Marco, iubitul boxeras al unei prietene virtuale, nu mai e printre noi ...
Marco, chiar daca nu te-am cunoscut in realitate , ci doar din fotografiile pe care le posta mamica ta, sper ca esti bine acolo, in Raiul animalutelor si ca te joci cu Judy a mea si ca ne asteptati rabdatori sa trecem si noi Podul Curcubeu, scumpule... Si sa stii ca nu te vom uita.
In memoriam Marco

Posted by: LostWhispers Sep 15 2008, 12:48 PM

maat cati ani avea ? si de ce a murit suferea de vreo boala sau s a dus asa subit? ce frumos era

Posted by: Maàt Sep 15 2008, 12:57 PM

Marco avea dar doi ani, din cite stiu, ...

Posted by: LostWhispers Sep 15 2008, 01:00 PM

doamne ce trist, imi imaginez prin ce au trecut stapanii lui

Posted by: Maàt Sep 15 2008, 05:24 PM

Mie mi s-a facut rau cind am citit... si nu ma pot opri din plins...

Podul Curcubeu

Posted by: albinuza Sep 15 2008, 11:15 PM

Plang

Posted by: Maàt Sep 16 2008, 01:36 AM

Mesaj de la mami de Marco

Posted by: ATEZOR Sep 18 2008, 11:32 PM

Of, Doamne... cat am plans citind cele scrise de voi.... Credeam ca numai eu sufar asa cumplit dupa pisicuta mea KIKI, care a murit de-o saptamana... Cred ca nciodata nu voi mai gasi un sufletel la fel... am plecat din tara pentru doua saptamani... pisi a ramas acasa.... cineva a avut grija de ea... o hranea.. o mangaia.. si in seara in care am ajuns a iesit in strada si a fost calcata de un nemernic cu un scuter... in mare viteza.... Asa lovita cum era a gasit puterea de a sari gardul in curte... iar prietena fetitei mele a venit dupa ea si a mangaiat-o pana a murit.... Cam dupa 15 minute am ajuns si noi acasa... si am gasit-o pe KIKI inca calda.... am fost la doctor dar deja murise.... Plang de o saptamana de cate ori vin acasa..parca totul e pustiu. Imi aduc aminte de toate obiceiurile ei.... parca o vad..... Era pisicuta fetei mele , care a ramas in strainatate la colegiu....Cand am plecat de la ea mi-a spus sa am grija de KIKI si sa i-o duc acolo, si asta intentionam sa fac... Cand stiu cat de fericita se juca prin curte... sarea prin iarba... iar acum ii vad mormantul in locul in care se juca.... E groaznic.... Nu stiu daca pisicile inteleg.. dar ma gandesc cand a vazut ca o doare asa tare si noi nu suntem.....parca am fi parasit-o.....Tare ma simt vinovata.... Nu avea decat doi ani si jumatate... Era asa de dulce....Plang in fiecare zi dupa ea..... Oare ea stie cat am iubit-o?

Posted by: Maàt Sep 18 2008, 11:53 PM

Atezor, Kiki stie. Si din Raiul Animalutelor iti multumeste ca ai fost stapina ei. Si cind vom trece "dincolo", toti copii nostri cu 4 labute sau cu doua aripioare ne vor astepta bucurosi...

Posted by: ATEZOR Sep 18 2008, 11:59 PM

Ea a fost frumoasa mea...
poate nu e cea mai frumoasa pisi... dar pentru mine a fost sufletelul perfect.....

Posted by: Maàt Sep 19 2008, 12:22 AM

Atezor, draga mea! E cea mai frumoasa pisicuta pentru ca tu ai iubit-o si o iubesti! Trebuie sa te gindesti ca acum e cu tot neamul pisicesc, fericita...

Posted by: ATEZOR Sep 19 2008, 12:59 AM

Multumesc Maat! Of... tare mi-e dor de ea...!

Posted by: kalua Sep 19 2008, 09:30 AM

Of, sunt la serviciu si-mi curg lacrimile.
Atezor, imi pare tare, tare rau si te-nteleg prin ce treci. Noi avem prima pisica si nici nu vreau sa ma gandesc cum o fi cand nu va mai exista printre noi.

Posted by: LostWhispers Sep 19 2008, 09:58 AM

Si eu cred ca animalutele au raiul lor si se simt bine acolo unde sunt. Dupa ce dispar din viata noastra vedem cat de mult ne umpleau casa de bucurie( mult mai mult decat credeam noi poate) iar odata disparute ramane un gol rece.
Atezor te inteleg prin ce treci.

Posted by: ATEZOR Sep 19 2008, 07:23 PM

As incerca sa-mi iau alt pis, dar nu stiu daca va mai fi vreuna asa dulce,care sa se lipeasca de noi. Si parca simt ca as inlocui-o.....Stiu ca e un animalut.... dar simt un gol in stomac de cate ori vad o pisica. Merg prin casa si in fiecare loc imi aduc aminte de obiceiurile ei. Iar fata mea cea mica se roaga seara pentru ea. Draga mea KIKI.... nu am crezut ca vei pleca vreodata.... Cred ca o sa dau in mintea copiilor.... avem si o poezie scrisa pentru ea... Hai s-o scriu.. daca tot am zis

Doi ochi verzui, verzui ca iarba,
Blanita alba cum e nalba,
Un pic de gri , de soricel
Cu o steluta alba-n el..
O inimioara mare, de trei coti..
Am incaput in ea noi toti,
Si o labuta mica, cu defect,
Era un sufletel pefect.

Era duioasa, cateodata rea...
Era KIKIA , pisicuta mea.

Cu dragoste-si plimba codita-n sus
Si pe mustati trona intruna un suras..
O inimioara mare , o matusca mica...
Stia de dragoste... si de frica..

Dar s sarit un gard prea mare..
In tara somnului visare...
Si asa ghidusa cum era
Ea a furat si inimioara mea...

Sper ca o s-o revad candva..... nu stiu....

Posted by: kalua Sep 19 2008, 07:29 PM

Nah, era un membru al familiei si l-ai pierdut...
Nu cred c-ar fi bine sa luati acum alta pisica. Mai asteptati putin, sa se mai duca din durerea asta acuta si abia apoi. Si cealalta pisica n-o va inlocui pe Kiki, va fi alt sufletel pe langa voi.

Posted by: ATEZOR Sep 19 2008, 07:47 PM

QUOTE(ATEZOR @ Sep 19 2008, 08:23 PM)

Posted by: Maàt Sep 19 2008, 10:47 PM

Nu conteaza. E foarte fumoasa poezia.
Eu am dus-o pe Boni la ai mei dupa ce ne-a parasit Judicuta. Boni nu o va inlocui pe Judy niciodata, insa parintii mei si-au ma ostois dorul si s-au luat cu zgaibuta mica... si tare mi-i dor de judicuta... cum s-a prapadit mititica...

Na, ca acum pling iar dupa primul meu puiut mititel...

Posted by: amailhik Feb 11 2009, 11:13 PM

Am avut si eu un pisoias... L-am luat de la tara prin '95-'96.Era un drac de pisoi: rupea perdele, fotolii, si musca ca un caine. L-am iubit foarte foarte mult, pana si fratele meu l-a iubit, el care n-a suportat niciodata animalele. Prin '98 l-am castrat, iubitorii de animale stiu mirosul infernal lasat de un pisoi in calduri. Prin 2003 nu mai facea pipi. Am fost cu el la doctor zi de zi vreo 3 saptamani.Ce s-a mai chinuit saracul... In fine, am dat de un doctor priceput si a scapat. Anul trecut insa n-a mai reusit. De la 6 kilograme cred ca mai avea 1-2... Bea apa incontinuu , nu mai manca si cauta mereu sa stea pe ceva rece, gresie, cada, orice numai sa fie rece. Am fost cu el la doctor i-au facut niste analize si diagnosticul a fost insuficienta hepato-renala. Au urmat alte cateva saptamani pe la doctori cu perfuzii injectii tot ce i se putea da. Ne-au spus ziua urmatoare sa nu mai venim ca nu are rost, nu aveau ce sa-i mai faca. N-am putut sa stau cu mainile in san sa-l vedem cum moare asa ca ne-am dus iar la doctor...Am insistat sa-i faca perfuzii, injectii ce-o fi ca poate se face bine. Ce m-a enervat cel mai tare a fost lipsa de profesionalism a doctorului. Eu eram langa masa pe care era el legat la perfuzii, iar doctorul intr-o camera alaturata dar cu usa larg deschisa vorbea de masini si de casco. Nu zic ca trebuie sa planga cot la cot cu mine dar totusi un pic de bun simt cred ca ar trebui sa existe... In fine.. N-a murit in ziua aia... Doamne nu pot sa uit cum se tara prin casa, efectiv se tara. Pe picioarele din spate nu se mai tinea bine, se sprijinea pe cele din fata... Toti plangeam in hohote... A murit pe la ora 4, cand am iesit eu din camera de la invatat(eram in sesiune) mama plangea in sufragerie. N-a vrut sa ma cheme atunci... L-am ingropat in parc pe un deal... Oamenii se uita chioras si nu inteleg cum sa plangi pentru un animal. Saracii de ei...
Acu cateva luni, am fost la doctor cu catelul prietenului meu si am vazut o cutiuta maro cu niste ani scrisi si numele animalului. Am intrebat ce era ca n-am putut sa ma abtin. Era cenusa unui catel, asteptau stapanii, fostii stapani s-o ia acasa. Daca as fi stiut ca se poate face asa ceva... N-o sa te uitam niciodata, Jess!

Posted by: happyCat Feb 12 2009, 12:40 PM

Amailhik.. imi pare tare rau de pisoiasul tau, cred ca ati facut tot ce se putea ca sa il faceti bine, insa asta a fost soarta lui.

Asa e cu medicii veterinari, unii sunt total lipsiti de suflet, dar cand te gandesti ca sunt si medici care trateaza oameni care sunt asa, atunci ce sa mai zicem?
Si noi l-am ingropat pe motanul nostru sus pe un deal, langa un brad, de cate ori ma uit pe geamul de la bucatarie si vad bradul de sus de pe deal imi amintesc de el. Cred ca e mai bine asa, mi-l imaginez pe el acolo la aer liber, cu pasarelele care ii ciripesc, decat sa stea cenusa intr-o cutiuta.

Posted by: amailhik Feb 13 2009, 12:09 PM

Asa ma mira prostia unora... Cand mi-a murit pisica si aveam ochii umflati de plans, cred ca maxim 2-3 in afara de familie au fost care au inteles. Restul se uitau ca prostii si eventual mai si radeau. "Si daca a murit ce? Iei alta". imi venea pur si simplu sa-i scuip.
La tara inteleg, animalul este bun in masura in care da lapte ,carne sau oua. Dar suntem la Bucuresti oameni buni!!!
Oamenii nu inteleg cum poate sa fie un animal membru al familiei, sa te primeasca , sa te binedispuna cand vine la tine torcand, cand se joaca.
Cred ca ati vazut si nu o data caini traversand pe trecere sau la semafor. Oamenii traverseaza ca vitele pe unde apuca si nici macar nici nu se uita. Acum cateva luni am vazut doi oameni traversand la iesirea din pasajul Obor. Stiti ca in pasaj se merge cu viteza foarte mare. Eh, pana acum nimic neobisnuit, d-astea vedem zilnic. DAR, unul era pe picioarele lui si-l impingea pe celalalt in carut cu rotile... Nu-mi venea sa cred...
Ah, si ca planuri de viitor, cand o sa mi iau masina, o sa-mi iau si o bata, un spray paralizant si un pistol macar cu bile. Am citit pe un alt forum ca pe o pasarela de pe Autostrada Soarelui niste copii nenorociti arunca caini in fata TIR-urulior. . Ei, pai sa vad eu asta, sa vedeti ce bate impart in stanga si dreapta...chit ca stau o noapte pe la politie sau pe unde m-or duce...Sa vezi atunci distractie...

Posted by: Lilisor Feb 13 2009, 02:54 PM

Este trist cand vezi oameni care nu inteleg dragostea pentru animalele de companie... Topicul asta ma face sa vi-l prezint pe cel mai bun prieten al meu si uneori chiar singurul de-a lungul a 13 ani si jumatate, Ursu. Desi am mai avut vreo cativa catei inainte de el, toti erau doar "oaspeti", el fiind primul nascut si crescut cu noi. Tare ma mai amuz cand imi amintesc cum mergea ca o broasca testoasa cand era mic din cauza ca manca cel mai mult si se facuse aproape rotund .
Nu cred ca vom mai avea vre-un catel care sa ne iubeasca atat de mult, sa fie intelegator, sa fie jucaus chiar si cand a imbatranit, sa stie ca a facut ceva rau si sa vina singurel sa-l certi, sa te "ajute" la treburi, sa fie cand un alintat cand un sprijin pentru noi, sa deosebeasca oamenii rai de cei buni (la suflet ma refer pentru ca el intotdeauna a stiut sa-i latre chiar si pe cei care veneau la noi in fiecare zi chiar dinainte sa se nasca el ), ce mai, sa fie un prieten cu adevarat pentru noi.
Ursu ne-a schimbat viata si vreau sa-i multumesc ca a rezistat atata timp cu noi. In februarie facea 14 ani, acum ii implineste sub ciresul din spatele gradinii, acolo unde il putem vedea cu totii de la geamul dormitoarelor noastre.
Scuze pentru fundal dar acum 2 ani eram inca in santier...
asa cum ii placea lui sa se aseze in poala ta si sa astepte scarpinat
cu barba alba de mosnegut veritabil

Posted by: LostWhispers Feb 13 2009, 03:07 PM

Si eu am intalnit persoane care nu stiu ce inseamna sa tii la un animalut, nu concep ca exista oameni care chiar iubesc animalele si ii trateaza ca pe niste bolnavi cu capul sau nebuni, pe mine nu ma intereseaza nimeni nu o sa ma faca sa nu iubesc cele mai curate, nevinovate si fara interes fiinte de pe pamant.
Ce emotionanta e prima poza Lilisor
Anailhic

Posted by: happyCat Feb 13 2009, 04:02 PM

Se vede din poze ce caine iubitor era Ursu. Imi vine sa il imbratisez asa prin ecran.

Posted by: kary_pink Feb 13 2009, 05:58 PM

Amailhik ingerasul tau va fi viu mereu in sufletul tau

Janis ce scump e mosulica

Acum ceva timp Duduta mea s'a stins... Era printesa pechineza pe care am crescut'o de mica eu si fostul. Era jucaria noastra vie, ceasul viu care ne trezea dimineata, alinarea in zilele ploioase, bucuria cand ajungeam in preajma ei. Am gasit'o intr'o zi in fata usii cu o fundita rosie la gat. Era atat de mica incat initial am spus ca este un pisoias. Am iubit'o ca pe un copil si ne'a iubit cu o afectiune mai mare decat a multor oameni pe care i'am cunoscut. Iarna venea la noi si ne tragea de mana rugandu'ne sa'i punem hainuta de fas sa poata alerga in zapada. Cand ne plimbam cu ea pe strada multa lume ne oprea pentru a se juca putin cu ea. Ii placea cel mai mult sa stea cu burticu' la vedere si sa o mangai, sa o scarpini si sa o gadili. Prietenul ei cel mai bun era un ciobanesc german, dumanul ei cel mai aprig era dusul. Cand m'am despartit de fostul a tanjit si a stat fara sa manance o saptamana. O vizitam regulat cand eram in tara si de multe ori imi spala mainile cu limbuta ei aspra parca facandu'mi semn sa ma reintorc la ea. Intr'o zi un om indiferent si grabit a trecut cu masina peste ea, ea trecea strada pe trecerea de piedoni alaturi de fostul... A ramas in urma iar masina a calcat'o fara mila...(ma abtin sa judec soferul pentru ca numai sufletul meu stie ce i'ar fi facut acelei persoane daca eram de fata) A murit pe loc sau cel putin asa mi'a spus fostu' poate pentru a evita sa sufar...
Oricum am suferit pana am acceptat ca ghemotocul viu si poznas s'a stins pentru totdeauna...
Pe 15 februarie ar fi implinit 7 ani... La multi ani Dudutza mea

Posted by: amailhik Feb 13 2009, 06:09 PM

Kary, cred ca ii crapam capul nenorocitului... Oricum cred ca viteza mai mica avea din moment ce inainte trecuse prietnul tau, fostul, deci ar fi putut sa se opreasca. Presupun ca nici nu s-a oprit..Asa suntem noi, coborati din copac. In fine, nu mai are rost acum...
Asa e, Kary, vor ramane mereu vii in sufletele si amintirile noastre.

Posted by: Fanny Feb 13 2009, 06:11 PM

tot timpul am lacrimi in ochi cand citesc topicul asta.

Posted by: amailhik Feb 13 2009, 06:15 PM

QUOTE(Fanny @ Feb 13 2009, 06:11 PM)

tot timpul am lacrimi in ochi cand citesc topicul asta.

Posted by: Maàt Jun 1 2009, 09:42 PM

QUOTE(Diana @ Dec 9 2005, 06:52 PM)

Posted by: tiana Jun 28 2009, 07:15 PM

Acum dupa ce am citit aproape 11 pagini ma gandesc la ziua in care acum sapte ani o buna prietena lua acasa o catelusa.Pana aici toate bune si frumoase ,dar ...surpriza !Catelusa urma sa faca puii in curand .Nimic nou sub soare s-ar zice !Hm,dar pentru mine ,femeia care nu concepea lucruri de genul:curatat,scos afara,umblat la doctor urma ceva inedit.Anuntand familia de evenimentul care v-a avea loc in casa prietenei mele(nasterea unor catelusi) am avut surpriza sa aud exprimata doriinta"vrem si noi un puiut, o sa avem grija de el,etc" din partea familiei!Bun ,in urma cererilor facute de familie in martie 2002 venit acasa de la 120km cu un puiut in masina,pe scurt ,in trei saptamani sotul meu ameninta cu "aruncatul de pe balcon"(locuim la etajul zece) si eu faceam pleodarie pro catel!
Una peste alta am trecut peste aceste prime faze de inceput, iar acum privesc mogaldeata intinsa sub scaunul meu si sper sa-i ofer o viata cat mai frumoasa alaturi de noi pentru ca ea sigur ne-a facut viata mai bogata!
Stiu ca va veni un moment in care ne vom lua "ramas bun" ,sper sa fie cat mai tarziu pentru ca atunci voi pierde o parte din sufletul meu!
Scuze daca sant off topic ,dar asta am simtit acum.

Posted by: Diana Jun 1 2010, 01:49 PM

Astazi se implinesc 8 ani de cind Judicuta mea, sufletul meu, nu mai e printre noi... Mi-i asa de dor de tine, Judicutule, ca am un hau in suflet...

Posted by: Corina Jun 1 2010, 02:31 PM

Diana, iar ma faci sa plang! De fiecare data cand citesc topicul asta nu-mi pot stapani lacrimile.

Posted by: Diana Jun 1 2010, 05:08 PM

Eu am bocit-o toata ziua. 1 iunie e o zi tare trista pentru mine...

Posted by: Jo-Anna Aug 27 2010, 02:13 PM

Posted by: Diana Aug 27 2010, 05:22 PM

Imi pare tare rau pentru voi, Jo!

Posted by: angy2c5 Dec 7 2010, 07:45 PM

http://www.youtube.com/watch?v=ccH7ffwpMuw

"...Exista un pod care uneste Cerul si Pamantul. Se numeste Podul Curcubeu pentru ca are multe culori.
Chiar de aceasta parte a Podului Curcubeu, este un tinut de pajisti, dealuri si vai, cu iarba verde peste tot.
Cand un animal iubit moare, el se duce in acest loc. Exista mereu mancare si apa si vremea este calda, de primavara. Acele animale batrane si bolnave sunt tinere din nou. Acelea care au fost mutilate sunt acum intregi din nou. Se joaca toata ziua unele cu celelalte.
Dar lipseste ceva. Ele nu sunt impreuna cu acea persoana speciala care le iubea pe pamant. Asa ca in fiecare zi se joaca si alearga, pana cand vine o zi cand una din ele se opreste deodata din joaca si se uita in sus. Nasul ii freamata, urechile sunt incordate, ochii ii sunt nemiscati, si acel animal deodata o ia la fuga din acel grup.
Ai fost zarit, si tu impreuna cu specialul tau prieten va intalniti, va imbratisati intr-o uniune vesela, pentru a nu mai fi niciodata despartiti. Fata ta este linsa iar si iar; mainile tale mangaie iar capul iubit, si te uiti din nou in ochii animalului tau de incredere, plecat de mult din viata ta dar niciodata absent din inima ta.
Apoi treci Podul Curcubeu impreuna cu el, pentru a nu mai fi niciodata despartiti."
am pierdut si eu un suflet drag .catelusa mea TYNA

Posted by: Diana Dec 8 2010, 03:18 PM

Imi pare asa de rau, Angy... Te inteleg perfect...
Nu sint cuvinte pentru a ne exprima durerea, suferinta si nici leacuri pentru a ne mingiia in asa momente...
Daca vrei sa ne povestesti mai multe despre Tyna, mie mi-ar facea o foarte mare placere sa te citesc si sa aflu mai multe despre ea.

Posted by: Diana Jun 1 2011, 01:08 PM

Mi-e tare dor de tine, Judicutule! A trecut inca un an fara tine!

Posted by: Diana May 30 2012, 11:28 PM

Au trecut 10 ani de cind te-am pierdut, dragostea mea si imi lipsesti in fiecare clipa! Judicuta mamii Judicuta... Sa ma astepti cuminte pina cind o sa vrea Dumnezeu sa ne jucam iar impreuna...

A Glimpse of the Rainbow Bridge

Was it today; yesterday; a week; a month ago?
There are no days; there are no nights since my furchild died.
I reach to pet my furry friend who is no longer here.
My heart is broken; my arms are empty; how many tears I've cried.

I leave the house, into the lane we always walked together.
The rain is falling. I notice not. Just more tears on my face.
She used to lead me down the lane. Her spirit leads me still.
But we go a different way to a very strange and different place.

I stand before a rustic bridge I've never seen before.
I stop. I know I'm not to cross. But why, I want to know?
And then the rain suddenly stops. I look up into the clouds.
I look down. The bridge is gone and in its place is a rainbow.

I look across the Rainbow Bridge and see a joyful sight;
Thousands of healthy furchildren playing with my beloved pet.
I want to run and love her, but I'm rooted to the spot.
She looks and wags her tail and I hear her bark, "Not yet."

And then her bark turns to a voice and I hear her say,
"You cared for me, you played with me and loved me to the end.
I'm healthy now, don't cry for me. I'll meet you here again.
Others need your love and care. I'm sending you a friend."

I rub my eyes and the rainbow is again a rustic bridge.
I send a prayer for that quick glimpse to the loving God above.
I hear a noise and glance back down. I can't believe my eyes.
Across the bridge, my darling pet sent a furbaby for me to love.

I pick up the furry bundle, hold her close to my dampened cheek.
She nuzzles my neck, kisses my tears. It's true love at first sight.
Not to replace the one who's gone; another who needs my love and care.
My eyes are drawn upward to see a Rainbow Bridge in radiating light.

Posted by: Diana Oct 24 2014, 10:06 PM

Pe 3 Octopmbrie Bonita a trecut podul curcubeu... Sint terminata... ultima poza cu ea.


si Boni pe 14 octombrie 2013... mititica mamii. N-a mai apucat sa traiasca inca un an

Posted by: butterflyaway Nov 7 2014, 07:35 PM

Diana, o imbratisare straaansa de la mine! Imi pare rau, tare rau. Numai cand ma gandesc ca nici pisicuta mea n-o sa traiasca o vesnicie, of, si ca are, totusi o varsta...deja ma intristez.