Printable Version of Topic

Posted by: vladigab Mar 18 2011, 01:40 PM

Buna ziua. Vreau si eu sfaturi. Problema mea: cred ca sotul meu "flirteaza" cu cineva, femeie bineinteles. Suntem casatoriti de 20 ani, avem 2 copii de 5 si 3 ani. De cand am nascut am devenit casnica, ne-am construit o casa la 20 km de oras si a fost foarte bine asa. Ne-am iubit si eu il iubesc si acum. Totul a inceput in urma cu aproape un an. A fost la un team building(lucreaza in invatamintul universitar) pentru un week-end. In ziua urmatoare deschid calculatorul si ce gasesc in history: un link accesat compatibilitati in dragoste barbat peste - femeie berbec. Eu sunt tot in zodia pesti. Seara dispare history. Cand i-am cerut explicatii mi-a spus ca el nu a accesat ca o fi fost vreo greseala. Le are f. bine cu calculatorul si nu a fost plauzibil. Mi-a spus ca pot sta linistita ca nu a fost nimic. M-am hotarit sa trec peste si sa-i demonstrez ca sunt buna la toate...El nu s-a comportat diferit cu mine chiar poate foarte atent. Va dati seama ca la orice intalnire sau intirziere acasa cum ma simteam.Are si activitate privata si un program incontrolabil.I-am si spus ca orice s-ar intampla pentru binele copiilor trebuie sa suport. Copii il iubesc f mult si el pe ei ii copleseste cu cadourile de cand s-au nascut. Financiar o ducem normal, eu insa nu ma simt deloc bine in postura de "intretinuta". In ianuarie iar au avut team building si a venit cu o figura cam obosita si doar 2 apeluri acasa. Am fost cam suparata dar a trecut. Capacul l-a pus ziua de 8 martie care au sarbatorit-o vineri seara. Mie mi-a facut cadou un parfum anticipat pe 7 martie. M-a intrebat cu 2 zile inante daca ii dau voie la intilnire care va avea loc vineri de la 22 la 24, cand au rezervare la un club. Am fost de acord ce puteam spune cat ca nu m-a incintat ora. Ne-am tachinat anterior plecarii mi-a dat de inteles ca dupa orele de rezervare va mai sta ca doar nu o sa plece primul. A venit dimineata la ora 4,30.A fost premeditat totul caci sambata avea cursuri si le-a tinut un coleg care nu a fost la chef. Eu n-am dormit deloc. Eram cu o cafea in mana cand a venit si nu mi-am stapinit reprosurile. El nu recunoaste ca ar avea pe cineva nici chestia cu compatibilitatea zodiacala. I-am spus ca o sa avem discutii legate doar despre copii. Asa s-aintimplat saptamina asta, ne salutam si mai discutam infim in fata copiilor, el oricum ajunge dupa orele 20-21 ca are cursuri si seara.II gatesc ca si pina acum, ma trezesc la 6 si ii pregatesc micul dejun. I-am propus sa discutam duminica despre situatia noastra caci atunci va fi acasa. Sunt tare confuza se vede si dupa felul in care scriu. Poate spuneti ca sunt nebuna. Eu insa nu pot trai in ceata. Si nu pot sa aflu adevarul. Asta ma macina cel mai mult. Daca ar fi recunoscut ca s-a intimplat ceva de moment, probabil, mai mult ca sigur ca l-as fi iertat. Eu sunt convinsa ca a fost ceva nu stiu daca a continuat caci acasa a fost totul OK. Pana cand oare? Nu vreau sa ajung sa divortez pentru a distruge viata copiilor. Ce sa fac? Nu pot nici sa dorm in acelasi pat cu el, am insomnie de atunci. Ma chinui oare singura? El nu pare prea afectat, atat ca nu discuta si nici noapte buna nu spune cand se aseaza in pat. E mereu obosit, ca are multe probleme asta nu de ieri de azi. Ma opresc aici ca sunt obositoare. Multumesc celor ce vor avea rabdare sa citeasca.

Posted by: Diana Mar 18 2011, 01:52 PM

Vladigab! Sa iti spun ce as face eu: m-as comporta cit se poate de normal- aka as juca teatru si m-as apuca frumos sa fac "sapaturi" prin spate, ca sa ma conving cu probe ca presimtirile mele au sau nu au suport.
Ar fi de ajutor sa ne spui de citi ani sinteti impreuna si citi ani are domnul.

Posted by: Oana Mar 18 2011, 01:58 PM

Nu ai fost obositoare Vadigab. Parerea mea e ca barbatii nu-si recunosc aventurile. Eu inca nu am auzit de vreun caz in care care sotul sa ii spuna sotiei ca are o aventura si ca vrea sa-si mentina si casnicia, si sa aiba si amanta.
Tu cantareste bine situatia si sa stii ca in general copiii simt tot, chiar daca voi continuati sa vorbiti unul cu celalalt.
Eu zic ca nu are rost sa-ti pierzi timp pretios cautand dovezi in privinta a ceea ce face el... vor iesi la iveala singure intr-o zi.
Faci ce-ti spune inimiora ta si sa stii ca noi suntem aici sa te sprijinim moral

Posted by: Diana Mar 18 2011, 02:21 PM

Oana, uite, vezi cit sintem de diferite , eu chiar as vrea sa aflu. Tot.
Sa aflu cine e respectiva, cum de s-a ajuns la situatia asta si mai ales, de ce.

Culmea e ca am scris un articol pe tema asta: http://www.elady.ro/articole/Relatii-Sex/De-ce-ma-inseala-.html
Eu, la fel ca Gabi, nu as putea dormi linistita. Mi-as pierde sommnul si linistea.

Posted by: Oana Mar 18 2011, 02:42 PM

Da, Diana, suntem diferite. Poate pentru ca eu am alt mod de a gandi cand e vorba de barbati.
De ce s-a ajuns la asta? As avea eu multe de spus: e grea viata de familie, copii, facturi, rutina etc si totul se sparge in capul femeii. Ea trebuie sa fie un spiridus cu puteri magice: sa aiba un job (unde de multe ori e zapacita de sef si munceste de 2 ori cat un barbat) sa gateasca, sa faca menajul, sa educe copii si seara sa fie coafata si cu rochita sexy pe ea. Sa nu imbatraneasca, sa nu aiba celulita, ca altfel ii este luat locul de una mai tanara sau mai putin obosita.

Am citit articolul tau. Cea mai mare prostie e sa te simti vinovata de infidelitatea barbatului.
Vladigab, imi pare rau ca treci prin episodul asta. Pana la urma asta e viata. Te lovesti de asa ceva si pace, nu ai nici o vina, asta sa-ti iese din cap.

Posted by: Jo-Anna Mar 18 2011, 03:57 PM

Da io am inteles doar ca ... singura chestie de care ea crede ca el are pe cineva e compatibilitatea aia in berbeci... la cate cacaturi am citit si io despre compatibilitati intre barbati si femei si nu ca musai ma trageam cu vreunul!

Asa ca paranoia e si ea mare aici!

Posted by: Diana Mar 18 2011, 09:48 PM

Jo, esti prea drastica, zau asa! Fii si tu mai diplomata- nu strica- in plus nu e frumos sa spui asa ceva.
Vine omul, isi descarca sufletul si noi dam cu bita-n balta si ii spunem ca... zau asa!

Poate tie nu ti s-a intimplat (inca) sa simti cind ceva nu este in regula. Cei care formeaza un cuplu cu ceva "vechime" - desi nu e obligatorie vechimea - simt cind ceva nu este in regula. Nu e vorba de nici o paranoia. Cine stie sa citeasca printre rinduri va intelege ca in cuplul lor ceva se intimpla. Si ceva care nu e de bine.
Vladigab, iti cer eu scuze in numele lui Jo. Eu sint convinsa ca ceea ce simti tu nu este doar intuitia feminina, desi mi-as dori pentru tine sa fie doar asta.

Posted by: vladigab Mar 18 2011, 10:16 PM

Va multumesc, pentru sustinere si sfaturi. Eu am 41 ani la fel si sotul meu. Suntem casatoriti de 20 ani. El recunoastea in tinerete ca este gelos pentru ca ma iubeste. Fiecare zi de 8 martie sarbatorita cu colegii, lucram ca asistenta la un spital mare(in perioada 1988-2005), era un chin pentru mine deoarece era nemultumit de cat timp petreceqam acolo. Ajungeam la petrecere ultima si plecam cu primul val, sau uneori ma scuzam ca am alt program si nu mergeam deloc. I-am amintit acum acele vremuri si mi-a spus ca eu eram tinara atunci iar el acum e batran, da 41 ani pentru un barbat ..., ca mai....Lucreaza in invatamint doar din 2003.Cum am terminat eu cu "chefurile" a inceput el, ironia sortii, nu? Nu sunt o frumusete explosiva,recunosc ca firea mea vesela si sociabila poate ar putea fi motiv de gelozie. Sarcinile nu m-au deformat, am 57 kg la 163 cm inaltime. Nu am ceea ce numesc barbatii "inaintare", dar spunea ca se multumeste cu ce am. Probabil ca stresul de zi cu zi, caci nu e usor sa ai 2 copii mici, mi-au indarjit privirea in unele momente. 'Oi fi subiectiva dar oare ce femeie-mama poate sa fie mereu bine dispusa. Eu chiar am incercat sa-l sustin cind il vedeam necajit si obosit. L-am intrebat de ce nu discuta cu mine despre problemele care le are, chiar in ultimele saptamini. Mi-a raspuns ca nu as avea cu ce sa-l ajut si ce rost are sa ma incarce cu problemele lui. Punea totul pe seama muncii lui de proiectant, ca nu are contracte. Stiu ca nu este usoara viata astazi pentru multi. Stiti intr-o zi imi spune o 'glumita" si anume: de ce re inginerul amanta ? pentru ca nevasta sa creada ca e la amanta , amanta ca e la nevasta iar ei sa poata sa stea la birou sa lucreze. Asadar eu sunt paranoica. Nu, nu sunt. Imi este greu sa-i demonstrez acum pasul gresit. Ma macina foarte mult acest gind: cum sa fac? I-am mai spus unei prietene despre nelinistea mea si am rugat-o sa-si intinda antenele. Colegii lui nu cred ca ar spune ceva rau la adresa lui. Nu are rost sa incerc.Mai devreme sau mai tarziu tot voi afla eu. Sunt dispusa sa ma bat pentru dreptare. Minciuna ma indirjeste Pana una alta inca ma mai gandesc cum o sa discut duminica. Sper sa pot discuta calm desi e cam greu. Tineti-mi pumnii stransi. Multumesc mult

Posted by: Jo-Anna Mar 19 2011, 02:00 AM

Gabi supara-te pe mine , nu zic nu! Doar ai tot dreptul la a asculta sau nu la ce zic io
De cerut scuze mi le cer ca sa nu zici ca am intrat cu bocancii in sufletul tau si necazurile tale ! Scuze ..Official ( si pt Di )

Dar io nu incerc sa simt durerea ta , incerc sa inteleg ce vrei sa ne transmiti, trag concluzii si imi zic parerea ... Te rog sa accepti si o parere diferita! Daca vrei binenteles , alfel ma retrag frumos in carapace si te las !

Posted by: vladigab Mar 19 2011, 08:17 AM

Jo-Anna nu m-am suparat pentru ca ti-ai spus parerea ta. Asta ai inteles tu din ce am transmis eu si nu e o tragedie pentru mine. Am 41 ani si am trecut prin multe in viata. Am pierdut 2 sarcini (un copil mi-a murit dupa o nastere prematura) si multe altele care m-au facut foarte puternica si stapina pe mine. Nu am aruncat cu noroi asa de dragul picanteriei. Daca tu crezi ca dupa ce esti plecata vreo 2 zile cu un grup si cauti pe astrolog o compatibilitate anume nu ridici un semn de intrebare in mintea celui de linga tine, atunci tre' sa fie un timpit. Eu cred in sinceritate. Nu sustin ca trebuie sa fi orb ca nu degeaba e vorba "cei frumos si la D-zeu place". Eu sunt mai profunda cred si asta aduce multa suferinta. Nu pot face nimic superficial. Sotul meu e un tip introvertit, greu de patruns dar foarte profund in ceea ce face. De asta mi-e teama ca nu ar putea avea o aventura de o noapte. Daca incepe ceva duce la bun sfirsit. O relatie dubla l-ar macina. El a spus ca n-o sa-mi dea cu piciorul vreodata. Nu doresc sa-i fac viata amara, avem prea putin de trait ca sa ne mai si otravim sufleteste. Si atunci veti spune ce mai vrei? Cineva a spus ca un barbat n-o sa recunoasca in fata sotiei ca are amanta. O sustin. I-am spus si sotului meu ca si cu o fotografie compromitatoare ar fi in stare sa nege. Da, barbatii nu-si pot recunoaste slabiciunile. Nici in fata unor necunoscuti n-ar fi in stare sa-si descarce sufletul de teama de a nu stirbi din masculinitate. Poate din cauza asta noi femeile, nu toate insa, suntem dispuse sa suferim. Nu inseamna ca suntem "masochiste". Probabil asta o sa spui tu despre mine ca sunt una care nu are altceva de facut si isi cauta ecuatii de grad mare aproape imposibil de rezolvat. Incerc sa vad cum privesc alte femei problema mea si sa aplic daca pot din sfaturile lor. In viata inveti mereu. Nu are nimeni reteta perfecta ca in bucatarie sau si eu ce al domeniu. Scuze ca m-am extins in comentariu. Numai bine va doresc tuturor si o viata frumoasa.

Posted by: Oana Mar 19 2011, 09:12 AM

Vladiqa, noi doar ne dam cu parerea la situatia ta, dar cel mai sigur e faptul ca daca am fi noi in postura asta am reactiona diferit. Numai faptul ca scrii ce ai pe suflet te poate ajuta foarte mult, asa ca nu te scuza cu nimic.

Jo, din cate stiu eu comportamentul uman e determinat de situatie.Pana nu esti pus intr-o anumita situatie, nu poti sti cum vei reactiona.

Posted by: Girlish Mar 19 2011, 10:47 AM

Femeile simt cand ceva nu e in regula cu barbatii lor, iti transmit o stare de nemultumire in relatie.
Cea mai buna solutie e sa discuti foarte deschis cu sotul tau, sa nu uitam, comunicarea e foarte importanta intr-o relatie. E foarte posibil ca el sa nu recunoasca nimic. Spune-i cum te simti tu, cat de nefericita esti si cat de mult te macina gandul asta, ca o obsesie bolnavicioasa, spune-i ca vrei sa stii adevarul oricare ar fi el, ca ai putea chiar sa-l ierti, dar sa aflii de la el, etc.
Barbatii (unii, nu chiar toti) sunt, uneori, foarte iresponsabili, nu se gandesc la consecintele actiunilor lor, la cum ne pot influenta actiunile lor, deci sunt foarte egoisti.
Daca nu te va lamuri, fa sapaturi, cauta, cand esti in deplina siguranta, fara riscul de a fi descoperita, la el in calculator sau pe telefonul mobil(mesaje).
Exista si acest aspect, cand ti-a intrat ceva in cap, greu poti scapa de acest gand.
Eu una, nu pot intelege de ce cineva inseala, as prefera sa fiu parasita, decat inselata, ar fi o mare dovada de onestitate, moralitate, corectitudine.
A insela inseamna a nu-l respecta pe cel de langa tine, a-ti bate joc de el, a nu-l iubi.

Mult curaj!

Gandeste-te si la tine, la fericirea ta si chiar ca ai putea sa cunosti pe altcineva peste cativa ani. Poti sa-i acorzi si sotului o noua sansa, daca chiar si-o doreste.

Posted by: melcri Mar 20 2011, 03:56 PM

Gabi! Nu pot sa-ti dau un sfat prea competent: nu am avut copii cu el; am vrut, dar nu a fost sa fie.
Dar poate iei ceva din cele ce-ti voi spune.
Cand am vrut sa stiu, tot universul a concurat sa aflu pentru ca a trebuit sa aflu.
Din acel moment, dupa17 ani, am decis eu ca el a ales si tot ce a urmat (stiam ca nu va voi sa se desparta) a fost sa ma schimb, sa nu-l mai iubesc, sa ma pot indeparta de el. Si a durat 4-5 ani pana cand am divortat.
Intre timp mi-am umplut viata si timpul cu tot felul de activitati distractive; am stiut cum se va termina; el a crezut ca glumesc, la vremea aceea nu puteam sa concep o despartire, dar timpul a trecut si am preferat sa duc o viata linistita fara grijile pe care ti le faci tu acum.
La tine e cu totul si cu totul altceva sunt copii, dar te gandesti si la linistea ta, sunt sigura.
Iti doresc sa-ti-o gasesti, intr-un fel sau intr-altul.

Posted by: vladigab Mar 20 2011, 10:59 PM

Buna seara. A trecut si ziua de azi. Si sunt tot in pozitia de la start, aproape. Am avut o discutie in urma careia am tras eu concluzia ca "piticul" meu din creier nu poate pleca. Nu ma poate convinge ca nu a fost sau nu este cineva in viata lui. Practic el nu poate sa-mi ofere vreo explicatie pentru nevinovata greseala din history, nu este nimeni in viata lui si cu asta basta. Asa e cum spuneati, un barbat nu-si va recunoaste niciodata slabiciunile. Ma intelege, probabil ca si el ar fi reactionat la fel, eu zic ca mult mai rau, dar ca nu are ce sa-mi demonstreze. Deci ce pot face decit sa astept si cu trecerea timpul savad daca am pitici pe creier sau nu. Mi-a reprosat ca si eu am aceleasi probleme de comunicare ca si el, si ca si-ar fi dorit de multe ori sa fiu eu cea care preia initiativa in patul conjugal,dar cu toate astea ne iubeste,pe mine si pe copii .Am reusit sa fim calmi si sa sfirsim intr-un ton vesel ceea ce parea o ruptura adinca,pana cind oare...Oricum m-am decis sa lupt pentru existenta noastra, ca si familie si sa incerc sa-mi schimb treptat, gradual atitudinea asa zis negativa.Mi-ati fost de mare ajutor, sincer, a fost o gura imensa de oxigen interesul vostru pentru situatia mea. Va doresc sa aveti o viata plina de fericire si iubire. Pe curind

Posted by: Flamingo Apr 2 2011, 12:50 PM

Aveati cumva si ore peste program sau altfel... aveati ture de 12 /24... sau ture in general?
Cumva sotul era gelos pe timpul petrecut acolo in preajma altor asistenti de sex masculin, brancardieri, apartinatori sau medici?
Il acuzati oare acum ca are pe cineva stiindu-va cumva vinovata ca in trecut ati calcat stramb tocmai in momentele in care lipseati noptile de acasa din cauza serviciului?
Va ganditi cumva ca el acum se razbuna sau considera ca in sfarsit i-a venit timpul s-o faca?

Intreb, nu dau cu parul!

Posted by: Cristinutsa Aug 5 2014, 09:59 AM

Salut, fetelor!
Sunt casatorita de 1 an si ma inteleg foarte bine cu sotul meu, care este un barbat foarte iubaret. Problema este ca sta in fiecare seara pana la 1-2 pe facebook si pur si simplu se uita la fete tinere, de liceu... toata seara, se uita la zeci de fete... Nu cred ca are pe altcineva... dar eu ma simt foarte frustrata ca se intampla asta seara de seara... nu stiu ce sa fac in legatura cu asta, nu i-am spus nimic si nu stie ca stiu... Dar nu vreau sa ii spun, sa par disperata...
Am senzatia ca s-a plictisit de mine, vrea numai fete tinerele, nu stiu ce sa fac. Cred ca ar trebui sa incep iar sa ma imbrac si sa ma port ca o adolescenta(?)...
As dori mult niste sfaturi... merci.

Posted by: Diana Aug 8 2014, 01:41 PM

Da-i dureri de cap. Sa fie el ingrijorat ca te-ar putea pierde!
Daca dupa un an face asta, inseamna ca e tentat. Deocamdata sta cuminte... insa e bine sa fii prevazatoare.