Despartiri, divorturi, cuplul rupt in doua..., De ce doare atat de tare? Options

[Diana.]

Ei, fir-ar sa fie! Boala generala: noi intotdeauna pe locul doi; exceptiile de la regula sint numite fufe, interesate, egoiste. Restul poarta numele de "femei" - pentru unii asta inseamna "fraiere".
Stefgurici... greu momentul, insa un copil nu e o galusca pe care sa o "inghita" sau nu... e o fiinta care are nevoie de dragoste si de atentie; si daca nu i se da ceea ce are nevoie, va suferi.

[cristinica]

hello dear eladies...

va rog frumos, ajutati-ma si pe mine cu parerile voastre despre situatia mea... sper pot s-o descriu in cat mai putine randuri, sa nu fiti nevoite sa cititi prea mult...

prietenul meu, cu care sunt impreuna de 1 an de zile (am fost mai intai fff buni prieteni, asta ne-a legat, eram si colegi de serviciu, inca suntem), mi-a spus zilele trecute ca i s-a luat de ideea de relatie, de ideea de cuplu. ca s-a saturat ca trebuie sa faca planuri de viitor, sa cumpere flori, sa se giugiuleasca etc.

si imi spune ca are nevoie de o pauza, in care sa revenim la colegialitatea care ne lega odata. sa fim doar amici, nu si iubiti.

pe de alta parte, cand l-am intrebat daca e vina mea pt decizia lui (in ultima vreme traversez o perioada mai dificila, sunt cam deprimata si amandoi suntem ff ocupati la job). si el tot imi spune ca eu nu am nicio vina, ca sunt prea buna pt el, ca el vrea perioada asta de pauza. pt un interval de timp pe care nici el nu il stie inca. si nici dupa ce trece perioada asta, nu stie daca mai vrea sau nu sa fim impreuna.

nu stiu ce sa fac... el imi spune ca nu trebuie sa fac nimic, dimpotriva, orice as face l-ar enerva si l-ar scoate din sarite. eu trebuie doar sa astept... asa imi spune

acum eu nu stiu ce sa cred... in afara de faptul ca e si el ff ocupat si apatic si satul de "dulcegarii femeiesti", nu stiu de ce se poarta asa si ce vrea sa spuna cu perioada asta de pauza.

va rog, dati-mi parerea voastra... imi este foarte greu sa nu fac nimic, sa fiu bine dispusa, sa fiu doar o colega sau o buna amica pt el pt o perioada nedefinita, la capatul careia nu stiu ce m-ar putea astepta.

voi ce credeti?

[kalua]

cristinuta, daca te simti in stare sa fii bine dispusa, sa fii doar o colega sau o buna amica pt el pt o perioada nedefinita, fa-o. Dar nu e o garantie ca daca o faci el se va intoarce spasit la tine.
Eu personal nu as putea sa fac asa ceva, la mine trebuie sa fie alba sau neagra situatia.

Altceva nu prea ai ce face, daca omul nu mai vrea, nu mai vrea si gata. (IMG:style_emoticons/default/sad.gif)

Parc-au innebunit barbatii astia! (IMG:style_emoticons/default/mad.gif)

[kary_pink]

Capul sus Cristinica,privirea inainte (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) ...a luat o decizie singur desi voi sunteti doi atunci lasa sa suporte consecintele si tu vezi de viata ta...nu esti o marioneta sa "joci" dupa bunul lui plac,azi impreuna maine nu se stie,....sunt sigura ca mai devreme sau mai tarziu vei intalni pe cineva care sa nu aiba nevoie de o pauza ca sa te iubeasca (IMG:style_emoticons/default/322.gif)

[stefgurici]

Buna la toata lumea!
Va multumesc mult ca mi-ati raspuns .Mi-ati fost de mare ajutor,chiar in ziua in care am postat ,am aflat ca el nu este fericit langa noi.Durerea mea mare ,este ca fetita ii spune "tata"si ca pentru ea este singurul tata pe care l-a cunoscut,tatal ei a murit cand ea avea doar 3 anisori,acum are 9.Fireste ca ea nu stie exact ce se intampla pentru ca eu nu am vrut sa afle detali,despre ce se intampla,cu relatia noastra.Desi ei mereu au tinut distanta unul fata de celalat,fetita mea tine foarte mult la el.
Mi se rupe inima cand stiu ca din nou va suferi.
Se pare ca ii este frica sa-si intemeieze o familie si sa aiba responsabilitati ,desi si el a fost casatorit.
Cel mai mult ma oftica ca mi-am pus sperante ,sa o iau de la capat....Fericirea copilului meu conteaza cel mai mult ptr mine,de aceea traiesc dupa toate incercarile pe care le-am avut in viata,ea este motivul ptr care mereu am luptat.
Ma bucur enorm de mult ca am dat de voi. Sunt lucruri pe care nu le pot spune familiei mele ptr.ca ei ar suferi cumplit,asa ca o sa ma destainui voua si sper din suflet sa ma ajutati sa iau o decizie buna pentru mine si fetita mea.

[angeldust]

Dupa cum descrii tu situatia, omul se simte sufocat sau mai pe romaneste i s-a urat cu binele. Daca tu accepti sa stai prin preajma cat timp el se hotaraste e garantat ca il pierzi definitiv. Singura ta sansa ar fi sa intorci placa la 180 de grade. Mai exact sa ii spui calm si surazator ca ii multumesti ca te-a anuntat despre decizia lui, ca o respecti dar ca tu consideri acesta sfarsitul relatiei voastre si ai de gand sa iti refaci viata fara el incepand chiar de maine. Trebuie sa subliniezi foarte tare faptul ca nu mai vrei sa pastrati nici un fel de legatura si ca nu iti doresti sa ramaneti amici si sa nu accepti nici o abatare de la planul asta. Pentru reusita planului trebuie sa tai orice contact cu el : daca stati impreuna te muti urgent, daca lucrati impreuna schimbi jobul, daca poti sa si dispari din oras vreo saptamana ar fi prea frumos. Usor de zis greu de facut, stiu.

In cazul in care el este doar nehotarat scenariul de mai sus ii va taia plasa de siguranta si il va obliga sa reactioneze intr-un fel la gandul ca te-ar putea pierde definitiv (aici depinde f mult de tine sa joci bine teatru si sa il convingi de asta). In caz contrar, daca el s-a hotarat deja ca nu te mai vrea, scenariul tot e bun pentru ca macar ramai cu demnitatea si o sa te priveasca mereu ca pe o tipa hotarata si cu caracter.

Scenariul asta it's a classic ca sa zic asa. E ca la poker, cand bluffezi. Poti sa castigi potul cel mare sau poti sa pierzi tot. Dar in cazul tau eu asa as face, macar stii o treaba.

Bafta si sa ne tii la curent.

[kalua]

stefgurici (IMG:style_emoticons/default/friends3.gif)
Imi inchipui ce e in sufletul tau, mai ales din cauza fetitei tale. (IMG:style_emoticons/default/closedeyes.gif)
Dar stii ceva? Decat cu un om nepotrivit langa voi, mai bine voi singurele! (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)
Si cu parintii tai ai dreptate, nu-i amara, si-asa nu te pot ajuta cu nimic.

[kalua]

Eu as face-asa angel, dar asta numai pentru ca sunt impulsiva. Si nu sunt deloc convinsa ca-i bine. (IMG:style_emoticons/default/magindesc.gif)

O fosta colega de-a mea a reactionat cu totul altfel (nu mai spun ca astia vroiau sa-si cumpere casa, au cautat vreun an si n-au gasit si cand au vrut sa se mute impreuna cu chirie s-a pomenit domnul ca totusi inca nu vrea sa locuiasca cu ea si-n plus mai vrea si-o pauza): si-a zis ca ce, acuma dupa ce si-a batut capul atata vreme cu el, l-a cizelat, sa-l primeasca gata "aranjat" alta? (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif) Si a zis ca se bucura in continuare de timpul petrecut cu el. De fapt schimbarea nu e mare, se vad cam cat se vedeau si inainte, numai ca oficial se numeste ca nu mai sunt o pereche. (IMG:style_emoticons/default/zapacitul.gif) (IMG:style_emoticons/default/ametit.gif) Si nu mai sunt o pereche de vreo jumatate de an, treaba merge.

Mi-am mai adus aminte de-un caz: fiica unei prietene de-a maica-mii se perpelea de nu mai putea ca prietenul ei a vrut o pauza. Dupa vreo doua saptamani i-a dat mama fetei telefon tipului, l-a facut albie de porci, da' frumos, nu cu injurii si alte chestii care nu tin de bun simt si i-a zis sa ia o decizie imediata, nu s-o tina pe copila in agonie pana se scarpina el nu stiu unde si ia decizia vietii lui. De vreo 15 ani sunt casatoriti. (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif)

[fortelady]

stef, nu e nevoie sa te ascunzi de fetita. desi e micuta, fii sigura ca intelege. cred ca sufera mai mult daca vede ca se intampla ceva (fara sa i se explice ce anume) decat daca stie exact ce se intampla . chiar si copiii au nevoie de sinceritate si siguranta, daca tu, mama ei, nu-i arati ca ai incredere in ea si nu ii povestesti (repet, la nivelul ei de intelegere si ascunzand lucrurile care ar putea sa o marcheze gen "asta nu te vrea") prin ce treci, cum te priveste ea?
nush ce sa zic mai mult...

This post has been edited by fortelady: Apr 12 2007, 04:59 PM

[angeldust]

Sunt cazuri si cazuri, dar eu din ce am vazut in 99% din cazuri, sa stai si sa astepti ca tuta sa se hotarasca el ce vrea de la tine e sinucidere garantata. Se prea poate ca el sa pastreze relatia din inertie, dar numai cu gandul ca "pana gasesc ceva mai bun". Daca nu gaseste e ok, dar daca gaseste? Si in plus eu nu as suporta gandul ca a ramas cu mine doar pentru ca nu a gasit ceva mai bun.

Eu din experienta am constatat ca barbatii au nevoie de cate o lovitura in moalele capului atunci cand ii apuca nehotararea. Eu una as aplica planul de mai sus fara sa stau pe ganduri, dar nah, fiecare face cum considera. Eu asa sunt, radicala cand se impune (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif)

Poate sunt si la varsta la care imi permit sa fiu radicala, dar sincer nu cred ca o sa gandesc altfel la 40 de ani.