Despartiri, divorturi, cuplul rupt in doua..., De ce doare atat de tare? Options

[kalua]

Tot asa vei ramane, asa am fost si eu si asa voi fi pana ma cara urmasii la groapa.
Cred ca-i vorba si de orgoliu la noi, adica cum sa stam noi la cheremul unuia? Sau sa nu ne simtim pe primul plan? (IMG:style_emoticons/default/tongue.gif)

[cristinica]

fetelor, multumesc realmente ca mi-ati raspuns asa de repede... nici nu m-as asteptat la atatea raspunsuri in asa putin timp, multumesc inca o data...

stiu ca povestea asta e tocmai buna pentru un talk-show de luat in discutie pe acasatv, dar atunci cand mi se intampla mie, deja nu mai gandesc ca e o telenovela.

nu stiu daca pot sa fiu asa de dura... momentan mintea mea e vraiste, am primit vestea asta zilele trecute. ideea e ca noi doi am fost fff buni prieteni la inceput si de-abia apoi, incet-incet, ne-am pomenit impreuna. si el vrea sa faca o pauza si sa ne intoarcem la vremurile in care eram prieteni fff buni.

nu stiu daca faptul ca nu vreau sa ma despart de el asa ma face laşă, dar eu vreau si iubirea lui, si prietenia lui, aşa cum a fost pana acum. si vreau sa cred ca e totusi doar o perioada pe care o traversează. nici nu imi pot permite sa-mi pun mama sa sune la el, am totusi 26 de ani si lucrurile nu mai stau ca pe vremea cand eram pustoaica.

din tot ce mi-a zis el, inteleg ca inainte intra in birou si cum dadea ochii cu mine, se gandea ca "uite-o si pe prietena mea, din intamplare suntem si colegi", dar acum gandeste "uite-o si pe colega mea, din intamplare suntem si iubiti".

iar eu una i-as acorda acest rastimp. am mai vorbit cu un prieten de-al meu (baiat, de data asta), care mi-a spus ca lucrul cel mai de ne-facut acum este sa ma agaţ de el si sa nu-i recunosc dorinta de pauza.

in mintea mea se suprapun acum 2 scenarii: ori asta e o modalitate de a-mi da drumul usor, usor, pt ca nu crede ca suntem facuti unul pt altul, ori e ceea ce a si zis el ca este - o pauza.

oricum ar fi, eu nu vreau sa ma despart de el, inca cred ca putem face lucruri bune impreuna. si in plus, numai ideea de a fi singura ma ingrozeste. sincera sa fiu, oricat de buna este o zi, orice program nemaipomenit as avea, daca descui usa casei si decorul e gol, eu ma pleostesc imediat. si baieti cum imi plac mie nu gasesc pe toate drumurile...

sunt la o raspantie... orice parere si gand ati avea pt mine, le primesc pe toate bucuroasa...

multumesc inca o data pt ajutor, sper doar sa nu vi se para aiurea sa ajutati asa... o anonima. multumesc

[roxanica10]

Si eu sunt de aceeasi parere cu Angel si Kalua. Ori e alba, ori e neagra, nu exista gri. Sincer, cand ti-am citit randurile astea....m-am gandit ca poate o fi cunoscut pe cineva si vrea sa iasa frumos din relatie. Eu zic ca dauneaza foarte tare lucrul impreuna. Ai nevoie de spatiul tau. Eu n-as suporta sa lucrez la aceeasi firma cu barbata-miu. Si barbatii, imi spunea mie unchi-miu...care are peste 25 de ani de casnicie, nu trebuie sufocati. Trebuie sa-i lasam pe ei sa creada ca-s cuceritori.
Si vorba aceea, daca tii la omul asta si el nu-ti impartaseste aceleasi sentimente...n-are sens sa te chinui. Viata merge inainte si sigur iti va aparea cel potrivit in cale atunci cand nici nu banuiesti. Nu sunt de acord cu relatiile in care decat unul dintre parteneri trage de relatie sa mearga...sa decurga normal.

[cristinica]

Si eu sunt de aceeasi parere cu Angel si Kalua. Ori e alba, ori e neagra, nu exista gri. Sincer, cand ti-am citit randurile astea....m-am gandit ca poate o fi cunoscut pe cineva si vrea sa iasa frumos din relatie. Eu zic ca dauneaza foarte tare lucrul impreuna. Ai nevoie de spatiul tau. Eu n-as suporta sa lucrez la aceeasi firma cu barbata-miu. Si barbatii, imi spunea mie unchi-miu...care are peste 25 de ani de casnicie, nu trebuie sufocati. Trebuie sa-i lasam pe ei sa creada ca-s cuceritori.
Si vorba aceea, daca tii la omul asta si el nu-ti impartaseste aceleasi sentimente...n-are sens sa te chinui. Viata merge inainte si sigur iti va aparea cel potrivit in cale atunci cand nici nu banuiesti. Nu sunt de acord cu relatiile in care decat unul dintre parteneri trage de relatie sa mearga...sa decurga normal.

si eu am aceeasi parere cand sunt implicata intr-o relatie... dar cand ceva se clatina sau nu mai exista de-a binelea, mi-e fff greu sa ma gandesc ca o sa-mi apara in cale cel potrivit... nu am fost niciodata optimista in legatura cu lucrul asta... ma gandesc chiar sa apelez la psihoterapie, poate imi scoate si mie un specialist din cap teama ca mr right nu e chiar around the corner... de-a lungul timpului am dat de fff putini baieti/barbati care mi-au placut cu adevarat si de-asta nu mi-e usor sa fiu optimista...

[angeldust]

Ok, cristinica, m-am lamurit. Clar nu o sa poti face ce ti-am propus eu si cred ca si el stie f bine ca nu o sa faci asta. Tu esti in faza aia de "vai nu pot sa renunt la el, nu imi imaginez viata fara el, mi-am facut atatea planuri si vise, etc etc" ...dependenta afectiva parca se cheama treaba asta nu? Ei bine, fii convinsa ca dependenta ta de el o simte si dumnealui si crede-ma e foooooarte plictisitoare si a total turn-off, mai ales pentru un barbat.

Asa ca ok, nu poti schimba totul din alb in negru peste noapte, dar macar fa ceva, ORICE diferit de cum ai face de obicei!

Mr. Right my ass! Nu exista Mr. Right ci doar Mr. Right Now (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif) Adicatelea Mr. Right pt mine la 18 ani era cu totul altul decat cel de care aveam nevoie acum 3 luni si astazi nici cel de acum 3 luni nu mai corespunde (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif) Tu ia in considerare cat de Right este acest Mr. pentru tine in momentul de fatza, nu alerga dupa cai verzi pe pereti. Pana la urma principala noastra sursa de nefericire sunt asteptarile noastre nerealiste.

[cristinica]

Ok, cristinica, m-am lamurit. Clar nu o sa poti face ce ti-am propus eu si cred ca si el stie f bine ca nu o sa faci asta. Tu esti in faza aia de "vai nu pot sa renunt la el, nu imi imaginez viata fara el, mi-am facut atatea planuri si vise, etc etc" ...dependenta afectiva parca se cheama treaba asta nu? Ei bine, fii convinsa ca dependenta ta de el o simte si dumnealui si crede-ma e foooooarte plictisitoare si a total turn-off, mai ales pentru un barbat.

Asa ca ok, nu poti schimba totul din alb in negru peste noapte, dar macar fa ceva, ORICE diferit de cum ai face de obicei!

(IMG:style_emoticons/default/sad.gif) asa este, nu sunt in stare sa fac ce ai propus tu. asa ca o sa incerc sa ma controlez din tot comportamentul meu obisnuit, sa raman la stadiul de buna colega...
in orice caz, iti admir realmente puterea cu care scrii randurile! chiar daca in orice alt domeniu al vietii mele sunt in stare sa mut muntii din loc, in ceea ce priveste viata mea personala sunt (asta e cuvantul!) mai "moale"...

multumesc pt imbarbatarile tale... acum nu-mi ramane decat sa-mi spun intruna "zoe, fii barbata!"

[midnight]

Eu nu as lua chiar asa in tragic situatia -- dar asta si din cauza ca nu sunt genul foarte lipicios, si cum si eu am nevoie din cand in cand de, sa zicem, time for myself, inteleg foarte bine nevoia asta cand o vad la altii.
So, Cristinica.. eu chiar cred ca nu e decat o 'faza' si ca nu se intampla nimic daca il lasi un pic in pace, adica sa nu te agati de el, sa ceri explicatii, chestii de genul asta. Poate ca ii este dor de clipele de la inceput, cand abia va indragosteati unul de altul, cand inca nu va obligati unul pe altul la nimic. Poti sa profiti si tu de schimbarea asta, sustrage-te cumva, dovedeste-i ca esti independenta, ca ai si tu *ceva al tau* care nu depinde de el. Preocupari sau hobby-uri care nu il includ pe el, amici, iesiri, gesturi, placeri pe care ti le faci singura sau cu altcineva (nu sa te intalnesti cu alti barbati sau mai stiu eu ce, ci doar lucruri care ii vor da impresia ca se uita la lumea ta pe gaura cheii, in loc sa intre cu bocancii in ea cum facea de obicei.) Nu sa fii rea sau rece cu el, fii doar relaxata, fluida, nu face un capat de tzara pentru ca nu are chef de tine azi, poate nici tu nu ai chef de el maine, poate poimaine veti fi in cele mai bune relatii.
Trebuie sa aiba senzatia ca ii scapi printre degete si ca nu esti chiar papusa programata de la care stia exact la ce sa se astepte in materie de reactii, sentimente etc.

Edit: acum am vazut ultimul tau post, in care te resemnai sa fii o buna colega -- ok, dar fara priviri de catzelush lovit, flirteaza cu el, cu altii, vezi tu. Sa ii fie clar ca nu esti nici un fel de povara afectiva.

Femeile au avantajul ca daca au chef sa fie fascinante si atragatoare pot sa faca asta foarte usor, fara sa se apuce de compus muzica, scris sau plecat la meditatii in tibet de exemplu.

My 5 cents :)

[asgaard]

Nu prea ma bag de obicei sa dau sfaturi de genul asta, dar cauta pe net "Ladder theory". Mai in gluma, mai in serios, acolo se explica sistemul de rating al barbatilor, apropo de friends vs lovers... acum tu oricum nu prea ai ce sa faci, omul s-a decis, ca vrei sau nu vrei tot asta o sa faca. Ce poti sa faci este sa-ti scoti din cap ideea ca urmarea depinde cumva de tine (daca sunt draguta si intelegatoare poate ramane cu mine...). Ori el stie deja ca "pauza" e definitiva, caz in care nu se va razgandi, ori pauza ii va servi drept timp de gandire, iar concluziile depind de cum vede el un viitor cu tine mai degraba decat cum vede trecutul / prezentul. Pare aberant ce zic, dar am trecut printr-o situatie similara (doar ca era dupa 6 ani...). Femeile tind sa se bazeze intr-o astfel de decizie pe ce e vechi, cunoscut (doar am stat atata timp impreuna, a fost ok, nu se poate sfarsi asa...), iar barbatii tind sa valorizeze noul, viitorul, aventura (ca sunt mai vanatori de felul lor). Daca lui prezentul i se pare cumva previzibil, iar viitorul are o sclipire de aventura, se va arunca cu capul inainte, chit ca-i va parea rau apoi. Iar despre partea cu The One : relationship material se gaseste, oricat ai fi de pretentioasa. Daca te gandesti ca nu se gaseste ceva mai bun: cineva care VREA sa stea cu tine e deja mai bine decat cineva care nu mai vrea. Mult curaj, stiu ca e greu, dar trebuie sa ai constiinta impacata ca ai facut ceea ce depindea de tine, acum e randul lui sa se decida. Si atunci cand n-o sa mai poti, o sa te desprinzi, nu te teme, noroc cu orgoliul, ca ne hraneste instinctul de conservare, ca dragostea... (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

[cristinica]

Nu prea ma bag de obicei sa dau sfaturi de genul asta, dar cauta pe net "Ladder theory". Mai in gluma, mai in serios, acolo se explica sistemul de rating al barbatilor, apropo de friends vs lovers... acum tu oricum nu prea ai ce sa faci, omul s-a decis, ca vrei sau nu vrei tot asta o sa faca. Ce poti sa faci este sa-ti scoti din cap ideea ca urmarea depinde cumva de tine (daca sunt draguta si intelegatoare poate ramane cu mine...). Ori el stie deja ca "pauza" e definitiva, caz in care nu se va razgandi, ori pauza ii va servi drept timp de gandire, iar concluziile depind de cum vede el un viitor cu tine mai degraba decat cum vede trecutul / prezentul. Pare aberant ce zic, dar am trecut printr-o situatie similara (doar ca era dupa 6 ani...). Femeile tind sa se bazeze intr-o astfel de decizie pe ce e vechi, cunoscut (doar am stat atata timp impreuna, a fost ok, nu se poate sfarsi asa...), iar barbatii tind sa valorizeze noul, viitorul, aventura (ca sunt mai vanatori de felul lor). Daca lui prezentul i se pare cumva previzibil, iar viitorul are o sclipire de aventura, se va arunca cu capul inainte, chit ca-i va parea rau apoi. Iar despre partea cu The One : relationship material se gaseste, oricat ai fi de pretentioasa. Daca te gandesti ca nu se gaseste ceva mai bun: cineva care VREA sa stea cu tine e deja mai bine decat cineva care nu mai vrea. Mult curaj, stiu ca e greu, dar trebuie sa ai constiinta impacata ca ai facut ceea ce depindea de tine, acum e randul lui sa se decida. Si atunci cand n-o sa mai poti, o sa te desprinzi, nu te teme, noroc cu orgoliul, ca ne hraneste instinctul de conservare, ca dragostea... (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

multumesc mult pt sugestii, am sa caut teoria despre care spui. pesimismul meu legat de mr right se refera nu la pretentiile mele de ordin financiar, pt ca nu asta caut. dar trebuie sa avem ceva de facut atunci cand nu facem chestii de cuplu: sa avem despre ce vorbi. iar aici vorbesc de muzica, filme si carti. nu, nu caut un intelectual fin, they are sooo booring (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) dar oamenii cu viatza in ei si cu personalitati neconventionale sunt oarecum greu de gasit. si cand gasesti de-astia, ai tendinta sa tii aproape...

vorba poetului, om trai si-om vedea... multumesc tuturor pt cuvintele voastre... mi-au dat o baza sa ma gandesc serios la ce mi se intampla. multumesc

[flaviutza]

cristinica... si eu am trecut printr-o chestie ca asta tot dupa 1 an si ceva... ne simteam super super impreuna...si m-am pomenit dintr-o data cu el ca s-a saturat de ideea de cuplu...l-am lasat in pace, sa reflecteze singur asupra situatiei... dupa o saptamana a aflat ca am iesit cu un tip..a fost foarte gelos, m-a sunat,,,,si impacarea nu a fost departe...dar lucrurile nu au mai fost ca la inceput...de atunci relatia noastra a mai scartait vreo juma de an, pana la punctul culminant cand l-am gasit cu o tipa la suc...si de atunci mi-am zis ca nu mai vreau sa stiu de el...a urmat o perioada destul de lunga, in care numai la el imi statea gandul, dar am trecut...

nu am citit raspunsurile de mia sus, dar ..parerea mea personala e sa-l lasi in pace...nu merita...sunt cupluri care se despart dupa ani buni de casnicie....ce a fost a fost, gandeste-te ca nu te merita si gata...nu te mai uita inapoi...