Despartiri, divorturi, cuplul rupt in doua..., De ce doare atat de tare? Options

[kalua]

rory, mai uita-te si tu pe-aici, pe forum, mai afli de-o carte buna, de-un film, de-o reteta, o crema miraculoasa, un pantofior, una, alta, poate cu timpul iti starneste ceva mai multa curiozitate (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

[Philia]

rory sriu cat e de greu.
si eu am fost in exact aceeasi situatie.
am acceptat de la inceput situatia lui si i am zis ca eu niciodata nu ii voi spune :eu sau ea...
i am zis ca atunci cand voi considera ca e timpul vom purta o ultima discutie,ca sa nu ramana lucrurile neterminate, si apoi imi voi face frumusel valijoara si voi iesi definitiv din viata lui.
dar nu il voi pune sa aleaga,pentru ca mai apoi nu as fi vrut sa se simta obligat sa ramana langa mine.nu!
stiu ca e greu,dar trebuie sa te hotarasti:ori alegi sa ramai in viata lui,chiar si in situatia asta,ori ura si la gara....

[rory]

Pokemon... poate mi-e foarte greu si pentru faptul ca acum aproape un an (numai dupa cateva luni de relatie) ne-am despartit (a fost crunt...) si a revenit cu un mesaj dupa 2 zile zicandu-mi sa-l las un an si discutam dupa... Intre timp, nu a putut nici el fara mine, ne-am impacat si nu am mai discutat despre situatia in care suntem. Iar bilantul acestui an se apropie... Pe 1 august este si ziua mea si i-am spus de anul trecut ca eu nu o sa-mi mai petrec singura inca o zi de nastere.
Acum a aparut problema asta nenorocita cu sanatatea lui si imi tot zic sa-l las, sa nu-l stresez, sa nu-l supar, sa-i fiu "alaturi"... Mai e mai putin de o luna...
O s-o fac pana la urma, dar mi-e atat de frica de ce va fi dupa... Uffffff, daca as putea sa nu mai simt atat de puternic, daca as putea pune ratiunea mai presus de pasiune... As face-o, jur!
La tine cum a fost? Cum ai trecut? Cum ai reusit?

[Szimcsi]

Buna seara, Rory (IMG:style_emoticons/default/wink.gif)

Eu nu iti zic nimic, ca stii parerea mea. Vroiam doar sa stii ca sunt pe aici.

[Philia]

rory stiu cum e sa iti petreci ziua de nastere singura,sa fii singura de sarbatori,s.a.m.d
noi discutam mult pe aceasta tema.nu era un subiect tabu.
desi el imi tot zicea ca nu o sa renunte la mine,tot timpul am fost constienta cat e de greu sa lasi in urma o viata pe care deja o ai si sa risti totul pentru nici nu stii ce.si de aia nu il stresam.dar tot timpul in intrebam cum mai stau lucrurile.
eu ii tot ziceam ca pana n o sa vad actul nu o sa cred.
actul inca nu l am vazut (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) dar cred ca o sa l vad cat de curand (IMG:style_emoticons/default/wink.gif)
la noi a fost mai dificil pentru ca noi eram in orase diferite.la 400 de km...
inca suntem departe dar nu pentru mult timp.
nu stiu cat de mult te ajuta experienta mea,dar am vrut sa stii ca cineva te intelege!

[midnight]

Rory, in conditiile astea nu cred ca ar trebui sa iti fie teama de un eventual "dupa"
S-ar putea sa simti o imensa usurare.. si pe parcurs sa iti dai seama ca ai luat cea mai buna decizie.
Eu nu am experienta directa a acestui gen de relatii, dar am avut parte de ea in familie big time, scenariul clasic. Atat doar ca tata, cand chiar s-a indragostit de una, nu a mai asteptat sa se alinieze bine planetele si alte treburi de-astea feng shui. Ai mei au divortat de asa natura incat toate cheltuielile legate de asta sa ii revina tatalui meu (a acceptat pentru ca isi doreau amandoi mult sa fie liberi), nici macar problema de sanatate nu a fost o piedica (taica-meu tocmai avusese infarct si i-a zis mamei mele ca el vrea sa divorteze si da, a vorbit cu femeia aia, si da a tinut legatura cu ea cand nici macar nu se stia daca va apuca a doua zi, de pe patul de spital).
Daca a meritat sau nu, doar el poate spune. Gagica aia nu il iubea oricum asa cum se pare ca il iubesti tu pe barbatul de care spui, deci nu au fost impreuna cand el a devenit liber.. s-a gasit cu alta femeie dupa ceva timp si acum se pare ca sunt fericiti impreuna de cativa ani.

Ma rog, ideea e ca nu m-as fi asteptat EVER sa il pot da de exemplu pozitiv (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) pe tata. Iti spun doar ca, atunci cand ceva chiar conteaza pentru ei, they fucking do it no matter what! (Bani, opinie publica, doi copii stricati de cap, restul familiei, oras mic, douazeci de ani de casnicie, tot tacamul, nu stiu / nu cred ca voi doi sunteti la varsta venerabila de 47 de ani si ca aveti istorii atat de incarcate si sa aveti chiar atata 'bagaj'). Inainte de a divorta taica-meu chiar ma pegatea psihic si imi spunea ca vorbise cu tipa despre mine si frate-meu, ca ar fi contat mult pentru el ca noi sa o acceptam, eventual, faze din astea.

Iubitul tau e asa?

[pescarush]

rory, sa stii ca m-am gandit mult daca sa-ti raspund si eu sau nu. iti spun si eu cum arata situatia, privita din interiorul "casniciei pe butuci". am fost in situatia sotiei amantului tau si intr-adevar si la noi, casnicia era pe butuci. locuiam deja separat de aproape un an (orase diferite, dar venea acasa in week-end, deci n-am fost nici despartiti nici casatoriti).
vreau doar sa-ti spun ca in orice cuplu care mai e inca impreuna, amandoi spera in adancul sufletului lor intr-o refacere a ceea ce a fost candva, indiferent ce ar spune.
eu cand am aflat de cealalta, sa stii ca nu l-am retinut, l-am trimis frumsel la ea. dar, surpriza: nu a vrut sa plece, a insistat cateva saptamani sa incercam sa trecem peste tot ce-a fost si sa mergem mai departe. acum suntem in faza in care incercam sa ne redescoperim ca si cuplu, sa intelegem unde am gresit fiecare (eram si foarte tineri cand ne-am casatorit, nu ca ar fi o scuza) si sa trecem peste ce a fost urat. nu stiu daca vom reusi, sperante avem, la fel ca si indoieli si temeri.
am vrut doar sa-ti subliniez ca, asa cum au spus si fetele mai sus, daca nu a alergat la tine pana acum, imi pare rau s-o spun, dar nu esti tu cea cu care vrea sa-si traiasca viata mai departe.
cel mai bine pentru tine este sa incerci sa te aduni, sa te regasesti si sa-ti vezi mai departe de viata ta, fara el. suna dur, intr-adevar, dar asta este viata. stiu cat de grea este lupta pe care o ai de dat cu tine insati ca sa te regasesti, trebuie doar sa fii tare si vei trece peste toate astea.

[rory]

...O sa incerc sa le cuprind pe toate in raspunsul meu.
Pokemon... multumesc din suflet. Si nu ma judecati, ma agat de orice speranta! Iubitul meu este aproape de mine (geografic) si ne intalnim destul de des (in comparatie cu tine, cred). Fetelor, fi-r-ar sa fie, el chiar ma iubeste! Oricat as fi de "disperata", daca as SIMTI ca nu m-ar iubi, as renunta, pe cuvant! Poate e singura mandrie pe care o mai am. Dar legatura dintre noi este extraordinar de puternica. Credeti-ma ca daca nu va fi sa fie (si nu din motive de "neiubire"), o sa raman toata viata cu o multumire interioara ca EU mi-am intalnit jumatatea. Singura intr-o viata de om. Cati pot spune asta?

Midnight... iubitul meu a vorbit despre mine doar prietenilor lui. E genul care isi alege prietenii pe spranceana, e discret si foarte dificil. Asta ca sa nu va imaginati o gasca de "golanei" care se intalnesc de fiecare data ca sa bea bere. Se cunosc de mult timp, fac mult sport (acum nu mai e de performanta) si au mare incredere unul in celalalt. Toti sunt casatoriti sau aproape. Si stiu despre mine, si discuta despre mine, si au acceptat sa ne fie "backup" cand noi doi ne intalneam. Si nu le-a venit sa creada cand au auzit ca el s-a indragostit. Pentru ca nu-l mai vazusera niciodata asa.

Pescarush... ma simt vinovata pt ca fac un lucru imoral. Si mi-e jena chiar si de tine. In locul tau, si eu as fi luptat (culmea e ca asta am sfatuit-o si pe sotia lui cand m-a confruntat).
Mama tot timpul mi-a zis sa nu-mi cladesc fericirea pe nefericirea altuia. Dar si el este nefericit cu viata aia! Stiu, o sa ma intrebi de ce nu a plecat pana acum... NU STIU!. Cred totusi ca se intampla mai multe in casa aia. Mi-e teama sa dau mai multe detalii ca sa nu imi semnez singura declaratia de confirmare. Dar i-a spus ca nu o iubeste, ca n-a iubit-o de fapt niciodata... Nu au poze cu ei in casa. Nu au nici o poza de la nunta! Dar exista un respect, si mi se pare si normal. Si eu am respectat-o pe ea (stiu ca suna aiurea) pana a inceput sa ma ameninte la modul cel mai josnic. A incercat sa-mi faca foarte multe probleme si a si reusit de cele mai multe ori. Totusi am avut puterea sa lupt, sa fac compromisuri, sa merg inainte.
Stiti cum e el? De cand il cunosc i-a placut tot timpul sa-mi faca surprize. De fiecare data. Chiar si cand ma plangeam ca ceva nu merge bine, aparea in ultimul moment (nesperat) si "repara". Asa si cu problemele lui de sanatate - m-a tinut mai la distanta 2 saptamani, ca sa imi povesteasca recent toate chinurile prin care a trecut. Nu a vrut sa ma sperie pt ca stie ca mi-as fi facut mii de griji. A preferat sa sufere in tacere singur, iar acum ca e mai bine a putut sa-mi impartaseasca. Nu sunt de acord cu asta, as fi vrut sa stiu totul, dar... asa e el. Vreau sa spun prin astea ca... poate (Doamne-ajuta!).... pregateste ceva si vrea sa-mi spuna cand totul va fi deja rezolvat, sa nu ma treaca si pe mine prin toate etapele...

Dar iarasi... nu stiu nimic sigur... sunt atat de obosita... si imbatranita prea devreme parca...
Ma ajuta mult toate raspunsurile voastre si va multumesc din suflet. Noapte buna si week-end placut!

[Diana.]

Rory, Rory... nu te pling, nu te compatimesc, nu te aprob, incerc sa nu te judec (desi mi-i tare, tare greu, ca nu sint de acord cu amantlicul sub nici un motiv!). Incerc sa te inteleg si sa te fac sa te trezesti; imi dau seama ca ai fost folosita; omul care atita timp nu a fost in stare sa iasa dintr-o relatie catalogata chiar de cei apropiati drept "terminata", omul care te face sa suferi si in jurul caruia graviteaza existenta ta nu te merita.

Te minte si se foloseste de tine; te bate cu propriile tale arme: dragostea ta pentru el se intoarce impotriva ta, este exploatata; am senzatia ca nu traiesti decit pentru el, iar el nu traieste decit pentru sine-insusi; tu te stingi, el infloreste; el e in fata societatii "barbat familist, stilpu` societatii" si in fata prietenilor lui un smecher "tare" care "prosteste" doua femei pentru ca ii merge (pentru ca asta gindesc in sinea lor) si acest lucru este posibil deoarece nici una dintre femeile acestea nu are curaj sa il trimita acolo unde ii este locul: in debaraua cu vechituri a vietilor lor.

Rory, anii trec; cu parere de rau si cu un cutit in inima te cert si iti spun ce cred: cred ca la un moment dat va aparea o a treia femeie in viata lui, o a treia femeie indeajuns de hotarita si desteapta ca sa il faca sa isi lase si nevasta, si pe tine, si sa inceapa un nou capitol al vietii lui in care tu nu vei avea absolut nici un rol....
Rory, trezeste-te, viata e prea scurta ca sa o daruim oamenilor care nu merita sa ne stearga nici papucii pentru ca nu stiu sa pretuiasca nimic din ceea ce li se ofera pentru ca ei sint de parere ca li se cuvine totul din prea mult egoism.

Sint convinsa ca traiesti ca sa ii auzi voce la telefon, sa il vezi; sint convinsa ca stai acasa, poate suna pe fix sau poate iti bate la usa; sint convinsa ca tu te zbati ca pestele pe uscat, iar el astie asta si ii convine.
Iubire?! Nu, Rory, asta nu e iubire, e boala, e dragoste vinduta, cersita, furata, dragoste chinuita...
Cind iubesti te dai cu totul celuilalt, asa, ca tine.

Nu ii cauta scuze, Rory, el nu are nici una; e LAS, Rory, LAS si EGOIST.
Acum esti orbita de dragoste, insa peste ani vei privi inapoi si vei gindi: "cum am putut fi atit de oarba?!"

[fortelady]

nu pot sa zic decat ca sunt de acord cu diana.
incepusem sa scriu ceva similar dar am renuntat....