Despartiri, divorturi, cuplul rupt in doua..., De ce doare atat de tare? Options

[maimutica]

E adevarat ca nu mai am timp pt mine, nici macar sa/mi aplic seara o crema pe fata. Familia mea este universul in care ma invart acum, de aceea poate astept sa petrec clipe frumoase, pe masura sacrificiilor pe care le fac pt ea. Si toate astea le astept de la sotul meu, pt ca vede si aude "cum ma chinui". Cred ca poate fi calificat ca un defect devotamentul meu total fata de familie. Imi place sa/i fac fericiti pe cei din jurul meu dar astept o cat de mica apreciere si recunostinta. Gresesc?

[kalua]

Poate ai devenit plictisitoare pentru el, in fericirea ta? (IMG:style_emoticons/default/magindesc.gif) Multi barbati fug ca impuscati de femeile care stiu numai casa-copii, copii-casa.
Iar a avea si alte preocupari nu inseamna ca nu-ti vezi de familia ta si o delasi.
Cand ai purtat ultima data o discutie cu sotul tau despre altceva decat copii, casa sau probleme cotidiane?

[pescarush]

maimutica, am avut si eu o perioada cand simteam cam la fel ca tine.
kalua are dreptate, greseala este a noastra. nu putem sta tot in fundul familiei, sa le facem pe plac de fiecare data, punandu-ne pe noi mereu la urma (daca mai este timp, ceea ce nu prea se gaseste cand procedam asa).
incearca sa gasesti ceva de facut: mers la sala, sau un hobby, sau iesit cu prietene la o cafea, un suc etc. lasa-l pe sotul tau cu copiii si ia-ti timpul tau pentru tine. va fi mai greu si te vei simti mai ciudat la inceput, dar in timp, te vei simi mult mai bine, vei simti ca te regasesti tu pe tine. si, incearca sa il angrenezi si pe sotul tau, sa faceti unele lucruri impreuna, nu astepta numai din partea lui sa ia initiativa.
altfel, va veti indeparta din ce in ce mai mult si vei descoperi in cativa ani ca nu mai aveti nimic in comun, in afara copiilor. este foarte bine ca ti-ai dat seama la timp de problema din cuplul vostru, ai timp sa o remediezi fara a se ajunge la stari grave. depinde foarte mult de tine, de diplomatia si rabdarea cu care vei proceda. (IMG:style_emoticons/default/kiss.gif)

This post has been edited by pescarush: Mar 30 2008, 04:51 PM

[Cleo]

maimutica bine ai venit (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

pe undeva e vesnica problema a rutinei care omoara incet dar sigur o relatie.
nu exista 'n-am timp`!!! ... timp se gaseste pt orice, cheful trebuie sa existe.

Cum adica n-ai timp sa-ti dai cu o crema pe fata? din asta as intelege ca nu ai timp sa te ingrijesti?
Chit ca ma scol inaintea tuturor si tot am grija sa arat chic.
Vreau sa-mi placa MIE in primul rand imaginea din oglinda si-abia apoi am pretentia sa fiu placuta si de ceilalti.
Iar 'imaginea' asta se poate extinde si in interior. Ce te face pe tine frumoasa in interior?
Sint multe mici placeri peste zi pe care trebuie sa ni le permitem si pe care trebuie sa le intretinem ca sa mentinem nivelul fericirii la cote decente.

Trebuie gasite solutii de iesire din rutina. A ta, singura si a voastra ca si cuplu

[kary_pink]

E adevarat ca nu mai am timp pt mine, nici macar sa/mi aplic seara o crema pe fata. Familia mea este universul in care ma invart acum, de aceea poate astept sa petrec clipe frumoase, pe masura sacrificiilor pe care le fac pt ea. Si toate astea le astept de la sotul meu, pt ca vede si aude "cum ma chinui". Cred ca poate fi calificat ca un defect devotamentul meu total fata de familie. Imi place sa/i fac fericiti pe cei din jurul meu dar astept o cat de mica apreciere si recunostinta. Gresesc?

Draga mea, imi pare rau de starea ta, dar ai grija sa nu iti confunzi nevoia de afectiune cu o plangere continua.Nu te-a obligat nimeni sa-ti intemeiezi o familie si tot ce ar trebui sa faci pentru ea ar trebui sa faci cu inima nu considerand un sacrificiu.Sotul tau trebuie sa participe, dar nu prin insistari din partea ta sau zeci de plangeri. Nu facem nimic asteptand ceva in schimb pentru ca vom fi foarte dezamagiti. Sunt zeci de femei ce au poate trei sau patru copii si chiar si un job si tot gasesc timp pentru ele, asa ca mi-e greu sa cred ca tu nu gasesti timp pentru tine, pana la urma ai avut timp sa scrii pe forum (IMG:style_emoticons/default/closedeyes.gif) Trebuie sa vrei!
De apreciat devotamentul tau pentru familie, dar nu te obliga nimeni si poate de asta ai si impresia ca sotul tau nu te intelege, pentru ca tu astepti sa-ti primesti laurii...
Imi cer scuze daca te supara randurile mele dar mi-am exprimat parerea personala (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

[maimutica]

Am timp sa intru pe forum pt ca sunt "disperata", nu mai suport starea in care am ajuns. Tocmai asta incerc sa descopar, cum il pot implica pe sotul meu in treburile casnice fara sa/i cer, pt ca nici nu vreau sa/l cicalesc. Dar, de fiecare data cand il rog sa faca ceva, imi spune ok, dar fac mai tarziu si atunci ajung sa le fac eu pt ca nu/mi pot permite sa intarzii. Nu am timp pt mine sau poate am dar il folosesc pt a invata. Ma preg pt un examen f greu si uzez de fiecare 5 min libere pt a citi. Problema care ma apasa pe mine este ca sotul meu s/a obisnuit cu statusul meu si inafara faptului ca nu ma ajuta la treburile casnice nici macar nu se sinchiseste sa ma stranga in brate cu zilele daca nu merg eu sa fac asta. Ori pt mine inseamna ca nu mai exist pt el. Asta ca sa nu dau exemplu ziua de 8 martie care a fost cea mai trista din viata mea, pt ca in lipsa posibilitatilor financiare de a/mi aduce o atentie, nici macar nu s/a obosit sa/mi zica "La multi ani, femeie!". Eu vreau tocmai sa evit monotonia care bantuie cuplurile la un moment dat, dar nu pot face asta decat cu posibilitatile pe care le am acum.
Daca imi zice o femeie ca e normal comportamentul sotului meu, ca sunt eu cea care are o problema atunci ma voi intoarce spre mine sa vad ce pot sa schimb, dar mi se pare mult prea mult ca eu sa fac tot ce tine de casa, de copii, de armonia dintre noi iar el doar sa astepte ca lucrurile sa se intample!!!

[pescarush]

maimutico, ai dat un ex. ca faci tu chiar daca l-ai ruigat pe el s-o faca, pentru ca nu poti amana. de ce? lasa-l sa faca, mai aminteste-i mai tarziu, cu cat mai putin reprosuri. asa-ti consumi tu energie.
chiar inainte citeam un e-mail, hai sa-ti spun si tie o cugetare de acolo: "familia face parte din viata noastra, dar nu este persoana noastra. nu te identifica cu familia"
barbatii, cateodata au nevoie de un soc sa iasa din starea asta de siguranta. este mult prea sigur de tine, de aceea nu se mai oboseste sa incerce sa te multumeasca. daca ai vreo vina, aici e vina ta. l-ai asigurat tot timpul ca orice s-ar intampla, tu esti a lui. este bine, pana la un punct. nu este el centru universului tau, asta trebuie sa-i arati. sa-i arati ca te simti bine cu el, ca-l iubesti, dar arata-i si ca esti o persoana distincta, independenta, cu trairi si nevoi proprii.

[kary_pink]

Uneori gresim fara sa ne dam seama, devenim obsedate sa avem grija de familia noastra si asa cu timpul uitam de noi.Gandeste'te cum ar fi ani la rand, zi de zi sa-l vezi pe sotul tau plin de ulei de masina, vorbind doar despre masina, trebaluind toata ziulica la masina si o data la ceva timp sa vina la tine dupa alinari si dragoste.
Trebuie sa stim sa distingem femeia din noi de femeia din familie sau femeia de langa barbat.
Nu vreau sa para ca arunc vina asupra ta, dar eu mereu am crezut ca atunci cand intervine o problema intr-un cuplu amandoi au partea lor de vina si amandoi trebuie sa faca ceva tinand cont unul de celalalt, echilibrand balanta prin intelegere reciproca si nu prin cereri.
Este important sa te gandesti la cum a fost relatia voastra pana acum, cat de echilibrata a fost, daca sotului tau i-ai simtit lipsa mereu sau doar acum brusc, daca el la randul lui s-a simtit neglijat, daca exista inca iubire...daca daca daca....

[Fanny]

Spusele lui Pescarus sunt lucrurile la care m-am gandit si eu. Petreci prea mult timp multumind pe altii si te simti demoralizata vazand a ceilalti nu petrec nici macar 5 minute pentru a te face fericita.
Din punctul meu de vedere tu esti prima care gresesti pentru ca te sacrifici pentru binele tuturor. E evident ca le faci viata mai usoara si uiti de tine insati. Pe de alta parte, familia ta profita de "daruirea" pe care le-o arati. Sotul are parte lui de vina, dar sa fim seriosi, carui om nu i-ar conveni sa aiba la dispozitie 24 din 24 un mic "sclav" care roboteste sa fie totul bine!?

Solutia e, in primul rand, lupta cu tine insati. Inearca sa distribui sarcini tuturor si sa-i lasi sa le indeplineasca! Sotul duce gunoiul si da cu aspiratorul, copii isi fac ordine in jucarii. Cand mai cresc ii obisnuiesti si cu alte treburi domestice: aranjatul patului, asezatul mesei etc.
Important e sa va vedeti in familie a parteneri egali (unii cu sarcini mai mari, altii cu sarcini mai mici, in functie de varsta si posibilitati), dar fiecare cu cateva treburi prestabilite. Contand pe ajutorul lor se vor simti utili si,de ce nu, parte din "echipa".

[maimutica]

Va multumesc frumos pentru sfaturi! Simt o usurare in primul rand pt ca nu am vorbit cu nimeni pana acum despre aceste lucruri, cu exceptia sotului meu. Sunt foarte constienta ca asa tr sa procedez, dar practic mi/e f greu. Am luat asupra mea toate responsabilitatile casnice pt ca ma simt obligata de faptul ca sunt in concediu si el merge la serviciu, vreau ca atunci cand vine acasa sa/i placa, sa se relazxeze, sa/si doreasca sa vina in cuibusorului lui, nu sa/l mai obosesc si eu cu lucruri pe care le pot face. Dar nemultumirea mea este ca el nu observa ceea ce fac pt el, ca i/am preluat din griji renuntand chiar la mine, doar pt a fi armonie in casa. Eu daca il rog sa faca ceva ori spune ca va face si oricum nu va face, ori imi spune clar ca nu face ca nu are timp (sta pe net in timpul liber). Nu cred ca m/as mai consuma atat de mult daca as sti ca/i pasa de mine, adica macar o data pe saptamana sa/mi preg o cafea sau cat merg la piata sa spele niste vase sau sa dea cu aspiratorul gandindu/se ca asa vom putea petrece impreuna un oarecare timp. Eu daca ii cer, am toate sansele sa ajung la cearta, pentru ca altfel nu/l pot convinge. Mi/e teama ca aceasta nepasare a lui sa nu se acutizeze si sa nu se transforme in altceva! Eu nu ma plang ca le fac pe toate ci ca seara, cand am avea putin timp si pt noi si vreau sa ma cuibaresc in bratele lui gaseste diferite motive pentru a ma "alunga". Asta ma omoara!