ROZ, Jurnalul lui Kary_Pink Options

[antenutza]

(IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/322.gif) jos palaria!!!! ce sa zic pink ? eram intr-o stare un pic mai ciudata si bantuiam pe forum ..am dat peste jurnalul tau si m- a inseninat .... surpize placute multe am gasit .. nichita (iubirea adolescentei mele) .. cantecele..dar pe deasupra felul tau de a fi .. optimismul tau
sa nu te opresti din scris si mai mult sa nu te schimbi .. umbra pesimismului este langa noi toti dar numai de noi depinde daca o lasam sa ne atinga sau nu.
bravo tie ca esti asa cum te prezinti in randurile de mai sus si stiu ca nu o sa te superi dc o sa mai alimentez si eu din cand in cand cu zambete .... ca vad ca tu stai bine cu stocul
ce sa zic? unele lucruri ni se intampla cand avem nevoie de ele si uneori chiar cand le meritam.
multa bafta si .. m-am abonat la jurnalul tau

[kary_pink]

(IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/kiss.gif) antenutza poate iti faci si tu un jurnal....sunt sigura ca il voi rasfoi (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/smile.gif) ......thanks

[kary_pink]

Cand te uiti în ochii cuiva
Ar trebui sa vezi
Culoarea cerului din ziua
În care s-a nascut
Si forma primului animal de plus,
Primul sentiment în fata intunericului
Si cel mai frumos rasarit de soare.
Si-ar mai trebui sa vezi
Zambetul primei iubiri
Si lacrima ce vine dupa.
Si, daca ai ochii ageri
S-ar putea sa vezi si urmele primului vis
Si raul din mijlocul tacerilor ,
Si pomul, si frunza si pamantul...

Si, daca n-ai sa vezi toate astea,
N-ai ochii buni
Sau inima...

Jocul Portret al Omului_Codul Bunelor Maniere

S-a gasit printre hirtiile postume si ravasite ale lui Einstein o formula frapanta : viata = munca + joc. Aceasta ecuatie rostita de o fiinta care a fost in acelasi timp un mare savant si un om in deplinul inteles al cuvitului , poate fi considerata ca o demonstratie a importantei jocului in comportamentul uman. Jocul este fara indoiala cel mai bun mijloc de relaxare dupa o zi de munca , deoarece el destinde, recreaza si permite omului sa acumuleze noi forte pentru ziua urmatoare. Un mare sportiv , un campion in cursele automobilistice a fost intrebat in ce consta secretul succeselor sale. Acesta a raspuns : " Am actionat mereu ca si cum ceilalti au toate drepturile si eu niciunul ". Iata o regula minunata de urmat , nu numai cind jucam , dar si in toate imprejurarile vietii. Pentru ca acest principiu sa nu fie considerat drept un semn de slabiciune ar trebui sa nu avem nefericirea sa frecventam mediul rechinilor dar nici al fazanilor. Sa adaugam ca si pentru cei care au in vedere functia recreativa a jocului se impun anumite reguli de tact si de bun gust fara de care nu vor mai fi invitati niciodata intr-un grup care se reuneste pentru a se distra.


"Ochii astia!!!nu totul e indiciu....dar daca stii sa privesti!!!.....(nu totul e simplu...sau e)"

Next (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/wink.gif)

Jim Warren


Can you remember when you were a child and had no restrictions on where your imagination could lead you?It's as if you had a magic brush that you could and make the world become whatever you wanted to be.Were we really supposed to grow out of that!!!

(IMG:http://i76.photobucket.com/albums/j6/kary_pink/childsplay.jpg)

[kary_pink]

"CHEIA POTRIVITA

La un calugar a venit o femeie sa-i ceara ajutorul, fiindca nu avea intelegere in casa.
- Ce-ai facut in aceasta situatie, a intrebat-o calugarul?
- Am incercat sa-mi conving barbatul, certandu-l.
- Cand ati avut iar probleme, ce-ai mai facut?
- Acelasi lucru, i-a raspuns din nou femeia. I-am reprosat si l-am certat. Si de fiecare data am facut la fel.
Atunci, calugarul a scos o gramada de chei si dandu-i una femeii a rugat-o sa deschida usa din fata lor. A incercat femeia, dar, nepotrivindu-se cheia respectiva, i-a cerut calugarului alta cheie.
- Poate n-ai stiut cum sa deschizi, i-a spus calugarul, mai incearca!
Dar oricat s-a straduit femeia, nu a putut deschide.
- Parinte, dati-mi toata gramada de chei si aflu eu care-i cea potrivita, l-a rugat aceasta. Privind-o cu caldura, duhovnicul i-a raspuns:
- Acum intelegi ce-am vrut sa-ti dovedesc? Cum nu poti tu deschide acea usa cu o cheie nepotrivita, oricat ai incerca, tot asa nu poti deschide sufletul barbatului tau cu aceeasi vorba de cearta cu care incerci mereu. Cauta cheia potrivita si, daca o vei gasi, sigur vei putea deschide! "


"Alegoria broscutelor"

Lectia Nr. 1 pentru viata

"A fost odata un grup de broscute...
… care voiau sa se ia la intrecere.
Telul lor era sa ajunga in virful unui turn foarte inalt.
Se adunasera deja multi spectatori,
pentru a urmari cursa si a le incuraja pe broscute.
Cursa urma sa inceapa...
Totusi...
Dintre spectatori nu credea nici unul ca vreuna din broscute va reusi sa ajunga in virful turnului.
Tot ce se auzea era exclamatii de genul:
„Oh, ce obositor!!!
Nu vor reusi niciodata sa ajunga sus!“
sau:
„Nici nu au cum sa reuseasca, turnul este mult prea inalt!“
Broscutele incepura se abandoneze
...Cu exceptia uneia singure, care se catara vioaie mai departe...
Spectatorii continuau sa strige:
„E mult prea obositor! Nu va putea nimeni sa ajunga sus!“
Tot mai multe broscute se resemnau si abandonau... ...Doar una singura se catara consecvent mai departe...
Nu voia cu nici un chip sa abandoneze!
In final renuntasera toate, cu exceptia acelei broscute, care cu o imensa ambitie si rezistenta reusi sa ajunga singura in virful turnului!
Dupa aceea, toate celelalte broscute si toti spectatorii au vrut sa afle cum a reusit broscuta sa ajunga totusi in virf, dupa ce toate celelalte se vazusera nevoite sa abandoneze cursa!

Unul din spectatori se duse la broscuta s-o intrebe cum de a reusit sa faca un efort atit de mare si sa ajunga in virful turnului.
Asa se afla ca...
Broscuta invingatoare era SURDA !!!

Morala?
Nu asculta niciodata de oamenii care au prostul obicei de a fi intotdeauna negativi si pesimisti...
…fiindca ei iti rapesc cele mai frumoase dorinte si sperante pe care le porti in suflet!
Gindeste-te mereu la puterea cuvintelor,
caci tot ceea ce auzi sau citesti te influenteaza in ceea ce faci
Fii MEREU …
OPTIMIST!
Si mai ales
Fii pur si simplu SURD cind cineva iti spune
ca nu-ti poti realiza visurile!
Gindeste-te:
Poti reusi in viata daca vrei cu adevarat!"

[kary_pink]

..."Tot astfel era si ea.O vedeam zilnic,prezenta ei imi incanta sufletul,dar vorba lui Hamlet,daca nu poti canta la un simplu instrument fara sa te fi straduit dinainte sa-i descoperi secretul,cu atat mai putin vei reusi sa descoperi sufletul cuiva care nu doreste(sau nu poate) sa ti-l dezvaluie.In mod naiv crezusem ca m-am indragostit de ea in locul ei.degeaba,indata ce ramaneam singur,mi se facea iar dor s-o vad,prins de iluzia ca a doua zi voi intalni acest dor al meu investit.De obicei chiar asa li se intampla aproape tuturor.A doua zi intalneam o fiinta aproape necunoscuta,pe care n-o puteam memora,cum nu putusem memora fraza acea comprimata si indescifrabila.Nerabdarea cu care asteptam sa treaca orele,sa treaca noaptea,sa ma trezesc dimineata,sa-i vad iar chipul si poate si surasul,sa-i ascult vocea ei voalata,al carei debit altadata ma iritase iar acum imi suna ca o melodie plina de vraja,toate acestea erau ale unui indragostit,dar...........
Dar nimic ce simteam eu si trimiteam spre ea nu se intorcea inapoi spre mine,cu o incarcatura imbogatita,dupa incredintarea tuturor indragostitilor,care simt,si li se confirma cand se revad,ca amandoi au asteptat cu aceeasi febrilitate trecerea timpului,pentru ca apoi toate acestea,dor,visari,soapte spuse in intimitate,minunata plutire in mers,senzatia de zbor,sentimentul indescriptibil de implinire,de atasament si parasire,o imbratisare pasionata,sa se tarnsforme intr-o curgere acum comuna,continua si amplificata de incredere,entuziasm,golire a intregii noastre fiinte de sentimentul ascuns al tragicului,contopire pe care o numim fericire....."

(cine a citit cartea stie (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/wink.gif)

[kary_pink]

Adevarata tacere nu este aceea cand se intrerupe muzica
Sau cand se rupe in doua zgomotul.
Adevarata tacere este numai acea tacere
Cand ti se intampla, daca ti se intampla, sa asculti sufletul tau
Indragostit de altcineva decat de tine insuti.
Ce maretie ! Ce purificare a dreptului de a exista !
Acum tac !
(Nichita Stanescu)

(IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/lazy.gif)

Shed a tear 'cause I'm missing you
I'm still alright to smile
Girl, I think about you every day now
Was a time when I wasn't sure
But you set my mind at ease
There is no doubt you're in my heart now
Said woman take it slow
It'll work itself out fine
All we need is just a little patience
Said sugar make it slow
And we'll come together fine
All we need is just a little patience
(inhale) Patience...

(Guns'n Roses_Patiente)

[kary_pink]

(IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/smile.gif)
"Într-o zi, un tânar s-a oprit în centrul unui mare oras si a început sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din împrejurimi. Nu dupa multa vreme, în jurul lui s-a strâns o mare multime de oameni si toti îi admirau inima care era într-adevar perfecta. Nu vedeai pe inima lui nici un semn, nici o fisura.
Da, toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata. Tânarul era foarte mândru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea. Când deodata, de multime s-a apropiat un batrânel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine:
- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele.
Oamenii din multimea strânsa în jurul tânarului au început sa-si întoarca privirile spre inima batrânelului. Pâna si tânarul a fost curios sa vada inima ce îndraznea sa se compare cu inima lui.
Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pâna departe. Dar era plina de cicatrici, locuri unde bucati din ea fusesera înlocuite cu altele care nu se potriveau chiar întru totul, liniile de unire dintre
bucatile straine si inima batrânului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba mai mult, din loc în loc lipseau bucati întregi din inima concurenta, rani larg deschise, înca sângerânde.
"Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa", îsi sopteau uimiti oamenii. Tânarul, dupa ce examinase
atent inima batrânelului, si-a ridicat privirea si i-a spus râzând:
- Cred ca glumesti, mosnege. Priveste la inima mea - este perfecta!
Pe când a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.
- Da, a spus blând batrânelul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu inima ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea - rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de lânga mine, care adesea îmi da în schimb o bucata din inima lui, ce se potriveste în locul ramas gol în inima mea.
Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, ramân margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult deoarece îmi amintesc de dragostea pe care am împartasit-o cu cel de lânga mine.
Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic în schimb, nici macar o bucatica din inima lor. Acestea sunt ranile deschise din inima mea, gaurile negre - a-i iubi pe cei din jurul tau implica întotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sângereaza înca si ma dor, ele îmi amintesc de dragostea pe care o am pâna si pentru acesti oameni; si, cine stie, s-ar putea ca într-o zi sa se întoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor.
Întelegi acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a încheiat cu glas domol si zâmbet cald batrânelul.
Tânarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat în lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batrânel, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a întins-o cu mâini tremurânde.
Batrânul i-a primit bucata pe care a pus-o în inima lui. A rupt apoi o bucata din inima brazdata de cicatrice si a dat-o tânarului.
Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.
Tânarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca în inima cândva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batrânelului. Cei doi s-au îmbratisat, si-au zâmbit si au pornit împreuna la drum.
Cât de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima întreaga în piept. O inima perfecta, dar lipsita
de frumusete..."
(IMG:http://i76.photobucket.com/albums/j6/kary_pink/amiciziab.jpg) pentru tine care privesti(un zambet) (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/kiss.gif)

Carpe Diem_William Shakespeare

O mistress mine, where are you roaming?
O stay and hear! your true-love's coming
That can sing both high and low;
Trip no further, pretty sweeting,
Journey's end in lovers' meeting--
Every wise man's son doth know.

What is love? 'tis not hereafter;
Present mirth hath present laughter;
What's to come is still unsure:
In delay there lies no plenty,--
Then come kiss me, Sweet and twenty,
Youth's a stuff will not endure

Nota de final: Viata nu e intotdeauna dreapta (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/sleep.gif) ......dar e frumoasa!Nu intotdeauna "lucrurile" se aranjeaza in ordinea pe care o dorim.....dar uneori combinatia rezultata de destin e mai frumoasa!!! (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/smile.gif)

[kary_pink]

....Where is the love?.... fara cuvinte (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/smile.gif)

.....................................................
Vei plange mult,ori vei zambi?

Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet şi noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,
că sufletul mi-aşa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineţi,
în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:
"Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?"
(Lucian Blaga)
..........................................................

(IMG:http://i76.photobucket.com/albums/j6/kary_pink/4.jpg) (IMG:http://i76.photobucket.com/albums/j6/kary_pink/1-1.jpg)

..........................................................

nota: is hope for everything! (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/wink.gif)

[kary_pink]

(IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/smile.gif) "NISIPUL SI PIATRA

Doi prieteni mergeau impreuna prin desert.
La un moment dat s-au certat, si unul dintre ei i-a spus vorbe grele celuilalt si l-a lovit.
Acesta din urma, indurerat, fara cuvinte, a scris pe nisip:
"Astazi, cel mai bun prieten m-a jignit si m-a lovit."
Au continuat sa mearga si au ajuns la o oaza, in lacul careia au decis sa se racoreasca.
Cel care fusese palmuit a fost cat pe ce sa se inece, dar prietenul sau l-a scos la mal.
Dupa ce si-a revenit, cel salvat a scris pe o piatra:
"Astazi, prietenul meu cel mai bun a fost langa mine cand am avut nevoie de el."
Celalalt l-a intrebat:
-Cand te-am lovit ai scris pe nisip, iar acum ai scris pe o piatra. De ce?
Acesta i-a raspuns:

-Cand sunt ranit scriu pe nisip pentru ca vanturile sa stearga amintirea suferintei. Dar cand cineva imi face un bine sap aceasta amintire in piatra, pentru ca ea sa dainuie, nestearsa…

Lasa vanturile sa imprastie chiar acum in departari suferintele tale trecute, ca si cand ar fi fost scrise pe nisip…Si cum ar fi sa incepi sa-ti sapi in piatra bucuriile ori de cate ori iti ating sufletul, pentru ca sa te poti intoarce la ele atunci cand ai nevoie"
………………………………………

The most happiest man

Happiness is the most important
thing for you to achieve in your life
Happiness can not be gained
It is earned by your heart
Happiness can be found
When you are close to God and obeying his words
Happiness can be found
When you show your kindness to others
Happiness can be found
When you are nice to those you hate
Happiness can be found
When you help others
Happiness are the love and kindness
And learn to enjoy what ever comes along
Happiness is not far away from you
It is close to you heart
Happiness is serving God for all eternity
and once you fulfilled your wish
then you are the most happiest man.
(Ravi Sathasivam)

...................................................................

(IMG:http://i76.photobucket.com/albums/j6/kary_pink/floridecais.jpg) ......mi-e dor de primavara (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/indragostita.gif)

...................................................................

And now here is my secret, a very simple secret;
it is only with the heart that one can see rightly,
what is essential is invisible to the eye.
...Antoine de Saint-Exupery
....................................................................

nota:as putea sa-mi pun mii de intrebari incercand in acelasi timp sa-mi dau nenumarate raspunsuri,incercand sa aflu "pozitia mea" in mijlocul a toate....da, as putea si poate as afla....dar oare vreau inca sa aflu?.....ma gandeam ca da,asta caut...... dar acum gandesc ca nu! (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/zapacitul.gif) .....ciudat!...si totusi simt liniste (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/wink.gif)

[kary_pink]

Poate daca tot sunteti aici aveti rabdare sa cititi pana la sfarsit.....merita (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/wink.gif)

“Se spune că a existat odată un arbore bătrân şi maiestuos, cu ramurile întinse spre cer. Când înflorea, fluturi de toate formele şi culorile veneau de pretutindeni şi dansau în jurul lui. Când făcea fructe, păsări din ţări îndepărtate veneau să guste din ele. Ramurile sale arătau ca nişte braţe vânjoase. Era minunat!
Un băieţel obişnuia să vină şi să se joace sub el în fiecare zi, iar copacul s-a obişnuit cu el şi a început să-l iubească. Ceea ce este mare şi bătrân se poate îndrăgosti de ceea ce este mic şi tânăr, cu condiţia să nu fie ataşat de ideea că el este mare, iar celălalt mic. Copacul nu avea această idee, aşa că s-a îndrăgostit de băiat.Egoul încearcă întotdeauna să iubească ceea ce este mai mare decât el. Pentru adevărata iubire, nimic nu este însă mare sau mic. Ea îi îmbrăţişează pe toţi cei de care se apropie.
Aşadar, copacul s-a îndrăgostit de băieţelul care venea în fiecare zi să se joace sub el. Ramurile sale erau foarte înalte, dar el şi le apleca, pentru ca băiatul să le poată atinge pentru a-i mângâia florile şi pentru a-i culege fructele. Iubirea este întotdeauna gata să se încline; egoul, niciodată. Dacă încerci să te apropii de un ego, acesta se va înălţa şi mai mult, devenind atât de rigid încât să nu-l poţi atinge. Ceea ce poate fi atins este considerat a fi mic. Ceea ce nu poate fi atins, cel care stă pe tronul puterii, este considerat a fi mare.
Aşadar, ori de câte ori venea copilul, arborele îşi pleca ramurile. Când micuţul îi mângâia florile, bătrânul copac se simţea cuprins de un val incredibil de fericire. Iubirea este întotdeauna fericită atunci când poate dărui ceva; egoul nu este fericit decât atunci când poate lua ceva de la altcineva.
Băiatul a crescut. Uneori, dormea în poala copacului, alteori îi mânca fructele, sau purta o coroană împletită din florile sale. Se simţea atunci de parcă ar fi fost regele junglei. Florile iubirii te fac întotdeauna să te simţi ca un rege, în timp ce ghimpii egoului te fac să te simţi mizerabil.
Văzând cum băiatul poartă o cunună din florile sale, dansând cu ea, copacul se simţea fericit. Îl aproba cu ramurile sale; cânta în bătaia vântului. Băiatul a crescut şi mai mult. A început să se caţere în copac, legănându-se pe ramurile sale. Ori de câte ori se odihnea pe ele, copacul se simţea fericit. Iubirea este întotdeauna fericită atunci când altcineva se poate sprijini de ea; egoul nu este fericit decât atunci când altcineva îl reconfortează..
Timpul a trecut, iar băiatul a început să fie apăsat de alte îndatoriri. Avea ambiţiile lui. Trebuia să îşi treacă examenele, să îşi facă prieteni… De aceea, a început să vină din ce în ce mai rar pe la copac. Acesta îl aştepta însă cu o nerăbdare din ce în ce mai mare, strigându-i din adâncurile sufletului său: „Vino, vino. Te aştept”. Iubirea îşi aşteaptă întotdeauna obiectul afecţiunii sale. Ea nu este altceva decât o continuă aşteptare.
Când băiatul nu venea, copacul se simţea trist. Singura tristeţe pe care o simte iubirea este aceea de a nu se putea împărtăşi cu altcineva, de a nu se putea dărui. Atunci când se poate dărui în totalitate, iubirea este fericită.
Băiatul a crescut şi mai mult, iar zilele în care trecea pe la copac au devenit din ce în ce mai rare. Toţi cei care cresc în lumea ambiţiilor îşi găsesc din ce în ce mai puţin timp pentru iubire. Băiatul a devenit ambiţios şi prins în afacerile sale lumeşti. „Ce copac? De ce ar trebui să-l vizitez?”
Băiatul i-a răspuns: „Ce poţi să-mi oferi, ca să trec să te văd? Eu îmi doresc bani”. Egoul este întotdeauna motivat: „Ce poţi să-mi oferi pentru ca să vin la tine? Aş putea veni, dar numai dacă ai ceva de oferit. Altminteri, nu văd de ce aş face-o”. Egoul are întotdeauna un scop. Iubirea nu are nici un scop. Ea reprezintă propria sa răsplată
Uimit, copacul i-a spus băiatului: „Nu vei mai veni decât dacă îţi voi oferi ceva? Îţi ofer tot ceea ce am”. Iubirea nu ţine niciodată nimic pentru ea. Egoul o face, dar iubirea se dăruieşte necondiţionat.
„Din păcate, nu am bani. Aceasta este o invenţie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. În schimb, suntem fericiţi. Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastră îi răcoreşte pe cei încălziţi. Când bate vântul, dansăm şi cântăm. Deşi nu avem bani, păsărelele se cuibăresc pe ramurile noastre şi ciripesc vesele. Dacă ne-am implica şi noi în afaceri financiare, am deveni la fel de înrăiţi şi de nefericiţi ca voi, oamenii, care sunteţi nevoiţi să staţi prin temple şi să ascultaţi predici despre iubire şi despre pace. Noi nu avem nevoie de predici, căci trăim tot timpul aceste stări. Nu, noi nu avem nevoie de bani”.
Băiatul i-a spus: Atunci, de ce să vin la tine? Nu am de gând să merg decât acolo unde pot obţine bani. Am nevoie de bani”. Egoul cere întotdeauna bani, căci banii înseamnă putere, iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa.
Copacul s-a gândit mult, după care a spus: „Atunci, culege-mi fructele şi vinde-le. În felul acesta, vei obţine bani”.
Băiatul s-a luminat imediat la faţă. S-a urcat în copac şi a cules toate fructele copacului, chiar şi pe cele necoapte. În graba sa, i-a rupt crengile şi i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simţit din nou fericit. Iubirea se bucură chiar şi atunci când este lovită. Egoul nu este cu adevărat fericit nici măcar atunci când obţine ceva. El nu poate simţi decât nefericire.
Băiatul nu şi-a dat nici măcar osteneala să-i mulţumească arborelui, dar acestuia nu-i păsa. Adevărata sa mulţumire s-a produs atunci când acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a obţine bani în schimbul lor.
Băiatul nu s-a mai întors multă vreme. Acum avea bani şi era foarte ocupat să obţină cu ajutorul lor încă şi mai mulţi bani. A uitat cu totul de copac, şi astfel au trecut anii.
Copacul era trist. Tânjea după întoarcerea băiatului, la fel ca o mamă cu sânii plini de lapte, dar care şi-a pierdut copilul. Întreaga sa fiinţă tânjeşte după copilul pierdut, pentru a-l strânge la piept şi a se uşura. Cam la fel tânjea şi copacul nostru. Întreaga sa fiinţă era în agonie.
După mulţi ani, băiatul, devenit între timp adult, s-a întors la copac.
Acesta i-a spus: „Vino la mine. Vino şi îmbrăţişează-mă”.
Bărbatul i-a răspuns: „Termină cu prostiile. Făceam asemenea lucruri pe vremea când eram un copil fără minte”.
Egoul consideră iubirea un lucru prostesc, o fantezie copilărească
Copacul a insistat: „Vino, mângâie-mi crengile. Dansează cu mine”.
Bărbatul i-a răspuns: „Termină cu flecăreala asta stupidă! Acum doresc să-mi construiesc o casă. Îmi poţi oferi o casă?”
Copacul a exclamat: „O casă? Bine, dar eu trăiesc fără să stau într-o casă”.
Singurii care trăiesc în case sunt oamenii. Toate celelalte creaturi trăiesc liber, în natură. Cât despre oameni, cu cât casa în care trăiesc este mai mare, cu atât mai mici par în interiorul ei.
„Noi nu trăim în case, dar uite ce îţi propun: îmi poţi tăia crengile, pentru a-ţi construi o casă cu ajutorul lor”.
Fără să mai piardă timpul, bărbatul a luat un topor şi i-a tăiat crengile copacului. Din acesta a rămas acum doar trunchiul, dar el era foarte fericit. Iubirea este fericită chiar şi atunci când îi sunt tăiate membrele de către cel iubit. Iubirea nu ştie decât să dăruiască. Ea este întotdeauna pregătită să se ofere în întregime.
Bărbatul a plecat, fără să-şi mai dea osteneala să arunce în urmă măcar o privire. Şi-a construit casa visată, iar anii au trecut din nou.
Copacul, devenit acum un simplu trunchi fără crengi, a continuat să-l aştepte. Ar fi vrut să îl strige, dar nu mai avea ramuri şi frunze care să poată cânta în bătaia vântului. Vânturile continuau să bată, dar el nu mai putea scoate nici un sunet. Cu un efort suprem, sufletul său a reuşit să rostească o ultimă chemare: „Vino, vino, iubitul meu”.
Timpul a trecut, iar bărbatul a îmbătrânit. Odată, se afla prin apropiere, aşa că a venit şi s-a aşezat sub copac. Acesta l-a întrebat: „Ce mai pot face pentru tine? Ai venit după foarte, foarte mult timp”.
Bătrânul i-a răspuns: „Ce poţi face pentru mine? Aş vrea să ajung într-o ţară îndepărtată, să câştig şi mai mulţi bani. Pentru asta, am nevoie de o barcă”.
Fericit, copacul i-a spus: „Taie-mi trunchiul şi fă-ţi o barcă din el. Aş fi extrem de fericit să devin barca ta şi să te ajut să mergi astfel în ţara aceea îndepărtată, pentru a câştiga mai mulţi bani. Dar, te rog, ai grijă de tine şi întoarce-te cât mai repede. Voi aştepta de-a pururi întoarcerea ta”.
Omul a adus un ferăstrău, a tăiat trunchiul copacului, şi-a făcut o barcă din el şi a plecat.
Acum, din copac nu a mai rămas decât rădăcina, dar el a continuat să aştepte cu răbdare întoarcerea celui iubit. A aşteptat mereu şi mereu, conştient însă că nu mai avea nimic de oferit. Poate că bărbatul nu se va mai întoarce niciodată. Egoul nu se duce decât acolo unde are ceva de câştigat.
Odată, m-am aşezat lângă ciot. Acesta mi-a şoptit: „Am un prieten care a plecat departe şi nu s-a mai întors. Mă tem să nu se fi înecat, sau să nu se fi rătăcit. Poate că s-a pierdut în ţara aceea îndepărtată. Poate că nici măcar nu mai este în viaţă. O, cât mi-aş dori să aflu veşti de la el! Mă apropii de sfârşitul vieţii, aşa că tot ce mi-aş mai dori ar fi să aflu veşti despre el. Atunci aş muri liniştit. Dar ştiu că nu ar mai veni nici dacă mi-ar auzi strigătul, căci nu mai am nimic să-i ofer, iar el nu înţelege decât acest limbaj”.
Egoul nu înţelege decât limbajul acceptării. Iubirea vorbeşte limbajul dăruirii.”

(Cartea despre sex_Osho)

................................................................................
............