Jurnalul lui Bridget, Astept ceva pareri Options

[bridget]

Sunt pe strada...ca tot omu' am o directie! Telefonul incepe sa sune.Imi dau ochii peste cap,ca un om de-a dreptul plictisit de acelasi lucru.Imi controlez buzunarele hainei si, ca de obicei telefonul nu este acolo,asa ca trebuie sa intru in razboi cu geanta mea.
Indepartez repede fermoarul din coltul in care era spanzurat(graba si ameteala m-au facut sa aleg tot timpul cea mai scurta si mai rapida cale,indiferent de importanta actiunii)si incep a ma uita buimacita prin mormanul de lucruri aruncate in toate partile;multi le numesc "chestii femeiesti",dar in afara de rujul aruncat in sictir prin nu stiu ce buzunar , celelalte sunt doar niste obiecte absolut normale:un I'Pod,portofelul,in pix in cazul unei notite urgente si...cam atat! A...si telefonul,care bineinteles nu era de gasit( si cand te gandesti ca unii spun ca in geanta unei femei incape si un elefant) Pai daca aveam doar lucrurile pe care le-am spus,de ce nu era nimic de gasit niciodata?!Mai fac o ultima incercare de a clatina geanta in stanga si-n dreapta,mai-mai ar iesi telefonul la suprafata.
De-a dreptul nervoasa din cauza soneriei telefonului meu(pe care,apropo,incercasem sa o schimb de aproximativ o luna,dar pur si simplu nu reusisem) bag mana-n geanta si incep a scormoni.
-Hai sa-ti dau in carti!
Si indreptandu-mi privirea in fata observ o tiganca cu un pachet de carti in mana,care isi fltura broboanele.
-NU! raspund rastit si o amintire fulgeratoare a lectiilor impotriva discriminarii ma fac sa-mi schimb tonul si sa repet:Nu....mersi!
Si incep a cauta din nou prin geanta.
-Haidi sa-ti ghicesc viitorul mama!
Soneria telefonului, de-a dreptul afona, "razboiul" din geanta mea si dorinta de a avea o sticla imensa de deodorant pentru persoana din fata mea,ma fac sa ma inrosesc ca racul si as vrea sa strig tare:"Femeie,nu vezi ca sunt ocupata?!"...sau cred ca am si strigat.Oricum e irelevant.
Oricum,cand intr-un sfarsit gasesc telefonul sub un servetel(si trebuie sa mai adaug in geanta si vagonul de servetele depozitate in lipsa imediata a unui cos de gunoi) il duc repede la ureche si raspund:
-Alo?
La naiba! Normal ca inchisese,doar nu sta nimeni sa-si inroseasca urechea doar pentru ca eu nu raspund la telefon!

Cand intr-un sfarsit ajung la locul intalnirii,prietenul meu ma asteapta pe banca.Ma vede si se ridica indreptandu-se spre mine si dupa un sarut nebunesc de 10 minute(in care tot ce vroiam era o masca de oxigen pentru ca nu mai puteam respira),ma da deoparte si ma priveste in ochi.Il privesc si eu,ce naiba pot sa fac?!
Jumatate din timp il uram pe tipul asta,da' macar era cool,daca nu sentimental
-Am pe alta!si isi indreapta repede privirea spre o cu totul alta directie.
e pot sa fac?Sa ii tip:"Ma asteptam la asta din partea ta!"(asta m-ar fi facut sa par o baba paranoica), sa incep sa plang teatral si sa imi suflu nasul zgomotos(asta l-ar fi facut sa creada ca il iubesc prea mult)
-OK! Dar,ramanem prieteni,nu? si imi postez un zambet tamp,care l-a facut sa-mi vada dantura de la primul pana la ultimul dinte. Macar reusisem sa leg 2 fraze coerente.

Ramasa singura pe strada,ma asez pe banca si incep sa fac ordine in geanta...pe fond nervos!Unele persoane,pe fond nervos ,mananca ciocolata,dar chiar nu tineam sa fiu o tipa inselata care sa arate si ca un elefant.
Ma ridic intr-un sfarsit de pe banca,hotarata ca dezordinea sa mai astepte si ma intorc pe acelasi drum pe care venisem. Dupa un copac,aceeasi tiganca,care puteam sa pun pariu ca stia sa ghiceasca in carti cum stiu eu sa dau in bobi(si credeti-ma,nu stiu!)."Mi-a purtat ghinion" mormai eu si ii arunc o privire ucigatoare.
"Dar tot raul spre bine" conchid eu intr-un final si indreptandu-ma spre ea ma asez in fata ei:
-Imi puteti prezenta si mie "meniul" de blesteme?Vreau "specialitatea casei!" :twisted: