Un fel de ganduri...despre prietenie pentru o viata, Jurnalul Arianei Options

[Delphina]

Dragelor, Ariana, Kalua, Walpurgik, (in ordine alfabetica)(IMG:style_emoticons/default/friends3.gif)

Asa e, la 30 e momentul cel mai prielnic, pentru orice. Deja stim cum se fac lucrurile (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)
avusesem eu un moment de oboseala cind am scris ca la 30 nu si nu tralala. Ce aiureli pot spune uneori (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif)
"Mozart intr-un moment de plictiseala" - Ariana, tu stii, nu-i asa, despre ce vorbesc (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

Si te citez, iti spun ca era "latura aia tembela pe care o aratam uneori".


Mi-o mai trecut depresiile. mai ales ca n-am nici un motiv, dar nici unul, sa ma pling.
A, ba da, trei kile-n plus.

This post has been edited by Delphina: Feb 22 2008, 11:40 PM

[Master of Norule...]

Ariana eu cred ca chiar tu ti-ai proiecta-o cel mai bine, stiind ce ti-ar trebui si plus ca ti-ar fii si mai draga cand stii ca tu ai gandit ce si cum sa iasa.
Cu copiii daca nu simti inca ca e momentul mai stai, pana o sa-ti doresti asta.Viata ti se schimba radical dupa ce ai copilul. Copilul iti aduce multa implinire dar mie de ex. mi se pare acum viata de inainte sa avem copilul piece of cake fata de cea de acum, se complica multe e si frumos e si greu uneori.

[kalua]

Delfino, ce-s 3 kile in fata eternitatii? (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif)

Eu nu voi fi pusa niciodata in situatia de a-mi face ganduri serioase despre o casa. (IMG:style_emoticons/default/closedeyes.gif) Dar in cele 3 camere pe care le avem acum suntem mult prea inghesuiti. (IMG:style_emoticons/default/sad.gif)
Am vazut case mari foarte frumoase si cu mult sarm. Am vazut si case mari de tot oribile, de ex. cu o gramada de camere mici si reci, n-am inteles care le-o fi rostul. (IMG:style_emoticons/default/nesigur.gif)

Va imbratisez gandurile si le dau drumul sa zboare mai departe.

[Ariana]

Cafeaua de rigoare in fata,gandurile odihnite dupa somn si sunt aici.
Va pup (iar) pe toate care-mi sunteti in preajma in felul asta virtual dar care nici nu pot sa prin eu in cuvinte cat este de important!

Eu inca sunt un pic dezorientata.Nu mult,putin. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)
Si prietenuta mea care mi-e vecina de cand ne stim ma cearta si imi spune ca nu am de ce sa ma plang.Si imi mai amintesc si eu de anul trecut si problemele pe care le-a avut tata.Alea da motive de disperare.
Dar suntem ciudati si atat de influentati de puterea momentului! (IMG:style_emoticons/default/sad.gif) Si nu stim sa ne apreciem minunile din viata.
Asa ca imi trag doua palme sa alung gandurile cenusii si am pretentia de la mine ca pot deschide ochii mari (ca tarsienii -cele mai mici maimutele din lume dupa care am fost atat de inebunita in Filipine! ) si sa fac bine sa pretuiesc ce mi-a dar Dumnezeu in viata asta.Si sa nu ma mai simt la 30 de ani ca la o suta.


Delphi ..."Mozart intr-un moment de plictiseala" nu il stiu albumul dar il caut.(IMG:style_emoticons/default/smile.gif) Multam ca mi-ai spus despre el.
Si ia-ti rolle...scapi rapid de kile.Abia astept sa se incalzeasca un pic sa imi fac si eu programul "artistic" de rigoare.


Misssn7 eu nu stiu prea multe despre tine.(In afara de jurnalul meu dupa "marea suparare" nu mi-am prea bagat nasul decat f rar pe forum si atunci pe la carti sau sugestii de filme.)Am interactionat doar aici si te-am simtit asa ca un "pansament sufletesc" cum a spus la un moment dat si Walpurgik.
Daca nu as fi fost 11 ani educatoare probabil as fi ales sa fiu mamica pe la 25 de ani.Dar ce am inteles din anii mei de modelat suflete ca inainte de mine e copilul caruia vreau sa ii ofer macar o parte din dragostea si echilibrul sufletesc pe care l-am primit de la mama mea...despre partea materiala iar ma gandesc ca o mamica intra-n priza sa-i poata oferi copilului totul.Si...nu mi-as dori sa raman la un moment dat o mama singura asta e un alt aspect.Si nu pentru ca judec copiii crescuti doar de mama dar din nou am vazut la puii mei de la gradinita ce inseamna lipsa unui parinte.
Dar viata iti ofera o gramada de surprize si multe neplacute.Realizez ca un copil schimba totul.In cazul meu (daca o sa fiu vreodata mama) cred ca o sa fie tare comica schimbarea.
Hmmm nu pot sa sper decat....ca (scuze cacafonia (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) ) ingerii mei sunt langa mine ca intotdeauna si...fac ei sa fie totul bine.

Kari nici eu nu ma gandesc in momentul asta la a-mi face o casuta desi in Romania daca nu ai ganduri din astea nu esti in pas cu lumea.Dar nu vreau sa-mi ingrop tineretea in santier.
Dupa India si Filipine vreau sa vad si Africa...si oricat de stupide si nelalocul lor sunt aceste dorinte in paralel cu ceea ce se intampla la noi acum....sunt dorintele mele si nu mi-e rusine cu ele.
Vreau sa imi fac vreme sa imi pictez peretii in biroul meu.Agitata fiind in ultima perioada am lasat totatei pornirile artistice sa se prafuiasca. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

SANTIERUL

Aseara am avut parte de o experienta pe care nici nu stiu cum sa o numesc...
Cand m-am trezit arhitecturisind m-am speriat.Colegii mei erau total pasionati si prinsi de meseria asta.Eu...pluteam si eu pe acolo avand ca obiectiv principal invatarea Autocadului care la vremea aia mi se parea extrem de sofisticat. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)
Cand mi s-au cerut pentru prima data detalii pentru santier femeia mofturoasa din mine s-a revoltat.Ce-i aia polstiren expandat sau extrudat sau cum saracie din grinzile alea pe acolo?Baietii visau lucrurile astea.Erau pasionati!
M-am adunat ghem ca un arici ,mi-am scos tzepii si mi-am spus ca eu nu sunt capabila de asa ceva.Asa ca dand artistic din gene imi spuneam "Eu oricum sunt dascal!"
Intre timp am invatat ca pe santier nu se merge pe tocuri si in fuste lungi. :)Nu mai sunt complexata ca sunt femeie si cand apar pe acolo se uita la mine ca la o girafa scapata de la gradina zoologica.
Iar aseara am fost la o turnare de beton...plansee si grinzi.Si ma uitam la oamenii aceia si cu cat drag imi explicau toate detaliile tehnice.Si le vedeam luminita aia din ochi si modul in care percepeau constructia ca pe un copil.
Nu m-as fi gandit niciodata ca o sa fiu interesata de asa ceva.
Asa ca aseara...a fost frumos.

[Master of Norule...]

Ariana orice lucru la inceput cand il inveti ti se pare complicat apoi tot invatand se leaga lucrurile si cred ca intervine pasiunea cand patrunzi in adancimea celor invatate si nu ti se mai pare nimic greu.
Fiecare om are perioade mai deprimante si mai fericite important e cred sa nu le lasi pe cele mai triste sa te copleseasca.
Multumesc pt compliment ce sa zic am avut o perioada f. grea in viata in mom. cand a murit mama mea si un prieten tare drag mi-a fost ca un suport, cand mi-era greu mergeam si ma descarcam la el si stateam cateodata ore povestind si niciodata nu a zis ca n-are timp sau ca nu stiu ce are de facut. Perioada aceea grea poate m-a facut mult mai toleranta si m-a facut sa privesc viata altfel.
Atunci cand ti-e greu ti se pare ca nu poti indura mai mult de atat, dar apoi dupa ce ai trecut peste greu te simti mai puternica.
Fiecare are calea lui in viata, mie mi se pare extrem de frumos ce faci tu asa ca cred ca te simti implinita in meseria care o faci si asta e extrem de important sa-ti faci cu placere meseria.

This post has been edited by misssn7: Feb 23 2008, 12:38 PM

[Meg]

Ariana, ai ceva aparte. frumusetea, nu stiu.. e ceva.
am vazut si eu pozele. foarte frumoase.

[Ariana]

Miroase a primavara...si lumina e altfel.Mi-am scos un pic nasul afara si am simtit ca nu ma acomodez cu asta desi mi-e draga primavara.Cea mai draga. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)
Am chef sa ma desprind.Chiar ii spuneam unui prieten ieri ca vreau sa stau cu vreo doua pisici in brate si sa trag de urechi un catel.:)Mi-e dor si de cai.O sa merg intr-un weekend la ferma unde lucreaza.

Brrr si maine iar bantui catarata pe tocuri si trebuie sa zambesc frumos.

Meg ...multumesc pentru compliment si ma simt oarecum stanjenita.Intotdeauna m-am simtit stanjenita cand cineva mi-a spus ca sunt frumoasa...pentru ca...nu stiu.

Misnnn7 imi pare rau pentru mama ta.
Apropos de asta...intamplarea a facut sa iau in Filipine doua carti pe care nu stiu cum sa le caracterizez.Poate ca sunt carti din acelea ce iti schimba perceptia(chiar nu imi dau seama in momentul asta daca au schimbat ceva in mine).: Isabel Allende - Paula...nu cred ca am mai pomenit de ea aici.Pentru cine are o relatie speciala cu mama cartea e cutremuratoare.E un fel de carte autobiografica scrisa in timp ce fiica scriitoarei era pe moarte.Mi-a placut modul in care si-a asternut emotiile pe hartie si sinceritatea cu care isi dezveleste sufletul.Povestea e trista si la finalul cartii...am fost trista.
Nici nu imi imaginez viata fara mama.E atat de vie si de frumoasa sufleteste!
Imi iubesc mult parintii si nu cred ca pot sa le multumesc indeajuns vreodata pentru ca m-au lasat mereu sa-mi urmez singura calea si mi-au sprijinit alegerile oricat de dubioase erau la vremea respectiva...si s-a intamplat sa ma impiedic intre cele doua meserii care mi s-au potrivit perfect.



A ...si am uitat sa scriu despre cartea nr. 2.Mario Vargas Llosa -Ratacirile fetei nesabuite...primul roman de dragoste al lui Llosa.O carte despre obsesii duse la limita si care nu au nimic bun.Superciudata.Barbatul e prezentat ca un martir total al unei iubiri care ii intoarce viata cu susu-n jos.Un pic ireala faza dar parca te simti razbunata ca femeie cand il vezi pe ala ca se zbuciuma atat.
Cele doua carti citite in ordinea aceasta "Paula si "Ratacirile..." fac insa un cuplu ok.

[Master of Norule...]

Nu mai vreau sa citesc carti triste de multe ori imi aduc aminte de mama si ma buseste plansul si acum si sunt 13 ani de cand nu mai e. Asa ca cam evit tot ce ma deprima, probabil e o constanta a autoconservarii sau I don't know, am avut doza mea de suferinta mai repede decat am fost pregatita.
Unul dintre cele mai bune lucruri pe care-l pot face parintii pt. copiii lor e sa-i lase sa-si aleaga ce vor sa faca in viata. Alegeri dubioase hmmm am avut si eu partea mea de din astea si ce sa zic, poate te ajuta mai bine sa clasifici prietenii de neprieteni, binele de rau, iti deschid ochii. Am o prietena pe care maica-sa n-a lasat-o sa faca multe lucruri in adolescenta si le-a facut mai tarziu cu mult mai mult damage pt. ea, deci protectia excesiva a parintiilor zic eu ca nu e buna.
Oricum cred ca cei care te iubesc si care iti dau sfaturile care le cred ei ca sunt cele mai bune in mom. cand nu stii ce sa faci sunt parintii. Uneori asculti alteori te lasi dusa de val, dar pana la urma vezi totusi ca au avut dreptate in majoritatea cazurilor.
Daaaaaaaaa se pare ca vine primavara si mie imi place a lot primavara, cand inverzesc toti copacii si florile cu miresmele lor iti umplu sufletul de bucurie.

[Ariana]

Azi...agitatie favorabila siluetei. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

Azi m-a impresionat un coleg.E om fain si deschis si parea un ursuz si un increzut la inceput!Mi-e drag la birou.Suntem atat de colorati toti!As inebuni daca ar trebui sa raman inchisa intr-o camera eu si cu mine in fata calculatorului.

Povestind azi cu Anca m-am trezit amuzata de cat de nepotrivita e imaginea unui barbat frumos si cu tarate in loc de creier ,parca femeilor daca sunt frumoase li se iarta prostia.Unele din cele mai amuzante episoade din viata mea le-am trait avand ca personaj principal un astfel de exemplar.Nu am stiut niciodata sa primesc flori decat de la copii si de la omul iubit.
Gesturile curtenitoare insotite de flori mi se pareau patetice si nelalocul lor si reactia mea era pe masura.Ori frumosul din padurea adormita mi-a facut surpriza vietii mele oferindu-mi un trandafir cu sclipici,sms-uri din alea penibile de pe net si...atat. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)
Uitasem de om ,astia is din categoria carora le uiti numele.(IMG:style_emoticons/default/smile.gif)
Anca multam ca mi-ai adus aminte de el,m-am amuzat copios amintindu-mi episodul.
Sunt rea? Sper ca nu.Nah ma gandesc ca si-o fi gasit omul vreo femeie pe masura care sa cada lesinata in fata minunatilor lui ochi albastrii.

Mi-e dor de Alina....de prietenia asta de-o viata ce ne leaga.
Si mai am trei saptamani si o vad...Si Londra...sunt atat de curioasa daca o sa imi placa!Deocamdata simt asa o deruta pentru ca mi-a intrat mie in cap faptul ca nu imi place Europa.O sa ma pun pe cotrobait pe net despre ce o sa ma astepte acolo.
Iar imi pregatesc colectia de carti de citit in avion si aeroport.
Plec!!Decizie din aceea tipica mie luata intr-o secunda si pe care o declar cea mai inteleapta decizie a lunii ianuarie in care numai tampenii am facut.

Deci miros de primavara si danganit de vacanta.

Unii scriu asa frumos!Pana la urma nu e suficient sa reusesti sa te exprimi in scris ci modul in care o faci.Hmmm...deocamdata mi-e bine ca scriu.Iar sunt nemultumita de ceva.(IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

[Diana.]

Un gind bun. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)
(IMG:http://i35.photobucket.com/albums/d193/eladyphoto/3_springtime.jpg)