Un fel de ganduri...despre prietenie pentru o viata, Jurnalul Arianei Options

[roxanica10]

Ari, sa stii ca te urmaresc din umbra (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) .
Si pe mine ma atrage natia spaniola sau cea italiana. Au ei o caldura si-ti dau impresia ca esti pe aceeasi lungime de unda cu ei.
Chiar sunt curioasa cum o sa percepi Londra. Calatorie placuta si ma bucur ca-ti poti oferi din cand in cand 'mici incantari pentru suflet' (ma refer la deplasarile in strainatate).

[Ariana]

Roxi mi-e drag sa va stiu aici.
Italienii nu imi plac desi in ultimii ani prin prisma jobului am intrat in contact cu unii dintre ei.Oameni seriosi care s-au comportat civilizat ,cu profesionalism si carora chiar nu am ce sa le reprosez.Dar...nu-mi plac si nu am un motiv pertinent sa justific asta.
Spaniolii...pe ei ii vad mai jucausi si aerieni.Poate ca sunt subiectiva datorita Carolinei de care am povestit mai sus.Si imi imaginez eu ca m-as intelege bine cu toata populatia din Spania. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)
Iar calatoriile mele...am mai povestit aici,nici acum nu stiu daca pot sa spun ca am o pasiune pentru calatorii.Ce ma intristeaza e ca ma simt mult mai bine si inteleasa in alte locuri decat Timisoara mea draga.
Mai am aproape o luna pana plec dar deja sunt nerabdatoare.

O sa am iar un hop mare de trecut de 1 martie si de 8 martie obisnuita sa le traiesc si pe acesta prin ochii puiutzilor mei.Dar... cum a spus si Misnn le trecem incet incet pe toate cu mai multe usurinta decat ne-am putea inchipui.

[Ariana]

Am dat curs dorului si am fost la gradi azi fara sa le anunt pe fete,a fost surpriza chiar si pentru mine pentru ca m-am hotarat brusc aseara,aici.
Copiii mi-au sarit toti in brate,aceeasi reactie ca la serbare.Iasmina fetita frumoasa cu ochi albastrii si-a pastrat pasiunea de a-mi impleti parul.M-am asezat pe un scaunel si m-am trezit buluc cu ei pe mine.Unul imi arata locul gol lasat de Un dintisor care il parasise,Iasmina ca s-a tuns,Jessi imi flutura un caiet pe sub nas ca sa vad ca s-a apucat de scris si o face frumos.

Dascalitul asta e periculos daca il faci cu drag doar de copii si nu te intereseaza sistemul.
Te simti prins intr-o panza de paianjen si arunci sa ignori posibilitatile pe care ti le ofera viata avand ca singur argument dragostea pentru copii care la un moment dat nu mai e suficienta.
Am fost extrem de frustrata in Filipine vazand accentul pus pe educatie.Statul dascalului la ei e echivalent cu ce a fost o data la noi.
Nu vreau sa arunc cu noroi in meseria care inca e a mea si pe care o iubesc din tot sufletul.
Inca nu stiu daca ma mai intorc sau nu la catedra.In momentul asta nu-mi doresc asta...dar...nu se stie niciodata.

[Ariana]

Delphinaaa cat te-am pomenit azi cu Zen-ul tau cu tot.(IMG:style_emoticons/default/smile.gif)
Am intrat si eu in starea de zen...da total.Sunt f curioasa cat ma tine.Da e bine.Nimic nu ma mai scoate din ale mele.
Aaaa si vreau ghiocei...si un cactus.
Si sunt frustrata ca nu mi-a placut Anais Nin.Mi se pare o nebuna frustrata si mai e si urata.
Clar...am luat-o pe aratura...cel mai indicat e somnul care nu mai vineee!

[3A]

Draga Ariana, am citit si eu din jurnalul tau (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

Imi pare rau ca treci prin asa o perioada...PArerea mea e ca e f. bine ca te mai duci din cand in cand sa-i vezi pe mititei, ca asa cum o arata si ei, le e si lor dor de tine! si ducandu-te din cand in cand, zic eu ca nu se simt chiar asa de parasiti cu totul, or sa inteleaga ca asa e viata.

Te inteleg in parte, pentru ca si eu mi-am dorit f. mult sa fiu invatatoare, iubesc enorm copiii, si mi-a placut ideea de a fi acolo langa ei la inceputuri sa-i indrum cu dragoste.
Dar eu nu am apucat sa fac aceasta meserie, tin minte si acum ca am avut un consilu de familie in clasa a opta, eu cu ai mei parinti, si tata mi-a pus clar in fata dezavantajele, faptul ca nu vei ajunge niciodata platit f. bine, si nu prea ai unde sa avansezi in "cariera" adica e ceva frumos cu o satisfactie sufleteasca enorma, care la un moment dat nu mai e suficienta, asa cum tu insati spuneai.
Si m-am intreptam spre inginerie. Nu regret, desi mi-ar fi placut...

Ce vroiam sa spun, imi cer scuze de paranteza asa de mare...e ca tu ai apucat cativa ani sa te bucuri de meseria asta si de dragostea copiilor!
Cand ti s-o face dor de ei, gandeste-te ca puteai sa nu o faci deloc...
Altfel spus, desi e greu acum, ca orice despartire de ceva drag, asa e viata, si amintirile raman acolo, si copiii cresc si probabil ca o sa-i mai vezi!

Mult succes pe calea pe care ai ales-o!
(IMG:style_emoticons/default/kiss.gif)

[Ariana]

Azi am primit un martisor si m-am bucurat. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)
Ce mult conteaza cate un gest din acesta aparent banal. Omul acela s-a gandit o clipa la tine.Si revin la tema gandului bun.

Aaaaa si am primit ghiocei! Nu-mi vine sa cred.Supersweet colegii mei.Trebuie sa le luam prajituri! (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

[Ariana]

Si recordul zilei de azi (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) martisoare de la colegii arhitecti.Ei de obicei sunt in greva cand vine vorba de sentimentalisme.Azi au fost chiar draguti si ca un paparazzo ce sunt i-am surprins in timp ce-si puneau in ordine vanatul.
Si...cred ca iubesc primavara asta.(IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

[Ariana]

Si in miez de noapte ca o insomniaca adevarata ce sunt in ultima vreme o mai pupacesc pe Aaa2 si aici in coltul meu.:)Si multam pentru gandurile bune.
Un lucru l-am admirat la parintii mei si l-am mai pomenit aici:mi-au dat voie sa imi urmez drumul.Nu am avut parte de consilii de familie in care sa se dezbata eventualele mele alegeri in functie de cat de profitabila urma sa fie meseria aleasa.Am vrut Pedagogic,pregatire pentru Peda am facut desi sasaita si cu reale sanse sa ratez proba de dictie.(IMG:style_emoticons/default/smile.gif)
Mica fiind aveam peretele meu unde imi manifestam creativitatea fara sa fiu certata.
Prietena mea in schimb a avut parte de asa ceva si a fost greu pentru ea sa urmeze un drum pe care nu si l-a dorit.Dar fiecare avem un destin iar ea si-l urmeaza pe al ei si a revenit la drumul initial(parca sunt de la Drumuri si Poduri azi (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) ).
Am fost obisnuita sa fac mereu ceea ce mi-a placut si nu l-am cunoscut pe "trebuie".Anii de liceu au fost o joaca intre practica,desen,muzica.Frumos!
Si ai dreptate,a fost o sansa tot ce mi s-a intamplat pana acum.Pana la urma evoluam si e normal sa se rupa anumite punti (nah ca am ajuns si la poduri (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) ).
Alt scenariu mi-am imaginat eu pentru viata asta.Dar nu e doar cum vrem sau visam noi mai e si cum ni se pregateste.
Insa pana la urma e okiedokie si normal cred sa am toate framantarile astea 11 ani de gradi+ 5 de liceu Pedagogic (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) jumatatea si un pic din viata mea...

[3A]

Multumesc de pupicei (IMG:style_emoticons/default/kiss.gif)
Paradoxul e ca si eu i-am apreciat mult pe ai mei atunci, si acum imi amintesc cu placere de discutia acea, pentru ca mi-au pus in fata toate alternativele. Nu m-a fortat nimeni cu nimic, imi pare rau daca s-a inteles asta. Eu am fost cea care a ales, si recunosc ca in mare parte a fost frica intemeiata ca nu o sa depasesc probele de desen ...Sunt antitalent la desen...Eu m-am exprimat gresit, in mesajul anterior, adica incomplet, imi cer scuze, dar m-am jenat sa zic prea multe despre mine, fiind coltisorul tau (IMG:style_emoticons/default/blush.gif) .
E tare aiurea sa fii fortat sa faci ceva ce nu-ti place. Eu nu pot spune asa despre ai mei, adica niciodata nu m-au fortat cu ceva, dar intotdeauna mi-au pus toate alternativele in fata si eu am ales ce-mi spunea ratiunea.
Dar vorba ta, evoluam fiecare cu drumul nostru, si uite ca abia acum dupa ce au trecut 20 de ani, nu mai fac "ce spune ratiunea", am inceput sa ascult "inima" (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)
Daa, imi amintesc si eu de coltul meu de creativitate, era usa de la mine din camera, ca mie imi placea sa scriu, si scriam acolo ce vroiam eu.

Cat despre scenariile pe care ni le propunem, si care la un moment dat par imposibile, e adevarat, dar sa stii ca viata intr-adevar e plina de surprize! si atat timp cat visul tau, ramane acolo intr-un coltisor, poti sa ai surpriza sa se implineasca exact cat te astepti mai putin!
E normal sa-ti fie greu acum, sunt multi ani si e o schimbare destul de "radicala".
De fapt, daca te gandesti, tocmai asta e frumusetea vietii. Poti alege in fiecare moment altceva, in functie de datele problemei, care sunt tot timpul in schimbare, ca asa e viata, dinamica!

Succes! (IMG:style_emoticons/default/pupaceala.gif)

[pescarush]

scuze de (IMG:style_emoticons/default/estifftopic.gif) aaa, mi-e si greu sa-mi imaginez ca te puteau forta ai tai sa faci ceva. (IMG:style_emoticons/default/inocentul.gif)

ariana, aaa are dreptate. in fond, in asta consta frumusetea vietii: in surprizele pe care ni le ofera de-a lungul timpului si in posibilitatile nenumarate de a alege si de a schimba ceva atunci cand ne dorim lucrul asta. ma bucur ca ti-ai mai revenit din starea aceea. (IMG:style_emoticons/default/kiss.gif)

This post has been edited by pescarush: Mar 1 2008, 02:08 AM