Un fel de ganduri...despre prietenie pentru o viata, Jurnalul Arianei Options

[Ariana]

Ma impiedic printre cuvinte cand vine vorba de parintii mei.
Ma gandesc ca am facut la un moment dat alegeri punandu-i in prim plan pe ei si lasand sa-mi fuga printre degete cel mai important lucru din viata mea.
In ultimul an desi de multe ori obosita si morocanoasa am cautat sa le arat in modul meu stangaci faptul ca ii iubesc enorm.
...tata...o sa povestesc o data si despre el...(IMG:style_emoticons/default/smile.gif) Si eu sunt foarte curioasa cum o sa decurga scolarizarea lui.

[Ariana]

Si simt nevoia sa scriu,printre linii si zambete,printre bosumflari si culori...
Si mi-e drag cand cineva isi aduna gandurile-n maini si mi le ofera mie.Si mi-e bine cand sistemul de aparare mi-e in alerta.

Directia 5 sambata...(IMG:style_emoticons/default/smile.gif) Vreau,vreau,vreau sa merg si bat din palme ca si copiii aceia nerabdatori.Cand ma gandesc cu cat patos fredonez eu melodiile lor in timp ce o chinui pe Bubu (Bubu e "bolidul" meu).Sa vadem pe cine reusesc sa pacalesc sa ma insoteasca.Am chef sa merg imbracata deloc pretentios doar sa cant si sa bat din palme.
Si..."Lacul lebedelor",maine ma duc sa iau bilete pentru mine si mama.

"Ariana tu continui sa ma sochezi mereu!" imi spune azi colegul meu cand din vorba in vorba am ajuns sa ii povestesc ca fusesem la o biserica penticolstala inainte de Craciun.

"Anotimpul pierdut"...cartea asta are un final trist,asa imi amintesc ca spunea cineva intr-o recenzie.Momentan sunt in punctul in care Peter devine sloi de gheata si incepe sa fuga de promisiuni.Si...ma gandeam la o chestiuta.Cele mai rele sunt vorbele aruncate-n joaca si de care ajungi sa fugi, sa nu ti le mai asumi.Cred ca ele vorbele astea ajung sa doara cel mai rau.

Sunt incoerenta azi....(IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

Am uitat sa imi laud proful pentru care am facut efortul sa ma deplasez pana la faculta.E incredibil cum omul acesta reuseste sa capteze atentia tuturor.Si nu s-a schimbat deloc desi au trecut 7-8 ani.Are o energie debordanta si un bagaj impresionant de cunostinte.
"Se vede ca va place sa fiti in fata la catedra!"
"Nu, cel mai mult imi place meseria mea!" ...se referea la cea de arhitect mi-a raspuns cu un pic de emfaza (dar il iertam pentru ca e un om special). Si...face bine ce face.Dar degeaba domnule are har pentru dascalie.
Si jos palaria in fata dumneavoastra donmule Gaivo. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)


Pe Pablo Neruda l-am descoperit in "Paula" lui Allende(de fapt mai bine zis in cartea ei am facut, cunostinta cu el)....si...imi place. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

Cine moare
Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei,urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul
unui vartej de emotii,acele emotii care fac ochii sa
straluceasca,oftatul sa surada,
si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si
indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte
sfaturile "responsabile".

Moare cate putin cine nu calatoreste;
cine nu citeste;
cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din ei el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea;
cine nu se lasa ajutat.

Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si
de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.

Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte
de a-l fi inceput;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine
nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin ,amintindu-ne intodeauna ca
"a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira.

Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire
splendida.

Totul depinde de cum o traim...

Daca va fi sa te infierbanti,infierbanta-te la soare.
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi,plangi de bucurie.
Daca va fi sa minti,minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi,pierde-ti frica.
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit,doreste-ti in
fiecare zi...

[Master of Norule...]

Ce frumoasa poezie, sfarsitul si mai frumos.
Vezi atunci cand iti place ce faci totul curge de la sine, parca e cursul unei ape care tot se mareste, invatand intr-una din dorinta de a face totul cat mai bine. Pasiunea lui v-o transmite si voua, ce frumos sa ai asa profesor.

[Ariana]

Sunt atat de happy!!!
Incep sa conturez programul celor 10 zile in Londra.In prima faza am fost zapacita de gramada de informatii pe care am gasit-o pe net despre ce "trebuie vazut".
Proful cel fain mi-a recomandat sa nu ratez o expozitie despre Egipt si sa incerc sa rezerv din timp biletele.
Intre timp prietena mea mi-a facut o super super super (cu o mie de super) bucurie luand bilete la un spectacol de balet la Royal Opera.Astept cu atata nerabdarea sa plec! (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)
Si sunt vesela si vie!Singurul mare inconvenient e ca nu mai am chef de lucru.Da deloccc!!! (IMG:style_emoticons/default/sad.gif)

[Ariana]

(IMG:style_emoticons/default/smile.gif) Musai sa vad Camden Town...Nu vreau sa ma gandesc cu ce "prada" o sa ma intorc de acolo....esarfe colorate,cercei...suna bine.

[3A]

waaaw suna fain!

Pai cand te-ai hotarat sa pleci? e normal sa visezi si sa faci trasee!
Abia astept sa pove cum a fost!

(IMG:style_emoticons/default/kiss.gif)

[kalua]

Ari, vezi daca ti-ar fi de folos London pass-ul, la multe chestii de vizitat treci pur si simplu pe langa cei care stau la cozi interminabile cu el. (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) Noi am fost bucurosi ca l-am avut. Uita-te ce vrei sa vizitezi din ce-i inclus in el, sa vezi daca merita ori ba.

[Ariana]

Kari si aa2 va pupacesc (IMG:style_emoticons/default/kiss.gif) ...

Inca sunt buimaca desi biletul de avion il am de prin 15 februarie.Deci ar fi trebuit sa fiu un pic mai devreme constienta ca plec.Dar prinsa-n ganduri gri si in munca...20 martie mi s-a parut mult prea departe. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)
Acum descopar bucuria asta a plecarii si a revederii prietenei mele.Ca si in cazul Indiei nu locatia propriu-zisa a exercitat asupra mea vraja ci draga mea prietena de-o viata a carei lipsa o simt mereu.
Parca sunt un copil ce descopera imagini si culori noi.
Azi am citit despre Big Ben.Si recunosc spasita ca m-am simtit ingrata pentru ca pana azi nu am manifestat nici o curiozitate in directia asta.

Mi-am aruncat un ochi peste chestiuta cu London pass.Inca nu stiu exact ce obiective vreau sa ating.Mi-e teama ca nu or sa imi ajunga cele 10 zile. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)
Dar o sa ma ajute Alina mea sa iesim la liman.Ea intotdeauna a fost cea rationala.
Un pic teama mi-e de temperatura.Sper sa nu fie ff frig.
Iar o sa am o psihoza cu bagajul.De data asta sper sa ajung impreuna cu el. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

[roxanica10]

Ari, ai citit 'Paula' a Isabelei Allende? Cum ti s-a parut. Mi-am cumparat-o si eu, dar n-am apucat s-o rasfoiesc. Am auzit ca-i tare trista, dar nu-i nimic, mie-mi plac cartile triste.

De-abia astept sa ne povestesti despre Londra.

[Ariana]

Roxanica... "Paula" e de departe cartea care m-a impresionat cel mai mult("Panza de paianjen" ramane marea mea iubire).Asta poate si pentru ca relatia cu mama mea e una speciala,a mai fost si linistea totala din Filipine si toate acestea au adus in sufletul meu niste sentimente si senzatii pe care nu le-am mai trait citind o carte.
Iti recomand ca imediat dupa "Paula" sa citesti ceva vesel sau care sa iti distraga atentia de la Allende.Cartea e intr-adevar coplesitoare.Nu o numesc trista pentru ca a fost un fel de lectie de viata pentru mine si cred ca asa as si caracteriza-o.Si pana la urma orice experienta trista de viata din care inveti ceva...e un castig.

"Casa spiritelor" e iar foarte foarte sweet.Iar "Fiica norocului" e asa pentru fete, mult romantism si parfum de Chile. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) Mi-au placut mult amandoua.

Acum ma lupt cu "Anotimpul pierdut" al Anisoarei Odeanu.Aproape ca am terminat cartea.Trebuia sa o citesc pe la 20 de ani.Eroina principala Olga e prea lipsita de viata pentru gustul meu de acum.Poate la 20 de ani as fi privit-o cu mai multa ingaduinta.Desi pana la urma toti cred ca ne-am pierdut la un moment dat ani din viata in relatii care nu spuneau nimic.

Azi am avut asa un flash in minte vis-a-vis de o alta carte :"Parfumul" lui Suskind. De fapt uitandu-ma la pozele cu podurile Londrei mi-am amintit scene din filmul care a urmat cartii.Podul din film mi-l imaginam in Londra. :)Azi am aflat de la un coleg ,cu care mai povestesc chestiute de genul asta ,ca mi-am imaginat prost,.
Dar revenind la film si carte...am gasit pe net tot felul de controverse cum ca filmul nu a surprins atmosfera din carte.Ori eu am fost fermecata de film (mai putin de finalul pe care personal nu l-am priceput).Si afisul tin minte ca mi-a placut la maxim.

Nu stiu ce am in ultima vreme de tot povestesc de carti.:)Ma bucur insa de momentul in care terminand o cartzulie raman ganditoare ca in poza din avatar si suspin regretand ca povestea s-a terminat.

Ultima mea preocupare "inteligenta" e legata de aparatele de fotografiat.Pentru ca in vara am decis ca eu nu as putea fi in stare sa manuiesc un aparat foto complex mi-am cumparat unul relativ ok dar limitat ca si posibilitati de joaca.Desi colegul meu de birou mi-a tot cantat ca fac o mare prostie.
Cum si voi m-ati incurajat ca pozulicile facute in Filipine in special cele facute copiilor sunt faine am decis ca vreau un aparat mai profesionist.
Asa ca de doua luni studiez.Si de la atata studiu o sa imi explodeze creierul.Pareile sunt atat de impartite ca nu mai inteleg care ar putea fi decizia inteleapta.Abia astept sa ma duc sa-mi cumpar o data un monstru si dupa aceea o sa am preocupari pentru urmatoarea perioada.Sper sa nu ma linseze colegii mei pentru ca pasiunea nr. 1 se pare ca sunt portretele...de fapt ceea ce e viu si misca. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)
SPER sa nu devina o obsesie.Dar am cam invatat sa-mi manageriez obsesiile de cand m-am facut mare.Mai am mici scapari in care devin penibila dar imi revin.
Deci...tineti-mi pumnii sa fac alegerea buna.Ii mai complicat decat la maritat.(IMG:style_emoticons/default/smile.gif)