Pentru cele carora le place sa scrie proza sau poezie Options

[vanghelis007]

Daca tu n-ai fi
Daca tu n-ai fi, pe lumea asta,
Sa aduni din seara, orele tarzii,
As muri de dorul tau si basta,
Si la randul meu, nici eu n-as fi.

Am nevoie de caldura ta,
De sarutul degetelor fine,
Flori marunte de Nu ma uita,
Amintiri batand valuri in mine,

Daca tu n-ai fi, pe unde vantul,
Ar umbla infiorat acum,
Si ar sangera-n taceri cuvantul,
Rastignit pe ramuri de alun...

Toamnele s-ar duce cate una,
Si-n frunzisul galben m-or pastra,
Si-ar tipa de dor, bolnava struna,
Fiindca noaptea, nu te va vedea,

Iernile m-or tine sub zapada,
Inghetat in noptile ce curg,
Lupii alergand prin suflet, prada,

Sangera-vor fiece amurg.
Si-as muri de-atata plictiseala,
Si as plange primaveri intregi,
Nascocind din fosnete de poala,
Chipul tau cel blond, de ma-ntelegi.

Daca tu n-ai fi, ar plange marea,
Lovind valurile in nisip,
Si-ar tipa-n tacere disperarea,
Florilor ramase fara chip.

Straino

Straino, care bati la poarta gradinii mele cu ciresi,
Cu flori uscate pe la tample, si pasul tau ca o parere,
Ce nebunii tu porti in suflet, ce bucurii si ce durere,
Si cate dansuri netraite si patime imi daruiesti.

In ochii tai plini de tristete inoata vechile regrete
Iubirile sculptate-n fildes si-n coltii lunii de argint,
Atatea doruri ca o apa, ce au trecut prin vremi soptind,
Si au ramas in vesnicia, de umbre moarte pe perete.

Au inflorit pe umeri goale,albastre noptile din noi,
Cand gura ta, cum e amurgul, cu buze rosii sangerande,
Si-a lepadat eternitatea minciunii vesnic surazande,
Si a venit cu pasi de toamna si plansul ce s-a strans in ploi.

Pe gura ta ca o muscata, tu nimfa mea cu umeri goi,
Sarutul noptilor cu luna,am sa-l adun ca pe un cantec,
Si pecete de jar tacerea, am sa o pun curat pe pantec,
Pe ochii care plang in noapte,pe perlele ce cad siroi.

Si ingeri, aripile albe, le vom intinde in inalt,
Ca noi sa trecem gura-n gura, imbratisati ca doua plante,
Taria cerului albastru, prin visele fecioare moarte,
In cuibul inimii deschise, la pieptul tau, unde e cald.

Dorinte
Prietenii de-o clipa, ca niste frunze moarte,

Trec fosnetul subtire, plouand prin amintiri,

Si ardem tot parfumul, tacerii disperate,

Gonind balsamul verii, strivit in trandafiri.



Cu brate moi ma prinde, amurgul pe la geamuri,

Cand voi ca sa te caut, in crangul despuiat,

Si plange -n soapta luna, alunecand pe ramuri,

Si ingerul din mine, de care ai uitat.



Goneste somnul lumii,pierzanduse-n padure,

Si vaile bolnave se-ntind sub cer usor,

Sarutul gurii tale,un print vrea sa il fure,

Si pieptul tau tresare,de dulcele fior.



Mai freamata tacerea, ca unda unui lac,

Sub haina ei de stele, e-asa tristete multa,

Si-n pieptul meu iubirea se-aprinde ca un mac,

Arzand eternitatea, ce trece nestiuta.

[Diana.]

Nu m-ai iubit indeajuns

Nu m-ai iubit indeajuns
Ci doar putin. Si-atunci pe-ascuns.
Mai ca o ploaie mult prea scurta
Pe o glie-n seceta. Si muta.

Si ai plecat. Si dus ai fost.
Si viata-mi fuse fara rost,
Si am murit, si-am inviat.
De-am incercat, tot n-am uitat.

Nu m-ai iubit indeajuns.
Si-s intrebari fara raspuns.
Calau mi-ai fost. Si-amant pagin
Si inca numele-ti ingin...

Si inca am un gol in piept
Si inca stau. Timid te-astept.
Dar, ce pacat, anii s-au dus
Si n-a ramas decit un trist apus.

Nu m-ai iubit indeajuns
Ci doar putin. Si-atunci pe-ascuns...

[citystella]

Diana, e ca o sageata in inima. (IMG:style_emoticons/default/closedeyes.gif)

Foarte frumoasa poezia. (IMG:style_emoticons/default/indragostita.gif)

[Diana.]

Multumesc, City. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

[citystella]

I-as dedica-o fostului meu prieten. Care a vrut sa mai continue relatia, dar a disparut fara urma. (IMG:style_emoticons/default/closedeyes.gif)

De asta am spus ca e ca o sageata in inima, sunt cuvinte pe care i le-as spune lui.

[Diana.]

Ruga
Rupe-mi sufletul in doua
Si arunca-l peste mare
Da cu el in luna noua,
Fa din el o pata-n soare.

Rupe-mi sufletul in trei,
Lasa-l sa-mi respire vint,
Sa mi-l ninga flori de tei,
Sa traiasca prin Cuvint.

Rupe-mi sufletul in sapte,
Fa-l Biserica cu sfinti,
Peste lume mi-l imparte,
Visul noptii sa-l alinti.

Rupe-mi sufletul in opt,
Sa-mi miroasa a mar copt,
Sau arunca-mi-l la ciini
...Macar ei nu mi-s straini...

Rupe-mi sufletul in zece,
Peste timpuri mi-l petrece
Si pe deget, un inel,
Impleteste-ti, drag, din el.

....Si asa, facut bucati,
Sufletul cu drag sa-mi porti,
Dar pagin, descintec bun
...Gindurile sa-ti adun...

[Jo-Anna]

LE :acu am citit , trebuie scrise de noi ... phh sorry

This post has been edited by Jo-Anna: Jul 31 2010, 10:13 PM

[Diana.]

(IMG:style_emoticons/default/smile.gif) Pentru celelalte avem Cele mai frumoase poezii

[Diana.]

VOULA
E mica, cafeniu-roscata si are mutrisoara unei vulpite.Cind ma vede se plimba leganat de pe o labuta pe alta, se alinta si se aseaza cu burtica in sus. Cerseste din priviri un cuvint bun si o mingiiere.
Cu numele de Voula s-a procopsit de la o grecoaica urita, haina si cam rea de musca . Paznicii , in batjocura au botezat catelusa pripasita la poarta fabricii cu numele mahalagioaicei cu pretentii de cucoana.Acesta le-a fost modul de a se razbuna pentru mizeriile indurate de-a lungul timpului.
Dar Voulei nu ii pasa. Isi face foarte sirguincioasa datoria, latra la tot ce e necunoscut,om sau animal… Nu trece suflet de poarta fara ca Voula sa stie.
Mai sint si alti ciini.Mai e Billy, un ciobanesc german cit un vitel, dar Billy e “ aristocrat” …Ziua doarme si noaptea se odihneste… Nu se sinchiseste sa latre, nici sa alerge. Devine interesat doar daca ai ceva prin buzunare si daca le dai celorlalti catei ceva de mincare. Atunci miriie amenintator, ca sa arate ca el e “seful”, pina cind amaritul care n-are “singe albastru” baga coada intre picioare , da bir cu fugitii si “nobilul” isi ia “obolul” : o bucatica de pine uscata.
Billy n-o baga in seama pe Voula; e prea mica si prea neinsemnata pentru ilustra lui persoana. Voula pe de alta parte, prefera sa il ocoleasca.
Fiecare isi stie motivele. Billy isi pastreaza statutul de sef, iar Voula se supune tacit.
Intre toti ciinii fabricii Voula si-a cistigat un loc special. Asa cum Mosul e decanul de virsta- paznicii cei vechi il stiu de vreo 20 de ani- pe jumatate orb si surd, plin de scaieti si cornuti, asa cum Fetitae iubita lui Billy din “copilarie”, tot asa si Voula e intr-un fel capetenia haitei. Pina nu da Voula semnalul nimeni nu face nici o miscare. Nici un sunet nu se aude . La prima ei miriitura ceilalti ciulesc urechile si incep sa se agite.La prima hamaiala a Voulei toata haita ataca “intrusul”- fie ca e masina, caruta sau orice altceva care se misca sau care face zgomot.
Voula e si mamica: are trei pui;doi dintre catei sint bejulii, ca mama lor, al treilea e negrisor.Stateau intr-o cutie de carton , pe niste cirpe vechi si umede. Le-am facut o casuta noua: o cutie noua, uscata, bureti vechi de la mesele de calcat ale fabricii , un alt carton gros deasupra si gata! Noul culcus si-a primit chiriasii. Gilmele rotunde s-au cocolosit imediat unul peste altul.
Noua “casa” e mai buna:mai uscata si mai calduroasa.Problema e ca s-au marit , au facut ochi si mai fac si “scandal” pe de-asupra- cite unul nu rezista tentatiei si pleaca in cautarea “aventurii - se da jos din cutie.
Curiozitatea lasa loc doar dupa citeva minute fricii si frigului…
“Afara” e un loc ingrozitor, rece si neprimitor. Iar indraznetul incepe sa plinga.Si scirtiie pina cind il aude cineva care il pune inapoi in culcus, alaturi de fratiorii lui. Dupa ce le simte mirosul si caldura, “eroul” se cuibareste alaturi de ceilalti doi fratiori si se pun toti trei pe somn…
Nu se stie citi vor supravietui:Billy are prostul obicei sa le rupa gitul puilor sau tinerilor ciini care vor sa se aciuieze si ei pe la fabrica. Nu stiu daca din joaca sau din simplul fapt ca isi apara teritoriul ; fapt e ca, din cind in cind, paznicii mai arunca cite un les la groapa de gunoi… N-am vazut niciodata ce se intimpla exact… Dar numarul ciinilor din curtea fabricii e acelasi. Datorita lui Billy.
Catelele sint lasate in pace, insa masculii nu sint iertati. Platesc cu viata imprudenta de a intra in “teritoriul interzis” .
Nici un alt ciine nu ii tine piept lui Billy. Doar Voula il mai miriie uneori, dar si atunci cu nitica teama. Si doar daca se apropie prea mult de “odoarele” ei. Si Billy face cale-ntoarsa.
Voula nu sta tot timpul linga puii ei.
Se duce din cind in cind sa-i hraneasca. Au secatuit-o si-i nitel cam desalata. Gilmele sint vesnic infometate , Voula nu e prea bine hranita si laptele e cam putin…
Cu toate astea Voula isi iubeste puii… Pe care ii pazeste . Cu trup si suflet.
Asa cum pazeste si fabrica.Tot cu trup si suflet.

14 Jan 2004

[Diana.]

Bordel
Mi-e sufletul gol, si strain, si prea trist,
Iar aerul greu si-mbicsit de duhoare
Inunda parsiv un scirbavinc bordel.
... E lumea noastra mizera, ce moare.

Tentatii de carne cu nume "femeie"
Barbati fara cap-purtatori de izmene,
Bezmetic curteaza pe ritmuri zalude.
Satana, scirbavnic, incepe sa zburde...

Nu-i loc de respect, bun-simt sau rusine
Instinctul e tot ce primeaza in sine.
Bolnavi de hormoni, animale la rut
Avand doar un gand, murdar si-acut.

Departe de toate-nghitita de tot,
Sa m-ascund sau sa fug... deja nu mai pot,
Astept doar un inger sa vina spre mine.
Sa ma ia in neant, sa scap de rusine.