Pentru cele carora le place sa scrie proza sau poezie Options

[Diana.]

Eu nu mai stiu ce sint, cum sint sau de exist pe lume,
Pasii cei fara tinta-mi nimic nu mai exista sa-i indrume,
Ma pierd incet si sigur, fara de scop si nume
Prin vastele multimi,
De oameni-robotei, de oameni mici, haini...
Si lumea-nainteaza, in rau sau inspre bine;
Si viata mea, tacuta, trece pe linga mine...

[Diana.]

Cutremur

Sint plina de cioburi, de vini si pacate
De ingeri cazuti, de vise desarte.
Mi-i inima rupta, cusuta cu sirma
Mi-s frinta de tot si tot ma sfarima.

Si-asa, bucatita, carapata si veche
M-alung dinspre lume, nu-mi caut pereche
In piept mi se zbate lipsit de putere
Un geamat adinc, de chin si durere.

Caci linistea-i dusa, plecata de mult
In mintea-mi sucita, tenebrele-ascult,
Gresit m-am nascut, gresit am ales
Si tot ce se-ntimpla-i lipsit de-nteles...

Nimic n-are noima si totu-i cutremur
Un vaiet prelung de rusini si desfriu,
O lume nebuna de curve si hoti,
O lume de prosti, de nebuni si netoti...

Dar eu nu-s a ei, nici ea nu-i a mea.
Nicicind n-am facut vreo parte din ea.
Straina-s si muta, cuprinsa de teama,
Privesc inspre hau si-l aud cum ma cheama.

[Diana.]

Cutremur

Sint plina de cioburi, de vini si pacate
De ingeri cazuti, de vise desarte.
Mi-i inima rupta, cusuta cu sirma
Mi-s frinta de tot si tot ma sfarima.

Si-asa, bucatita, crapata si veche
M-alung dinspre lume, nu-mi caut pereche
In piept mi se zbate lipsit de putere
Un geamat adinc, de chin si durere.

Caci linistea-i dusa, plecata de mult
In mintea-mi sucita, tenebrele-ascult,
Gresit m-am nascut, gresit am ales
Si tot ce se-ntimpla-i lipsit de-nteles...

Nimic n-are noima si totu-i cutremur
Un vaiet prelung de rusini si desfriu,
O lume nebuna de curve si hoti,
O lume de prosti, de nebuni si netoti...

Dar eu nu-s a ei, nici ea nu-i a mea.
Nicicind n-am facut vreo parte din ea.
Straina-s si muta, cuprinsa de teama,
Privesc inspre hau si-l aud cum ma cheama.

[Diana.]

Unei... "domnsioare"
Prin hoteluri cu ora,
Prin sex in masini,
Te vinzi si iti cumperi
Barbatii straini.
Sperind in iubire
Te-avinti in noroi,
Te scalzi doar in zoaie,
Te-afunzi in gunoi.
Si-clipa aceasta,
Mi-i mila de tine,
Ce-ti spun eu acum,
Sa nu uiti vreodata,
Esti sexul din drum,
Dar esti doar o roata,
Masina-i complexa si nu-i esti de-ajuns
Ca tine-s mai multe
Si toate-s pe-ascuns.
Un nume-n agenda cu sute de fete,
Arac strimb in via cu sute de bete,
Nici numele tau prea bine nu-l stie,
Esti doar o "fata"; un nume de noapte,
Privire piezisa si strimba-ntr-o parte.
Si nu scoate limba, femeie prostuta,
Ai un singur folos: sa fii salteluta.

[Diana.]

O piatra
O piatra aruncata intr-un lac
Motiv de fericire pentr-un prost,
Sprinceana ridicata de-un intelept posac,
Ce vede ca in lume nu mai exista rost.
O piatra care-ti creste sub ochii orb inchisi
O piatra dintr-un zid de sanatoriu trist
O piatra ca o luna colturoasa
Cu spatele la lume definitiv intoarsa.
Eu mi-s o piatra muta si neagra si prea dura
Nu stiu nici sa primesc, nici sa ofer caldura
O piatra fara viata si fara de temei
Doar piatra mi-s de moara... pentr-o poveste-n trei.
In trei ar spune unii ce cred minciuni cu sacul,
Ca mincinos a fost o viata-ntreaga dracul,
Lipsit de Dumnezeu si fara de rusine,
Te foloseste, proasto, habar n-ai cit de bine!
Si-asculta vorba simpla a unei roci batrine,
Tu nu esti de granit, curind o sa te sfarime,
In mii de bucatele si-n mii de aschii mici,
Si o sa-ti fie greu, sarmano,
Si capul sa-ti ridici.
Povestea pietrei mute nu-i loc s-o mai rostesc
Povestea pietrei mute e ceea ce traiesc.
Si-s ca o piatra rece, blocata-n nemiscare,
Povestea pietrei mute din zidul negru, mare
O piatra dintr-o mie de fire de nisipuri,
O piatra printre mii de alte chipuri.
I-as pune bolovanului o bomba,
Sa se destrame-n praf si in rusine,
Desi am multa dinamita-n mine,
Siint doar o caramida dintr-o soba.
Un foc fara de para, ninsoarea dintr-o vara...
Si teama mi-i de clipa cind o s-o iau la vale,
C-atunci nimic si nimeni nu-mi va mai sta in cale.

[Diana.]

Papusa mea automata
de Diana-Maria Bragaru

[Diana.]

Boul si vitica (fabula)
de Diana-Maria Bragaru

Intr-o zi de primavara, cind era cam frig afara,
Taurasul comunal tot plimbandu-se pe deal
A vazut din departare o vitica “cu dotare”...
"Dotarea" era cam mica, uger lipsa, dar vitica
...Tinara si timpitica!
Picioruse cracanate, zici ca-s gata departate,
Tot ce conta-n final, pentru boul comunal!
Vitica era vioaie si zglobie si sprintara,
Cauta in disperare sa gaseasca-un bou cu bani,
Sa o ia in custodie si s-o scape de golani!
Ca o viata avusese numai prosti si doar ciobani!

Mirosea de zor imasuri cu tot soiul de bovine
Tot tinea limba pe-afara... Boul nostru nu se-abtine!
Vitica e fericita si incepe-a-se poza
Peste tot! Chiar si in car, cind cu boul se... iubea!
Pe margini de drum in noapte, si in staul, si in sura!
Pentru ea-i mindrie mare, ca-i vitica de centura!
Si vitica, printesica, botisoru-si tuguia!
O pozica ca sa puna, sa o vada toti pe ea,
C-a ajuns cucoana mare: are bou, car si parale!
Boul o plimba cu carul – de-mpumut, ca el, sarmanul
Este "taur" de fatada, ca de fapt, n-are nici coada...
Iar parale, nici atit! Insa boul e cornut!

Tot imasul se destrama, rad cu totii si se-ntreaba,
Cum de boul e cretin, chit ca e nitel strain!
Ca toti stiu c-acea vitica, lesne coada si-o ridica,
Nu-i desteapta, nici frumoasa!
Dara boului nu-i pasa!
Unii zic ca vitelusa-i de-o viata-n mincarimi
Ca iubitii si-i alege, doar asa.... dupa marimi!
Si marimea de conteaza e doar carul... ce primeaza!
Musai sa aibe banchete, sa se dea usor pe spate,
Vitelusa sa-si desfaca piciorusele bronzate
In saloane de imas
Ca sa poata sa-l "iubeasca"
Tare, cit mai patimas!
Cu copitele de plastic sa ii dea senzatii tari
Sa se creada si el taur si ca are oua... mari!
Doamne, zau ca e fantastic!
Cum se-ntinde vitelusa, mai ceva ca un elastic!
Dar vitica e perversa, mica, neagra, curvistina,
Si ii place prin hoteluri sau prin orisice masina...
Nu conteaza de-i arab, grec, armean sau ce jivina,
Vitelusa cracanata vrea, e sigur, o bovina!

Ce nu stie vitelusa e ca boul nu-i fidel,
C-are liste si anunturi, ca si cauta vitica!
Tinerica si sarmanta, (sa-si mai traga o amanta!)
Chinuit si deprimat... pina baga alta-n pat!
Ca e trist si singurel...
Si sint puse chiar de el!
Ca asa-i felul lui, de bou,
Totu-i vechi, nimic nu-i nou!
C-au mai fost zeci de vacute
Sincere si cam prostute,
Ce-au fost la fel mintite...
Tot voiau sa se marite
Ca si vitelusa noastra,
Si sa-si faca cu el casa...
Dar el n-are nici un gind
Sa stea potolit si blind!
Ca-n afara de vitica cea flamanda, botosita,
El mai are o turma mica care-l pupa... sub burtica!
Tot asa, cu buze moi, fix facute pentru boi!
... Ca e lumea mult prea plina de vitici cu burta goala,
Si cu mintea oparita si cu chipul ca de smoala!
Tot la fel de rupte-n fund de alti boi si preacurvie,
Toate-s mindre si fudule, din a lor mare prostie!

Dar nici boul nu-i destept, ca a fost demult castrat.
Si outele-i sint puse, intr-un sat, la congelat!
Stapinica i-a promis ca de nu se linisteste,
`Geaba se mai milogeste, carul nu i-l mai plateste...
Si-o sa-l stie de urgenta tocmai taurul cel mare!
Ce-a facut el cu banutii destinati pentr-un car nou
Si pe care i-a papat! Cu vitici; ca el e bou!
Taticutul lui iubit de-o sa afle, o sa fie,
Mare, mare grozavie! Ca batrinul nu glumeste...
Sigur il dezmosteneste!
Si-o sa-l ia adinc in coarne, de-o sa plinga boul nostru,
Si-o sa aibe iar, sa-l stranga, un alt jug si-un alt capastru...
O sa faca mearga si la oaste! Si pe-acolo nu sint proaste!

Morala:
Cin`se-ntinde cu vitici, in bot mari si-n minte mici
Cine minte si inseala, foloseste si urzeste
Trebuie sa-ai aminteasca ca in tot exist-un pret,
Si ca pina una, alta el e demn, doar de dispret
Si-n final, in fundul gol, cocalar far` de ecou
Va ramane-un mare... BOU!

[Diana.]

Straina
de Diana-Maria Bragaru

Straina am fost, mai sint si voi fi,
Nu am nici un loc, nici ratiune de-a fi
Ratacita in lume, fara de noima si sens,
Ma pierd in neant si-n imensul nonsens.

Straina de toti, nicicind n-avind loc
Cu lumea am vrut sa-ncerc sa fac troc.
Sa ii dau suflet, si dor, si iubire
Crezind ca asa voi gasi in viata menire.

Golita de toate, straina de tot,
O, Doamne, ma iarta, ca ca simt ca nu pot.
Nu pot sa continui, nu pot sa mai joc,
Eu sint doar un eu - nu e echivoc.
Un rol mincinos, cu o masca purtind,
In cap cu o voce mereu ascultind...
Nu-s parte din turma, nicicind nu am fost
Si poate de asta nu-mi vad nici un rost.

O, Doamne, ma iarta ca multe-am gresit,
Cind trebuia doar sa iau, mereu am cersit...
Straina si fara de rost,golita si nuda
Ce-am fost pe pamint... si cine mi-i ruda?

... Gasit-am doar foc si cenusa si iad
Si, Doamne, ma iarta, ca simt iar cum cad...

[Diana.]

Unei "domnisoare"
Hai, uita-te-n oglinda, vezi ce frumoasa esti,
Minciuna-ti in boticul cind mindra-ti rotunjesti...
Prostuta si credula, habar n-ai ce traiesti...
Lihnita esti de foame, atentie-ti doresti,
Zimbesti cu toata gura bacisul sa-l primesti.
Stergind o masa, doua, miscind din fundulet,
Toti stiu ce poama esti si care-i al tau pret...

Unei... "domnsioare" II

Prin hoteluri cu ora,
Prin sex in masini,
Te vinzi si iti cumperi
Barbatii straini.
Sperind in iubire
Te-avinti in noroi,
Te scalzi doar in zoaie,
Te-afunzi in gunoi.
Si-clipa aceasta,
Mi-i mila de tine,
Ce-ti spun eu acum,
Sa nu uiti vreodata,
Esti sexul din drum,
Dar esti doar o roata,
Masina-i complexa si nu-i esti de-ajuns
Ca tine-s mai multe
Si toate-s pe-ascuns.
Un nume-n agenda cu sute de fete,
Arac strimb in via cu sute de bete,
Nici numele tau prea bine nu-l stie,
Esti doar o "fata"; un nume de noapte,
Privire piezisa si strimba-ntr-o parte.
Si nu scoate limba, femeie prostuta,
Ai un singur folos: sa fii salteluta.

O piatra
O piatra aruncata intr-un lac
Motiv de fericire pentr-un prost,
Sprinceana ridicata de-un intelept posac,
Ce vede ca in lume nu mai exista rost.
O piatra care-ti creste sub ochii orb inchisi
O piatra dintr-un zid de sanatoriu trist
O piatra ca o luna colturoasa
Cu spatele la lume definitiv intoarsa.
Eu mi-s o piatra muta si neagra si prea dura
Nu stiu nici sa primesc, nici sa ofer caldura
O piatra fara viata si fara de temei
Doar piatra mi-s de moara... pentr-o poveste-n trei.
In trei ar spune unii ce cred minciuni cu sacul,
Ca mincinos a fost o viata-ntreaga dracul,
Lipsit de Dumnezeu si fara de rusine,
Te foloseste, proasto, habar n-ai cit de bine!
Si-asculta vorba simpla a unei roci batrine,
Tu nu esti de granit, curind o sa te sfarime,
In mii de bucatele si-n mii de aschii mici,
Si o sa-ti fie greu, sarmano,
Si capul sa-ti ridici.
Povestea pietrei mute nu-i loc s-o mai rostesc
Povestea pietrei mute e ceea ce traiesc.
Si-s ca o piatra rece, blocata-n nemiscare,
Povestea pietrei mute din zidul negru, mare
O piatra dintr-o mie de fire de nisipuri,
O piatra printre mii de alte chipuri.

Cutremur

Sint plina de cioburi, de vini si pacate
De ingeri cazuti, de vise desarte.
Mi-i inima rupta, cusuta cu sirma
Mi-s frinta de tot si tot ma sfarima.

Si-asa, bucatita, crapata si veche
M-alung dinspre lume, nu-mi caut pereche
In piept mi se zbate lipsit de putere
Un geamat adinc, de chin si durere.

Caci linistea-i dusa, plecata de mult
In mintea-mi sucita, tenebrele-ascult,
Gresit m-am nascut, gresit am ales
Si tot ce se-ntimpla-i lipsit de-nteles...

Nimic n-are noima si totu-i cutremur
Un vaiet prelung de rusini si desfriu,
O lume nebuna de curve si hoti,
O lume de prosti, de nebuni si netoti...

Dar eu nu-s a ei, nici ea nu-i a mea.
Nicicind n-am facut vreo parte din ea.
Straina-s si muta, cuprinsa de teama,
Privesc inspre hau si-l aud cum ma cheama.

Bordel
Mi-e sufletul gol, si strain, si prea trist,
Iar aerul greu si-mbicsit de duhoare
Inunda parsiv sceleratul, infamul bordel.
... E lumea mizera, nebuna, ce moare.

Tentatii de carne cu nume "femeie"
Barbati fara cap, purtatori de izmene,
Bezmetic curteaza pe ritmuri zalude.
Satana, scirbavnic, incepe sa zburde...

Nu-i loc de respect, bun-simt sau rusine
Instinctul e tot ce primeaza in sine.
Bolnavi de hormoni, animale la rut
Avand doar un gand, murdar si-acut.

Departe de toate-nghitita de tot,
Sa m-ascund sau sa fug... deja nu mai pot.
Astept doar un inger sa vina spre mine.
Sa ma ia in neant, sa scap de rusine.

*****
Eu nu mai stiu ce sint, cum sint sau de exist pe lume,
Pasii cei fara tinta-mi nimic nu mai exista sa-i indrume,
Ma pierd incet si sigur, fara de scop si nume
Prin vastele multimi,
De oameni-robotei, de oameni mici, haini...
Si lumea-nainteaza, in rau sau inspre bine;
Si viata mea, tacuta, trece pe linga mine...

[Diana.]

Hei, uite, timpul ti-e aproape.
Ca pentru tine s-a sfirsit.
Norocul l-ai fortat prea tare.
Nu pot ierta la nesfirsit...

NU plinge ca un tinc, barbate,
Si nu mai sparge, e destul.
De pat strain nu esti satul?
Atunci socoate si plateste.
De prea mult timp ai tot mintit.
Obisnuieste-te cu gindul:
Norocul tau....te- a parasit.