"Fata perfecta" varianta actuala:un "sac de oase", Promovarea bulimiei si anorexiei Options

[angeldust]

Hai sa iti spun din punctul meu de vedere, de ce unele din "tampitele" alea chiar merita salvate.
Am fost si eu adolescenta, acu nu prea multa vreme si am constatat pe pielea mea efectul pe care il are parerea altora, media si spalatul creierilor asupra psihicului unui adolescent. Nu sunt modesta deloc cand spun ca niciodata nu am fost un copil prost sau lipsit de personalitate, din contra. Cu toate acestea am cazut in multe capcane cauzate de lipsa de informare iar din unele din ele nu am reusit sa ies pana in prezent. Pentru ca asta e ceea ce incercam noi sa facem aici in cel mai bun caz. O campanie de informare si de prevenire. Daca reusim sau nu, asta e partea a doua, dar ca dovada a faptului ca ne pasa, macar incercam. Fiindca stim ca e mult mai usor sa previi decat sa tratezi.
Daca cineva m-ar fi scuturat serios acum 10 ani si mi-ar fi spus o gramada de chestii pe care trebuia sa le stiu, poate ca nu as fi pus in gura prima tigara care a dat nastere lantului vicios. Pentru ca pana la urma si un fumator face cam acelasi lucru. Se sinucide incet dar sigur, incercand sa umple un gol interior care numai asa nu se rezolva.
Si ai intr-un fel dreptate cand spui ca multi dintre noi suntem ipocriti, fiindca multi dintre noi ii blamam pe altii, vorbim de lipsa lor de self esteem si gandim ca pe noi ne duce mai mult capul si facem toate astea cu tigara in coltul gurii , cu paharul de vodka in mana sau cine stie ce alt viciu pe care l-am adoptat si de care nu ne putem desparti.

Ideea asta cu "sa lasam prostii sa moara, oricum consuma oxigenul degeaba" sa stii ca nu ai inventat-o tu. Am mai auzit-o de "n" ori pana acum si normal...de la oameni f inteligenti, nu de la cei multi si prosti. Chiar si de-a lungul istoriei, cei care s-au simtit ca facand parte din vreo "rasa superioara" i-au trimis la gazare fara remuscari pe cei pe care nu ii considerau de teapa lor.
Parerea mea e ca foarte putin oameni sunt cu adevarat "prosti". Educatia, informarea corespunzatoarea si sansele reusesc de multe ori sa ii scoata din prapastie pe cei care poate nu sunt echipati cu un IQ foarte mare. Ideea aceasta cu "Nu masurii zero" e in special pentru ei. (IMG:style_emoticons/default/wink.gif)

[rozy]

nu neaparat? (IMG:style_emoticons/default/huh.gif) mai..poate nu inteleg eu total problema...dar vreau si eu un exemplu in care o fata FARA o problema de ordin psihic....ajunge sa se automutileze (IMG:style_emoticons/default/ametit.gif)

[angeldust]

Ete canci nah...eu vreau sa vad un exemplu de om in general...care nu are nici o problema de ordin psihic (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif) Unde il gasesc?

[rozy]

mai...un om care se automutileaza(exact asa s-a expirmat ea)....are o problema psihica( nu vreau sa o jignesc doamne fereste....dar trebui discutat cu un psiholog).ca pana la urma stiu si eu persoane care sunt frustrate ca-s grase si traiesc intr-o continua cura de slabire....dar psihicul nu le permite sa ajunga sa se urasca pt fizicul lor sau sa-si faca rau.

[angeldust]

pai atunci Rozy dupa regula ta toti fumatorii au o problema psihica grava nu? Sau toti care isi fac tatuaje? Sau toate femeile care accepta relatii abuzive?
Ca au o problema pana la urma nu ma indoiesc, dar intreb din nou...cine draku NU are o problema in ziua de azi? (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif) Unde e omul ala fara traume si pitici pe creier de nici o culoare, sa ii ridic o statuie?

Contrar a ceea ce ati putea crede voi, alaturi de instinctul de conservare, in fiecare dintre noi salasluieste ceea ce psihologii americani au numit "the urge of death", adica exact acea doza de masochism necesara ca sa permita instalarea unui comportament autodistructiv.

[rozy]

hai maaa....ca nu cred ca tu tragi din tigara si te gandesti: doamne cat de scarba mi-e de mine hai sa mai trag un fum poate crap!"
multi se apuca de fumat la varsta fragede ca sa fie cool...nu ca ar avea vreo problema grava.
si da....majoritatea au pitici pe creier....dar multi ii inving...si cei care nu...aia ii consider eu cu o problema!
da...adevarata treaba cu autodistrugerea....ca doar ma certam si eu cu mama si vroiam sa dea o masina peste mine ca sa se invete ea minte....dar uite-ma ca-s intreaga si nu ma tai cu lama ca sa-i pedepsesc pe altii

[amelle]

OOOOOf, ma emotionati si chiar nu vroiam asta. Nu ma puteti ajuta, multumesc de oferta, ala80. Sper sa le ajutati pe fetele alea, after all. Am ficatul praf si nu e nimeni de vina decat subsemnata, nu kate moss, nu nicole ritchie, nu prietenii mei care , acum fiind in recuperare si ajungand la 50 kg, imi repeta obsesiv: "Dar tu te-ai mai ingrasat!" aducandu-mi aminte de zilele cand jocurile mele de vointa ma duceau saptamani intregi la rand fara hrana solida. Nu ati fi putut nici la inceput sa ma convingeti. Sau poate n-am vazut eu vreo campanie rezonabila si care sa ma impresioneze si imi lipseste increderea. Sau poate daca stiam unde se poate ajunge puneam frana? Astept ca vocile din capul meu sa se puna de acord.
Si pentru plamanii tai, angeldust, tu esti responsabila. Nu stiu daca chiar ai fi evitat acest viciu avertizata fiind, poate chiar te-ai fi incapatanat impotriva, ca majoritatea. Fiecare isi face greselile. Nici macar oamenii dragi din jurul tau nu au cum sa te ajute, desi ei sunt primii care vor si cei care au cele mai mari sanse. Oare vreo campanie precum "Tigarile provoaca impotenta" face pe cineva sa se lase? Nu stiu, toti fumatorii pe care ii stiam inca fumeaza. Sigurul lucru care i-a pus in dubiu a fost scumpirea lor. Nu am inteles daca pana la urma te-ai lasat, daca da, bravo tie, daca nu, ...mai e timp. Oricum e un lucru bun ca te-ai informat si ai mai aflat, stii la ce te expui/expuneai. Bafta!
Nu le doresc moartea "Proastelor" literal, ma exprim mai dur, proasta sunt si eu, si ma urasc si pe mine,ca o mica bulina neagra si incruntata ce sunt, in pestera mea plina de autocompatimire, furie si dezgust. Doar ca doar la mine in grupa sunt 4 "anorexice", din 10 fete cate suntem, si toata ziua povestesc saracele cum bulimicele is slabe, nu anorexicele, nu am retinut de ce, e o intreaga lupta de clanuri(!). E cool acum sa ai o ED, pentru ca toti oamenii buni subit incearca sa te vindece=> atentie. Una e anorexica pentru ca tine postul craciunului. Una e anorexica pentru ca manca putin, desi mie nu mi se pare putin 3 mese pe zi. Una e bulimica pentru ca se infunda cu chipsuri, asta cand nu e la dieta si e anorexica. Ah, si una ia pastile, dar e cat un elefant si nu se vede vreo imbunatatire, desi are stari de "lesin", culmea doar la scoala si mereu zice ca a slabit X kilograme. Toate sufera si suspina, cat mai public posibil (nimeni nu stie de mine, doar sora mea banuieste, asa cum o banuiesc eu de automutilare). Si toate vor sa arate precum Adriana Lima pentru ca AL gets all the guys (mie AL mi se parea grasa!). Si cateodata mi se pare ca ele traiesc degeaba. Din nou scuip venin... Nu vreau sa le gazez(don't temp me!!!!), vreau doar sa le arat indiferenta pentru ca poate se calmeaza cu sapatul dupa atentie.

Ah, am zis in 2552664 randuri ce a zis kalua in 4. Se vede ca nu forumesc.

[happyCat]

Am 'frunzarit' putin acest topic si mi se pare foarte trist ca astfel de lucruri se intampla in ziua de astazi fetelor.

Si eu am avut ED in adolescenta, a inceput cam pe la 16 ani si m-a tinut pana pe la 21. Eu am avut bulimie, adica 'bulimia nervosa', aia in care te indopi cu mancare si apoi mergi la toaleta si vomiti (scuzati limbajul).

Acum la 31 de ani, uitandu-ma in urma, pot sa deslusesc anumite cauze care au declansat la mine aceasta boala psihologica si fiziologica.
In primul rand faptul ca noi suntem 2 surori, sora mea era intotdeauna cea mai slaba decat mine, iar eu eram cea durdulie. Toate rudele, prietenii de familie faceau haz de mine, ma alintau cu nume de grasut si li se parea foarte nostim ca eu eram grasutul familiei. Asta pana pe la varsta adolescentei cand am crescut foarte mult in inaltime si ajunsesem la 1.68m si vreo 58 de kg, deci nu mai eram grasa, insa in capul meu ramasese acea idee de copil grasut.
Pe la vasta de 16 ani am descoperit ca pot sa slabesc si daca mananc, pentru ca descoperisem metoda de a manca si apoi ...fuguta la toaleta. Treptat ajunsesem sa mananc cantitati industriale si slabeam vazand cu ochii. Ajunsesem la 47 de kg.
Nu stiam atunci ca asta se numeste bulimie. Am fost afectata phihologic foarte mult, contactul cu oamenii era foarte stangaci, nu aveam incredere in mine, ma simteam enorm de vinovata pentru ceea ce faceam. Insa boala asta este o dependenta de fapt. eram dependenta nu de cantitatea de mancare consumata, ci de mersul la toaleta pentru a regurgita. Foarte ciudat. Tot timpul aveam in minte un singur gand: sa mananc/sa scap de mancarea din stomac. Eu am ajuns sa ii inteleg pe alcoolici si pe persoanele cu anumite dependente pentru ca o astfel de dependenta iti domina ficare zi, fiecare minut din viata ta. Te consuma psihic.
Intr-o zi mi-am luat inima in dinti si le-am spus parintilor despre ceea ce faceam eu, pentru ca am crezut eu ca in felul asta ma voi putea opri, cu sprijinul lor. Imi doream sa ma pot opri insa nu a fost asa. Imi doream sa ma pot opri pentru ca vedeam cat de afectata era mama mea de ceea ce se petrecea cu mine, insa asta nu a fost suficient. Eram dependenta. A mai durat inca vreo 3 ani, perioada foarte dificila pentru ca toti vroiau sa ma ajute, dar nimeni nu intelegea ce se petrece cu mine.

La mine boala a incetat ca din senin. Cred ca faptul ca l-am intalnit pe prietenul meu de atunci cu care am avut prima relatie (serioasa) viata mea a contribuit la vindecare. Poate ca atunci s-a umplut in sufletul meu un gol pe care eu incercam sa il umplu cu mancarea... El m-a inteles si nu m-a judecat pentru ceea ce faceam. Cred ca am ajuns sa fiu fericita in sufletul meu, fericita ca eram iubita, fericita cu mine insami...Si atunci nu am mai simtit nevoia sa fac ceea ce faceam inainte.

Acum sunt vreo 10 ani de cand nu am mai avut astfel de probleme. Tulburarile de alimentatie sunt boli cumplite care te macina pe dinauntru si provoaca multa suferinta persoanei bolnave dar si celor apropiati.

Nu stiu daca povestea mea va ajuta pe cineva, dar am simtit nevoia sa o impartasesc cu voi.

[angeldust]

(IMG:style_emoticons/default/smile.gif) Despre inutiliatatea campaniilor anti-orice, am mai vorbit si eu cu cateva pagini in urma. I agree. Dar uite, acum ca tu ai trecut prin asta si poti vedea altfel problema, cum crezi ca ar trebui sa fie o campanie care sa te sensibilizeze? Daca ar fi sa le spui ceva celor care se afla in situatia ta, cam ce le-ai spune sa le aduci cu picioarele pe pamant? Poate daca ne punem mintea la contributie ne vine si vreo idee geniala, ca pana atunci doar vorbim discutii si scopul e departe de a fi atins.

[happyCat]

Hmm... O sa ma gandesc si o sa scriu, Angel. (IMG:style_emoticons/default/rolleyes.gif)