Sotul meu si "Cybersex-ul" Options

[Tushca]

Hm.. in sfarsit m-am decis sa scriu.. (IMG:style_emoticons/default/nesigur.gif)

Sunt impreuna cu sotul meu de 9 ani si jumatate. Eu am 24 si el 30 (la momentul actual), nu avem copii. Multe dintre voi o sa spuneti "Cam devreme ati inceput !?" Si aveti toata dreptatea din lume. Dar daca dau timpul inapoi, si ma gandesc, am facut lucrurile specifice varstei. La 14 ani (atat aveam cat l-am cunoscut), intre noi nu era mai mult decat un zambet, o strangere de mana pe furis, un pupic pe obraz,un biletel, etc. La 17 ani am avut primul contact sexual. Nu-mi pare rau..a fost un baiat respectuos si a stiut sa astepte atat cat am vrut, nu m-a presat niciodata, decizia a fost doar a mea. Ne iubeam foarte mult. M-am mutat la el imediat in perioada aceea ( pe la 17 ani), si bineinteles ca am avut foarte multe probleme cu parintii mei, care de altfel imi doreau binele. M-am detasat de toti si de toate doar pentru el. Nu m-as fi mutat la el daca parintii mei ar fi fost mai intelegatori, daca ar fi acceptat ca eu il iubesc, daca ne-ar fi acordat macar o sansa. Asta a fost cea din urma "miscare". A fost scandal mare, de la mama plangand in fiecare zi pana la fel si fel de barfe pe care le auzeam de la toate rudele si vecinii. Dar a trecut si asta. Parintii mei erau ingrijorati de educatia mea (eram la liceu pe atunci) si eu am facut tot posibilul sa le demonstrez ca sunt o fata cu picioarele pe pamant, ca pot sa invat si in acelasi timp sa-l am si pe el. Asa a si fost, ba mai mult am fost premianta, parintii mei bucurandu-se enorm. Si ne-am impacat.
In ultimul semestru din cls a 12-a sotul meu a primit un contract de munca in danemarca. Si am fost amandoi de acord ca e o sansa unica de care trebuie sa profitam. A plecat, eu ramanand sa dau bacalaureatul si ulterior sa ma duc la el. Eu m-am mutat inapoi la parinti in perioada in care el a fost plecat (parintii au fost cei care au insistat). Au fost 6 luni grele, cu dor groaznic si speranta ca timpul va trece mai repede, dar si cu stresul de dinaintea BAC-ului. Dar cum timpul nu iarta, au trecut si cele 6 luni, eu am dat BAC-ul, am luat o nota cu mult peste asteptarile parintilor, ceea ce i-a bucurat foarte mult (bineinteles ca si eu m-am bucurat). Eram in extaz! Bac-ul trecuse, nu mai trebuia decat sa vin la el. Noi tineam legatura pe internet si la telefon. Ii mergea bine si ma astepta cu mare drag.
Asa ca la putin timp dupa BAC, eu imi faceam bagajul, si mama plangea langa mine. (IMG:style_emoticons/default/crying.gif) Eu eram fericita, ea nu prea, si o inteleg.
Ajunsa in Danemarca, au fost cateva luni de fericire totala.
Apoi cautam disperant de mult sa ma pot inscrie la o facultate aici (momentan sunt in danemarca), el era cel care facea banii.
Eram fericiti, ne iubeam foarte mult. Pana intr-o zi cand bomba a explodat si am crezut ca pica cerul peste mine. am descoperit din intamplare ca sotul meu mai avea o alta adresa de messenger cu un id sugestiv (sex on web cam). Am fost socata! El, atat de sincer, atat de dragut si amabil , atat de atent si selectiv in a gasi cele mai apropiate cuvinte, EL CARE MA IUBEA ATAT DE MULT, El mi-a facut asta...Aveam o incredere oarba in el, nu mi-a dat nici macar o secunda (in toti anii de pana atunci), vre-un un motiv de gelozie. Nici nu stiam ce inseamna macar. Bineinteles ca ne-am confruntat, a fost un scandal de proportii (nu ma stiam in stare sa fiu asa cruda!). Argumentele lui au fost: curiozitatea, lipsa de ocupatie, etc. L-am iertat si am mers mai departe, dar ceva parca s-a rupt. Eram alerta la orice, suspicioasa si cand mergea sa cumpere paine, dar nu i-o aratam.
Am urmat facultatea aici, am reusit sa am o bursa, si mai si lucram part time job. Ne descurcam binisor, zic eu.
Pana intr-o zi cand m-am gandit sa reintru pe acea adresa de messenger. Stiti cum e, omul daca nu-l doare nimic, se zgarie singur si tot isi provoaca ceva. Dar vroiam sa stiu. M-am logat si am accesat message arhive. Godddd!! Era conversatia cu o tipa, dar ce conversatie!!!! Numai despre sex! El avea deschis web-cam'ul si ea il privea. Dar nu pe el! Ci penisul lui! (IMG:style_emoticons/default/ohmy.gif) O intreba daca ii place, daca e mare sau mic, daca nu vrea sa citez "come for you". Mi-e si rusine sa scriu lucrurile astea, nu am vb cu nimeni de asa ceva, dar macar aici stiu ca nu ma cunoaste nimeni, macar. (IMG:style_emoticons/default/crying.gif)

Erau chestii de care mi-e sila si sa ma gandesc. Ok am inteles cand vorbea cu fete (desi nu stiam natura conversatiilor) si eu nu eram langa el, din plictiseala sa-i zicem. Dar acum?!?! Si ce discutii?!?!
Un alt scandal de proportii mari, care a trecut de asemenea. L-am iertat! (ca o proasta ce sunt pentru ca il iubesc si nu imi vad viata fara el). Si pentru ca credeam in el ca o sa se schimbe. Pentru mine! (ce proasta!)

Apoi a inceput alta pasiune.. Filmele porno.. (IMG:style_emoticons/default/nusepoate.gif)

S-au intamplat iar multe, am fost intelegatoare si am acceptat si asta in viata mea. Era ok atata timp cat ne uitam la astfel de filmulete impreuna, cateodata si cu LIMITA. Dar nuuu! Pentru el nu a fost de-ajuns. Parca devenise obsedat. De cate ori nu eram acasa, sau faceam dus, sau dormeam, el naviga pe astfel de site-uri si se "rezolva" singur. Viata noastra sexuala nu a fost prea mult afectata (in acea perioada, ca ulterior s-a cam degradat) de aceasta pasiune a lui, sa-i zicem, dar oricum prefera mult mai mult sa se "rezolve" singur decat sa facem dragoste impreuna. Probabil, ma gandesc eu, ca mai facea dragoste si cu mine din obligatie sau din sentimentul de vinovatie, nu stiu. Dar oricum eu eram deranjata total de acest lucru, ceea ce i-am si spus. Niciodata nu m-am ascuns de el. Intotdeauna i-am zis ceea ce ma doare, ce am pe suflet sau nu imi convine. Am fost deschisa cu el in toate privintele, am facut dragoste fara limite, am discutat fantezii, ne-am explorat, ne-am oferit placere maxima, dar degeaba. S-a saturat de mine! Si citez niste vorbe celebre " Oricat de frumoasa si de sexy ar fi o femeie din lumea asta, exista cel putin un barbat care s-a saturat de ea!" Asta e concluzia mea. Si oricata noutate as incerca sa aduc in cuplu, orice surprize, orice romantic, nu schimba cu nimic. Ma iubeste, facem dragoste, dar , nu mai este ca la inceput, simt ca s-a plictisit, si prefera filmuletele si femeile din spatiul virtual mai presus decat pe mine. DA! Acum vorbeste fara limite cu alte femei pe internet. Despe sex! Bineinteles! Si de fata cu mine! A intrecut orice masura!
Sunt terminata psihic! Am aceeasi problema de ani de zile!
L-am intrebat de multe ori "De ce preferi sa te rezolvi singur cu vreo gagica de pe net decat cu mine REAL?! Care sunt in carne si oase! Care te doresc! Care nu te-am refuzat niciodata ! Care nu am avut "dureri de cap" niciodata!" Raspunsul "Nu e adevarat! Te prefer pe tine, dar "rezolvandu-ma" singur nu fac efort! SI E LA FEL (aceeasi senzatie)!!!!!" (IMG:style_emoticons/default/crying.gif) Adica e la fel , cu mine sau cu mana lui, e LA FEL?! My GODDDD Si eu care chiar ma credeam buna (IMG:style_emoticons/default/nesigur.gif) nu reusesc sa-mi fac sotul sa vada diferenta dintre "carne si oase" si "imaginar".

Acum situatia e cam in felul urmator. Facem sex (ca dragoste nu o pot numi) pe fuga, seara inainte de culcare (ca sa poata dormi bine- ASa a zis el ca adoarme repede daca se "descarca") cam de 2-3 ori pe saptamana. Daca suntem acasa amandoi, el navigheaza pe site-uri din asta mai "sclipicioase" eventual pe vre-un sex chat si vb cu vreo una de pe acolo. Daca nu sunt acasa probabil cine stie ce face! Ca acum stie sa stearga si sa ascunda absolut totul. Plec cu groaza de acasa gandindu-ma la ce va face el! Ca totusi nu e chiar atat de nepasator cand sunt eu in camera, dar oricum, a ajuns in punctul in care o face cu mine "de mana" dar totusi nu la extreme cum probabil o face cand sunt plecata. Extreme insemnand, el dezbracat, ea dezbracata si....stiti voi (IMG:style_emoticons/default/nesigur.gif) (totul in plan virtual).
Daca incerc sa intru in lumea lui, sa-l cunosc sa o facem impreuna e fericit! Vorbim cu fel de fel de femei, despre sex, facem si sex (eu cu el in plan real in timp ce cuvintele siropoase sar si sar), si ptr el e "extaz"! Si eu ma dimt ca dracu. Ca un obiect! Ca si cum ar face sex cu aia, in imaginatie evident, dar ma F**** pe mine. Hm....Sunt oare eu nebuna?
Sau daca ne uitam la un filmulet ...da ce filmulet!... ca numai la femei dezbracate , si absolut orice filmulet cu femei in posturi indecente, etc si "il rezolv" eu (fara sa facem sex) doar cu "mana" (IMG:style_emoticons/default/nesigur.gif) e mai mult decat perfect pentru el . Si eu?! Sa ma duc la vecinu'?
Nu stiu...eu simt ca le-am facut pe toate.I-am daruit totul, am renuntat la tot pentru el, am fost mereu deschisa, am acceptat absolut orice ca sa intru in lumea lui si sa inteleg ce ii lipseste, poate intr-o forma sau alta sperand ca voi reusi sa rezolv problema, dar degeaba! Lui nu-i lipseste nimic! E de la prea mult bine, si poate ca sunt eu prea intelegatoare. Nu stiu !
Ca sa va dau un exemplu de cum ma simt! Intr-o seara, (eu de felul meu sunt foarte pupacioasa si lipicioasa si imi place sa-l alint--Poate din cauza asta se comporta asa?!) eram eu toata pupacioasa si "iubitoare". Ne venise "cheful" la amandoi. Dar cand sa trecem la actiune ...."Vrei sa ne uitam la un filmulet???" "WHAT?!?!?!" My goddd... Am zis ca "nu se poate fara filmulete?" Si iar a inceput scandalul pe tema asta. Ca la sfarsitul serii...eu in pat la culcare, el cu netul "s-a rezolvat" singur! Si eu in pat asteptandu-l poate se gandeste totusi si la mine (IMG:style_emoticons/default/crying.gif) Dar nu s-a gandit! Ca intotdeauna!
Ma deranjeaza ca dracu stiind ca se uita la alte femei si isi provoaca singur placere. Sunt oare nebuna? Nu mai zic ca-i mai place si sa "chat cam" cu alte femei....si nu despre mancare sau cultura..CI SEX.

Nu stiu ce sa fac.... Am ajuns sa ma gandesc ..."cat de frumos era la inceput!" cat de mult ne iubeam! si ce om minunat era, simplu, cinstit, politicos, mereu "cuvintele cele mai alese" ....Si acum?! Nu-i pasa...L-am amenintat si cu divortul.. Am uitat sa va spun ca ne-am si casatorit acum un an si jumatate...Sperand ca se va schimba...si mai ales pentru ca il iubesc!
Am incercat tot ceea ce am putut, i-am dat numeroase exemple, pentru el tot ceea ce face e absolut normal, "toata lumea o face" si ca eu sunt cea nebuna. Asa sa fie?
Stiu ca ma iubeste, ca nu ar trai fara mine, de altfel cum si eu fara el. Dar s-a ridicat o bariera atat de mare intre noi ca am ajuns sa ma gandesc la divort. Sunt tanara si nu merita! I-am daruit cei mai frumosi ani din viata mea. Am tras si am luptat cu dintii, am facut o grooooazzza de compromisuri. Lucruri pe care nu le-as fi facut niciodata, le-am facut pentru ca el sa fie fericit. Dar eu?!

Voi ce parere aveti de povestea mea? Ma chinuie de ani de zile..e prima data cand indraznesc sa cer parerea unei alte femei...Ce ati face in locul meu?

Astept parerile voastre!
Si multumesc pentru rabdarea de a citi povestea mea!

Pooop dulce ! (IMG:style_emoticons/default/indragostita.gif) (IMG:style_emoticons/default/kissing24.gif)