Prea multa munca omoara, Caz socant Options

[MonicutzaB]

am tot citit si auzit despre subiectul asta in ultimele zile si nu pot sa zic decat ca imi este sila pentru ca sigur Raluca va fi scoasa vinovata.
si desi e drept ca nu am toate datele problemei ii consider responsabili pe colegii ei, pe cei cu care ea avea contact zilnic, pe superiorii ei directi. nu poti sa stai sa privesti cum un om se stinge langa tine si sa nu faci nimic doar pentru a-ti proteja tu pielea sau mai trist pentru a da bine in fata sefilor.
normal ca E&Y nu va fi niciodata trasa la raspundere dar macar o vreme vor trai cu stresul publicitatii negative, o compensatie nesemnificativa ce-i drept.
si nu in ultimul rand atitudinea celor de la Centrul Medical Unirea e incalificabila.

[Fanny]

in functie de concluziile IML, se va sesiza si Colegiul Medicilor. Cel putin asa au anuntat atat Mircea Cinteza cat si Oprescu. iar IMT-ul deja a facut o vizita la E&Y si au zis ca o sa continue cercetarile. pana una alta n-au putut decat sa aplice niste amenzi penibile. (IMG:style_emoticons/default/sad.gif)


Astazi, ProTv a scos la iveala un alt caz:

Irina s-a prăbuşit chiar între colegi, la fabrica la care lucra. Medicii nu au mai putut face nimic pentru ea.

În timp ce Raluca era îngropată la Ploieşti, o altă familie, de lângă Arad, plângea o tânără răpusă şi ea de ritmul nebun de muncă!

Rudele spun că femeia lucra câte 12 sau chiar 16 ore pe zi. Abia dacă mai avea timp să mănânce şi să doarmă. Se plângea mereu că e la capătul puterilor, dar nu îşi permitea să rămână fără serviciu.

Irina avea 23 de ani şi locuia în comuna arădeană Hăşmaş. De un an, lucra la o importantă firmă din oraşul Ineu, care are peste 4.000 de angajaţi.

Era o simplă muncitoare, dar extrem de conştiincioasă şi nu pleca niciodată fără să îşi termine treaba, chiar dacă asta însemna să stea mult peste program. În ultimul timp trăgea şi mai tare pentru că tocmai aflase că şefii urmau să o promoveze.

N-a mai apucat să se bucure de avansare. S-a prăbuşit în timpul orelor de program în mijlocul colegilor. Aceştia au chemat imediat o ambulanţă, dar Irina n-a supravieţuit.

[divi2007]

D zeule ar trebui sa invatam sa ne pretuim viata mai mult nu munca

[sylvia_31]

nici eu nu reusesc...inca...sa-mi revin din socul provocat de moartea fetisoarei asteia, mai ales ca stiu in mare cu ce se mananca o astfel de paine.
Ii consider cu precadere vinovati pe cei din managementul E&Y pentru c-au incarcat-o cu atatea proiecte, numai de dragul productivitatii si maximizarii profitului....sa le fie rusine !
pe de alta parte , daca vorbim de business si de calitatea serviciilor prestate, super managerii nu s-au gandit ca un astfel de angajat super solicitat ar putea face greseli in rapoartele de audit pe care le intocmeste pentru clientii maretei firme care se lauda ca face parte din Big4 ?!!!
concluzie: dac-as fi o firma care are nevoie de un raport de audit financiar-contabil competent, atent intocmit and so on...nu as apela...ever....la serviciile E&Y . Punct !

[Diana.]

Ancheta si amenzi: Raluca nu figura cu ore suplimentare
Compania Ernst&Young, unde lucra tanara moarta de prea multa munca, nu avea actele in regula si a fost amendata cu 18.000 de lei.
Firma Ernst&Young a incalcat legislatia muncii, arata rapoartele preliminare ale anchetei incepute ieri de Inspectoratul Teritorial de Munca (ITM) Bucuresti, care a si decis sa amendeze compania cu 18.000 de lei.
Conform aceluiasi raport, Raluca Stroescu, tanarul manager care a murit de epuizare, nu figura cu ore suplimentare. Sediul din Bucuresti al companiei de audit a fost ieri sub asediul presei. In randul salariatilor s-a instalat, din motive lesne de intuit, omerta.

Omerta la Ernst&Young
Ieri, la Ernst&Young nu era nimeni de gasit. Directorul de resurse umane nu a raspuns la telefonul mobil. Cel de relatii cu presa si-a tinut toata ziua telefonul inchis. Despre directorul general ni s-a comunicat ca este in sedinte cu clientii, iar seful direct al Ralucai parca a intrat in pamant. Desi au promis ca vor fi deschisi cu presa dupa inmormantarea Ralucai Stroescu, acest lucru nu s-a intamplat.
Daca ar fi sa ne luam dupa raspunsurile centralistei, managerii de la E&Y au stat ieri intr-o sedinta continua. Nici macar persoanele pe care le cunosteam deja in firma nu ne-au putut povesti cum e atmosfera la birou.
Aseara, inainte de inchiderea programului, reporterii EVZ au incercat sa intre in cladirea in care se afla compania, pentru a sta de vorba cu unul dintre manageri. Accesul le-a fost interzis, iar de acelasi tratament au beneficiat si alti jurnalisti care au cerut explicatii reprezentantilor companiei.

Se lucreaza peste limita maxima permisa de lege
„La Ernst&Young se munceste mai mult decat este legal prevazut", ne-a declarat Paul Dobrescu, inspector sef adjunct al ITM Bucuresti. Mai exact, angajatii lucreaza peste 48 de ore pe saptamana, limita maxima permisa de lege, cu tot cu ore suplimentare.
Inspectorii au constatat insa ca Raluca Stroescu nu apare in ultimele trei luni cu ore suplimentare.
„Este o ambiguitate in privinta evidentierii orelor suplimentare prestate, deoarece salariatul le raporteaza, iar supervizorul le constata. Am gasit cazuri de oameni care au muncit peste program si nu au fost platiti si nici n-au primit zile libere", a adaugat Paul Dobrescu.
Reprezentantii ITM au mai constatat ca firma nu a incheiat contractul colectiv de munca, unde ar fi trebuit sa fie prevazut si programul de lucru, nu au cuprins norme din Codul Muncii in Regulamentul de ordine interioara. Paul Dobrescu a precizat ca Inspectoratul va sanctiona Ernst&Young cu 18.000 de lei.

sursa: EvZ.ro

[Laryss_A]

na...puteti sa imi sariti in cap daca vreti dar, dincolo de faptul regretabil ca acea fata a murit ( si mor atatia oameni pe care nu stim sa-i plangem pentru ca moartea lor nu e mediatizata , desi fiecare om e un suflet si pana la urma moartea intristeaza si daca e moarte de batranete cum se spune ) , mi se pare cam aiurea sa se faca atata tam-tam pe aceasta tema fiindca nimeni , dar absolut NIMENI nu i-a pus cutitul la gat sa munceasca atata si sa munceasca acolo. nici ei , nici nimanui ! si daca partea financiara a fost unica motivatie de a ramane fix in firma aia impotriva a tot si toate atunci unic vinovat este omul in fapt , pentru ca nu si-a cunoscut si recunoscut si acceptat niste limite si a dat dovada de inconstienta. daca noi insine nu stim sa ne purtam de grija de ce avem pretentia ca altii sa o faca?! sa ne traga de manaca " dom'le nu mai munci atata ca uite ce cearcane pana in pamant ai ". si mai mult decat atata , cunosc persoanl oamenii care lucreaza inuman de mult , asta este ...e traiul greu , ne dorim lucruri si pentru asta avem nevoie de bani ....dar de aici si pana la a spune " a murit de prea multa munca" mie mi se pare cam exagerat si mai mult decat atata , cu toata mediatizarea asta mi se pare mai degraba ca aceasta firma calcase pe coada alte firme sau in fine....la mijloc este o reglare de conturi la un nivel mai mare si moartea acestei fete a fost cel mai bun pretext . si eu cred ca daca a fost genul asta de conspiratie , oricum a fost un succes, probabil 90% dintre cei care ar avea nevoie de vreun raport de audit nu vor mai apela la E&Y. nu aruncati cu pietre , voiam numai sa subliniez ca nimeni nu a luat in calcul si alte posibilitati ....

in orice caz, sa se odihneasca in pace. imi pastrez parerea ca ar fi putut trai la fel de bine si lucrand in alta parte sau facand altceva sau ....in fine.

[sylvia_31]

Deci:
1. Laryss A, intr-adevar nu a obligat-o nimeni pe Raluca, D-zeu s-o odihneasca in pace, sa munceasca pana la exterminare, evident ca a fost si "optiunea" ei, ghinionul ei a fost ca nu a avut familia aproape sa aiba grija de ea , ceea ce am vrut eu sa subliniez a fost ca firma de audit a incalcat flagrant legislatia muncii prin depasirea numarului de ore suplimentare...bineinteles ca nu s-au gasit probe scrise, sunt curioasa totusi cum justificau sumele in statul de salarii, mult peste salariul de baza, daca era pontata cu program de 8 ore, sau poate era platita la negru pentru orele suplimentare, cine stie...
2. Chiar nu am nici un interes sa fac publicitate negativa lui E&G, vad ca singura isi face cu succes, nu activam in aceeasi bransa, eu lucrez in domeniul managementului calitatii si nu in Bucuresti, asa ca ...trage si tu concluziile de rigoare

[MonicutzaB]

Laryssa, teoretic ai dreptate, nimeni nu i-a pus cutitul la gat sa munceasca atat de mult DAR e clar ca fiecare alege la un moment dat in viata fie sa se multumeasca cu un salariu de 3-5 mil, sa aiba un program lejer de munca si nici un stres (dar va fi primul care se va lamenta de cat de nedreapta e viata pt ca el/ea nu castiga mai mult) sau sa munceasca cat poate in ideea ca tragi cat esti tanar si poti, caz in care castigi un salariu care iti permite sa nu mai atarni la ai tai, sa platesi o chirie, o intretinere, sa iti faci un credit pentru masina si, in cel mai fericit caz, sa faci al doilea credit pentru o casa = realizarea suprema. cred ca sunt prea putini cei care muncesc putin, fara stres si castiga o gramada de bani (legal).
in fine, daca alegi a doua varianta, ai un salariu pe care tu il consideri decent dar superiorii tai deep down considera ca e prea mare si ca trebuie sa faca tot ce le sta in putinta sa eficientizeze la maxim "cheltuiala", drept urmare nimeni nu iti va spune ca esti obligat sa stai peste program, sa stai si in week-end DAR ti se va da atat de munca incat sa nu poti termina in timpul programului si atunci, de bunavoie si nesilit de nimeni, stai peste program si nu esti platit pentru orele suplimentare ca doar nu e vina nimanui ca nu esti tu in stare sa-ti termini treaba la timp. daca reusesti sa termini in timpul programului se va considera ca nu esti suficient de ocupat drept urmare trebuie sa primesti mai mult de munca. deci e un cerc vicios din care nu ai scapare decat daca te declari invins, iti recunosti esecul si te multumesti cu un salariu de mizerie pe un post pe care oricum s-ar putea sa-ti fie greu sa-l obti pentru ca esti prea calificat.
cat despre E&Y mi se pare o ironie amara ca dl. Christian Scholtes - Manager HR la respectiva firma tine cursuri de pishologie la locul de munca in general si despre burn-out in special.

[roxanica10]

Am primit mailul asta ieri..si la titlu aparea'pentru Raluca'. E scris cu cap si m-am gandit sa-l pun aici ca sa-l vedeti si voi, chiar daca acest subiect deja pe unii i-a plictisit. Sper sa va placa.
"Zece ani e masura noastra. Plus sau minus zece la suta. Daca privesc in urma imi vad momentele cheie. 1. Prima suta de dolari/luna; prima casatorie; 2. Primii cinci sute, primul copil; 3. Prima mie, primul divort; 4. Primele trei mii, a doua sotie, prima amanta; 5. Primele cinci mii, primul pas lateral. Unde ma va duce urmatorul deceniu?

Sunt group brand manager si la mine la ”multinationala” toate discutiile incep cu “din punct de vedere marketing” intr-o sedinta in care marketingul nu are nici cea mai mica implicatie. Dau vina pe colegii de la “sales” ca nu mi-a iesit campania publicitara ca “nu au inteles mesajul reclamei” sau ca “nu sunt in target”. Ii urasc pe cei de la HR. De zece ani ma indobitocesc cu termenul lor de ”We are a big family!”

Intre timp, sotia a divortat de mine, iar fi-miu din prima casatorie stiu ca locuieste cu bunicii si imi trimite cate un SMS de ziua mea. Ultima oara l-am vazut in ajunul Anului Nou, radea in hohote. Am apucat sa ma joc cinci minute cu el. Si se agata de joaca asta ca un flamand care zareste o farfurie cu ciorba. 5 minute…Trebuia sa fug pana la birou. Aveam un ”memo” de predat…31 decembrie. Prima zi a anului trecut cand reuseam sa plec spre casa la 6.30. Imi amintesc si acum, cu jind, statusul lasat pe YM!: ”Nou record personal! 6:30 PM!” 31 decembrie.

Dimineata iar m-am trezit intr-un pat de hotel fara sa stiu macar in ce oras ma aflu. M-am mutat acum o luna intr-un duplex dintr-un Residential Park, platesc lunar rata la banca, dar nici macar o noapte n-am dormit acolo. ”Acolo”, pentru ca ”acasa” nu-i pot spune unui loc strain. Dar ma mandresc ca am o casa cuminte, amenajata corect, a la Elle Decoration. Peste noapte iar s-a revarsat un fluviu de mail-uri in Inbox. Jumatate sunt de la sefu’ care iar vrea sa-mi dovedeasca ca a stat mai mult ca oricine din companie peste program. Nimic neobisnuit. Vreo trei sunt de la prieteni. Am uitat sa-ti spun ca intalnirile cu prietenii le notez in agenda ce are pe coperta logo-ul firmei…Doar le notez. Nu ajung la niciuna. Habar n-am daca am rezervat bilete pentru zborul din seara asta. Dar e ceva mai important decat asta: cand ma urc in avion, sa nu uit sa optimizez calea de ajungere la locul meu - la fereastra, bineinteles ( sa nu ma urc, ca ieri, pe la coada avionului, cand locul e in fata).

… n-as raspunde la telefon. Imi taraie in cap, impreuna cu miorlaitul sefului, grimasele clientilor, paraitul sistemului de operare, vajaitul motorului, sunetul Excel-ului -ca un clopot de catedrala. Laptopul este cea mai inteligenta parte a corpului meu. Legat prin cordon ombilical de telefon. Raspund, totusi. Sunt lacrimile unei colege. Uitase sa scrie cu font Arial de 18 si scrisese cu 12. Au trecut-o pe lista urmatorului training pe teme de corporate ID, la un loc cu noii veniti in firma.

La dracu! Unde era, atunci, Ingerul Meu sa ma traga de guler: ”Inainte de a intra intr-o multinationala, ai grija ce-ti doresti ca poate ai deja, dar nu iti dai seama!” Atunci priveam de la fereastra caminului din Regie, cu nesfarsita pofta, lumea de dincolo de gunoaie. Acum, dupa ani, apuc arareori sa privesc pe fereastra office buiding-ului cu aceiasi ochi ( poate un pic mai incercanati), incercand sa-mi amintesc de ce atunci simteam atata pofta de viata. Intr-o dupa-masa ma uitam la doi muncitori care lucrau in gradina din fata cladirii. Tundeau iarba. Doamne, ce mi-as dori si eu sa tund iarba! Ce job bun trebuie sa fie asta! Nu ai deadline asa strict la tuns iarba. In plus, daca ploua, te poti opri…Respiri aer adevarat. Eu, aer reciclat din ventilatia cladirii…

Cand o sa-mi deschida cineva sufletul o sa descopere inauntru intreaga rezerva strategica de cizme a celor langa care am trait. Noroaie, lacrimi, singuratate si o cantitate considerabila de dezamagire pe care - cu greu vor intelege - ca nu am stocat-o pentru contabanda. Deocamdata, imi traiesc existenta de caricatura corporatista. Ca in acea dimineata cand aleragam sa verific standul nostru de la Romexpo. La intoarcere, am vazut ca inverzisera copacii. Eu eram in ghetele de iarna de la Pollini si in palton. Iar oamenii, pe strada - am fost surprins sa-i vad - nu se grabeau. Unii. Eu si cand sunt la shopping alerg.

…Am adormit tinand in poala singurul suflet din casa: MacBook-ul de 2.0 Ghz. Mi-am luat MacBook ca sa nu-mi reprosez ca n-am deschis o carte de luni de zile. In fond, munca n-a omorat pe nimeni."

[kalua]

Ce ziceti atunci de lumea care lucreaza in gastronomie, 6 zile pe saptamana, 14-17 ore pe zi, pe bani putini si care au de efectuat si munca fizica (dar nu numai)?
Si astea sunt conditii normale in intreaga lume in bransa asta!