Saraca fata batrana, Angeldust- despre burlacie intentionata sau accidentala Options

[angeldust]

Femeia la 30 de ani.... singura. Nimic deosebit. Sunt destule si randurile lor se ingroasa pe zi ce trece. De ce aceasta tendinta? Pai motive ar fi destule. Femeile au devenit mai constiente si mai informate, stiu mai bine ce isi doresc de la viata, nu mai sunt dispuse sa accepte pe oricine alaturi doar de dragul unei verighete pe deget. Femeile au acces acum la putere, la bani multi castigati pe propriile picioare (si nu printre ele), nu mai au nevoie de un barbat care sa le asigure securitatea financiara. Ba chiar mai mult, daca sunt niste femei cu adevarat puternice isi pot creste si copilul singure, isi pot oferi singure validare cam pe toate planurile, mai putin cel afectiv.
Totusi, cele mai multe dintre ele tanjesc in secret dupa o poveste de dragoste, dupa stabilitatea unui camin, dupa confortul psihic oferit de o casnicie reusita. Dintr-un motiv sau altul insa, nu reusesc sa obtina nimic din toate acestea. Unele si-au trait viata din plin pe la 20 si ceva de ani si acum isi doresc sa se domoleasca, altele au fost atat de concentrate asupra carierei incat timpul a zburat pe langa ele si temuta varsta de 30 de ani le-a surprins singure si fara nici un plan serios de viitor cu vreun barbat, sau altele s-au hotarat in al 13-lea ceas sa rupa in sfarsit relatia in care se aflau din inertie pana acum dupa ce si-au dat seama ca nu corespunde deloc necesitatilor lor pe termen lung.
Implinirea a 30 de ani, din motive neelucidate inca de mine e o varsta de care se tem toate femeile, iar cele singure sunt de-a dreptul ingrozite. Ce ma fac? Incotro o apuc? Ar trebui sa fac un copil, ticaie ceasul biologic! Dar cu cine? Il fac in eprubeta? Am bani acum sa plec in vacanta unde vreau dar parca nu m-as duce singura. Zis si facut, trebuie sa imi gasesc un barbat. Dar cand? Dupa cele 10 ore pe care le petrec la serviciu si abia astept sa ajung acasa sa imi fac un sandvis si sa ma bag in pat? In weekend cand abia mai apuc si eu sa merg la shopping sau la sala (pentru ca se stie, daca iti trebuie barbat trebuie sa arati de 20 de ani chiar daca buletinul tau spune altceva). Sa ies seara in club pe unde se perinda numai pustani abia iesiti din pubertate si dornici nevoie mare de aventuri de o noapte? Eh dracie, prea complicat. Ia mai bine sa raman eu singura, ca am o multime de avantaje : nu mai trebuie sa ma epilez asa des, pot sa ma plimb prin casa in pijamaua cu Tweety dupa bunul plac, pot sa mananc singura o cutie de inghetata fara sa trebuiasca sa impart cu nimeni si pe cuvant de onoare statisticile spun ca e mult mai sanatos si odihnitor sa dormi singur in pat. Dar uite, vin sarbatorile de iarna si eu sunt singura. Ciuciu cadouri, ciuciu concediu romantic la munte...ma duc iar acasa la mama care o sa ma intrebe cand am de gand sa ma marit ca am si eu totusi o varsta. De parca ar fi asa simplu...

Societatea in general tinde sa compatimeasca o fata batrana care nu si-a gasit sortitul desi isi doreste acest lucru si tinde sa puna la zid femeia singura si trecuta de o varsta care pare ca se simte foarte bine in pielea ei si nu da semne ca si-ar dori sa isi schimbe statutul. Femeile maritate o invidiaza in secret pe femeia de cariera ce trage vartos de volanul Jeep-ului ca sa ajunga la timp la sedinta cu asociatii, dar pe la colturi o numesc in toate felurile : "acra", "frustrata","nef...consolata" si uneori, doar uneori, o fac pe buna dreptate.

Femeia la 30 de ani, desi ne vine greu sa recunoastem, trece prin niste schimbari complexe iar faptul ca e singura nu o ajuta deloc.

Daca va regasiti in randurile de mai sus, as vrea sa aflu si eu niste pareri, eventual niste sfaturi legate de cum faceti voi sa va simtiti implinite chiar si atunci cand elementul masculin lipseste cu desavarsire din viata voastra. Daca nu sunteti in aceasta situatie, puteti totusi sa va dati cu parerea, sa va imaginati cum ar fi daca...si daca se poate sa raspundeti sincer si deschis unei "probleme" (inca nu m-am hotarat daca e sau nu o problema) cu care nu putine femei se confrunta, din ce am observat eu.

[lxn]

Eu nu o vad ca fiind cea mai frumoasa, nici pe departe. Ii stiu defectele, pe unele i le accept, pe altele incerc sa i le corectez, caci nu poate fi totul numai lapte si miere. Ce stiu insa este ca-mi place ce am, asa cum este, cu bune si cu rele, ca si mine. Acum depinde de fiecare, insa pentru mine asa stau lucrurile.

Acum sa revenim ontopic, altfel ne trag fetele de urechiuse (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif)

[Oana]

Sora mea are 29 de ani. Acum ceva timp planuia sa se casatoreasca, avea cu cine. Un tip de 30 de ani care fusese casatorit un an si divortase.
Totul era perfect, dragoste mare,dulcegarii...planuiau si sa faca un copil. Cateva zile in urma a venit la mine plangand ca i-a descoperit un defect pe care si-l ascunsese bine, ii placea sa bea, nu suc sau apa (IMG:style_emoticons/default/nusepoate.gif) vin sau bere.
Ea este implinita pe plan profesional, are casa ei , masina, banuti frumosi in cont. S-a desparit de el, e demoralizata, dar merge spre vindecare. Am chemat-o sa stea la mine un timp. Ii place la mine, cu toate ca e galagie non-stop, actiune, plansete...Zice ca de cand doarme la mine se simte si ea mai relaxata si odihnita (IMG:style_emoticons/default/blink.gif)
Ma intreb cum reactionam eu in locul ei, bineInteles ca-i dadeam papucii dar oare asi fi rezistat singura? Nu cred. Mi se pare cel mai greu lucru. In fine , ce ma chinuie pe mine acum e intrebarea: sa ma mai casatoresc si eu sau nu? Cred ca am prins o fobie cand e vorba de acte, parca ma leaga cineva de maini si de picioare (IMG:style_emoticons/default/nesigur.gif) . Na ca eu ma consider casatorita si fara acte , mai ales ca am copii.
Situatia ei m-a intristat, trebuie sa recunosc. Nu este prima deceptie pe care o are , a mai patit-o de 2 ori. I-am zis foarte direct ca ar trebui sa-si schimbe genul de barbat pe care il accepta in viata ei sau sa astepte ca apare el fara sa-l caute in disperare.
Acum planuieste sa se duca la patinoar, sauna, piscina si ma invita si pe mine. Mi-e ciuda ca nu pot, asi vrea pentru un timp sa facem schimb de vieti. O incurajez sa-si traiasca viata, sa mearga innainte si sa nu creada niciodata ca va ramane fata batrana.

[bebe_maria]

Saraca fata batrana la 30 de ani?! Come on... la 30 abia te-ai dezmeticit ce si cum, ai aflat cat de cat ce vrei de la celalat, ce poti tu sa oferi, unde poti ceda si unde nu, abia iti definesti tu personalitatea.
Mie mi se pare aiurea sa te casatoresti pe la 20-25 (desi si eu fac parte din categoria asta (IMG:style_emoticons/default/closedeyes.gif) ), de 18 nici nu mai vorbesc, trebuie sa fii extrem de norocos ca sa iasa ceva bun pe termen lung.
Parca fleurdelis spunea asta, pe la 20 vrei pe cineva cu care sa te distrezi, sa fie dragastos, te topesti la cele mai marunte gesturi, abia pe la 30 sti mai bine cum sa-ti cauti un partener de viata si nu de joaca.
Am mai spus si eu asta, de cand cu America imi dau seama ce bine fac fetele de aici ca pana spre 30-35 nici nu vor sa auda de relatii serioase si casatorie. Se distreaza, se cunosc pe ele cat mai bine si abia mai tarziu incearca sau sunt dispuse sa se implice si intr-o relatie serioasa.
Am un coleg de 25-26 de ani, are deja un baietel de 3-4 ani, e casatorit si ii curg ochii dupa toate damele dragute, ar vrea sa iasa mai mult, sa flirteze pt ca n-a apucat sa faca toate astea inainte de a se casatori. Si la el ca si la noi (nu e american), cu cat mai repede cu-atat mai bine.
Asa ca, de ce ne grabim? Casatorite si in relatii serioase o sa tot fim dar perioada copilariei, adolescentei (pe care eu o prelungesc pana spre 30 de ani (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif) ) nu dureaza asa mult, as vrea sa-mi fi spus si mie astea cineva cand la 21 eram speriata ca nu ma vrea nimeni (IMG:style_emoticons/default/nesigur.gif)
Si sa zicem ca nu gasim niciodata o persoana care sa ne faca sa ne dorim sa ne petrecem restul vietii (sau o perioada mai lunga din ea) impreuna. So what? Eu nu cred ca scopul suprem al vietii este sa fii intr-un cuplu ci mai degraba sa evoluezi tu ca om iar asta uneori (dau deseori) se intampla mai usor cand nu esti intr-o relatie. Sunt atatea directii in care poti merge in viata, copil poti adopta si singura/singur daca iti doresti asta mult, sunt si alte moduri de a te implini.

[Oana]

Suna frumos Bebe si cred ca ii voi spune si varianta asta.

[Cindy]

Bine spus, Bebe! (IMG:style_emoticons/default/322.gif) Si eu gandesc la fel..
Desi de la tine, femeie cu barbat, la casa ei, imi suna o idee mai putin credibil. (IMG:style_emoticons/default/tongue.gif)

Foarte tare a fost Angel la faza cu rinichiul! (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif) Memorabil.

Oana, urata situatia. Eu nu as avea niciodata curaj sa continui o relatie serioasa cu cineva care are viciul bauturii. De ce a aflat atat de tarziu, el reusise sa se lase?

[bebe_maria]

Lol sweet (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif) tocmai pt ca vine de la o 'femeie cu barbat' e credibil. Imi dau seama fiind intr-o relatie ca de multe ori ma departez de la gadurile si planurile de evolutie ca om, de dezvoltare pt ca sunt prea preocupata de 'maruntisuri' de relatie, pierd timp stand suparata, trista, acum ca am fost si single si married cred ca pot sa compar mai bine (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) .
S-a intamplat ca eu sa gasesc pe cineva cu care sa-mi doresc sa fiu... dar imi dau seama ca si daca nu gasesti e ok, nu-i asta scopul vietii. Si am avut perioade foarte fericite si fara a fi indragostita sau intr-o relatie.
In plus imi dau seama ca e mai bine sa astepti putin pana sa te casatoresti, e bine sa te cunosti pe tine mai bine inainte de a face pasul asta, sa te simti bine in pielea ta incat relatia sa fie doar o completare sau inca ceva in plus adus starii de bine. Cred ca asta m-ar fi ajutat sa nu fac anumite greseli.

[Oana]

Sweet, ei nu aveau in spate o relatie de lunga durata. Ea a intrat in febra aia "ca tre sa ma marit si eu", ca lumea incepe sa vorbeasca , toate prietenele mele s-au maritat... Probabil ca ea a observat ca domnului ii place sa serveasca un paharel de vin rosu la masa, ceea ce nu era chiar o tragedie dar cand s-au pus deacord ca se vor casatori, lucrurile s-au schimbat. Ea nu mai putea lua nici o hotarare, el dorea sa se mute impreuna acasa la el, unde ea nu se simtea asa de bine. Se gandea ca a muncit foarte mult pentru apartamentul ei ,sa-l aranjeze dupa gusturile ei si acum trebuia sa se mute, nu-i suradea ideea si a inceput sa discute pe aceasta tema cu viitorul sot. Acesta nu accepta in ruptul capului si cand vedea ca nu are sorti de izbanda se ducea la frigider si se adapa cu ce nimerea, statea bosumflat tot timpul si intr-o seara dupa ce s-au certat pe tema bauturii ( domnul nu accepta faptul ca are o problema cu alcoolul) a plecat in masina lui si a dormit acolo o noapte intreaga. Santaj sentimental. Atunci sora-mea i-a dat papucii, si-a dat seama ca nu merita sa-si infunde viata cu un asemenea om.
Ce mi-a placut mie cel mai mult este faptul ca dupa ce s-a despartit de el ea a exclamat: "ce bine ma simt ca m-am intors la viata mea, pot sa fac ce vreau fara sa cer parerea sau acordul cuiva si mai bine raman nemaritata decat sa am o viata terorizata de un tartor"