Viata din Anii Mei, Jurnalul lui fleurdelis Options

[katy87]

ai indurare de noi si mai povesteste,eu mai fac ce mai fac si vin la tine in jurnal sa vad daca ai mai scris ceva (IMG:style_emoticons/default/magindesc.gif)

[fleurdelis]

Bine fetelor scriu aici ca sa-mi potolesc durerea din suflet pentru fiecare zi care trece , indiferent daca e rea sau buna inapoi nu o mai primim ea ramine doar in inima noastra ... un dor care doare!

Toate bune si frumoase Stefi era in culmea fericirii, ii placuse marea, Luna-Parc, dormea in fiecare seara lipit de inima mea si acum primise in dar si o dadaca masculina...ii placea enorm orice companie masculina din cauza lipsei tatalui...asa ca s-a bucurat mult si a acceptat fara sa cirteasca faptul ca eu trebuia sa merg la servici unde aveam de stat destul de mult si in acest timp va trebui sa ramina cu Ezra care il va ajuta la orice problema ar avea.
Ezra a dat dovada de o rabdare si o intelegere iesita din comun prin aceea ca a propus singur ca eu sa mai dorm cu copilul in dormitorul lui si sa-l obisnuim incet, incet cu dormitul singur in camera lui...pentru ca micutul meu era tare alintat si bunica nu-l obisnuise sa doarma singur pina la virsta asta...Am vrut sa-i platesc pentru toate serviciile astea dar mi-a spus ca el se descurca destul de bine cu banii si are sursele lui de venituri si doar dupa multa munca de lamurire a acceptat ca eu sa platesc macar cheltuielile de intretinere, pentru ca daca acceptam cu placere ajutorul lui care era deja prea mult, nu mi-ar fi placut sa ma simt o femeie intretinuta...Mi-a spus raspicat uitindu-se adinc in ochii mei ca el nu are si nu va avea niciodata vre-o pretentie de la mine, ca nu o sa-mi ingradeasca libertatea niciodata si ca daca ma ajuta nu o face pentru mine ci pentru el insusi...iar eu sa ma consider libera si fara nici o obligatie...nici fizica si nici sentimentala, nu mi-a fost mie prea clar lucru asta, dar n-am mai continuat pentru ca asta a sunat decisiv ca o lege si nu parea sa mai fie loc de comentarii...Nu stiu cum a lucrat el cu copilu dar dupa citeva zile, Stef a venit singur cu initiativa sa doarma singur in camera lui...
E drept ca pe la miezul noptii s-a trezit si a venit plingind sa ne roage sa-l primim in patul nostru si a doua zi cind eram singuri mi-a spus ca el crede ca eu il iubesc mai mult pe Ezra pentru ca acum dorm cu el...I-am explicat ca pe el il iubesc mai mult decit orice pe lume si l-am intrebat daca el il iubeste pe Ezra...mi-a spus ca da... dar pe mine si pe buni ne iubeste mai mult. -Ei vezi i-am spus asta e diferenta...si eu il iubesc pe Ezra dar dragostea pentru tine este cu totul altceva si nici nu se compara...
Un an a trecut ca gindul, in armonie si liniste...Stef invatase limba ebraica rapid, incepuse sa faca si cuceriri printre colegele de clasa care-l urmareau pina in fata blocului si il invatasera ceva despre sarutarea frantuzeasca...despre care m-a intreabat intr-o zi cind a venit de la scoala...daca stiu ce este. I-am spus ca nu stiu si am intrebat daca el stie...s-a uitat la mine cu un aer de superioritate si zice " ei daca nu stii nici nu trebuie sa stii". Ne-am amuzat mult de asemenea intimplari cu Stef si el s-a maturizat mult cit a stat cu noi si a invatat foarte multe de la Ezra...In acel an eu a trebuit sa suport si o operatie de fiere si ajutorul lui Ezra in acest timp s-a dovedit foarte necesar.
In sfirsit aveam la dispozitie aproape o luna de concediu si m-am hotarit sa plecam in Ro unde bineinteles ca i-am propus si lui Ezra sa mearga...S-a bucurat si a acceptat dar...mi-a spus ca trebuie sa astepte aprobarea de la autoritati...l-am intrebat de ce si mi-a spus ca e problema lui si sa nu mai pun intrebarea asta. Mi s-a parut ciudat, insa tot eu mi-am spus ca trebuie sa fie ceva cu armata...tinind cont de situatia din Israel si de faptul ca acolo barbatii merg una doua la concentrari...

[claudia_electra]

asaaaaaaaaaaaaaaaaaaa (IMG:style_emoticons/default/floricele.gif)

[fleurdelis]

Multumesc! (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

[katy87]

scrii foarte frumos (IMG:style_emoticons/default/pupicei.gif) (IMG:style_emoticons/default/floricele.gif)

[Fanny]

vacanta... imi place deja cum incepe urmatorul episod. (IMG:style_emoticons/default/indragostita.gif)
detaliaza, detaliaza, te rog! (IMG:style_emoticons/default/blush.gif)

[angeldust]

Adevarul e ca sunt destui oameni ce au avut parte de intamplari extrem de interesante in viata lor, dar nu toti au darul sa le povesteasca in asa fel incat sa para si mai interesante. (IMG:style_emoticons/default/wink.gif)

Astept episodul urmator (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) Vorba lui Britney...gimme gimme more! (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif)

[fleurdelis]

Fetelor am avut treaba...am insirat niste marjele da acu-s a voastra! va insir cuvintel in poveste!

Am ajuns in RO in aeroport a fost un adevarat spectacol ca la "Surprize, surprize"! Bunica plingea, Stef plingea si el in bratele ei...si eu care nu.mi trebuie mult sa-mi ploua din ochi m-am alaturat, si oamenii straini care erau prin jurul nostru uitasera de ai lor si priveau senzibilizati la spectacolul nostru...Pe drum spre casa am aflat ca si tata divortase oficial, desi in fapt era plecat de acasa de mult timp si acum era problema partajului ca el nu-si luase nimic din bunuri iar maica-mea tot mai spera saraca sa se intoarca...deh... l-a iubit pentru ca o tratase ca pe o regina si ea chiar a luat asta in serios si devenise dominanta ca un general de armata...bietul tata nu mai avea nici un cuvint si a plecat pash-pash doar cu un geamantan in mina dupa ce ne-a vazut pe toate de bine de rau pe la casele noastre. Acum desi regreta...fereasca Domnu sa-i fi spus ca si ea are partea ei de vina! Si mama era ingrijorata in legatura cu casa spunind ca ea pleaca de acolo doar in patru scinduri...Asa ca in primele zile de concediu in RO a trebuit sa rezolv probleme vitale...i-am dat tatii apartamentul meu si el mi-a dar partea lui de casa...acte, notariate, dar a prins bine ca mi-am rezolvat si problema divortului meu care intr-adevar s-a pronuntat rapid si nu a fost nevoie de mai mult decit acceptul lui pe hirtia legalizata la avocat. Nici nu-mi venea sa cred ca de data asta scapasem asa de usor!
In tot acest timp bietul Ezra a stat blind si a indurat supliciul de a fi tirit dupa mine peste tot simtindu-se ca mita in fata calendarului, ca nu intelegea nimic din ce se vorbeste...Dar asta a durat o saptamina si apoi l-am rasplatit din plin cu o minunata excursie numai noi doi cu rucsacul si cu cortul prin cele mai salbatice coclauri de prin munti...

[jolie]

Ce frumos....

[fleurdelis]

Da... (IMG:style_emoticons/default/indragostita.gif) a fost frumos, a fost excursia vietii mele, pe care niciodata n-as fi avut curaj sa o fac, dar cu Ezra linga mine ma simteam ocrotita si nu-mi era frica de nimic...nici nu-mi vine sa cred prin ce coclauri si vagauni am haladuit si cum ne-am scaldat in apa rece ca gheata care curgea de pe munte...si sentimentul ca sintem singuri pe pamant...si fericirea din ochii lui pe care pina atunci o vazusem doar in citeva rinduri pentru ca natura lui era mai degraba trista, implacabila de parca ar fi fost facut din otel...aveam strania senzatie ca exista ceva nespus intre noi, il asociam cu lacul linistit si adinc in care se ascunde Loch Ness...Incercasem de citeva ori sa descopar ce monstru se ascunde in trecultul lui...sa inteleg de ce resemnarea asta fata de tot de parca ar fi renuntat chiar la viata...insa orice tentativa de a deschide acest subiect esua in fata privirii implacabile si o singura data mi-a spus iritat sa renunt la aceste intrebari ca nu are rost sa-mi puna si mie-n spate din povara lui...undeva in subconstient imi era si mie teama de acel ceva si incepusem sa cred ca ar fi mai bine sa-l las acolo unde este ferecat, in lanturi in adincuri...si sa profit doar de apa linistita de la suprafata.
Din pacate toate au un sfirsit si concediul meu s-a terminat repede...cu greu l-am convins pe Stef sa mergem inapoi in Israel dar a inteles pina la urma si am fost nevoita sa-i promit ca intr-o zi ne vom intoarce sa renovam casa dar pentru asta avem nevoie de multi bani si insotiti de aceleasi lacrimi ca la sosire ne-am intors in Israel.