Viata din Anii Mei, Jurnalul lui fleurdelis Options

[kalua]

fleurdelis (IMG:style_emoticons/default/friends3.gif)
Nu vreau sa te grabesc, sa te-mping de la spate,, dar...spune-ne mai departeeee! (IMG:style_emoticons/default/blush.gif)

[jolie]

Da..si eu astept...

[katy87]

.....si eu (IMG:style_emoticons/default/blush.gif)

[fleurdelis]

Nu stiu cum...nu s-a miscat din locul unde era dar parca ma simteam cuprinsa in bratele lui vinjoase si-mi soptea sa pling ca asta-mi face bine, sa nu-mi fie rusine si sa nu-mi fie teama.
Intr-un tirziu m-am trezit ca eu chiar ii povesteam despre situatia in care eram si ca sint fericita ca-mi vine copilul si caut o casa in care sa-l aduc, sa fim fericiti si sa traim in pace, ca asta era tot ce-mi doream de la viata.
Nu nu s-a intimplat asa... nu eram in bratele lui dar tot timpul cit am povestit am avut aceasta senzatie...el statea cuminte insa pe scaunul lui...si eu cred ca.mi doream chiar sa ma cuprinda si sa ma mingaie...dar nu s-a intimplat nimic.
S-a ridicat de pe scaun doar ca sa scoata dintr-un sertar biletul de avion cu care trebuia sa plece a doua zi in America...si mi-a spus ca daca vreau, el o sa-mi dea cheile de la apartament ca sa vin acolo cu copilul si cu sora mea si nu trebuie sa platesc nimic. Si asta in special pentru ca are nevoie de cineva care sa mai treaca din cind in cind pe la mama lui care era in batrina si bolnava
si asta deocamdata era suficient pentru contravaloarea chiriei...nu-mi venea sa cred...am crezut ca glumeste insa m-am uitat mai atebt in biletul de avion si omul chiar trebuia sa plece a doua zi...deci iar am fost pusa in situatia sa iau o hotarire rapida...

[katy87]

si ai acceptat sau nu????

[fleurdelis]

Simteam o atractie neinteleasa spre omul asta dar m-am abtinut cit am putut...mi i-am adus in minte pe ceilalti doi masculi feroce din viata mea si asta a avut efectul unei galeti cu apa rece turnat in cap...la fel am simtit si la el efortul aproape supraomenesc de a se abtine, dar asta mi-a placut si chiar m-a cucerit...am stabilit ca a doua zi sa vina sa ma ajute sa-mi aduc lucrurile si sa ma duc sa o cunosc pe mama lui...deci am acceptat.
A doua zi de dimineata ne-am intilnit in fata blocului meu si l-am luat sus ca sa-mi ajute la bagaje care erau deja impachetate...A fost o faza tare de tot...sotul meu statea pe un scaun in salon privea disperat si nu-i venea sa creada...nu stia exact despre ce-i vorba...el statea linga usa cit un munte...si parca abia astepta o miscare din partea rivalului...eu ma simteam ca o persoana importanta cu bodyguard.
Dupa ce mi-am dus bagajul acasa la el ne-am dus sa mi-o prezinte pe mama lui care statea la citeva statii de autobuz...era o batrina cam morocanoasa dar i-am promis ca o voi ajuta si voi veni in fiecare zi pe acolo...El a ramas la maica-sa cu bagajele lui cu tot pentru ca urma sa plece de acolo la aeroprt si eu am venit acasa...
Exact intr-o saptamina urma sa vina copilul si nu-mi venea sa cred ca am o casa unde il voi primi si ne vom bucura de liniste...cel putin pentru trei luni cit era prevazut sa ramina proprietarul in America.
Simteam ca incepe pentru mine o era noua si sint pe cale sa ies din zona crepusculara...

[kalua]

Ti-a dat Domnul si necazuri, dar te-a si rasplatit. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) Nu stiu urmarea, dar numai chestia asta cu apartamentul cred ca a fost trimisa de sus.

[fleurdelis]

Da kalua ai dreptate...Ii multumesc Domnului pentru tot...dar eu cred ca nu El ne da necazurile ci astea ni le atragem noi...prin felul cum gindim si actionam...si nu cred ca sintem aici pentru fericire sau necazuri ci pentru a primi niste lectii...poate asa ne pregatim sufletele pentru eternitate...Oare daca n-ar fi raul am sti noi ce este binele? Daca n-ar fi nefericirea am putea sa simtim fericirea?

[walpurgik]

Ceea ce-mi place la tine pe parcursul derularii povestii e ca, dincolo de faptul ca te opresti cand trebuie sa ne mai tai rasuflarea si sa asteptam serial ce o sa spui, expui intamplarile sau evenimentele din viata ta cu o precizie uluitoare a detaliilor. Sunt asa de bine decantate in mintea ta sau reusesti ideatic sa ne creezi constant indubitabila senzatie a unei taine ce urmeaza sa se reveleze cu tot alaiul de emotii. (IMG:style_emoticons/default/kiss.gif)

[Fanny]

si eu am senzatia ca sunt in fata unei povesti senzationale picurate strop cu strop. daca as fi editor, as presa-o pe fleur de lis sa faca numai asta: sa-si scrie viata. sunt convinsa c-ar fi un best seller.