Viata din Anii Mei, Jurnalul lui fleurdelis Options

[fleurdelis]

Fanny mi-ai luat vorba din gura...cu viata bate filmul...dar de telenovele va rog sa nu mai pomeniti ca ma inhib si nu mai pot sa spun nimic (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif)

[Fanny]

aha, te-am prins pe frecventa... primesti si solicitari in direct... pot sa fac si dedicatii. (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif)
pentru toate cititoarele jurnalului tau... inca un episod minunat... (IMG:style_emoticons/default/kiss.gif)

[fleurdelis]

Fanny mi-ai luat vorba din gura...cu viata bate filmul...dar de telenovele va rog sa nu mai pomeniti ca ma inhib si nu mai pot sa spun nimic (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif)

Acum nu va suparati dar ma duc la culcare...poate ne vedem maine.
Mai e mult de povestit...si din pacate nu pot sa spun totul intr-un post. Nu sint destul de curajoasa s-o fac, dar voi ma parca convingeti sa ma apuc de scris o carte...
pup mare, noapte buna!

[katy87]

astept cu nerabdare sa povestesti ............................................

[Master of Norule...]

Da' palpitanta povestea vietii tale.Atractia de care zici tu se simte din prima clipa , ori e ori nu e. Eu zic ca partea de inceput a unei relatii cand esti prin al 9-lea cer, dar pe de alta parte esti destul de irational, e una dintre cele mai frumoase.
Asteptam continuarea.

[fleurdelis]

Un milion de intrebari imi innotau prin cap dimineata cind m-am trezit inlantuita in bratele lui puternice...si deschizind ochii pe jumatate m-am uitat lung la omul care dormea inca linistit linga mine si m-am intrebat...oare cine este si ce caut eu acolo?
M-am strecurat serpeste din pat ca sa nu-l trezesc si m-am uitat in oglinda de la baie...eram tot eu dar parca eram alta mi se parea ca sint mai frumoasa...pregateam ceaiul la bucatarie cind a aparut si el si fara sa-i dau macar ragazul de a spune bunadimineata, am inceput cu intrebarile care-mi framintau crierul...primul lucru a fost sa intreb ce-i cu mireasa lui...Mi-a raspuns ca-i o poveste de anul trecut, e vorba de o pustoaica de oameni bogati care fusese in vizita in Israel si s-au cunoscut intimplator...devenise atit de dependenta de el incit parintii disperati ca vor da faliment cu psihologii l-au invitat in America...si acum tocmai era in drum spre America dar si-a dat seama ca nu e calea pe care voia sa mearga si s-a intors.
L-am intrebat ce o sa faca daca si eu voi deveni dependenta de el...si mi-a spus ca nu sint eu omul care sa devin dependent vreodata de cineva si asta e un lucrul care ii place la mine. Curios ...nici eu nu stiam asta despre mine dar acum cind a spus-o el mi-am dat seama ca are dreptate...
Atunci i-am spus ca-mi pare rau ca n-am reusit sa intru in gratiile mamii lui si sa ma tin de cuvint, sa o ajut si am de gind sa-i platesc chiria asa cum am discutat la inceput...
Mi-a spus sa nu ma preocupe deloc mama lui ca e o femeie dificila si deocamdata nici celelate probleme! Si hei...doamna! Azi e o zi importanta pentru tine lasa intrebarile si fuga la aeroport ca-ti vine copilul.
Da sigur cum as fi putut sa uit de asta...!
In drum m-a asigurat ca el are unde sa stea si sa nu-mi fac nici o grija de asta. Sa ne simtim ca la noi acasa si sa-l sun numai cind voi avea nevoie de ceva!

[Fanny]

(IMG:style_emoticons/default/indragostita.gif) presimt ca de-aici devine si mai interesant.
Fleurdelis (IMG:style_emoticons/default/floricele.gif) si sa ai spor la scris

[katy87]

(IMG:style_emoticons/default/indragostita.gif) presimt ca de-aici devine si mai interesant.
Fleurdelis (IMG:style_emoticons/default/floricele.gif) si sa ai spor la scris

si eu la fel

[fleurdelis]

Copilul meu....ingerasul meu mic si blond imi erea trimis a doua oara de Bunul Dumnezeu, si parca atmosfera de sarbatoare din viata mea era creata special pentru venirea lui...asta mi-a adus aminte cit de mult mi-l dorisem inca inainte de a fi macar un embrion, cind toti medicii ma asigurasera deja ca doar o minune ar putea sa ma ajute sa aduc pe lume un copil...si eu uram tot ce ma inconjura, uram pina si ziua in care ma nascusem pentru ca viata mea era atit de cenusie si amara.
Stiam ca doar un copil ma putea ajuta sa ies din celula de ura in care eram inchisa si tinjeam dupa el cum tinjeste detinutul dupa o raza de soare...trecusera deja 10 ani de cind, aflasem minunea ca sint insarcinata dupa 4 ani de tratamente zadarnice si rugaciuni fierbinti si dupa 9 luni de asteptare pe un pat de spital fara sa misc un deget, cum primisem comanda de la medicul care ma supraveghea, l-am strins pentru prima data la pieptul meu si am simtit ce inseamna bucuria de a fi mama...El mi-a dat curajul de a-l infrunta pe cel care normal ar fi trebuit sa-i fie tata si motivatia de a lupta pentru viata, este raza mea de soare in cele mai intunecate zile si darul cel mai minunat pe care l-am primit de la viata.
Ziua in care l-am nascut era la inceputul unui februarie dintr-o iarna cenusie si urita fara nici un fulg de zapada...dar in acea dimineata de parca si natura s-ar fi bucurat impreuna cu mine am putut admira tinindu-mi puiul la piept, albul imaculat al zapezii care se asternuse peste noapte pe toata mizeria lumii in care traiam.
Acum simteam aceiasi bucurie de atunci stringindu-l la pieptul meu si parca toata lumea din jur era mai fericita, soarele stralucea mai puternic, florile de portocal din livezile de linga aeroport inmiresmau aerul mai puternic, si doar ochii puiului meu erau mai albastri si mai senini decit cerul fara nici un nor...Totul disparuse in jurul nostru si in acest tablou nu existam decit eu si puiul meu...Primul lucru pe care l-am facut a fost sa-mi duc puiul sa vada marea si m-am topit de fericire auzind de la el, cuvintele...mama ce bine e cu tine! Apoi am fost la Luna Parc unde parca si eu devenisem de virsta lui si n-as fi crezut vre-odata ca ar putea fi atit de amuzant...cu greu am reusit sa-l conving sa mergem acasa unde abia dupa ce fiul meu a adormit obosit si fericit am gasit ragazul sa-i povestesc soramii peripetiile prin care trecusem.
Din pacate sora mea nu putea sa ramina mai mult de o saptamina in Israel...dar am pus-o sa jure ca nu-i va spune mamii mai mult decit, ca ne este bine si sintem fericiti.

[Fanny]

Ce frumos vorbesti despre maternitate. (IMG:style_emoticons/default/pupaceala.gif) Toate suferintele s-au sters prin zambetul propriului copil. Sper ca ai reusit sa-l pastrezi langa tine.
abia astept sa ne povestesti cum a fost intalnirea dintre el si Ezra...