Problema de compatibilitate sau de adaptare?, Topic pornit de la Astrologie Options

[bebe_maria]

ANgel si MofNoRules intai va multumesc pentru ca v-ati facut timp sa-mi dati si mie niste sfaturi (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) .
In legatura cu testul acela, nu-s experta si de-asta nici n-am stiut cata munca presupune, am crezut ca e ceva la nivel general, asa cum spune despre mine cateva lucruri poate spune si despre noi doi impreuna. Altfel nici n-as mai fi intrebat (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) .

Angel sunt perfect constienta ca barbatii sunt construiti altfel, ca siguranta materiala este pentru ei o prioritate in a se simti bine in calitate de 'cap al familiei' si cred ca este un lucru bun si normal. Eu imi inteleg sotul, ma bucur ca este responsabil, ca vrea sa aiba grija de familia noastra dar asa cum ai spus tu as vrea sa ma inteleaga si el pe mine care nu sunt asa de usor adaptabila, eu cred ca e bine sa ai familia aproape si mereu am fost si sunt f apropiata de ai mei (acum si mai mult ca inainte simt asta, suntem norocosi sa ne avem unii pe altii si e pacat sa nu ne bucuram de lucrurile bune impreuna si sa ne sustinem cand sunt probleme), ca in tara asta nu ma regasesc deloc, ca in afara de partea materiala simt ca nu-mi poate oferi nimic. Vad atata imoralitate si atatia oameni atat de departe de lucrurile care conteaza cu adevarat in viata incat ma sperii; nu vreau sa devin asa, nu vreau ca copii mei sa creasca aici, nu avem prieteni care sa simta macar asa ca mine pt ca toti sau majoritatea care raman aici o fac doar pt bani, viata se limiteaza la cati bani fac si ce-si pot cumpara cum se pot distra cu banii aia. Atat.
Ar fi multe de spus pe tema asta, cred ca mi-ar lua ore intregi sa povestesc tot ce simt eu la adresa Americii.
Cai de mijloc am incercat sa gasim dar sotul ar fi vrut sa facem ca el mai mult decat asa cum vreau eu. Adica sa stam aici 10 ani si apoi sa venim in tara dar intre timp incepuse sa-si faca planuri de pensionare aici, plus ca daca facem un copil si el se integreaza aici o sa fie si mai greu sa ne intoarcem.
Cu venitul in tara lui si o data pe an i se pare o mare concesie, la mine e minim pentru a supravietui dorului.
Sunt aici de 2 ani si o sa mai stam inca vreo 2 pana iau eu cetatenia americana. Dar in fiecare zi simt mai mult ca nu e locul meu aici, ca ma indepartez de ceea ce conteaza, ca nu ma regasesc, ca mi-e dor de Dumnezeu (aici Biserica ortodoxa e o camera intr-o casa obisnuita, slujba dureaza maxim 1 ora, parintele incearca sa-si atraga enoriasii mai mult cu cafele de la Starbucks si de-ale gurii pentru ca asa cum spune si el, intr-o tara in care muncind ai casa masa haine si tot ce-ti mai doresti material e usor sa uiti de Dumnezeu pt ca de obicei problemele sunt cele care te intorc catre el, din pacate).
Eu il inteleg pe Florin ca visul lui a fost mereu sa ajunga in America si a reusit, a facut scoala, masterat aici si acum ii este greu sa renunte la toate astea. Dar si eu simt ca imi pierd identitatea aici si nu pot sa ma trezesc in fiecare dimineata cu gandul 'of, tot aici sunt'. As vrea sa stiu ce anume depinde de mine, ce pot schimba pentru ca nu-mi dau seama cum pot eu imbunatati situatia. Nu as vrea sa venim in tara si sa il vad pe el nefericit si suferind cum sunt eu acum.
De-asta sunt asa nehotarata, nu stiu ce sa fac.

O sa incerc sa-i aduc pe ai mei aici in vizita, asta e urmatorul pas, poate apoi imi vin alte idei mai bune (IMG:style_emoticons/default/nesigur.gif) . Ma rog, daca li s-o da viza pentru ca si asta e ceva nesigur, in plus noi locuim intr-o garsoniera si nici nu ne permitem mai mult in viitorul apropiat daca vrem sa strangem un ban.

Si Vesta, nu cred ca sunt egocentrica, in relatia asta eu mereu am incercat sa ma dau dupa el, sa-i fei bine, am mers si am stat in locuri care mie imi displaceau profund doar pt ca acolo era casa lui, mi-am luat serviciul cu mine desi am iesit mai mult in paguba, am lucrat noaptea doar ca sa pot sa fiu cu el, mi-am facut tot programul asa incat sa ma pot dedica in primul rand relatiei noastre. Dar m-am trezit intr-o stituatie in care nu sunt fericita. Eu aveam job cu sperante mari de imbunatatie in tara, aveam familia mea, cei cativa prieteni imi inveseleau zilele grele, aveam zona mea de confort. Am lasat tot si am venit aici si m-am trezit ca ar trebui sa fiu recunoascatoare pt ca el m-a adus in America?! De parca in Romania eram cea mai nefericita fiinta. Adica nici n-am simtit ca efortul meu ar fi fost vreodata apreciat.