Divortul distruge sau intareste copiii ? Options

[albinuza]

Parerea mea este ca problema nu este abordata corect.
Aici sunt 2 variante: il distruge pe moment si il intareste pe viitor cand va tine seama de ceea ce a patit el si va avea grija sa nu se intample la fel si cu fam lui, sau,il distruge pe moment si ramane distrus, sufleteste vorbind, si pe viitor cand nu va avea nici cea mai vaga idee in ce consta o familie si ce implica ea.
Coerenta? (IMG:style_emoticons/default/nesigur.gif)

[bulina]

Nu cunosc acest caz dar cunosc altele 2 in care nu s-a pus problema ca mama nu poate material ingriji copilul/copiii.

Ambele femei din aceste povesti si-au lasat mintile luate, chipurile de dragostea vietii, si si-au parasit copiii pentru un... barbat. Si-au lasat copiii la tatii lor...
Va rog sa ma iertati dar nu pot sa le ofer nici un fel de scuza.
Ce suflet trebuie sa ai, sau mai bine zis sa NU ai ca sa faci asa ceva???

[kary_pink]

Eu am spus si altadata ca as da pedeapsa cu inchisorea pentru astfel de '' mame'' dar pentru binele copilului cand o astfel de mama realizeaza ca a facut o mare greseala si doreste sa fie langa copilul ei nu este bine oare chiar pentru copil ca aceasta sa fie ajutata?

[Cleo]

Ati vazut filmul Gone baby, gone? Unde ''mama'' era o femeie cu moravuri indoielnice?
Orice femeie cu copil e mama insa nu toate merita cuvantul acesta care implica atatea sentimente duioase si sacrificii.

[kalua]

Exista cazuri clare in care copilului ii merge mai bine daca ramane la tata dupa un divort. Dar, indiferent de fapt la cine ramane, mi se pare ca-i de datoria celuilalt parinte sa se implice in educatia si viata lui cat se poate de mult. Nu numai sa-l viziteze din cand in cand. Asta atat timp cat este un om normal la trup si suflet (exista anumite boli, date de Dumnezeu sau provocate de ei insisi, in care-i mai bine sa lase copiii in pace).
Parerea mea.

[Teocris]

Poate nu a avut de ales. La asta v-ati gandit?
Eu incerc sa gasesc argumente pentru orice si-mi place sa cred ca am o minte deschisa. O fi bine, o fi rau...Asata ramane de vazut. Daca privim problema obiectiv si nu subiectiv (cum avem tendinta) veti vedea ca argumentele ar putea fi plauzibile si logice.
Sper ca timpul petrecut fara a lua legatura cu copilul sa nu fi fost prea lung si ma bucur sa vad ca, macar in ceasul al doisprezecelea, incerca sa remedieze situatia.
Fiind vorba de un divort, ma astept sa fi trecut prin chestii urate. Poate avea nevoie de o pauza de toti si de toate...Poate avea o varsta la care nu gandea prea mult...
De aceea, ma repet, nu putem generaliza si trebuie sa asteptam mai multe detalii.
Bineinteles ca eu, ca mama, nu mi-as lasa copilul pentru nimeni si pentru nimic pe lumea asta. Asta sustin cu tarie ACUM, dar poti sa sti vreodata ce-ti rezerva viata? Poti sa sti ce decizii vor trebui luate? Din pacate, nu. Este usor sa judeci si sa comentezi pe marginea subiectului. Dar daca tu ai fi cea care ai trece prin asta?

[deedee29]

Lasand la o parte mesajul usor incoerent, poate simplul fapt ca isi pune astfel de intrebari e un semn de "mantuire". Greseala recunoscuta e pe jumatate iertata, iar faptul ca se caieste de ce a facut si ca pune sub semnul intrebarii comportamentul ei din momentul divortului inseamna ca inca mai poate sa repare ceva din raul facut. Ma abtin de la a judeca si de la a face supozitii in legatura cu motivele care au dus la decizia de a pleca de langa propriul copil si daca ele pot fi sau nu scuzabile, desi nu e in firea mea sa acord prea multe circumstante atenuante oamenilor. Probabil ca sufera suficient (sau asa ar trebui sa simta, ma gandesc eu) ca sa mai pun si eu sare pe rana. Cu siguranta insa intrebarea e inutila, un copil sufera atunci cand nu creste langa amandoi parintii, iar frustrarea e si mai mare cand acel parinte e mama. Si aici am putin de "experienta second-hand", pentru ca mama a fost un astfel de copil parasit de mama in urma divortului (mai crunt e ca mama si-a luat doar fiul cu ea, lasand o adolescenta traumatizata psihic in grija tatalui, un om bun in esenta, dar mai putin aplecat catre cele sufletesti) si stiu cat de mult a suferit. Chiar daca mariajul era unul plin de certuri si de greutati, cred ca in egoismul specific copiilor, ar fi preferat o familie nereusita uneia care a lipsit aproape cu desavarsire. Partea frumoasa e ca unii oamenii au o putere nesfarsita de a ierta si ca in cele din urma un copil lasat astfel in urma poate sa te iubeasca mai mult decat ai spera (ca dovada ca relatia dintre femeia care e acum mama mea si bunica a fost una mai trainica si mai plina de sentiment decat cea cu fiul luat sub aripa mamei).

[valentinad]

Poate nu a avut de ales. La asta v-ati gandit?

poate nu exista nici un caz in care o mama isi poate parasi copilul si sa aiba "circumstante atenuante"

Lasand la o parte mesajul usor incoerent, poate simplul fapt ca isi pune astfel de intrebari e un semn de "mantuire". Greseala recunoscuta e pe jumatate iertata, iar faptul ca se caieste de ce a facut si ca pune sub semnul intrebarii comportamentul ei din momentul divortului inseamna ca inca mai poate sa repare ceva din raul facut.

poate pentru ceilalti e pe jumatate iertata, dar pentru copil nu...

eu am parintii divortati si nu consider ca am tata...poate lui ii pare rau, poate considera ca nu a avut de ales...nu-mi pasa

[kikimiki]

Poate ca e deja un subiect inchis ..dar la astfel de subiecte ..nu pot sa rezist ."Divortul distruge sau intareste copiii ?" Depinde cum e facut ... daca e cu scandal ..reprosuri ...murdarie aruncata ..gasit vinovati si mai ales abandon ..ii distruge ( cel putin pana in momentul in care vor putea intelege ) ..daca e facut frumos civilizat ..cu mami si tati care desi au case/parteneri diferiti se inteleg si ma iubesc atunci ii intareste pentru viata si le da perspectiva vietii care desi nu e ea perfecta se poate face ce e mai bun din ea .Personal fac parte din prima categorie careia i-au luat ani si ani din viata sa intelega ..de ce ? Am inteles la 30 de ani ..cand era prea tarziu si nu am putut sa mai spun "Acum te inteleg de ce ai plecat ..iarta-ma ca te-am urat" ...tata a plecat intr-o lume mai buna.. Fiul meu cel mare face parte din a doua categorie ..stie ca mama si tata ,desi au familii diferite e pentru ca asa a fost sa fie ,dar amandoi il iubesc si vor fi mereu alaturi de el .Viata nu e perfecta si daca vom arata copiiilor nostrii numai lucrurile frumoase ,indestulate si perfecte riscam sa le provocam mai tarziu( cand vor devenii adulti la randul lor ) dezamagiri mari si chiar dezechilibre in viata lor viitoare .In fond a ne crestem copiii inseamna a ii pregatii pentru viata ..a ii educa nu inseamana numai a ii scolii ci si a ii indruma si pregatii pentru viata in toate aspectele ei .Daca din diverse motive nu puteti sa fiti langa copiii vostrii poate ar fi o idee sa faceti un jurnal in care sa scrieti cat de mult v-a lipsit azi ...si maine sau poimaine cand timpul va veni ..daruiti-le jurnalul ..le veti darui linistea ...

[Diana.]

Kikimiki, bine ai venit. Iti scot semnatura pentru ca pentru linkuri se da ban.