eLady`s Hot Bar & Lounge XXXII,, Discutii intre fete, muzica, de-ale noastre Options

[Bia]

Sanatate multa! Sper sa fie totul bine.

[Diana.]

Saru` mina! Si eu sper. O sa vedem. Trebuie sa trag o fuga si pentru analize chiar astazi.
Teo, trebuie sa imi apara faina de naut zilele astea, o sa iti trimit si tie asa cum ti-am promis.

[Teocris]

(IMG:style_emoticons/default/kiss.gif)
Vorbim pe PM.

[Diana.]

Da, cred ca nu am numele si adresa ta... (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) Si baga si numarul de telefon ca sa il am repede cind o sa fie de listat, te rog frumos, ca nu mai cotrobai prin agenda telefonului. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

In alta ordine de idei, azi am primit un pachetel de acasa (ii cerusem mamei o haina care era la ai mei) si am primit si pepene murat si conopida murata! S-o gindit mama la pofticioasa de mine! (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif)
O sa ma duc sa imi duc haina de iepuras alb la curatat ; iubesc haina asta, o sa va spun, daca vreti, cindva, povestea ei. E povestea vietii mele intr-un fel.
E o haina care implineste frumoasa virsta de 20 de ani de Craciun, insa zici ca am cumparat-o ieri. Doar ca e nitel prafuita, dar se rezolva! Daca nu ar fi fost alba, nici nu s-ar fi vazut... (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

[Teocris]

Baga povestea cat mai e calda (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif)

[Diana.]

Povestea are tot 20 de ani, deci... Ma intorc. Luni imi ajunge, Teo, am vorbit acum cu curierul. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

[albinuza]

Buna seara! Am ajuns acasa! Io ce draq fac?
Nu stiu ce sa imi fac repede de haleala, ca nu am chef de stat in bucatarie...
Maat, unde cureti haina de blana?
am si io una alba si nu stiu unde se curata. La o spalatorie normala? (IMG:style_emoticons/default/zapacitul.gif)

[Szimcsi]

Eu mananc zacusca (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif) Nici eu nu gatesc si cred ca ies mai incolo....desi nu sunt sigura, ca am o stare de taiat venele...

[Bia]

Tocmai am vazut filmuletul despre viata lui Kandee Johnson de pe Youtube. S-a maritat si a avut un bebe la o varsta foarte frageda 17-18 ani. M-a devastat povestea ei complet. Eu la nici 17 ani (in septembrie pe 20 s-au implinit 6 ani de atunci) nu am stiut ce sa fac cand am aflat ca o sa am un bebe si m-am lasat condusa de sfaturile surorii lui. Nici acum nu stiu exact cand si cum s-a derulat totul. A fost atat de repede si eu am fost atat de ametita de situatie ca m-am trezit intr-o clinica privata cu o groaza de straini in jur, cu un nume fals si o mama falsa a semnat pentru mine si a fost de acord cu interventia, cu 1 perfuzie in mana stanga care ma durea groaznic. Imi venea sa urlu pentru ca nimeni nu m-a intrebat ce vreau si daca vreau, ce cred. Parintii mei nu stiau nimic despre asta si doamne, atat de mult imi doresc acum sa fi vorbit cu ei inaintea tuturor. Apoi o doamna doctor imbracata in halat alb s-a apropiat de mine, a verificat toate cele, am rugat-o sa-mi spuna ce se intampla si mi-a spus ca nu avem timp sa stam la discutii. Imi aduc aminte ca stateam pe masa aia oribila si ca medicii isi faceau treaba. Eu eram atat de speriata ca nu stiam ce sa fac, sa plang, sa le spun sa se opreasca si nu am putut spune nimic. Efectiv nu am putut sa vorbesc, nu mai puteam sa ma misc, eram atat de ametita, camera se invartea cu mine si m-am trezit intr-un alt pat singura cu o asistenta langa mine care imi spunea ca totul s-a terminat si ca pot pleca acasa cand imi trece ameteala. M-am ridicat si am mers la baie. Mi-au spus ca voi sangera si ca ar trebui sa am grija in urmatoarele 2 saptamani, sa nu fac efort, sa mananc bine, sa iau medicamentele prescrise si sa nu vorbesc cu nimeni pentru ca le puteam face rau. Era marti seara si abia incepusem al doilea an de liceu. Da, era a doua zi de scoala. Din acel moment nu m-am mai bucurat de nimic si pana in luna aprilie a anului urmator am urmarit toate femeile gravide din jur sa vad cum sunt, cum se simt. Uneori ma uitam in oglinda la buritca mea, acum goala, si imi imaginam ca nu a existat episodul de la clinica. De atunci, an de an, luna aprilie mi-e cea mai grea pentru ca mai adaug un an la varsta posibilului meu bebelus. Si acum ar fi avut 5 ani si 7 luni dar nici macar nu exista. As da orice sa pot indrepta cele intamplate si pana acum nu am vorbit despre asta dar simt ca efectiv nu mai pot. Kandee a renuntat la liceu si acum are niste copii minunati si desi i-a fost greu intr-un final a reusit sa razbata. Eu nu am renuntat la scoala si desi ar fi trebuit sa ma simt o invingatoare eu ma simt ca ultimul om...

[Globetrotter]

Pink, imi pare foarte rau pentru tine. (IMG:style_emoticons/default/sad.gif)
In astfel de probleme nici nu stiu ce sa spun. Ca a fost bine, ca n-a fost bine... nu poate nimeni sa se pronunte. Cum as fi procedat intr-o astfel de situatie... nimeni nu poate stii.
E foarte trist si cred ca te-a marcat chestia asta, dar poate dupa atata timp ar trebui sa incerci sa te impaci cu tine insati, sa iti accepti greselile si sa iti asumi alegerile facute. Cu totii, la varste fragede, cred ca am facut lucruri pe care le-am schimba, lucruri prostesti poate, alegeri gresite. (IMG:style_emoticons/default/consolare.gif) Foarte multe persoane au procedat ca tine, unele au ajuns sa regrete, altele nu... N-ar trebui sa-ti faci atatea ganduri.