![]() |
![]() ![]() |
![]() |
![]()
Post
#51
|
|
Fondator eLady.ro ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Group: Administrator Posts: 33,779 Joined: 7-December 05 Member No.: 5 ![]() |
Transfigurare
de Jianu Liviu-Florian Motto: "Voi sunteţi Urmaşii Romei?" “În satul meu cu flori la porţi, Doar cimitirul a mai stat - Şi-atât a mai rămas de dat: O pomenire pentru morţi! S-a dus, ba la oraş, la porţi, Ba în pământ, întregul sat - Şi-atât a mai rămas de dat: O pomenire pentru morţi! A tot dat satul, a tot dat, Pe la oraşe, pe la porţi, Tot ce avea – (şi a oftat) – Le dau şi eu, un pol, la morţi! Căci morţi - şi vii, şi morţi - sunt toţi – Pe-aici, ca morţii, n-au călcat, Şi-a adormit întregul sat Ca un Regat, fără nepoţi – Şi de atunci tot scriu la morţi – Săteni plecând la pripăşit, Aici, niciunul n-a venit, Să-i pomenească el, pe toţi – Şi îi trec eu, că i-am iubit –“ Vorbea femeia, şi scria Într-o Biserică, sfielnic, Şi-un sat întreg o asculta, Şi punea deştu’ în pomelnic… |
|
|
![]()
Post
#52
|
|
Fondator eLady.ro ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Group: Administrator Posts: 33,779 Joined: 7-December 05 Member No.: 5 ![]() |
DOINA
Mihai Eminescu De la Nistru pân' la Tisa Tot Românul plânsu-mi-s-a Ca nu mai poate strabate De-atâta strainatate. Din Hotin si pân' la Mare Vin Muscalii de-a calare, De la Mare la Hotin Mereu calea ne-o atin; Din Boian la Vatra Dornii Au umplut omida cornii Si strainul te tot paste, De nu te mai poti cunoaste. Sus la munte, jos la vale Si-au facut dusmanii cale; Din Satmar pâna 'n Sacele Numai vaduri ca acčle. Vai de biet Român saracul, Indarat tot da ca racul, Nici îi merge, nici se 'ndeamna, Nici îi este toamna toamna, Nici e vara vara lui Si-i strain în tara lui. Dela Turnu 'n Dorohoiu Curg dusmanii în puhoiu Si s'aseaza pe la noi; Si cum vin cu drum de fier, Toate cântecele pier, Sboara paserile toate De neagra strainatate. Numai umbra spinului La usa crestinului. Isi desbraca tara sânul, Codrul – frate cu Românul – De secure se tot pleaca Si isvoarele îi seaca – Sarac în tara saraca! Cine-au îndragit strainii Mânca-i-ar inima cânii, Mânca-i-ar casa pustia Si neamul nemernicia. Stefane, Maria Ta, Tu la Putna nu mai sta, Las' Arhimandritului Toata grija schitului, Lasa grija Sfintilor In sama parintilor, Clopotele sa le traga Ziua 'ntreaga, noaptea 'ntreaga, Doar s'a 'ndura Dumnezeu Ca sa-ti mântui neamul tau! Tu te 'nalta din mormânt Sa te-aud din corn sunând Si Moldova adunând. De-i suna din corn odata, Ai s'aduni Moldova toata, De-i suna de doua ori Iti vin codri 'n ajutor, De-i suna a treia oara Toti dusmanii or sa piara Din hotara în hotara, Indragi-i-ar ciorile Si spânzuratorile! |
|
|
kary_pink |
![]()
Post
#53
|
Musafir ![]() |
George Cosbuc - 1896 Fire de tort A venit un lup din crang Si-alerga prin sat sa fure Si sa duca in padure Pe copiii care plang, Si-a venit la noi la poarta Si-am iesit eu c-o nuia; -"Lup flamand cu trei cojoace, Hai la maica sa te joace" - Eu chemam pe lup incoace, El fugea-ncotro vedea. Ieri pe drum un om sarac Intreba pe la vecine: -"Poarta-se copiii bine? Daca nu, sa-i var in sac!" Si-a venit la noi la poarta Si-am iesit eu si i-am spus: -"Puiul meu e bun si tace, Nu ti-l dau, si du-te-n pace! Esti sarac, dar n-am ce-ti face! Du-te, du-te!" Si s-a dus. Si-a venit un Negustor Plin de bani, cu valfa mare, Cumpara copii pe care Nu-i iubeste mama lor. Si-a venit la noi la poarta Si-am iesit si l-am certat: -"N-ai nici tu, nici imparatul Bani sa-mi cumpere baiatul! Pleaca-n sat, ca-i mare satul, Pleaca, pleaca!" Si-a plecat. |
|
|
![]()
Post
#54
|
|
V.I.P. ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Group: Administratori Posts: 6,891 Joined: 9-November 07 From: Sibiu Member No.: 2,591 ![]() |
Cântec femeiesc
Asa e mama si a fost bunica Asa suntem femei lângă femei Părem nimic si nu-nsemnăm nimica Doar niste "ele" ce slujesc pe "ei". Ei neglijenti, iar ele foarte calme Ei încurcând ce ele limpezesc Ei numai tălpi si ele numai palme Acesta e destinul femeiesc. Si-n fond, ce fac femeile pe lume? Nimic măret, nimic impunător. Schimbându-si după ei si drum si nume Pun lucrurile iar la locul lor. Cu-atâtia pasi ce au făcut prin casă Si pentru care plată nici nu cer De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă Ar fi ajuns si dincolo de cer. Ei fac ce fac si tot ce fac se vede Ba strică mult si ele-ndreaptă tot Si de aceea nimeni nu le crede Când cad, îmbătrânesc si nu mai pot. Asa e mama si a fost bunica Si ca ele mâine eu voi fi. Ce facem noi, femeile? Nimica, Decât curat si uneori copii. Suntem veriga firului de ată În fiecare lant făcut din doi Ce greu cu noi femeile în viată Dar e si imposibil fără noi... Adrian Paunescu |
|
|
![]()
Post
#55
|
|
V.I.P. ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Group: Administratori Posts: 6,891 Joined: 9-November 07 From: Sibiu Member No.: 2,591 ![]() |
Gasita pe net:
Singurul lucru care conteaza Femeia este singurul lucru care conteaza Si afirm asta stiind ca destui Vor stramba din nas... Pielea ei stie toate limbile fericirii universale, Lipit de ea, ca de tarana, Inteleg constelatiile, raiul si iadul, Bucuria si nefericirea; Mersul pe jos prin mine insumi Imi face din ce in ce mai bine Pentru a nu mai vorbi De arhitectura sinelui sau Care face sa paleasca marile catedrale ale lumii- San Piedro, Domul din Milano... Femeia este singurul lucru care conteaza Cu trupul ei in brate Poti traversa un ocean Chiar daca nu stii sa inoti Decat in apele ochilor ei Fara femeie Limuzina noastra este o caruta hodorogita Contul la banca scade chiar daca este in crestere Prietenii sunt Plini de pojarul tradarii, In vinul scump misca mormolocii O ai Iti canta privighetoarea in cosul pieptului Te imbraci in haine de puscarie fericit Cum ai pleca la nunta, Faci monetarul stelelor pe cer Ca un nabab universal Chiar daca-ti fluiera vantul prin gaicile sociale: Te calca trenul Si o soapta daca ti-a ramas intreaga Parcurgi literele numelui ei Gata sa urzesti planuri de viitor Cand de aproape te pandeste o morga de lux Femeia, domnilor, este singurul lucru Care nu poate fi inlocui decat de sinele sau Pielea ei stie toate graiurile Fericiri universale, Cecul iluziilor Este valuta ei Prin care noi invingem crizele mondiale Iata de ce cred ca Stiinta ei De-a ne face fericiti sau nefericiti Ii da dreptul la titlul de Doctor honoris cauza Al complicatei noastre algebre sufletesti Femeia domnilor- pentru a nu va plictisi- Femeia cu pielea ei Care ne invata alfabetul orbilor, Cu mereu intoarsele cesti ale sanilor In care noi nu ghicim niciodata, nimic, Femeia Cu toata argintaria surasului sau Cu goliciunea ei care umple universul Este singurul lucru care conteaza Domnilor scrisa de Lucian Avramescu |
|
|
![]()
Post
#56
|
|
Bookaholic ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Group: Administratori Posts: 3,086 Joined: 25-February 09 From: Craiova Member No.: 5,950 ![]() |
"Trezeste-te, tu patrie drogata,
Ca daca-n focul calculelor reci Mai pierdem Basarabia o data Si noi suntem pierduti in veci de veci N-au nici o cale fratii sa apuce Astepta-n van un sprijin de la noi E dusa Basarabia pe cruce Si noi o contemplam cu ochii goi" Adrian Paunescu |
|
|
![]()
Post
#57
|
|
Tratabil ![]() ![]() Group: Tratabil Posts: 57 Joined: 25-September 08 Member No.: 4,808 ![]() |
Cântec de dragoste
Cum sǎ-mi împiedic sufletul sǎ nu-l ajungǎ cutremurat pe-al tǎu ? Cum sǎ-l înalţ deasupra ta spre alte lucruri, altundeva ? O, cum, cum l-aş aduna lângǎ ceva pierdut în întuneric, într-un ungher tǎcut, strǎin, nefremǎtând, ce nu se-ndepǎrteazǎ când adâncurile-ţi lunecǎ departe, unduind. Ci tot ce ne-nfioarǎ, pe tine şi pe mine, ne împreunǎ totuşi aşa cum un arcuş din douǎ strune doar un sunet scoate. Pe ce vioarǎ suntem înstrunaţi ? Şi ce artist ne ţine-n mâna lui, cântec cum altul nu-i ? de Rainer Maria Rilke |
|
|
![]()
Post
#58
|
|
Bookaholic ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Group: Administratori Posts: 3,086 Joined: 25-February 09 From: Craiova Member No.: 5,950 ![]() |
Celei care minte
Ion Minulescu Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine... Dar fiindcă azi mi te dai toată, Am să te iert - E vechi păcatul Şi nu eşti prima vinovată!... În cinstea ta, Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint, Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint, În pat ţi-am presărat garoafe Şi maci - Tot flori însângerate - Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate, Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt Trei ramuri verzi de lămâiţă Şi-un ram uscat de-Eucalipt. Dar iată, Bate miezul nopţii... E ora când amanţii,-alt'dată, Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată... Deci vino, Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul, Înfinge-ţi în priviri Minciuna Şi-n caldul buzei Adevărul Şi spune-mi: Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa Câţi au murit Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?... Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine... Dar fiindcă azi mi te dai toată. Am să te iert - E vechi păcatul Şi nu eşti prima vinovată!... Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări, Nu-ţi cer să-mi spui Nimic din tot ce-ai spus la alţii, Ci tot ce n-ai spus nimănui. Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit, Nu-ţi cer Nimic din ce poetul palid Cerşeşte-n veci de veci, stingher, Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă Din şirul clipelor la fel, Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel, În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde Şi în priviri Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri. Şi-aşa tăcuţi - Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori - Să-ncepem slujba-n miez de noapte Şi mâine s-o sfârşim în zori! Cântece - IV Octavian Goga De va veni la tine vântul, Purtând povestea mea amară, Jelitul lui să nu te-nfrângă, Mustrarea lui să nu te doară. Nu-i vina ta... Aşa e scrisă Nemilostiva lege-a firii: Sărutul otrăvit al brumii Omoară toamna trandafirii... Şi cine s-ar opri să plângă O frunză veştedă-n cărare, Când codrii freamătă alături Şi râd în răsărit de soare?... Spune-mi ceva Adrian Păunescu Spune-mi ceva! Dacă-am să te chem Dă-mi măcar un semn Fie şi-un blestem Din partea ta. Totuşi nu ştiu cum Pentru-atâta drum Ce-a-nceput acum Spune-mi ceva. În noaptea despărţirii dintre noi Copacii cad pe drum din doi în doi, În ochi mă bate viscolul câinesc Şi am venit să-ţi spun că te iubesc. Probabil drumul meu va duce-n iad Mă-mpiedic de o lacrimă şi cad Şi iar adorm şi iar mi-e dat un vis Că biata cifră doi s-a sinucis. Şi de atâta viscol vestitor Nu ochii mei, ci ochii tăi mă dor, Că tineri am intrat şi cu ce rost Şi ce bătrâni ieşim din tot ce-a fost. Nici aripile zboruri nu mai pot, E numai despărţire peste tot Şi se aude că va fi mai greu Decât vom fi departe tu şi eu. Dar nu pentru a-ţi spune că e rău Am dat cu bulgări mari în geamul tău, Ci ca să ştii, în viscolul câinesc, Că plec şi mor şi plâng şi te iubesc. Şi vreau să-ţi dau cu acte înapoi Dezastrul împărţirilor la doi, Ca să-nţelegi şi tu ce-i cuplul frânt Şi cum e să fii singur pe pământ. This post has been edited by Book: Dec 29 2009, 03:08 AM |
|
|
![]()
Post
#59
|
|
Fondator eLady.ro ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Group: Administrator Posts: 33,779 Joined: 7-December 05 Member No.: 5 ![]() |
Odisseas Elytis - Clima Absentei
I. Toti norii spoveditu-s-au pamântului: Locul lor un alean al meu l-a luat. Iar când parul meu a-nceput sa duca dorul Unei mâini fara pareri de rau M-am strâns într-un nod de durere. II. Clipa e dusa pe gînduri înserând Fara amintiri Cu copacul ei mut Catre mare E dusa pe gânduri înserând Far-o bataie de aripi cu chipul neclintit Catre mare Înserând Fara dragoste Cu gura neînduplecata Catre mare... Iar eu în linistea ce-am prins-o în navod. III. Dupa amiaza Si imperiala lui însingurare Si tandretea vânturilor sale Si aura sa cutezatoare Nimic sa nu vina. Nimic Sa nu plece Toate fruntile libere Iar ca sentiment un cristal. (Traducere de Victor Ivanovici) |
|
|
![]()
Post
#60
|
|
Bookaholic ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Group: Administratori Posts: 3,086 Joined: 25-February 09 From: Craiova Member No.: 5,950 ![]() |
Ploaie în luna lui Marte
Nichita Stănescu Ploua infernal, şi noi ne iubeam prin mansarde. Prin cerul ferestrei, oval, norii curgeau în luna lui Marte. Pereţii odăii erau neliniştiţi, sub desene în cretă. Sufletele noastre dansau nevăzute-ntr-o lume concretă. O să te plouă pe aripi, spuneai, plouă cu globuri pe glob şi prin vreme. Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei, mie-mi plouă zborul, cu pene. Şi mă-nălţam. Şi nu mai stiam unde-mi lăsasem în lume odaia. Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi, cine-s mai frumoşi: oamenii?... ploaia?... Ploua infernal, ploaie de tot nebunească, şi noi ne iubeam prin mansarde. N-aş mai fi vrut să se sfârşească niciodată-acea lună-a lui Marte. Glossă Mihai Eminescu Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi şi nouă toate; Ce e rău şi ce e bine Tu te-ntreabă şi socoate; Nu spera şi nu ai teamă, Ce e val ca valul trece; De te-ndeamnă, de te cheamă, Tu rămâi la toate rece. Multe trec pe dinainte, În auz ne sună multe, Cine ţine toate minte Şi ar sta să le asculte?... Tu aşează-te deoparte, Regăsindu-te pe tine, Când cu zgomote deşarte Vreme trece, vreme vine. Nici încline a ei limbă Recea cumpăn-a gândirii Înspre clipa ce se schimbă Pentru masca fericirii, Ce din moartea ei se naşte Şi o clipă ţine poate; Pentru cine o cunoaşte Toate-s vechi şi nouă toate. Privitor ca la teatru Tu în lume să te-nchipui: Joace unul şi pe patru, Totuşi tu ghici-vei chipu-i, Şi de plânge, de se ceartă, Tu în colţ petreci în tine Şi-nţelegi din a lor artă Ce e rău şi ce e bine. Viitorul şi trecutul Sunt a filei două feţe, Vede-n capăt începutul Cine ştie să le-nveţe; Tot ce-a fost ori o să fie În prezent le-avem pe toate, Dar de-a lor zădărnicie Te întreabă şi socoate. Căci aceloraşi mijloace Se supun câte există, Şi de mii de ani încoace Lumea-i veselă şi tristă; Alte măşti, aceeaşi piesă, Alte guri, aceeaşi gamă, Amăgit atât de-adese Nu spera şi nu ai teamă. Nu spera când vezi mişeii La izbândă făcând punte, Te-or întrece nătărăii, De ai fi cu stea în frunte; Teamă n-ai, căta-vor iarăşi Între dânşii să se plece, Nu te prinde lor tovarăş: Ce e val, ca valul trece. Cu un cântec de sirenă, Lumea-ntinde lucii mreje; Ca să schimbe-actorii-n scenă, Te momeşte în vârteje; Tu pe-alături te strecoară, Nu băga nici chiar de seamă, Din cărarea ta afară De te-ndeamnă, de te cheamă. De te-ating, să feri în laturi, De hulesc, să taci din gură; Ce mai vrei cu-a tale sfaturi, Dacă ştii a lor măsură; Zică toţi ce vor să zică, Treacă-n lume cine-o trece; Ca să nu-ndrăgeşti nimică, Tu rămâi la toate rece. Tu rămâi la toate rece, De te-ndeamnă, de te cheamă; Ce e val, ca valul trece, Nu spera şi nu ai teamă; Te întreabă şi socoate Ce e rău şi ce e bine; Toate-s vechi şi nouă toate: Vreme trece, vreme vine. Mama Nicolae Labiş N-am mai trecut de mult prin sat si-mi spune Un om ce de pe-acasa a venit Cum c-a-nflorit la noi malinul Si c-ai albit, mamuca, ai albit. Alt om mi-a spus c-ai stat la pat bolnava. Eu nu stiu cum să cred atatea vesti, Când din scrisori eu vad precum matale Din zi în zi mereu intineresti. |
|
|
![]() ![]() |
Lo-Fi Version | Time is now: 8th May 2025 - 05:47 AM |
|